- Reglementare legala

- Conditiile cerute de lege sotului supravietuitor pentru a putea mosteni

- Corelatia dintre dreptul de mostenire al sotului supravietuitor si comunitatea de bunuri a sotilor

- Drepturile conferite de lege sotului supravietuitor

Reglementare legala

Drepturile succesorale ale sotului supravietuitor sunt reglementate in prezent prin Legea nr. 319/1944 pentru dreptul de mostenire al sotului supravietuitor prin care au fost implicit abrogate dispozitiile art. 679, art. 681-684 C. civ. care reglementau acest domeniu. In aceasta reglementare a Codului civil sotul supravietuitor era chemat la mostenire numai in absenta succesibililor din cele patru clase de mostenitori prezentate mai sus. Articolul 684 C. civ. prevedea unele drepturi succesorale doar pentru vaduva saraca care avea dreptul la o cota-parte in uzufruct daca venea in concurs cu descendentii defunctului si numai in lipsa acestora avea o cota de 1/4 din mostenire in plina proprietate.

In prezent, asa cum vom vedea in cele ce urmeaza, sotul supravietuitor vine in concurs cu toate cele patru clase de mostenitori legali, avand si dreptul la rezerva succesorala precum si unele drepturi specifice.

Conditiile cerute de lege sotului supravietuitor pentru a putea mosteni

Pe langa conditiile generale cerute oricarui mostenitor pentru a putea mosteni, sotul supravietuitor trebuie sa indeplineasca conditia ca la data deschiderii succesiunii sa aiba calitatea de sot. Daca, asadar, drepturile celorlalti mostenitori legali au la baza legatura de rudenie cu defunctul ale sotului supravietuitor izvorasc din calitatea sa de sot. Legatura de concubinaj nu confera concubinului supravietuitor vreun drept la succesiunea celuilalt concubin predecedat.

Existand calitatea de sot la data deschiderii succesiunii nu are importanta nici durata casatoriei, nici starea materiala a sotului supravietuitor sau sexul acestuia, daca erau sau nu despartiti in fapt, daca au avut sau nu copii si nici chiar faptul ca era intentata actiunea de divort cata vreme, asa cum vom vedea, hotararea de divort nu a ramas irevocabila.

Intrucat casatoriei i se poate pune capat si, implicit, calitatii de sot, prin desfacerea acesteia prin divort, prin declararea nulitatii sau anularea ei urmeaza sa facem unele consideratii in legatura cu aceste ipoteze.

In caz de divort, asa cum am vazut, calitatea de sot se pastreaza pana in momentul ramanerii irevocabile a hotararii prin care s-a pronuntat divortul (art. 39 C. fam.).

Daca a intervenit decesul in cursul procesului de divort casatoria inceteaza in acest caz prin moarte iar sotul ramas in viata va fi chemat la succesiune avand calitatea de sot in momentul deschiderii succesiunii.

In situatia in care a intervenit declararea judecatoreasca a mortii unuia din soti daca hotararea declarativa de moarte este anulata, iar sotul celui declarat mort s-a recasatorit, potrivit art. 22 C. fam. prima casatorie se considera desfacuta pe data incheierii celei de a doua. Sotul astfel recasatorit va putea mosteni, evident, numai pe sotul sau din cea de a doua casatorie iar nu si pe cel din prima casatorie care, asa cum am precizat, se considera desfacuta pe data incheierii celei de-a doua casatorii.

