Dreptul la un proces echitabil si accesul liber la justitie

(art.6 din Conventia Europeana a Drepturilor Omului)

Art.11 din Constitutia Romaniei stabileste, cu valoare de principiu, obligatia statului roman de a indeplini intocmai si cu buna-credinta indatoririle ce-i revin din tratatele la care este parte, precum si faptul ca tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern.

Textul constitutional enuntat face aplicarea unuia dintre principiile increderii intre statele comunitatii internationale - pacta sunt servanda- si exprima, in acelasi timp, corelatia dintre dreptul international si dreptul intern, prin integrarea normelor dreptului international in sistemul dreptului national.

Integrarea normelor internationale consensuale in dreptul intern se realizeaza prin ratificarea instrumentelor juridice internationale (acord, conventie, protocol, statut, pact etc.), operatiune prin care acestora li se confera forta obligatorie de catre Parlament; intrucat ratificarea se face prin lege, clauzele instrumentului international ratificat sunt integrate in sistemul normelor interne, urmand a avea forta juridica a legii.

Distinct de consacrarea integrarii dreptului international in sistemul juridic national, legea fundamentala a Romaniei contine reglementari specifice referitoare la tratatele internationale privind drepturile omului.

Astfel, art.20 stabileste ca interpretarea si aplicarea drepturilor si libertatilor cetatenesti se fac in concordanta cu prevederile tratatelor internationale la care Romania este parte si ca reglementarile internationale din domeniul drepturilor omului, cuprinse in tratatele ratificate de Romania, au prioritate fata de reglementarile interne in cazul in care intre ele exista neconcordante.

Prin Legea nr.30 din 18 mai 1994, publicata in Monitorul Oficial nr.135 din 31 mai 1994, Romania a ratificat Conventia Europeana pentru apararea Drepturilor Omului (C.E.D.O.), precum si protocoalele aditionale la aceasta nr.1, 4, 6, 7, 9, 10.

In acest mod, conform art.11 si 20 din Constitutie, Conventia si protocoalele ei aditionale au devenit parte integranta a dreptului intern, avand prioritate fata de acesta, altfel spus C.E.D.O. si protocoalele aditionale au devenit izvor de drept intern obligatoriu si prioritar, ceea ce, in plan national, are drept consecinta imediata aplicarea conventiei si protocoalelor de catre instantele judecatoresti romane, iar in plan international acceptarea

controlului prevazut de C.E.D.O. cu privire la hotararile judecatoresti nationale.

Prin Protocolul nr.11 al Conventiei Europene al Drepturilor Omului, intrate in vigoare la data de 1 noiembrie 1998, a intervenit o reforma a sistemului de control in fata Curtii;s-a urmarit mentinerea si intarirea eficacitatii aparari drepturilor omului si libertatilor fundamentale prevazute de Conventie.

Ca o garantie a respectarii drepturilor omului, Conventia prevede, in art.6 pct.1, dreptul oricarei persoane la un proces echitabil :"Orice persoana are dreptul de a-i fi examinata cauza in mod echitabil, public si intr-un termen rezonabil, de catre un tribunal independent si impartial, stabilit prin lege, care va hotari fie asupra incalcarii drepturilor si obligatiilor cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricarei acuzatii in materie penala indreptata impotriva sa. Hotararea trebuie sa fie pronuntata in public, dar accesul in sala de sedinta poate fi interzis presei si publicului, pe intreaga durata a procesului sau a unei parti a acestuia, in interesul moralitatii, al ordinii publice ori al securitatii nationale intr-o societate democratica, atunci cand interesele minorilor sau protectia vietii private a partilor la proces o impun, sau in masura considerata strict necesara de catre tribunal, atunci cand, datorita unor imprejurari speciale, publicitatea ar fi de natura sa aduca atingere intereselor justitiei

