INTRODUCERE  IN DREPTUL COMUNITAR

NOTIUNEA "DREPT EUROPEAN"

Notiunea de drept european reprezinta un concept generic, care depaseste spatiul ordinii juridice europene, avand un caracter multidisciplinar. Potrivit doctrinei si jurisprudentei europene, acesta cuprinde:

dreptul comunitar, elaborat de U.E., care include 4 mari izvoare: dreptul primar, dreptul derivat, dreptul relatiilor externe si dreptul complementar;

dreptul elaborat de C.E. si in special dr. european al drepturilor omului, care are la baza Conventia de la Roma (1950) si a impregnat toate ramurile dr. europ.;

dr. europ. privit ca drept international regional, grupand ansamblul acordurilor bilaterale si multilaterale incheiate de statele membre, de U.E. cu terte state.

Legaturi interdisciplinare

Dr. europ. are un caracter interdisciplinar, deoarece preia elemente din diverse ramuri de drept, pe care le adapteaza cerintelor sale specifice.

Prezinta legaturi cu dr. international public, dr. international privat, dr. comercial, dr. constitutional, dr. comparat, administrativ, vamal, mediului.

Prezinta legaturi si cu discipline din afara dreptului, existand o tendinta catre pluridisciplinaritate - relatii cu stiinta economica

Legaturi cu relatiile economice internationale, care includ totalitatea legaturilor, schimburilor si tranzactiilor economice dintre state (la nivel mondial), cuprinzand atat sfera circulatiei internationale, cat si serviciile, relatiile de credit si financiare, in domeniul cercetarii, cooperarii, specializarii, investitiilor. Prin intermediul dr. europ. se afirma si se respecta regulile economiei de piata;

Legaturi cu stiinta politica - disciplina care studiaza geneza, esenta, formele concrete si legitatea politicului ca fenomen complex, dar specific. "Stiinta politica este o disciplina consacrata fenomenelor politice, descrierii si analizei sistemelor politice si a comportamentului politic". Incarcatura politica a dreptului european este evidenta (modul de luare a deciziilor in comisie, consiliu);

Drept european tine seama si de cercetarile relatiilor internationale, care studiaza totalitatea legaturilor si raporturilor economice, politice, juridice, ideologice, culturale, diplomatice si militare intre state si sisteme de state, inclusiv intre fortele sociale si politice care au capacitatea de a actiona pe arena internationala - ex. teoria echilibrului puterii,  pozitia Frantei si UK in raport cu UE, interese contrarii manifestate in procesul perfectarii noilor structuri.

Din punct de vedere istoric, dreptul european este un drept international, prin omogenitatea puternica a efectelor sale si prin patrimoniul politic si cultural, reprezinta un drept al statelor, prefigurand ceea ce va fi dreptul intern european.

Promovarea efectiva si decisiva a drept european in raporturile internationale reprezinta cea mai frapanta caracteristica a ordinii juridice comunitare.

Structura dreptului european

Dreptul european apare ca un sistem global bine structurat de norme juridice statale si suprastatale si il structureaza pe ramuri de drept:

Dreptul european al drepturilor fundamentale ale omului;

Dreptul comunitar european;

Dreptul european comparat;

Dreptul national al statelor europene;

Dreptul european public si privat.

Fiecare ramura este privita integral si unitar, dar este structurata pe materii si institutii juridice, cu autonomia si particularitatile proprii, dar si elemente comune care asigura interdependenta.

Ordinea juridica comunitara europeana si ordinea juridica europeana a dr. omului reprezinta ordini juridice supranationale; dreptul european este un drept supranational, care se aplica direct pe teritoriul tuturor statelor membre, avand prioritate fata de sistemele juridice si reglementarile existente in statele membre - principiul subsidiaritatii.

Aplicarea normelor de drept european in Romania

In prezent, in Romania se aplica dreptul national, presta de al doilea pilon (jurisdictia de la Strasbourg, careia Romania i s-a supus neconditionat in 1994, prin ratificarea, fara rezerve a Conventiei Europene a Drepturilor Omului si libertatilor sale fundamentale).