In cazul nulitatii absolute sau relative a casatoriei, intrucat aceasta este considerata retroactiv desfiintata, problema mostenirii nu se mai pune chiar daca decesul unuia din soti a intervenit inainte de hotararea judecatoreasca de constatare a nulitatii absolute sau de pronuntare a nulitatii relative. Calitatea de sot este retroactiv desfiintata prin efectul hotararii judecatoresti de anulare a casatoriei. Conform dispozitiilor art. 23 C. fam., care reglementeaza casatoria putativa, sotul de buna-credinta isi pastreaza situatia unui sot dintr-o casatorie valabila pana in momentul in care hotararea prin care s-a constatat sau s-a pronuntat nulitatea ramane irevocabila. Aceasta inseamna ca daca unul din soti decedeaza intre momentul incheierii casatoriei si acela al ramanerii irevocabile a hotararii de anulare sau de declarare a nulitatii casatoriei, iar cel ramas in viata a fost de buna-credinta el isi pastreaza dreptul de a veni la mostenirea defunctului in calitate de sot supravietuitor ² Instanta care se pronunta in privinta nulitatii casatoriei are obligatia sa stabileasca buna sau reaua-credinta a sotilor la incheierea casatoriei Este singura exceptie de la principiul reciprocitatii vocatiei succesorale legale. Daca moartea unuia dintre soti intervine dupa ramanerea irevocabila a hotararii prin care s-a desfiintat casatoria nici cel de buna-credinta si cu atat mai mult cel de rea-credinta nu au vocatie succesorala intrucat au pierdut calitatea de sot. Buna-credinta are, asadar, efecte numai in intervalul de timp de la incheierea casatoriei si pana la ramanerea irevocabila a hotararii de desfiintare a casatoriei.

Corelatia dintre dreptul de mostenire al sotului supravietuitor si comunitatea de bunuri a sotilor

Problema esentiala care se pune la moartea oricarei persoane este stabilirea componentei masei succesorale. Cand este vorba de o persoana casatorita, avand in vedere comunitatea de bunuri a sotilor consacrata prin art. 30 C. fam. se pune problema, in prealabil, a stabilirii cotei care i se cuvine din masa devalmasa a bunurilor comune sotului supravietuitor, potrivit contributiei sale efective la dobandirea bunurilor caci numai cealalta parte care s-ar fi cuvenit sotului decedat, alaturi desigur de bunurile sale proprii vor fi cuprinse si vor forma masa succesorala. Partea care se cuvine sotului in viata din totalitatea bunurilor comune nu se intemeiaza, evident, pe regulile care guverneaza materia dreptului succesoral, ci dispozitiile Codului familiei privitoare la raporturile patrimoniale dintre soti ¹ . In principiu, dupa desfacerea casatoriei, potrivit art. 36 alin. (1) C. fam., sotii pot sa-si imparta bunurile prin invoiala lor, or, in cazul decesului unuia din soti, intelegerea se poate realiza intre sotul supravietuitor si mostenitorii cu care vine in concurs [art. 77 alin. (2) din Legea nr.

Drepturile conferite de lege sotului supravietuitor

Legea nr. 319/1944 stabileste ca sotul supravietuitor are urmatoarele categorii de drepturi:

a) un drept de mostenitor in concurs cu fiecare clasa de mostenitori (art. 1);

b) un drept special de mostenire cu privire la mobilele si obiectele gospodariei casnice precum si la darurile de nunta (art. 5);

c) un drept temporar de abitatie asupra casei de locuit (art. 4).

a. Drepturile de mostenitor ale sotului supravietuitor in concurs cu fiecare clasa de mostenitori. Sotul supravietuitor nu face parte din nici una din clasele de mostenitori dar, potrivit art. 1 din Legea nr. 319/1944, vine in concurs cu toate cele patru clase de mostenitori.

El nici nu este inlaturat de la mostenire si nici nu inlatura la randul sau rudele defunctului.

Astfel, potrivit art.1 din lege el are urmatoarele cote din masa succesorala:

- in concurs cu descendentii defunctului (clasa I) are o cota de 1/4, indiferent de numarul acestora;

- in concurs cu ascendentii privilegiati si colateralii privilegiati (clasa a II-a) cand acestia vin impreuna la mostenire are o cota de 1/3, iar daca vine in concurs, fie numai cu ascendentii privilegiati, fie numai cu colateralii privilegiati are o cota de 1/2 din mostenire;

- in concurs cu ascendentii ordinari (clasa a III-a) sau cu colateralii ordinari (clasa a IV-a) are o cota de 3/4 din mostenire, indiferent de numarul celor care compun aceste clase de mostenitori.

In ipoteza in care nu exista mostenitori din nici una din cele patru clase de mostenitori stabilite de Codul civil sotul supravietuitor va culege, evident, intreaga mostenire.