Rezulta ca, in acceptiunea Conventiei, dreptul la un proces echitabil are mai multe componente si anume: accesul liber la justitie; examinarea cauzei in mod echitabil, public si intr-un termen rezonabil; examinarea cauzei de catre un tribunal independent, impartial, stabilit prin lege; publicitatea pronuntarii hotararilor judecatoresti.

a) Accesul liber la justitie

Accesul liber la justitie este consacrat, ca drept cetatenesc fundamental, atat prin art.6 pct.1 din Conventie, cat si prin art.21 din Constitutia Romaniei, prin art.10 din Declaratia universala a drepturilor omului, precum si prin art.14 pct.1 din Pactul international cu privire la drepturile civile si politice.

In Constitutie, accesul liber la justitie este conceput ca drept al oricarei persoane de a se putea adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime, garantandu-se ca exercitarea acestui drept nu poate fi ingradita prin nici o lege.

Ca mijloacele procedurale concrete de care pot uza cetatenii pentru a accede la justitie Codul de procedura civila prevede cererea de chemare in judecata (art.109) si caile ordinare si extraordinare de atac impotriva hotararilor judecatoresti (apelul-art.282, recursul-art.299, contestatia in anulare-art.317 si art.318, revizuirea- art.322), iar Codul de procedura penala prevede plangerea prealabila( art. 279 alin.2 lit.a), caile de atac impotriva masurilor dispuse de procuror in cursul urmaririi penale (art.278/1), caile de atac ordinare si extraordinare impotriva hotararilor judecatorest (apelul-art.361, recursul-art.385/1, contestatia in anulare-art.386, revizuirea-art.393).

Caile procedurale mentionate asigura persoanelor interesate accesul la o instanta de judecata, careia, prin lege, i s-a stabilit competenta de a hotari in materie civila sau penala.  

Acest mod de reglementare al dreptului de acces la justitie este in concordanta cu abordarea europeana a aceluiasi concept, caci, in acceptiunea Conventiei, exercitarea dreptului de acces la justitie presupune tocmai asigurarea accesului oricarei persoane la un tribunal instituit de lege, adica garantarea unei proceduri judiciare in fata careia sa se poata realiza, efectiv, acest drept.

In ceea ce priveste mijloacele concrete de asigurare a accesului liber la justitie, acestea sunt lasate de Conventie la latitudinea statelor care au ratificat-o, devreme ce prin art.6 pct.1 nu s-au prevazut expres alte asemenea mijloace.

Ca atare, dispozitile din dreptul intern referitoare la modurile de sesizare a instantelor judecatoresti sunt pe deplin aplicabile, dar aceasta nu inseamna dreptul de acces la toate structurile judecatoresti- judecatorii, tribunale, curti de apel, Inalta Curte de Casatie si Justitie- si nici la toate caile de atac prevazute de lege- apel, recurs, contestatie in anulare, revizuire, deoarece, asa cum a hotarat Plenul Curtii Constitutionale prin decizia nr.1/8 februarie 1994, prin lege pot fi instituite reguli deosebite, in considerarea unor situatii deosebite.

Astfel de reguli intalnim, de pilda, in materia apelului civil, unde, prin art.282/1 Cod procedura civila, sunt reglementate categoriile de hotarari judecatoresti care, prin raportare la obiectul cererilor in care au fost pronuntate, sunt exceptate de la aceasta cale de atac, ori in materia hotararilor de stramutare a pricinilor civile, care nu sunt supuse nici unei cai de atac- art.40 alin.4 Cod procedura civila.

Deseori in practica instantelor nationale a fost invocata de parti, ca masura de ingradire a accesului liber la justitie, lipsa de gratuitate a procesului civil, prin instituirea in sarcina titularului cererii de chemare in judecata a obligatiei de plata a unei taxe de timbru si prin neasigurarea asistentei juridice gratuite.

Nici unul din cele doua argumente nu justifica o ingradire reala a dreptului de acces la justitie.