Principiile directoare in dreptul si jurisdictia noastra sunt aplicarea prioritara a Conventiei si obligativitatea jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului.

Practic, in aplicarea dreptului, judecatorul roman se afla sub jurisdictia UE, datorita asimilarii acquis - ului comunitar, atat in plan legislativ, cat si in planul jurisprudentei (datorita impactului direct al jurisprudentei CJCE si CJUE).

Ordinea juridica a UE. Constructia comunitara si izvoarele dreptului comunitar european.

Notiunea ordinii juridice a UE

Ordinea juridica europeana reprezinta un ansamblu de norme si reglementari juridice, cuprinse in tratatele incheiate de statele membre (tratate constitutive - Roma, tratate de aderare, tratate modificatoare - TM) pe de o parte si pe de alta parte actele normative adoptate de institutiile UE, legitimate prin renuntarea de catre statele membre la o parte din suveranitatea lor nationala in favoarea acestor institutii. Aceste norme si reglementari au forta juridica obligatorie in spatiul comunitar.

UE a instituit o ordine de drept autonoma, constand in propriile sale surse juridice, dar si in ancorarea istorica in conceptele de drept ale statelor membre. Autonomia rezulta din principiile de structura si constitutive, specific comunitare, ale autoritatii nemijlocite si prioritatii dreptului comunitar.

Caracterele ordinii juridice europene

unitatea dreptului comunitar si diversitatea contextelor nationale implica aplicarea dr. comunitar conditionata de respectarea particularitatilor fiecarui sistem juridic national, desi normele comunitare tind a fi realizate in plan national cu un "continut identic si cu o egala eficacitate";

originalitatea - jurisprudenta consacra unitatea dreptului european si care este compatibila cu un anumit pluralism social si cultural; legislatiile nationale urmaresc un scop justificat in privinta dr. comunitar, fiind de competenta statelor membre de a alege mijloacele cele mai adecvate si in respectul exigentelor decurgand din dr. comunitar, in special ale principiului proportionalitatii (compromis intre sistemele continental, anglo- saxon si germanic);

Document online: Generalitati privind incheierea contractului individual de munca Document online: Obiectul contractului de vanzare cumparare

este supranationala - intemeiata pe acceptarea transferarii unor competente decizionale catre institutiile comunitare; se mentin unele competente la nivel national

este distincta de ordinea juridica nationala - ojc deriva din crearea unui sistem de drept in masura sa asigure atingerea si respectarea obiectivelor fundamentale ale UE; nu impiedica activitatea statala, existenta sistemelor de drept nationale, insa aceste sisteme se subsumeaza ordinii comunitare.

Prin urmare, dr. comunitar poate fi definit ca ansamblul normelor juridice prin care se consacra structurile, rolul si functiile institutiilor europene, precum si raporturile acestora cu institutiile nationale in indeplinirea obiectivelor stabilite, ordonate conform unor principii de ierarhie precise si riguroase.

CREAREA COMUNITATILOR EUROPENE

A. TRATATELE

Tratatul CECO

In 1950 la Paris a fost lansat planul "Schumann", care urmarea plasarea productiei de otel si carbune sub egida unei Inalte Autoritati, in cadrul unei organizatii deschise aderarii altor tari europene.

In cadrul acestei organizatii, luarea deciziilor cu privire la productia si distributia otelului si carbunelui apartinea unor organe/institutii europene compuse din reprezentantii guvernelor statelor membre. Statele nu erau obligate prin decizii (regula unanimitatii), acestea fiind respectate numai de statele care le acceptau.

Initial, aceste principii au fost asumate de 6 state: Belgia, Franta, Germania, Italia, Luxemburg si Olanda, care in urma unor negocieri rapide au semnat Tratatul instituind Comunitatea Europeana a Carbunelui si Otelului (CECO).

Principalele merite ale acestui tratat sunt reprezentate de interzicerea:

taxelor la import si export si taxele avand echivalent restrictiile cantitative privind circulatia produselor;

masurile si practicile discriminatorii intre producatori, intre cumparatori si consumatori, in special in privinta preturilor si conditiilor de livrare ori a tarifelor si conditiilor de transport, precum si masurile care impiedica libera alegere de catre cumparator a furnizorului;

subsidiile si ajutoarele acordate de state ori taxele speciale impuse de state in orice forma;

practicile restrictive care tind spre impartirea si exploatarea pietei.