Stabilirea cotei care se cuvine sotului supravietuitor are intaietate fata de stabilirea cotelor celorlalti mostenitori. Aceasta inseamna ca partea cuvenita sotului supravietuitor se imputa asupra partii celorlalti mostenitori legali ai defunctului. In consecinta, partea cuvenita celorlalti mostenitori se micsoreaza cu cota sotului supravietuitor, fara nici o exceptie. Pentru stabilirea cotei sotului supravietuitor se tine seama de mostenitorii care vin efectiv la mostenire, adica nu se vor avea in vedere renuntatorii, nedemnii si exheredatii, in acest din urma caz, daca nu sunt mostenitori rezervatari. Lipsa mostenitorilor din cele patru clase de mostenitori influenteaza cota sotului supravietuitor numai daca este totala in cadrul clasei sau subclasei respective. In ce priveste caracterele juridice ale drepturilor succesorale ale sotului supravietuitor, asa cum rezulta ele din prevederile Legii nr. 319/1944, acestea sunt urmatoarele:

- sotul supravietuitor este mostenitor rezervatar;

- sotul supravietuitor este obligat la raportul donatiilor primite de la defunct in timpul vietii, dar numai in concurs cu descendentii defunctului;

- sotul supravietuitor nu este mostenitor sezinar, astfel ca pentru a intra in posesia mostenirii trebuie sa obtina certificat de mostenitor;

- sotul supravietuitor poate veni la mostenire numai in nume propriu, fiind exclusa, in cazul sau, reprezentarea.

Odata cu aparitia Legii nr. 319/1944 sotul supravietuitor a incetat sa mai fie considerat mostenitor neregulat, fiind inclus in categoria mostenitorilor regulati cu toate ca legea nu face in mod expres astfel de precizari. ³

b. Dreptul special de mostenire al sotului supravietuitor asupra mobilelor si obiectelor gospodariei casnice si asupra darurilor de nunta. Legea nr. 319/1944, prin art. 5, ii confera sotului supravietuitor, in cazul in care nu vine in concurs cu descendentii defunctului, pe langa partea sa succesorala, un drept special asupra mobilelor si obiectelor gospodariei casnice precum si asupra darurilor de nunta. In cazul in care exista mostenitori din prima clasa stabilita de legiuitor (descendenti ai defunctului) si aceasta categorie de bunuri urmeaza a fi cuprinsa in masa succesorala si impartita potrivit cotelor legale de mostenire. Justificarea unei atari dispozitii legale se afla in intentia legiuitorului de a-i asigura si pentru viitor sotului supravietuitor continuarea fireasca a vietii, fara a fi supus si frustrarilor determinate de lipsa bunurilor pe care le-a folosit, uneori, ani indelungati impreuna cu sotul sau predecedat ⁴ . Asadar, sotul supravietuitor culege, in ipoteza aratata, aceste bunuri peste cota sa succesorala din celelalte bunuri care compun masa succesorala

Referat: Contractul de mandat - notiuni generale. Conditii de valabilitate ale mandatului1 Referat: Contract de Colaborare

In ce priveste continutul notiunii de «mobile» si «obiecte ale gospodariei casnice» intrucat legiuitorul nu putea, obiectiv, sa le determine prin textul legal practica judecatoreasca si doctrina au nuantat in diferite spete ce anume trebuie sa se inteleaga prin aceasta sintagma. In primul rand, s-a precizat ca se includ in categoria acestor bunuri cele care au mobilat locuinta comuna a sotilor, televizorul, radioul, covoarele, obiectele de menaj si care, prin natura lor, sunt destinate a fi folosite in gospodaria casnica si folosintei comune a sotilor. Trebuie sa se aiba in vedere din aceasta perspectiva nivelul de trai al sotilor caci in functie de acesta se va putea stabili, de la caz la caz, in ce masura ele reprezinta o necesitate obiectiva pentru traiul viitor al sotului supravietuitor desi, s-a precizat, pot fi incluse aici si acele bunuri care nu satisfaceau o necesitate a sotilor ci numai o comoditate sau o placere a lor comuna Daca astfel de bunuri au avut aceasta destinatie nu intereseaza provenienta lor, bunaoara daca au fost dobandite de ambii soti sau numai de catre unul din ei si nici cand au fost dobandite, inainte sau in timpul casatoriei

Nu intra in aceasta categorie bunurile care prin natura lor nu pot fi folosite in gospodaria casnica sau nu au fost afectate folosintei comune. Bunurile afectate gospodariei casnice nu trebuie confundate cu cele apartinand gospodariei taranesti care au alta menire si finalitate, fiind unelte de productie si nu vizeaza traiul interior al gospodariei sotilor ⁸ Nu intra, asadar, in aceasta categorie, animalele de munca, uneltele de lucrat pamantul si evident cum in mod unanim se admite, bunurile imobile, chiar cele prin destinatie.

