Ultrajul contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice

Ultrajul contra bunelor moravuri si tulburarea ordinii si linistii publice

1. Continutul legal

Sub aceasta denumire este prevazuta de art. 321 C.pen. fapta persoanei care, in public, savarseste acte sau gesturi, profereaza cuvinte ori expresii, sau se deda la orice alte manifestari prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public, ori se tulbura, in alt mod, linistea si ordinea publica.

Fapta prezinta un caracter mai periculos cand s‑a tulburat grav linistea si ordinea publica. Aceasta incriminare da expresie preocuparii legiuitorului pentru asigurarea unui climat de convietuire pasnica si demna, intemeiat pe respect si consideratie reci­proca intre membrii societatii.

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic special il constituie relatiile sociale de convietuire a caror existenta si dezvoltare sunt conditionate de respectarea bunelor moravuri in relatiile interumane si a linistii publice.

Prin bune moravuri trebuie sa intelegem acele obiceiuri, deprinderi, comportari care, in raporturile dintre membrii unei colectivitati, sunt compatibile cu respectul re­ciproc, cu pastrarea demnitatii umane, cu observarea decentei in atitudini si cuvinte[1].

Linistea publica, in sensul art. 321 C.pen., este acel atribut al vietii sociale in care raporturile dintre oameni, comportarea lor si, in genere, activitatile lor, atunci cand participa la forme de viata in comun, in public, se desfasoara in mod pasnic, dupa norme de respect reciproc, de securitate personala, de incredere in atitudinea si fap­tele celorlalti oameni[2]. Aceste valori sunt adanc intiparite in constiinta oamenilor, ele constituind rezultatul unei indelungi convietuiri civilizate.

b) Obiectul material. De regula, infractiunea nu are un obiect material, deoarece actiunea faptuitorului nu se rasfrange asupra unui obiect material, ci asupra unor valori imateriale. In mod exceptional, ar putea exista un obiect material in cazul unor manifestari ilicite exprimate prin distrugerea de bunuri etc.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ al acestei infractiuni poate fi orice per­soana, legea nu pretinde vreo conditie speciala cu privire la persoana subiectului. Infrac­tiunea este susceptibila de savarsire in participatie sub forma coautoratului, insti­garii sau complicitatii.

b) Subiect pasiv al infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linis­tii publice este statul (subiect pasiv principal) sau persoanele ale caror senti­mente morale au fost ultragiate sau carora li s‑a adus atingere prin scandalul public provo­cat (subiect pasiv adiacent).

In practica judiciara s‑a hotarat ca, atunci cand manifestarile lipsite de respect sunt adresate unei singure persoane - si numai acelei persoane - in urma unui con­flict personal, nu exista aceasta infractiune[3].

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material al laturii obiective se caracterizeaza, in varianta simpla, printr‑o actiune care se poate infatisa sub forma de acte, gesturi, pro­fe­rarea de cuvinte ori expresii sau orice alte manifestari. Dupa cum se vede, este vorba de o gama intreaga de manifestari, dintre care au fost mentionate actele si gesturile, pe de o parte, precum si cuvintele si expresiile, pe de alta parte, pentru ca acestea apar cel mai frecvent, ele acoperind aproape intreaga arie de manifestari prin care, in mod curent, se savarseste infractiunea. Totusi, pentru ca in fapt s‑ar putea ca unele manifestari antisociale sa nu corespunda perfect acestor actiuni - de acte, ges­turi, cuvinte, expresii - in text s‑a adaugat si expresia generala "orice alte manifestari".

In practica judiciara s‑a decis ca realizeaza elementul material al infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice: fapta de a sparge gea­murile locuintei unde avea loc o nunta, acostarea si lovirea pe strada a doua sau mai multe persoane, spargerea geamurilor de la mai multe case in timp ce locatarii dorm, spargerea veselei intr‑un restaurant in mod intentionat, inteparea cu un briceag prin usa a unui calator aflat intr‑un autobuz, in timp ce acesta era in statie, blocarea caii de circulatie timp de circa 30 minute, lovirea si insultarea unei femei necunoscute savar­sita in sala de asteptare a unei gari etc.