In mai 1955, printr-un memorandum tarile Beneluxului afirma principiul ca integrarea economica ar trebui sa preceada integrarea politica si s-a convenit crearea unor institutii: Consiliul de Ministri, Comisia Europeana, functiunile unei Adunari parlamentare si ale unei Curti de Justitie.

Tratatele de la Roma CEE si CEEA (EURATOM)

La 25 martie 1957 au fost semnate la Roma Tratatul instituind Comunitatea Economica Europeana si Tratatul privind instituirea Comunitatii Europene a Energiei Atomice, care impreuna cu tratatul CECO au constituit cadrul legislativ fundamental al integrarii economice europene si care au intrat in vigoare la 1 ianuarie 1958, fondate pe un sistem institutional similar CECO.

La 8 aprilie 1965, cele 6 state fondatoare au semnat Tratatul de fuziune a executivelor care a dispus formarea unui sistem institutional unic: un Parlament, o Comisie, un consiliu si o curte.

Actul Unic European

Actul Unic European cuprinde masuri pentru realizarea Uniunii economice prin crearea unie piete interne, in 1992, care cuprinde o zona fara frontiere si in care libera circulatie a marfurilor, persoanelor, serviciilor si capitalului este asigurata in conformitate cu dispozitiile tratatului, sunt prevazute masuri privind politica sociala, coeziunea economica si sociala, dezvoltarea stiintifica si tehnologica.

Actul a pus bazele altor reforme care sa permita uniunii o politica economica si monetara integrata, dar si unificarea politicilor.

Tratatul de la Maastricht

A reprezentat o faza decisiva a integrarii europene, fiind semnat la 7 februarie 1992 de cele 12 state membre si a constituit cel mai radical instrument de instituire a unei Uniuni Europene.

Tratatul a introdus UE si a definit ca obiectiv al acesteia "organizarea in mod coerent si solidar a relatiilor intre statele membre si intre popoarele lor", in realizarea obiectivului urmarindu-se in mod special:

"promovarea unui progres economic si social echilibrat si durabil, prin crearea unui spatiu fara frontiere interne", prin intarirea coeziunii economice si sociale si prin stabilirea unei uniuni economice si monetare comportand o moneda unica;

afirmarea identitatii prin punerea in aplicare a unei politici de securitate comuna (PESC), inclusiv definirea unei politici de aparare comuna, pentru intarirea identitatii si independentei Europei in scopul promovarii pacii, progresului si securitatii in Europa si in lume;

intarirea protectiei drepturilor si intereselor resortisantilor statelor membre prin instituirea unei cetatenii a uniunii;

dezvoltarea unei cooperari mai stranse in domeniul justitiei si afacerilor interne (JAI), garantandu-se siguranta si securitatea in conditiile facilitarii liberei circulatii a persoanelor;

mentinerea a ceea ce s-a dobandit din punct de vedere comunitar (l'acquis communautaire) si dezvoltarea acestuia in scopul de a examina, intr-o procedura anume prevazuta, in ce masura, politicile si formele de cooperare stabilite prin tratat ar trebui sa fir revizuite in vederea asigurarii eficacitatii mecanismelor si institutiilor comunitare.

Conform acestui tratat UE dispune de un cadru institutional unic perfectionat si adaptat, constituit in principal, de Consiliu, Parlamentul european, Comisia si Curtea de Justitie.

Tratatul a consacrat fundamentele UE, in sensul ca aceasta este intemeiata pe Comunitatile europene (primul pilon), completate cu politicile si formele de cooperare instituite in domeniul PESC (al doilea pilon) si JAI (al treilea pilon).

Tratatul de la Amsterdam

Semnat la 2 octombrie 1997, a modificat Tratatul de instituire a UE si unele acte si cuprinde trei parti:

modificari aduse tratatelor;

simplificare;

prevederi generale si finale.