In practica judiciara s-a mai decis ca din perspectiva aplicarii prevederilor art. 5 din Legea nr. 319/1944 nu are importanta daca sotii au convietuit neintrerupt sau au fost despartiti in fapt si nici locul unde se gasesc bunurile la data decesului ⁹ . In cazul unei despartiri irevocabile insa vor putea fi mostenite de catre sotul supravietuitor in baza art. 5 din Legea nr. 319/1944 numai acele bunuri care au fost dobandite pana la intreruperea in fapt a convietuirii ¹⁰ .

Pentru ca sotul supravietuitor sa beneficieze de aceasta categorie de bunuri se impune conditia ca defunctul sa nu fi dispus de partea sa din aceste bunuri prin donatii sau prin legate, astfel de acte fiind valabile caci sotul supravietuitor, desi mostenitor rezervatar, rezerva sa nu se refera la aceasta categorie de bunuri ¹¹ . Sotul supravietuitor fiind mostenitor rezervatar, iar rezerva sa ca si a celorlalti mostenitori rezervatari neputand fi incalcata, bunurile din categoria celor vizate de art. 5 din Legea nr. 319/1944 si care au facut obiectul liberalitatilor vor fi incluse in masa de calcul in vederea stabilirii rezervei ¹² . Sotul supravietuitor va fi lipsit de acest drept special numai in ipoteza ca sotul sau predecedat a dispus prin liberalitati de intreaga sa parte din aceasta categorie de bunuri.

Prin prevederile art. 5 din Legea nr. 319/1944 s-au avut in vedere numai acele bunuri apartinand gospodariei casnice care constituiau partea cuvenita sotului decedat din bunurile comune ale sotilor, precum si bunurile proprii ale defunctului, de acest fel, caci cealalta parte din bunurile comune precum si bunurile proprii ale sotului supravietuitor nu se cuprind in masa succesorala.

In cazul casatoriei putative determinata de bigamie stabilirea dreptului special al sotilor supravietuitori se realizeaza in functie de afectatiunea concreta a bunurilor la gospodaria casnica. Sotul supravietuitor din casatoria valabila cu defunctul va culege bunurile din gospodaria casnica folosite cu defunctul, iar din casatoria nula, dar putativa numai sotul de buna-credinta va culege bunurile din gospodaria comuna cu defunctul fara a se lua in considerare valoarea bunurilor respective.

Dreptul special de mostenire al sotului supravietuitor, instituit prin art. 5 din Legea nr. 319/1944, cuprinde pe langa mobile si obiectele gospodariei casnice si darurile de nunta. Trebuie observat ca darurile de nunta se pot face cu prilejul celebrarii casatoriei, fie ambilor soti (si aceasta este regula) fie numai unuia dintre ei, de catre terti, dar se pot face de catre ei insisi, unul altuia. In doctrina si practica judiciara s-au incercat solutii distincte pentru aceste ipoteze din perspectiva care ne intereseaza aici. S-a precizat astfel ca darurile facute de terti numai unuia dintre soti precum si cele facute sotului supravietuitor de catre defunct nu intra in categoria celor vizate de prevederile art. 5 din Legea nr. 319/1944, caci acestea ii apartin lui si nu fac parte in nici un fel din masa succesorala, dupa cum aceeasi este situatia partii care i se cuvine sotului supravietuitor din bunurile comune. Unii autori ¹⁴ sustin insa ca legea se refera numai la darurile facute ambilor soti caci cele facute numai defunctului de catre terte persoane se contopesc in patrimoniul succesoral al defunctului si nu se culeg in virtutea vreunui drept special de catre sotul supravietuitor. Unele din ele, s-a specificat , pot fi culese de catre sotul supravietuitor intrucat ar fi fost afectate gospodariei casnice.