Lucrare: Vanzarea cu gramada Eseu: Contract de achizitie

Achitarea taxelor judiciare de timbru nu infrange principiul gratuitatii justitiei si, implicit, al accesului liber la justitie, deoarece partea cazuta in pretentii poate fi obligata la restituirea sumelor avansate in conditiile art. 274-276 Cod procedura civila; mai mult, prin Legea taxelor judiciare de timbru nr. 146/1997 se prevede scutirea de timbraj pentru anumite categorii de cauze civile, iar legislatia nationala asigura si alte garantii efective pentru finalizarea procedurii judiciare chiar si in cazul persoanelor cu posibilitati materiale reduse.

In acest sens, art.74 Cod procedura civila prevede, pentru cel care nu e in stare sa faca fata cheltuielilor unei judecati, fara a primejdui propria sa intretinere sau a familiei sale, dreptul de a cere instantei de judecata asistenta judiciara, iar art.75 din acelasi cod prevede ca in continutul conceptului de asistenta judiciara intra acordarea de scutiri, reduceri, esalonari, sau amanari pentru plata taxelor de timbru si a timbrului judiciar, precum si apararea si asistenta gratuita printr-un avocat delegat de baroul avocatilor.

Fata de dispozitiile nationale enuntate, lipsa de gratuitate a procesului civil nu ar putea fi invocata cu succes ca o incalcare a liberului acces la justitie in sensul art.6 pct.1 din Convetie.

b)Examinarea cauzei in mod echitabil, public si intr-un termen rezonabil.

1.Cerinta din art.6 pct.1 al Conventiei, aceea ca o cauza sa fie examinata in mod echitabil, trebuie inteleasa in sensul de a se asigura respectarea principiilor fundamentale ale oricarui proces si anume principiul contradictorialitatii si principiul dreptului la aparare, ambele asigurand egalitatea deplina a partilor in proces.

- Contradictorialitatea este principiul care ingaduie partilor din proces sa participe in mod activ si egal la prezentarea, argumentarea si dovedirea drepturilor lor in cursul desfasurarii procesului, mai precis sa discute si sa combata sustinerile facute de fiecare dintre ele si sa-si exprime opinia asupra initiativelor instantei in scopul stabilirii adevarului si al pronuntarii unei hotarari legale si temeinice.

In virtutea contradictorialitatii, partile isi aduc reciproc la cunostinta pretentiile, apararile si probele de care inteleg sa se foloseasca in proces, prin cererile scrise adresate instantei, judecata nu se poate face decat dupa legala lor citare, in cursul procesului toate partile sunt ascultate in mod egal, inclusiv asupra imprejurarilor de fapt sau de drept puse in discutie de instanta, in vederea aflarii adevarului in cauza, incuviintarea probelor se face in sedinta publica, dupa prealabila lor discutare de catre parti, iar hotararile judecatoresti sunt comunicate partilor, in vederea exercitarii cailor legale de atac.

Consacrari indirecte ale manifestarilor principiului contradictorialitatii, asa cum au fost ele anterior redate, respectand intelesul art.6 pct.1 din Conventie, se regasesc si in legislatia nationala, mai precis in reglementarea art. 112, art.115, art114 alin.1, art.107, art.128-129, art.114 alin.4 Cod procedura civila.

Nu exista, deci, neconcordante de semnificatie juridica a contradictorialitatii intre dispozitiile Conventiei si dispozitiile din legea nationala si, fata de garantiile pe care aceasta din urma le instituie pentru asigurarea contradictorialitatii, sunt toate premisele ca, prin hotararile pronuntate, instantele nationale sa nu se faca vinovate de incalcari ale dreptului la un proces echitabil, prin nesocotirea principiului contradictorialitatii.

- Dreptul la un proces echitabil inseamna si posibilitatea rezonabila a oricarei parti de a expune cauza sa instantei de judecata, in conditii care sa nu o dezavantajeze fata de partea adversa, ceea ce se realizeaza prin asigurarea dreptului sau la aparare.

