Drepturi reale asupra navelor

Drepturi reale asupra navelor

Dreptul de proprietate

Modurile de dobandire a acestuia asupra navelor se impart in doua categorii :

i. Moduri principale (constructia navei si vanzarea‑cumpararea navei)

ii. Moduri derivate (ex. dizolvarea persoanelor juridice apartinatoare, confiscarea abandonului facut de asigurat catre asigurator s.a.)

Dobandirea proprietatii navei prin constructia navei

Codul Comercial roman incadreaza contractul de constructie al navei in categoria locatiunii reglementate de Codul Civil, mai precis in categoria contractelor de antrepriza. Potrivit art. 1412 Cod Civil, locatiunea este un contract prin care una din parti se indatoreste drept un pret determinat a face ceva pentru cealalta parte. Antrepriza este un contract prin care una din parti, antreprenorul, se obliga sa execute pe riscul sau si in mod independent o anumita lucrare pentru cealalta parte in schimbul unui pret.

In raport cu caracterul complex al problemelor pe care le implica constructia unei nave, acest contract poate fi calificat ca un contract de antrepriza cu urmatoarele precizari :

Antrepriza este un contract sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ, cu executare succesiva si consensuala.

In dreptul comun, legea nu cere o forma speciala pentru validitatea contractului. In schimb, potrivit art.491 Cod Comercial, contractele pentru constructia vaselor trebuie facute in scris si nu pot fi opuse tertilor daca nu sunt transcrise in registrele capitaniei sau autoritatii maritime unde se efectueaza constructia.

Dispozitii asemanatoare sun prevazute si in OG 42/1997. Orice nava care se construieste in Romania, cu exceptia celor care nu se inmatriculeaza si a celor pentru care exista reglementari speciale, trebuie sa aiba un proiect avizat de autoritatea competenta al statului al carui pavilion urmeaza sa‑l arboreze sau de o societate de clasificare agreata de aceasta.

In toate situatiile, constructia unei nave in Romania poate incepe in temeiul si cu respectarea autorizatiei de constructie eliberata de capitania portului in a carei zona de jurisdictie se afla santierul naval. In vederea obtinerii autorizatiei, constructorul va prezenta la capitania portului documentatia tehnica avizata de ANR sau de autoritatea competenta a statului unde urmeaza sa fie inmatriculata nava, precum si contractul de constructie in care se va preciza in mod expres numele proprietarului. Indiferent de pavilionul pe care urmeaza sa‑l arboreze nava, aceasta va fi evidentiata intr-un registru special (registrul navelor aflate in constructie).

Antrepriza este un contract intuitu personae in ceea ce priveste organizarea si conducerea lucrarilor.

Antreprenorul este obligat sa execute personal lucrarea numai daca exista clauza contractuala in acest sens, sau daca aceasta rezulta din imprejurari.

In materia constructiei de nave, subantrepriza este permisa in toate situatiile, avand in vedere complexitatea si diversitatea lucrarilor ce urmeaza a fi intreprinse pentru finalizarea navei.

In conformitate cu dispozitiile art.1485 Cod Civil, contractul de antrepriza inceteaza prin moartea meseriasului, arhitectului sau antreprenorului.

Analiza: Contract de inchiriere Analiza: Contractul individual de munca cu timp partial - MUNCA LA DOMICILIU

Un caz asemanator de incetare a contractului de constructie a navei gasim in art.492 al.3 din Codul Comercial, respectiv moartea constructorului, cu aplicatie redusa in prezent intrucat textul (1987) priveste constructorul persoana fizica.

Proprietatea asupra navei aflate in constructie

In situatia in care materialele au fost procurate de client, el pastreaza dreptul de proprietate asupra materialelor, chiar incorporate in nava aflata in constructie, acesta revenind de drep beneficiarului lucrarii.

Desigur, pentru prestatia efectuata si neachitata, constructorul va avea un drept de creanta si un privilegiu asupra materialelor incorporate in nava aflata in constructie.

Daca materialele au fost procurate de constructor, el ramane proprietarul lor si al lucrarii pana in momentul finalizarii si achitarii lucrarii.

Problema este aceea de a stii ce se intampla in situatia in care au fost finalizate si platite corespunzator anumite parti din nava. si in aceasta situatie beneficiarul nu devine proprietar pe respectivele parti finalizate si achitate.

Este posibil ca partile, respectiv constructorul si beneficiarul, sa incheie o conventie prin care sa fie transformat in mod etapizat dreptul de proprietate. Aceasta conventie este de natura a-l proteja pe beneficiar, mai ales in situatia in care anterior finalizarii constructiei, constructorul ar intra in stare de insolventa, situatie in care beneficiarul navei ar fi obligat sa suporte concursul celorlalti creditori ai constructiei.

Deasemenea, pentru protectia beneficiarului navei aflate in cosntructie, o alta solutie ar fi ipotecarea navei in favoarea acestuia concomitent cu finalizarea si aplicarea anumitor stadii de executie.