Credem ca ideea legiuitorului a fost aceea de a-i permite sotului supravietuitor sa foloseasca, in virtutea dreptului sau special, acele bunuri care au fara indoiala si o utilitate practica dar au si o incarcatura afectiva, fiind legate de trecutul comun al sotilor si care, asadar, asigura o continuitate a vietii materiale si spirituale a sotului supravietuitor. Prin prevederile art. 5 din Legea nr. 319/1944 credem ca legiuitorul a avut in vedere darurile de nunta facute ambilor soti sau unuia din ei si, de asemenea, cele pe care sotii si le-au facut reciproc cu acel prilej. Nu credem, asadar, ca cele facute de catre terti sotului defunct nu ar intra in categoria celor vizate de acest text de lege, chiar daca nu au fost afectate folosintei in gospodaria comuna.

In legatura cu natura juridica a dreptului special de mostenire al sotului supravietuitor s-au conturat doua teorii. S-a sustinut mai intai ¹⁶ ca sotul supravietuitor ar culege bunurile vizate de art. 5 din Legea nr. 319/1944 in virtutea unui legat prezumat legiuitorul prezumand ca vointa defunctului ar fi fost aceea de a lasa sotului supravietuitor aceste bunuri peste cota sa legala din mostenire astfel cum este reglementata de art. 1 din lege. De vreme ce este vorba de un legat, s-a sustinut, acesta se va supune regimului liberalitatilor testamentare.

Dintr-o astfel de calificare a acestui drept s-au tras unele consecinte privitoare la regimul lui juridic. Astfel:

- acest drept nu este o rezerva speciala a sotului supravietuitor intrucat rezerva acestuia se calculeaza in functie de drepturile ce i se cuvin in calitate de mostenitor legal;

- defunctul ar putea, fiind vorba de un legat prezumat, sa inlature dreptul special al sotului supravietuitor dezmostenindu-l pe acesta, fara a duce atingere insa rezervei sale, fie dispunand prin actul sau de vointa ca bunurile vizate de textul legal sa fie cuprinse in masa succesorala cuvenita tuturor mostenitorilor;

- daca defunctul nu a avut alte bunuri in afara celor prevazute in art. 5 din Legea nr. 319/1944 inseamna ca sotul supravietuitor, daca nu exista mostenitori rezervatari, va culege in virtutea legatului prezumat intreaga mostenire;

- daca sotul supravietuitor vine in concurs cu mostenitori rezervatari, el va putea culege legatul prezumat daca acesta, ca oricare alt legat, se incadreaza in limitele cotitatii disponibile; in masura in care incalca rezerva ar urma sa fie supus reductiunii;

- sotul supravietuitor ar putea opta diferit in ce priveste cota sa legala de mostenire in concurs cu fiecare clasa de mostenitori si in ce priveste legatul prezumat, putand sa accepte, de pilda, legatul si sa renunte la cota sa legala din mostenire sau invers ¹⁷ .

Aceasta teorie a fost abandonata insa incepand cu 1968 cand Tribunalul Suprem a judecat ¹⁸ in sensul ca de vreme ce in sistemul dreptului nostru este consacrata numai succesiunea legala si cea testamentara teoria legatului prezumat nu are fundamentare in textele legale. Dreptul special al sotului supravietuitor este tot un drept de mostenire legala, afectat scopului prevazut de lege, avand adica o destinatie speciala ¹⁹ . S-au concretizat solutiile convergente intre cele doua teorii precum si cele divergente ²⁰ conchizandu-se in sensul ca solutia adoptata de tribunalul suprem si urmata apoi de practica judecatoreasca in general este mai corespunzatoare nevoilor practice si este, de asemenea, in armonie cu prevederile art. 650 C. civ. potrivit carora "Succesiunea se defera sau prin lege, sau dupa vointa omului, prin testament", iar dreptul special al sotului supravietuitor este tot unul legal la fel ca si drepturile conferite de art. 1 din aceeasi lege. In fine, s-a mai spus, aceasta din urma conceptie da satisfactie in mai mare masura scopului urmarit de legiuitor, mai ales in ipoteza in care sotul supravietuitor vine in concurs cu parintii defunctului iar rezerva acestora nu poate fi satisfacuta din alte bunuri decat cele la care se refera art. 5 din Legea nr. 319/1944.