Dreptul la aparare are in dreptul romanesc si valoare de principiu constitutional, tinand seama ca prin art.24 alin.1 din Constitutie se stabileste ca dreptul la aparare este garantat, iar prin alineatul 2 al aceluiasi articol se prevede ca in tot cursul procesului partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

In sens material, acest drept include toate drepturile si garantiile procesuale, care asigura partilor posibilitatea de a-si apara interesele, iar in sens formal el include dreptul partilor de a-si angaja un avocat.

Realizarea dreptului la aparare este asigurata si prin modul de organizare si functionare a instantelor judecatoresti, la baza caruia stau principiile legalitatii, egalitatii partilor, gratuitatii, colegialitatii, publicitatii, controlului judiciar, imutabilitatii si rolului activ al instantei.

Legalitatea semnifica infaptuirea justitiei in numele legii de catre instantele judecatoresti prevazute de lege, in limita competentelor ce le-au fost conferite de legiuitor, precum si supunerea judecatorilor numai in fata legii;egalitatea partilor semnifica egalitatea acestora in raporturile procesuale cu instanta, dar si in raporturile dintre ele, prin recunoasterea acelorasi drepturi procesuale si impunerea acelorasi obligatii; gratuitatea inseamna obtinerea unei rezolvari judiciare neconditionat de plata vreunei taxe; controlul judiciar inseamna posibilitatea verificarii, de catre o instanta superioara in grad, a legalitatii si temeiniciei hotararii pronuntate de instanta inferioara;imutabilitatea semnifica imposibilitatea, de principiu, a modificarii cadrului litigiului, sub aspectul partilor, obiectului si temeiului de drept; rolul activ al instantei reprezinta, nu o ingerinta in interesele partilor, ci o garantie a respectarii drepturilor si realizarii intereselor acestora, deoarece are ca unic scop aflarea adevarului in cauza.

2.Cerinta examinarii cauzei in public, prevazuta de art. 6 pct.1 din Conventie, inseamna publicitatea dezbaterilor, care se realizeaza, pe de o parte prin asigurarea accesului partilor la dezbateri, aceasta fiind o conditie inerenta a exercitarii drepturilor lor procesuale, constand in dreptul la aparare si dreptul la dezbateri contradictorii, iar pe de alta parte, prin asigurarea accesului la dezbateri al oricaror persoane.

In acelasi mod este inteleasa notiunea de publicitate si in dreptul intern.

Astfel, art.126 din Constitutie, art.5 din Legea de organizare judecatoreasca nr.92/1992 si art.21 alin.1 din Codul de procedura civila proclama ca sedintele de judecata sunt publice, afara de cazurile prevazute de lege; cazurile de exceptie de la regula publicitatii sunt nominalizate in lege, prin indicarea unor criterii de apreciere, pe baza carora instanta de judecata trebuie sa le determine - alin.2 al art.121 Cod procedura civila stabileste ca instanta poata sa dispuna ca dezbaterile sa se faca in sedinta secreta, daca dezbaterea publica ar putea vatama ordinea sau moralitatea publica ori partile.

Pentru asigurarea publicitatii, sedintele de judecata se tin la sediul stabil si cunoscut al instantei, in zilele si la orele fixate de instanta, potrivit listei de sedinta, care se afiseaza la usa salii de sedinta, cu cel putin o ora inainte de inceperea sedintei de judecata ( art. 125 Cod de procedura civila ).

Publicitatea este o garantie a corectitudinii si impartialitatii judecatorilor, a independentei acestora, pentru ca nu este suficient sa se faca dreptate, ci este nevoie sa se si vada acest lucru; pentru acest motiv partile nu pot fi impiedicate sa participe la dezbaterea cauzelor proprii, nici macar atunci cand s-a declarat sedinta secreta(art. 121 alin.2 Cod procedura civila), iar tertele persoane nu pot fi indepartate din sala de judecata decat in cazul sedintelor secrete.