Pentru ca aceste manifestari sa constituie continutul laturii obiective a infractiunii, trebuie sa se comita in public (cerinta esentiala). Cerinta legii este indeplinita daca fapta se savarseste in conditiile art. 152 C.pen.[4]

Pentru realizarea laturii obiective a infractiunii de ultraj contra bunelor moravuri si tulburarea linistii publice este necesar ca prin manifestarile savarsite in public sa se aduca atingere bunelor moravuri sau sa se produca scandal public[5]. Aceste ipoteze constituie cerinte esentiale pentru realizarea formei simple a infractiunii.

Prin "atingerea bunelor moravuri" se intelege, asa cum am mai aratat, prejudicie­rea, incalcarea acelor obiceiuri deprinderi, comportari ce sunt compatibile cu res­pec­tul reciproc, cu pastrarea demnitatii umane, cu respectul decentei in cuvinte si atitu­dini[6]. Astfel, aduc atingere bunelor moravuri proferarea de expresii indecente, abor­darea unei tinute lipsite de pudoare, efectuarea de gesturi obscene, lovirea in public a unor persoane. O alta cerinta esentiala consta in producerea de scandal public. Produce scandal public orice manifestare care provoaca indignarea si revolta cu caracter public. Nu este vorba deci de "indignarea izolata a unei persoane, de un comen­­tariu negativ particular, de o parere personala, ci de o manifestare care pro­voaca indignarea sau revolta unei colectivitati de persoane care asista sau ia cunos­tinta de fapta savarsita".

In practica judiciara s‑a statuat ca sunt manifestari de natura a provoca scandal public urmarirea, acostarea si lovirea, fara nici un motiv, pe strada a unor persoane[7], spargerea geamuri lor de la mai multe case etc.

b) Urmarea imediata consta in crearea unei stari de pericol pentru relatiile de convietuire sociala, ca urmare a savarsirii actiunii incriminate.

c) Legatura de cauzalitate. Intre actiunea incriminata si urmarea imediata trebuie sa existe o legatura de cauzalitate. Aceasta legatura rezulta din insasi savarsirea faptei.

Legea nu prevede conditii speciale de loc sau timp pentru existenta infractiunii.

B. Latura subiectiva a acestei infractiuni se caracterizeaza prin forma de vinovatie a intentiei, care poate fi directa sau indirecta[9]. Acest lucru este valabil atat pentru for­ma tip, cat si pentru forma agravata, prevazuta de alin. (2), deoarece nu este necesar ca faptuitorul sa fi urmarit sa tulbure grav linistea publica, fiind suficient ca el sa fi fost constient ca savarsind in public actiunile ce realizeaza elementul material al infrac­­tiunii, se va produce un asemenea rezultat si sa fi acceptat posibilitatea sur­venirii lui .

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Actele preparatorii si tentativa, desi posibile, nu se pedepsesc. Con­su­marea ultrajului contra bunelor moravuri si a tulburarii linistii publice se produce in momentul savarsirii actiunii si producerii urmarii imediate.

B. Modalitati. Modalitatile normative ale infractiunii, in varianta simpla, sunt reflec­tate in modurile in care poate fi realizat elementul material al infractiunii: acte, gesturi, proferarea de cuvinte sau expresii, alte manifestari. In alin. (2) al art. 321 C.pen. se prevede o modalitate agravata a infractiunii, caracterizata prin rezultatul produs, si anume tulburarea grava a linistii si ordinii publice.

Desigur ca in cazul formei tip a infractiunii exista o tulburare a linistii si ordinii pu­blice, dar pentru existenta formei agravate se cere ca linistea si ordinea publica sa fi fost tulburata grav. Legea nu indica nici un element de caracterizare a tulburarii grave a linistii publice si de diferentiere a acesteia de tulburarea obisnuita. De aceea, in fie­care caz concret in parte, organele judiciare trebuie sa tina seama in caracte­rizarea si incadrarea faptei de amploarea mediului social in care s‑a produs tulbu­rarea, de natura acestui mediu, de durata tulburarii si intensitatea ei, de reactiile la care a dat nastere[11].

Fiecarei modalitati normative pot sa‑i corespunda variate modalitati faptice, in raport cu gradul de pericol social concret. Astfel, in ceea ce priveste forma tip, ase­menea imprejurari pot fi numarul faptuitorilor, caracterul actelor comise etc., iar in cazul formei agravate, producerea unor tulburari care au creat conditii altor infractori sa savarseasca infractiuni etc.

C. Sanctiuni. Sanctiunea prevazuta de lege in forma simpla este inchisoarea de la unu la 5 ani, alternativ cu amenda, iar in forma agravata pedeapsa este inchisoarea de la 2 la 7 ani.