In ce ne priveste achiesam la aceasta din urma conceptie nu numai pentru pragmatismul ei evident dar si pentru faptul ca nu se vede necesitatea prezumarii de catre legiuitor a unul legat neexprimat de defunct atunci cand, in cazul in care acesta ar fi avut o astfel de intentie nimic nu-l impiedica sa o puna in practica, in limitele legale, desigur.

c. Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor. Pe langa celelalte drepturi, la care ne-am referit mai sus, art. 4 din Legea nr. 319/1944 ii mai confera sotului supravietuitor un drept de abitatie asupra casei de locuit.

Astfel, alin. (1) din art. 4 al legii prevede ca "sotul supravietuitor care nu are locuinta proprie va avea pana la executarea iesirii din indiviziune si, in orice caz, cel putin timp de un an de la incetarea din viata a sotului sau, (in afara de dreptul de mostenire potrivit dispozitiilor de mai sus), un drept de abitatie asupra casei de locuit, daca aceasta face parte din succesiune".

Deducem din ceea ce spune legiuitorul ca pentru existenta dreptului de abitatie al sotului supravietuitor trebuie sa fie indeplinite urmatoarele conditii:

- sotul supravietuitor sa fi locuit statornic, la data deschiderii mostenirii in casa asupra careia se constituie dreptul de abitatie; nu este necesar ca la data decesului defunctului sotii sa fi locuit impreuna ²² ;

- sotul supravietuitor sa nu aiba locuinta proprie ²³ ;

- sotul supravietuitor sa nu devina prin mostenire proprietarul exclusiv al locuintei; intr-un astfel de caz el nu poate fi si titularul unui drept de abitatie caci, de principiu, nu este admis ca cineva sa aiba un dezmembramant al dreptului de proprietate cu privire la un bun care ii apartine, ca proprietar, in exclusivitate (neminem res sua servit); in ipoteza ca devine numai comostenitor impreuna cu altii, in virtutea dreptului de abitatie va putea folosi locuinta potrivit nevoilor si nu numai raportat la cota-parte dobandita prin mostenire;

- locuinta asupra careia se constituie dreptul de abitatie sa faca parte din masa succesorala, in total sau in parte, fiind proprietatea exclusiva a defunctului sau comuna acestuia cu sotul supravietuitor sau cu alta persoana; evident, in caz de proprietate comuna pe cote-parti sau devalmase dreptul de abitatie va avea ca obiect numai partea din proprietate care a apartinut defunctului. Partea care i se cuvine din proprietatea devalmase ii apartine insa cu alt titlu, iar asupra partii care apartine unui tert nu poate avea nici un drept derivat din mostenirea sotului sau ²⁴ ;

- defunctul sa nu fi inlaturat prin vointa sa dreptul de abitatie al sotului supravietuitor intrucat acesta nu este rezervatar decat in raport cu bunurile pe care le vizeaza art. 1 din Legea nr. 319/1944 ²⁵ .

Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor are urmatoarele caractere juridice:

- este un drept real care are ca obiect casa de locuit; in masura necesara folosirii casei titularul sau poate folosi si terenul aferent, inclusiv partile comune ²⁶ ;

- are un caracter temporar; el dureaza pana la realizarea iesirii din indiviziune insa cel putin un an de la deschiderea mostenirii ori pana la recasatorirea sotului supravietuitor;

- are un caracter strict personal intrucat titularul sau nu-l poate ceda sau greva in favoarea altei persoane spre deosebire de abitatia de drept comun reglementata in art. 565-575 C. civ.; ba, dimpotriva, potrivit art. 4 alin. (2)-(3) din Legea nr. 319/1944 ceilalti comostenitori au dreptul sa ceara restrangerea acestui drept in cazul in care locuinta nu-i este necesara in intregime sotului supravietuitor, iar potrivit art. 4 alin. (4)-(5) din lege ei pot, in caz de neintelegere sa procure sotului supravietuitor o locuinta in alta parte. Din caracterul sau personal si inalienabil rezulta si caracterul sau insesizabil, creditorii sotului supravietuitor neputandu-l urmari;

- are un caracter gratuit, sotul supravietuitor fiind scutit de a da cautiunea prevazuta de art. 566 C. civ. si, de asemenea, sa plateasca chirie mostenitorului care a obtinut dreptul de proprietate asupra casei.