Caracterul dezbaterilor nu influenteaza, insa, pronuntarea hotararii judecatoresti, care se face, intotdeauna, in sedinta publica, fapt prevazut expres in art.6 pct.1 din Conventie, dar si in art. 121 alin.3 Cod procedura civila.

3.Cerinta Conventiei ca examinarea cauzei sa se faca intr-un termen rezonabil trebuie raportata la fiecare caz in parte, luand in considerare durata procedurii, natura pretentiilor, complexitatea procesului, comportamentul autoritatilor competente si al partilor, dificultatea dezbaterilor, aglomerarea rolului instantei si exercitarea cailor de atac.

Celeritatea judecarii proceselor nu este consacrata in legislatia nationala in mod expres, decat intr-un numar limitat de litigii, de pilda, in materia restituirii imobilelor preluate abuziv in perioada comunista, reglementata prin legea 10/2001 sau in materia adoptiilor, reglementata prin O.U.G. 25/1997, aprobata prin legea 87/1998.

Cu toate acestea, in Regulamentul pentru organizarea si functionarea instantelor, aprobat prin Ordinul nr.991/C/1993 al Ministerului Justitiei, se reglementeaza masurile ce se dispun de instanta la primirea sesizarii, stabilindu-se ca prin acestea trebuie sa se asigure solutionarea cu celeritate a cererilor primite si ca aceleasi masuri trebuie luate, in acelasi scop, si de catre judecatorul caruia i s-a repartizat cauza spre solutionare ( art.44 ).

De asemenea, Codul de procedura civila cuprinde o suita de norme prin care se asigura solutionarea, intr-un termen rezonabil, a cererilor deduse judecatii, indiferent de natura lor. Dintre acestea, cele mai importante sunt cele din art. 155 alin.1 si art.156 alin.1, care permit amanarea judecatii, o singura data, pe temeiul invoielii partilor, respectiv pentru lipsa de aparare temeinic motivata, precum si cele din art.260 alin.1 si art.264 alin.1 Cod procedura civila, potrivit carora pronuntarea se poate amana pentru un termen ce nu poate depasi 7 zile, iar redactarea hotararii se face in termen de 30 de zile de la pronuntarea ei.

Judecarea procesului intr-un termen rezonabil are ca scop inlaturarea incertitudinii in care se gasesc partile prin restabilirea, cat mai curand posibil, a drepturilor incalcate si prin reinstaurarea legalitatii, care trebuie sa guverneze toate raporturile juridice intr-un stat de drept, ceea ce constituie o garantie a unui proces echitabil.

c)Examinarea cauzei sa se faca de un tribunal independent, impartial, stabilit prin lege

C1.Independenta presupune doua laturi si anume independenta instantelor si independenta magistratului.

Independenta instantelor, are in vedere ca sistemul instantelor prin care se realizeaza justitia nu face parte si nu este subordonat puterii executive sau legislative.

Acest aspect este reflectat in art.126 alin.1 Constitutia Romaniei, care prevede ca justitia se realizeaza prin Inalta Curte de Casatie si Justitie si prin celelalte instante judecatoresti stabilite de lege, adica judecatorii,tribunale si Curti de apel.

In acelasi sens sunt si prevederile art.126 alin.3 din Constitutie care prevad ca prin lege sunt stabilite competenta si procedura de judecata.

Independenta judecatorilor este reflectata in art.124 alin.2 din Constitutia Romaniei, care prevede ca judecatorii sunt independenti si se supun numai legii.

Aceasta presupune, ca si in cazul instantelor de judecata,faptul ca in realizarea actului de justitie, magistratii nu pot fi influentati de   puterea executiva sau legislativa.

Independenta, astfel inteleasa, nu exclude interventia instantelor de control judiciar care intervine in urma exercitarii cailor de atac impotriva hotararilor judecatoresti.

In acelasi timp trebuie subliniat ca nici verificarile atribuite prin Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, in competenta conducatorului instantei,nu afecteaza independenta.

