Controlul constitutionalitatii legilor in Romania

Necesitatea controlului constitutionalitatii legilor deriva in primul rand din principiul separatiei puterilor al egalitatii cooperarii si controlului reciproc al acestora. In al doilea rand, Constitutia fiind legea fundamentala in stat, toate celelalte legi trebuie sa fie conforme, potrivit principiului suprematiei Constitutiei prevazut in art. 51 din Constitutie.

Ordonanta Guvernului, legea ordinara aprobata de jumatate plus unul din membrii prezenti ai celor doua Camere si legile organice aprobate cu votul majoritatii membrilor fiecarei camere au putere juridica inferioara Constitutiei, datorita procedurii de elaborare, de aprobare si in mod deosebit al modului de reprezentare a poporului, de cei care le voteaza. Viata a demonstrat ca exista riscul ca aceste acte normative sa cuprinda dispozitii care sa fie contrare Constitutiei, fapt ce nu poate fi tolerat. Ca urmare este necesar controlul constitutionalitatii legilor si a ordonantelor Guvernului.

Constitutia Romaniei incredinteaza controlul constitutionalitatii legilor unei autoritati publice autonome, denumita Curtea Constitutionala. Aceasta este formata din 9 judecatori numiti pentru o durata de 9 ani, fara posibilitate de prelungire sau reinnoire a mandatului, 3 de catre Camera Deputatilor, 3 de catre Senat si 3 de catre Presedintele Romaniei. Presedintele Curtii Constitutionale este ales dintre judecatorii Curtii, de catre acestia, prin vot secret, pentru o perioada de 3 ani.

Trebuie observat ca activitatea Curtii Constitutionale nu priveste numai controlul constitutionalitatii legilor, ci cuprinde si alte domenii desigur in stransa legatura cu aplicarea si respectarea Constitutiei.

De aceea, avand in vedere complexitatea si natura atributiilor Curtii Constitutionale, precum si procedurile potrivit carora isi realizeaza aceste atributii ea poate fi considerata autoritate publica politico-jurisdictionala independenta. Caracterul politic rezulta din modul de desemnare a membrilor Curtii Constitutionale, precum si din natura unor atributii; caracterul jurisdictional rezultand din principiile de organizare si functionare, independenta si inamovibilitatea judecatorilor precum si din alte atributii si proceduri. Sunt de asemenea interesante pentru caracterizarea Curtii Constitutionale dispozitiile legale potrivit carora aceasta este unica autoritate jurisdictionala constitutionala din Romania, este independenta fata de orice alta autoritate publica, iar competenta sa nu poate fi contestata de nici o autoritate publica.

In sfera controlului de constitutionalitate intra urmatoarele acte: legile ca acte juridice ale Parlamentului; initiativele de revizuire a Constitutiei; regulamentele Parlamentului; ordonantele guvernului; initiativele legislative populare.

Cat priveste legile se disting doua situatii exprimate printr-un control prealabil si printr-un control posterior.

Controlul prealabil normal se exercita asupra legilor votate de catre Parlament, dar inaintea promulgarii lor de catre Presedintele Romaniei.

Curtea Constitutionala efectueaza controlul de constitutionalitate numai la sesizarea uneia dintre autoritatile publice prevazute de catre Constitutie, si anume: presedintele Romaniei, presedintii celor doua camere, Guvernul, Curtea Suprema de Justitie, cel putin 50 de deputati sau cel putin 25 de senatori. Ca atare este exclus controlul din oficiu, aceasta find o garantie contra unui eventual abuz de putere din partea Curtii Constitutionale.

Cea de a doua situatie, priveste controlul posterior al constitutionalitatii legilor (priveste deci legile intrate in vigoare), iar acest control se realizeaza pe calea exceptiei de neconstitutionalitate ce poate fi ridicata numai in cadrul unui proces judiciar. In legatura cu acest control trebuie sa retinem ca, potrivit Legii privind organizarea si functionarea Curtii Constitutionale art. 23 pct. 3, nu pot face obiectul exceptiei prevederile legale a caror constitutionalitate a fost stabilita pe calea controlului prealabil, prevazuta de art. 145 (1) din Constitutie. Exceptia de neconstitutionalitate este un procedeu juridic ce permite accesul cetatenilor la Curtea Constitutionala, atunci cand intr-un proces la instantele judecatoresti se pretinde ca li s-a incalcat un drept sau un interes legitim printr-o lege pe care o apreciaza ca fiind contrara Constitutiei. Dosarul in cauza se trimite de instanta judecatoreasca la Curtea Constitutionala pentru a se pronunta asupra exceptiei de neconstitutionalitate si apoi in functie de Decizia Curtii Constitutionale, instanta judecatoreasca va judeca si se va pronunta in dosarul respectiv. Deciziile Curtii Constitutionale sunt obligatorii.