Dreptul de abitatie al sotului supravietuitor, fiind reglementat in 1944 iar pe parcursul timpului au fost in vigoare mai multe acte normative cu privire la drepturile locative s-a pus problema in ce masura acestea au adus vreo atingere acestui drept. Legislatia locativa speciala, asa cum s-a precizat in literatura de specialitate ²⁷ , nu a desfiintat dreptul de abitatie nici pe cel din dreptul comun si nici pe cel reglementat prin Legea nr. 319/1944.

Daca ambii soti au avut calitatea de chiriasi, sotul supravietuitor va avea un drept de folosinta asupra locuintei derivand din contractul de inchiriere si tot astfel daca numai sotul decedat a fost titularul contractului de inchiriere (art. 27 din Legea nr. 114/1996). Sotul supravietuitor va continua folosinta locuintei in virtutea dreptului de abitatie numai daca aceasta a fost proprietatea exclusiva a sotului decedat sau proprietatea lor comuna, sau cu un tert, pe cote-parti sau in devalmasie ²⁸ .

Dupa incetarea dreptului de abitatie, daca casa nu i se atribuie cu prilejul partajului, sotul supravietuitor va plati chirie si va putea fi evacuat in conditiile dreptului comun.

A se vedea: C. Statescu, op. cit., p. 145; I. Zinveliu, op. cit., p. 33 si 40; D. Chirica, op. cit., p. 59-60; Fr. Deak, op. cit., p. 128-129; D. Macovei, op. cit., p. 76; L. Stanciulescu, op. cit., p. 84; I.C. Vurdea I, Fr. Deak, II, Stabilirea drepturilor succesorale ale ascendentilor privilegiati si colateralilor privilegiati in concurs cu sotul supravietuitor, in R.R.D. nr. 4/1989, p. 25-33.

In literatura juridica s-a exprimat (M. Eliescu, op. cit., p. 134-135) parerea potrivit careia in cazul in care sotul supravietuitor vine in concurs cu ascendentii privilegiati impreuna cu colateralii privilegiati cota de 1/4 cuvenita fiecarui parinte precum si cota de 1/3 cuvenita sotului supravietuitor s-ar calcula asupra intregii mosteniri, iar colateralilor privilegiati le-ar ramane restul mostenirii. Aceasta insemna ca portiunea cuvenita sotului supravietuitor s-ar imputa numai asupra partii colateralilor privilegiati iar nu si asupra partii cuvenite ascendentilor privilegiati. Parerea a fost, pe buna dreptate, neacceptata pana la urma de doctrina, impunandu-se regula precizata in sensul ca in toate cazurile mai intai se calculeaza cota sotului supravietuitor, iar cotele stabilite de Codul civil pentru ceilalti mostenitori, se calculeaza asupra a ceea ce a ramas.

Codul civil impartea mostenitorii in doua categorii, mostenitori regulati care se considera a continua persoana defunctului, fiind rude cu acesta, si mostenitori neregulati care erau considerati a succede numai bunurile defunctului. In prezent aceasta categorisire se considera a fi lipsita de interes practic, intrucat dispozitiile art. 681si art. 682 C. civ., care impuneau sotului supravietuitor unele obligatii ca mostenitor neregulat, se considera a fi abrogate prin Legea nr. 319/1944; Fr. Deak, op. cit., p. 135; D. Chirica op. cit., p. 60.

A se vedea in acest sens, Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 2219/1971, in R.R.D. nr. 8/1972, p. 16o.

A se vedea: Plenul Tribunalului Suprem, decizia de indrumare nr. 12/1968, in C.D. 1968, p. 31; Trib. Suprem, completul de 7 judecatori, decizia nr. 70/1978, in C.D. 1978, p. 161-164; Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 2193/1979, in C.D. 1979, p. 131 si decizia nr. 2213/1979, in C.D. 1979, p. 121.

A se vedea: Plenul Tribunalului Suprem, decizia de indrumare nr. 12/1968, cit. supra.; Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 2218/1971, in R.R.D. nr. 8/1972, p. 160; decizia nr. 190/1983, in C.D. 1983, p. 84.