Acest control nu vizeaza in nici un fel activitatea de judecata.

Astfel, in art.18 alin.4 din Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecatoreasca se prevede ca"In nici o imprejurare verificarile efectuate nu pot conduce la imixtiuni in desfasurarea proceselor in curs sau la repunerea in discutii a ceea ce a fost deja judecat".

Independenta judecatorilor este data de garantiile aflate in acest sens, de statutul sau.

Astfel, prin dispozitii speciale prevazute de Legea nr.92/1992 pentru organizarea judecatoreasca, sunt reglementate numirea si avansarea in functie a magistratilor(titlul IV).

In acelasi timp, propunerile  de numire in functie a magistratilor sunt date in competenta Consiliului Superior al Magistraturii, in conditiile legii sale organice(conform art.125 alin.2 din Constitutia Romaniei).

O alta garantie oferita magistratilor si care asigura independenta acestora, este data de inamovibilitate.

Aceasta presupune ca orice avansare sau transferare nu se poate face decat cu consimtamantul judecatorilor.

Inamovibilitatea era reglementata in Constitutia Romaniei, la rang de principiu; astfel, conform art.125 alin.1 judecatorii numiti de Presedintele Romaniei sunt inamovibili, in conditiile legii. Acelasi text arata in alin.2 ca promovarea, transferarea si sanctionarea judecatorilor este de competenta Consiliului Superior al Magistraturii, in conditiile legii sale organice.

C2.Impartialitatea, ca element al unui proces echitabil,reprezinta garantia increderii justitiabililor in magistratii si institutiile in care acestia isi desfasoara activitatea,prin care se realizeaza actul de justitie.

Importanta acestui aspect este recunoscuta prin consacrarea unui intreg titlu din Codul de procedura civila - titlul V -, care prevede cazurile concrete in care un magistrat si celelalte persoane implicate in actul de justitie sunt incompatibili precum si procedurilor de urmat in cazul intervenirii acestora.

Aspecte vizand impartialitatea pot fi regasite si in titlul VI Cod procedura civila, referitor la stramutarea pricinilor

In acelasi timp si prin Constitutie s-a recunoscut importanta acestei laturi a unui proces echitabil, prevazandu-se ca functia de judecator este incompatibila cu orice alta functie publica sau privata, cu exceptia functiilor didactice din invatamantul superior.

C3.Stabilirea prin lege a tribunalului, ca element al unui proces echitabil, are in vedere competenta de solutionare a cauzei, atat din punct de vedere material cat si teritorial.

In acest context,in legislatia interna dispozitiile legale sunt clare si precise, delimitand foarte clar competentele instantelor de judecata implicate in realizarea actului de justitie.

Sunt intalnite astfel dispozitii care stabilesc competenta dupa materie(titlul I Cod procedura civila ), competenta teritoriala (titlul II), cazurile de extindere a competentei(titlul III),precum si procedura in cazul intervenirii unui conflict de competenta(titlul IV).

In acelasi timp, trebuie subliniat ca prin legi speciale,de reglementare a unui anumit domeniu de activitate, este reglementata competenta de solutionare a cauzelor; dispozitiile codului de procedura prevazand, relativ la competenta materiala,cazul"in orice materii date prin lege in competenta lor" - cu titlul de exemplu, Legea nr 14/2003, legea partidelor politice.

d)Publicitatea pronuntarii hotararilor judecatoresti

Acest aspect asigura cunoasterea de catre justitiabili a hotararii judecatoresti, imediat dupa deliberarea completului de judecata.

Pronuntarea dispozitivului hotararii judecatoresti, in sedinta publica, chiar in lipsa partilor, este impusa de art.258 alin.2 Cod procedura civila .

Pronuntarea in sedinta publica, da posibilitatea partii a carei cauza a fost solutionata nefavorabil, sa renunte in instanta la calea de atac (art.267 alin.1 Cod procedura civila ).