Initiativa de revizuire a Constitutiei exprimata in limitele dispozitiilor art. 146 si 148 din Constitutie este si ea supusa controlului de constitutionalitate. In legatura cu aceasta atributie a Curtii Constitutionale s-ar putea crede ca este un paradox, din moment ce o initiativa de acest gen este prin ea insasi 'contrara' Constitutiei, atata timp cat urmareste modificarea unor prevederi ale acesteia.

De aceea, aceasta atributie trebuie analizata prin coroborare cu textele din Constitutie care privesc revizuirea Constitutiei, Curtii Constitutionale revenindu-i misiunea nu de a impiedica initiativele de modificare ci de a se pronunta daca ele sunt facute cu respectarea art. 146 si desigur, cu respectarea art. 148 unde sunt prevazute limitele revizuirii, deci numai din punct de vedere procedural constitutional.

Ca atare, o interpretare sistematica a dispozitiilor constitutionale permite o clara determinare a dimensiunilor juridice ale acestei atributii.

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

Regulamentele Parlamentului sunt si ele supuse controlului de constitutionalitate. Vom observa mai tarziu ca practic exista trei categorii de regulamente: regulamentul sedintelor comune  si regulamentele celor doua Camere.

Ordonantele Guvernului. Potrivit art.114 din Constitutie, Guvernul poate fi abilitat de catre Parlament, printr-o lege speciala, sa emita ordonante in domenii care nu fac obiectul legilor organice. De asemenea, in cazuri de urgenta, Guvernul poate emite Ordonante de Urgenta in domeniul legilor organice sau ordinare. Atat ordonantele de urgenta, cat si ordonantele ordinare ale Guvernului produc efecte juridice din momentul publicarii, pana in momentul respingerii sau aprobarii prin lege de catre Parlament. Aceste ordonante contin de fapt norme cu putere de lege, institutia ca atare fiind cunoscuta in teorie si legislatie ca delegare legislativa. Asa stand lucrurile, este firesc ca si ordonantele sa fie supuse controlului de constitutionalitate, aceasta realizandu-se insa prin procedeul exceptiei de neconstitutionalitate.

Initiativele legislative populare. Asa cum vom explica la procedura de elaborare a legii, initiativa legislativa poate avea un numar de cel putin 250.000 de cetateni cu drept de vot, cu respectarea desigur a unor reguli constitutionale.

Verificarea respectarii acestor reguli constitutionale in cazul initiativei legislative populare, revine Curtii Constitutionale.

In afara controlului constitutionalitatii legilor, regulamentelor, ordonantelor, Curtii Constitutionale ii revin si alte atributii. Prin aceste atributii Curtea este imputernicita sa se pronunte asupra constitutionalitatii unor actiuni sau masuri intreprinse de catre unele autoritati publice situate la inalte nivele statale.

O astfel de atributie este aceea de a veghea la respectarea procedurii pentru alegerea Presedintelui Romaniei si de confirmare a rezultatelor sufragiului.

O alta atributie este constatarea existentei imprejurarilor care justifica interimatul in exercitarea functiei de Presedinte al Romaniei si comunicarea celor constatate Parlamentului si Guvernului. In anumite situatii clar stabilite prin Constitutie, apare necesara asigurarea interimatului in functia de Presedinte al Romaniei, deoarece titularul nu mai poate exercita prerogativele de conducere. Constatarea imprejurarilor care justifica interimatul, adica aceasta  solutie provizorie care asigura continuitatea functiei, revine Curtii Constitutionale.

Atributia de a veghea la respectarea procedurii pentru organizarea si desfasurarea referendumului si de a confirma rezultatele acestuia. Potrivit Constitutiei referendumul se poate organiza in urmatoarele situatii: la cererea Presedintelui Romaniei, dupa consultarea Parlamentului, in probleme de interes national; pentru demiterea Presedintelui Romaniei; pentru aprobarea revizuirii Constitutiei. Intr-o interpretare corecta a articolului 2 din Constitutie, nu pot fi excluse si alte situatii de referendum.

Curtii Constitutionale ii revine si atributia de a veghea la respectarea procedurii referendumului.

Rezolvarea contestatiilor care au ca obiect constitutionalitatea unui partid politic, este de competenta Curtii Constitutionale.

Partidele politice isi gasesc reglementarea constitutionala in articolele 1 al. 3, care declara pluralismul politic drept valoare suprema si o garanteaza in art. 8, care dezvoltand art. 1 pct. 3, defineste scopul activitatii partidelor politice, in art. care reglementand dreptul de asociere stabileste ce partide sunt sau pot deveni neconstitutionale, precum si persoanele care nu pot face parte din partidele politice.