A se vedea: Trib. Suprem, completul de 7 judecatori, decizia nr. 70/1978, supra cit.; decizia nr. 1762/1977, in Repertoriu III, p. 138; decizia nr. 1071/1987, in R.R.D. nr. 3/1988, p. 64.; A se vedea si precizarile facute de M. Eliescu, op. cit., p.138; C. Statescu, op. cit., p. 146; Fr. Deak, op. cit., p. 139-146; E. Safta-Romano, op. cit., p. 113.

A se vedea, Fr. Deak, in legatura cu dreptul de mostenire special al sotului supravietuitor asupra mobilelor si obiectelor apartinand gospodariei casnice, II, in R.R.D. nr. 11/1988, p. 16-22; A se vedea si H.A. Ungur, in legatura cu dreptul de mostenire special al sotului supravietuitor asupra mobilelor si obiectelor apartinand gospodariei casnice, I, in R.R.D. nr. 11/1988, p. 11-16.

A se vedea: Trib. Suprem, col. civ., decizia nr. 1834/1956, in C.D. 1956, vol. I, p. 335; Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 1762/1977, in Repertoriu III, p. 138; decizia nr. 1248/1971, in Repertoriu II, p. 209.

A se vedea Trib. Suprem, sectia civila, decizia nr. 2139/1979, in C.D. 1979, p. 132.

A se vedea: Plenul Tribunalului Suprem, decizia de indrumare nr. 12/1968, supra cit.; decizia nr. 154/1972, p. 177; Trib. Jud. Bacau, decizia civila nr. 239/1970, cu Nota critica de C. I. Floares si A. Floares, in R.R.D. nr. 9/1971, p. 142-144.

A se vedea: Fr. Deak, op. cit., p. 139; Trib. reg. Cluj, decizia civila nr. 847/1957, cu Nota de C. Linzmeier, in J.N. nr. 5/1957, p. 921-924.

E de precizat ca teoretic e usor de facut distinctia dintre aceste categorii de daruri facute cu prilejul casatoriei, practic proba lor este dificila caci tertii care le fac sunt putin preocupati cu acel prilej in a aduce precizari in sensul daca fac darul ambilor soti (si aceasta este regula) sau numai unuia dintre ei. A se vedea, in acest sens, Al. Bacaci, Consideratii privind calificarea, ca fiind comune ori proprii, a unor bunuri dobandite de soti, in Juridica, p. 246-247.

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 139-146; C. Statescu, op. cit., p. 147; D. Chirica, op. cit., p. 64.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 148.

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 140; C. Statescu, op. cit., p. 147-148.

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 141; C. Statescu, op. cit., p. 147-148.

Plenul Tribunalului Suprem, decizia de indrumare nr. 12/1968, supra cit.

A se vedea: E. Safta-Romano, op. cit., p. 109-110; D. Chirica, op. cit., p. 64-66.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 143-146.

Idem.

A se vedea M. Eliescu, op. cit., p. 142.

A se vedea C. Birsan, Nota la decizia civila nr. 249/1968 a Trib. jud. Satu Mare, in R.R.D. nr. 9/1969, p. 169.

In sensul ca dreptul de abitatie al sotului supravietuitor este inutil a se constitui in ipoteza in care casa a fost proprietatea devalmase a acestuia si a defunctului, intrucat sotul supravietuitor are oricum un drept de folosinta, a se vedea, D. Chirica, op. cit., p. 67.

A se vedea Fr. Deak, op. cit., p. 150.

A se vedea Tr. Ionascu, S. Bradeanu, Drepturile reale principale in R.S.R., Ed. Academiei, Bucuresti, 1978, p. 121.

A se vedea: M. Eliescu, op. cit., p. 142-144; Tr. Ionascu, S. Bradeanu, op. cit., p. 131; C. Statescu, op. cit., p. 149; Gh. Beleiu, Nota la decizia civila nr. 375/1975 a Trib. Jud. Timis, in R.R.D. nr. 1/1977, p. 51; Fr. Deak, op. cit., p. 151; L. Stanciulescu, op. cit., p. 94.

In sensul ca dreptul de abitatie se naste numai daca defunctul era coproprietar cu un tert, a se vedea, D. Chirica, op. cit., p. 67.