Efectele contractului

Constructorul are doua obligatiii principale :

a.     Intrarea navei la termenul stabilit, orice intarziere fiind penalizata conform clauzelor contractuale;

b.     Garantia contra viciilor.

Potrivit dreptului comun, constructorul raspunde in toate cazurile pentru viciile ascunse ale lucrarii, dupa ce a fost receptionata de client si chiar daca lucrarea nu a fost executata de el personal (art.1487 Cod Civil).

In contractele obitnuite, garantia legala este inlocuita cu o garantie conventionala in sensul ca se garanteaza buna functionare o perioada de timp, in care constructorul se angajeaza sa inlocuiasca piesele defecte. In nici un caz nu sunt admise clauze care tind sa elimine sau sa limiteze obligatia de garantie.

Principala obligatie a beneficiarului este aceea de a plati pretul.

Dreptul comun in materie (art.1413 Cod Civil) impune existenta unui pret determinat de parti, ceea ce nu inseamna obligatoriu stabilirea unei sume de bani, ci si posibilitatea inserarii unor criterii de determinare ulterioara a pretului lucrarii.

De mentionat ca navele nou construite in santierele navale din Romania arboreaza pavilion roman in perioada probelor de mars. Pentru aceste nave, dreptul de arborare al pavilionului roman se acorda in baza unui permis provizoriu emis de capitania de port la solicitarea santierului naval.

Dupa preluarea de catre beneficiar a navelor noi construite, acestea vor arbora pavilionul statului in care urmeaza sa fie inmatriculate si vor avea la bord documentul care atesta nationalitatea, eliberat de autoritatea competenta a statului respectiv.

Dobandirea dreptului de proprietate asupra navelor prin vanzare‑cumparare

Contractul de vanzare‑cumparare al navei este un contract sinalagmatic, comutativ, cu titlu oneros, consensual si translativ de proprietate.

Pentru a fi valabil incheiat, contractul trebuie sa indeplineasca conditiile de validitate impuse oricarei conventii, respectiv capacitatea de a contracta, consimtamantul valabil al partii care se obliga, un obiect determinat si o cauza licita. Legea impune sa fie incheiat in forma scrisa.

Desi navele sunt bunuri mobile, Codul Comercial impune ca orice instrainare sa se faca in scris si pentru a fi opozabila tertilor sa se inscrie in registrele capitaniei portului unde se afla vasul inscris. Daca instrainarea are loc in strainatate, actul de vanzare trebuie sa se incheie in fata consulului roman din portul unde se afla nava respectiva, urmand a fi inscrisa in registrele consulatului, iar acesta sa trimita o copie legalizata a actului de instrainare la capitania portului unde se afla vasul inscris. In toate cazurile, instrainarea trebuie notata pe actul de nationalitate al vasului.

In situatia in care vanzarea navei are loc in timpul voiajului spre o tara straina, partile pot conveni ca adnotarea transferului dreptului de proprietate sa se faca de consulul roman al portului spre care se indreapta nava. In acelasi sens sunt si dispozitiile din OG 42/1997 astfel: constituirea, transmiterea sau stingerea drepturilor reale asupra navelor care arboreaza pavilion roman se transcrie la solicitarea persoanelor fizice sau juridice titulare ale acestor drepturi, in registrele matricole, facandu-se mentiunile corespunzatoare si in actele de nationalitate. Efectuarea adnotarii pe actul de nationalitate determina opozabilitatea erga omnes a actului de instrainare, iar data efectuarii acesteia determina inceputul legal al acestei opozabilitati.

Proprietatea asupra navei poate fi pura si simpla, apartinand unei singure persoane titulara a acestui drept, sau comuna.

Proprietatea comuna se caracterizeaza prin aceea ca prerogativele dreptului de proprietate apartin concomitent mai multor persoane. In acest ultim caz, niciunul dintre coproprietari nu este titularul exclusiv al unei fractiuni notariale din bun, ci fiecare este titular asupra unei cote parti ideale si abstracte din dreptul de proprietate.

In dreptul comun, actele juridice de administrare si conservare care se incheie asupra bunului in materialitatea lui, sunt guvernate de regula unanimitatii. In dreptul maritim, aceasta regula nu functioneza, coproprietarii navei fiind nevoiti sa se supuna regulii majoritatii. Potrivit art.505 Cod Comercial, pentru interesul comun al proprietarilor vasului, deciziile majoritatii sunt obligatorii si pentru ceilalti coproprietari. Majoritatea este formata din coproprietarii care detin mai mult de jumatate din valoarea navei.

In dreptul comun, un singur coproprietar nu poate incheia acte de dispozitie cu privire la intregul bun fara acordul celorlalti coproprietari. In dreptul maritim, instanta, la cererea copropietarilor care detin mai mult de jumatate din valoarea navei, poate incuviinta vanzarea navei la licitatie. Mai mult, in cazuri exceptionale, in care imprejurari urgente privitoare la interesul comun impun vanzarea navei, instanta poate incuvinta vanzarea la cererea unora dintre coproprietari care detin o patrime din valoarea navei.