Potrivit art. 37 din Constitutie, sunt neconstitutionale partidele sau organizatiile care prin scopurile lor ori prin activitatea lor, militeaza impotriva pluralismului politic, a principiilor statului de drept ori a suveranitatii, a integritatii sau a independentei Romaniei. Constatarea neconstitutionalitatii unui partid politic revine Curtii Constitutionale.

Efectele juridice ale Deciziilor Curtii Constitutionale.

Analiza efectelor juridice ale actelor Curtii Constitutionale trebuie efectuata tinand cont daca suntem in prezenta unui control prealabil sau posterior, ori in situatia exercitarii altor atributii.

Deciziile emise in exercitarea atributiilor prevazute de art. 144 literele 'a' si 'b' din Constitutie prin care se constata neconstitutionalitatea legilor inainte de promulgarea lor, sau neconstitutionalitatea initiativelor de revizuire a Constitutiei, se trimit Parlamentului care se pronunta potrivit Constitutiei asupra acestora.

Cat priveste legea, daca ea este adoptata in aceeasi forma cu votul a cel putin doua treimi din numarul membrilor fiecarei Camere, obiectia de neconstitutionalitate este inlaturata, iar promulgarea devine obligatorie. Ca atare intr-o asemenea situatie, decisiv este votul Parlamentului, efectele deciziei Curtii Constitutinale obligand doar la reexaminarea legii in discutie. Decizia Curtii Constitutionale are valoarea unui veto suspensiv si se poate impune aici prin soliditatea argumentatiei juridice si prin receptivitatea de care dau dovada parlamentarii.

Cat priveste initiativa de revizuire a Constitutiei, decizia Curtii Constitutionale nu poate depasi forta juridica a unui aviz in procedura de modificare a legii fundamentale.

In situatia exceptiei de neconstitutionalitate a unor prevederi din lege, decizia Curtii Constitutionale produce efecte juridice cat priveste aplicarea normei juridice in cauza. Daca se decide ca prevederea legala in cauza este neconstitutionala, ea nu mai poate fi aplicata in cauza respectiva, procesul judecandu-se la instantele judecatoresti cu luarea in consideratie a acestei noi realitati juridice. Ca atare, decizia Curtii Constitutionale paralizeaza efectele juridice ale normei juridice contestate in procesul concret in care s-a invocat exceptia de neconstitutionalitate.

Asa stand lucrurile, Legea nr. 47/1992 stabileste ca decizia definitiva prin care se constata neconstitutionalitatea unei legi sau a unei ordonante constituie temei legal pentru rejudecarea cauzei, la cererea partii care a invocat exceptia de neconstitutionalitate intr-un proces civil (art. 26 al. 1) si ca in procesele penale aceasta decizie constituie temei legal pentru rejudecarea cauzelor in care condamnarea s-a pronuntat pe baza pevederii legale declarate ca neconstitutionale art. 26 al. 2).

Se poate observa ca deciziile Curtii Constitutionale, in aceste situatii, nu au ca efect scoaterea prevederii legale din legislatie, ci neaplicarea sa in cazul concret. Prevederea legala ramane deci in legislatie, situatie careia trebuie sa i se gaseasca o solutie, pentru ca, desi in vigoare, aceasta prevedere nu se va putea aplica in viitor. De aceea, legea obliga Curtea Constitutionala sa comunice asemenea decizii atat celor doua Camere ale Parlamentului cat si Guvenului. Prin aceasta, autoritatile publice competente in procesul de legiferare sunt instiintate de situatia produsa pentru a lua masurile ce se impun (abrogare, modificare etc.).

Deciziile Curtii Constitutionale privind neconstitutionalitatea ordonantelor Guvernului, au aceleasi efecte juridice ca si deciziile date in judecarea exceptiei de neconstitutionalitate a legii.

Efectele juridice ale deciziei Curtii Constitutionale privind neconstitutionalitatea unui partid politic constau in radierea partidului politic din evidenta partidelor legal constituite.

Cat priveste efectele juridice ale altor hotarari ale Curtii Constitutionale, ele trebuie apreciate nuantat, in functie de situatiile in care intervin. Astfel, ele nu pot depasi efectele juridice ale unui aviz daca intervin in exercitarea atributiilor de la art. 144 lit. 'e', 'g' si 'h', adica pentru constatarea existentei imprejurarilor care justifica interimatul, cele privind contenciosul electoral si cele privind indeplinirea conditiilor pentru exercitarea initiativei legislative populare.

In fine, asa cum am mai aratat, in exercitarea atributiei de la art. 144 din Constitutie, Curtea Constitutionala emite hotarari, iar potrivit Legii electorale aceste hotarari sunt definitive.