A mai fost adoptata o anexa cu echivalenta vechii si noii numerotatii si a protocoalelor anexate. Conferinta a mai adoptat 51 de declaratii si a luat nota de alte 8 declaratii; a intrat in vigoare la 1 mai 1999, dupa depunerea ultimului instrument de ratificare.

Tratatul a modificat obiectivele stabilite prin Tratatul de la Maastricht, in sensul ca deciziile trebuie sa fie luate cat mai deschis si mai aproape de cetateni, mentinerea si dezvoltarea UE ca spatiu de libertate, securitate si justitie, in care libera circulatie a persoanelor este asigurata in asociere cu masuri specifice privind controalele la granitele exterioare, azil, imigrare si combaterea criminalitatii.

Tratatul de la Nisa

A modificat Tratatul privind UE si celelalte tratate si a adoptat 4 noi protocoale:

protocolul de extindere a UE;

de extindere a Tratatelor CE si Euratom si a statutului Curtii de justitie;

protocolul care se refera la consecintele financiare ale expirarii tratatului CECO si la fondurile de cercetare privind carbunele si otelul;

protocolul asupra art. 67 din Tratatul Ce si 24 de declaratii, luandu-se nota de alte 3 declaratii.

A intrat in vigoare in ianuarie 2003, dupa ratificarea de catre statele membre si precizeaza numarul de voturi pe care il va detine fiecare stat candidat in Consiliu si numarul de reprezentanti ai tarilor candidate in parlament, ca urmare a extinderii UE.

TRATATUL PRIVIND INSTITUIREA UNEI CONSTITUTII PENTRU EUROPA

Aprobat in Conferinta Interguvernamentala si semnat de statele membre, dar respins prin referendum in Franta si Tarile de Jos;

Inlocuit cu Tratatul de Reforma, semnat la Lisabona la 13 decembrie 2007 si intrat in vigoare la 1 decembrie 2009.

TRATATUL DE LA LISABONA

Modifica Tratatul Uniunii Europene - TUE;

Modifica Tratatul instituind Comunitatea Europeana, care devine Tratatul privind functionarea Uniunii Europene - TFUE.

Are anexate Protocoale (cu valoare juridica egala cu a Tratatului) si Declaratii (manifestari politice de vointa ale Statelor Membre, utile in interpretarea Tratatului).

Schimbarea denumirilor in sistemul jurisdictional: sistemul jurisdictional in ansamblu = Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE). CJUE este compusa din trei instante:

- Curtea de Justitie;

- Tribunalul;

- Tribunalul Functiei Publice

Numirea membrilor Curții :

De comun acord, de guvernele statelor membre, pentru 6 ani;

Noutate: un comitet consultativ emite un aviz cu privire la capacitatea candidatilor de a exercita functiile de judecator si avocat general la Curtea de justitie si Tribunal;

Comitetul consultativ este format din 7 persoane alese dintre fostii membri ai celor 2 instante, membrii instantelor nationale supreme si juristi reputati, dintre care unul propus de Parlamentul European.

Modificari in competentele Curtii de Justitie

-Competenta preliminara generala in domeniul spatiului de libertate, securitate si justitie;

-Cooperarea politieneasca si judiciara in materie penala = competenta CJ devine obligatorie si nu mai este subordonata declaratiei de recunoastere a fiecarui stat membru; poate fi sesizata de orice instanta.

-Dispozitii tranzitorii - pentru cinci ani de la intrarea in vigoare a Tratatului: articolul 10 din Protocolul nr. 36 privind dispozitiile tranzitorii

-In materie de vize, azil, imigrare si alte politici referitoare la libera circulatie a persoanelor Curtea poate fi sesizata de toate instantele nationale, nu numai de cele superioare;

-Este competenta a se pronunta asupra unor masuri de ordine publica in cadrul controalelor transfrontaliere.

-Fara perioada tranzitorie.

Carta Drepturilor Fundamentale dobandeste aceeasi valoare juridica cu cea a Tratatelor = Curtea de Justitie se poate pronunta asupra interpretarii;

-CDF nu este opozabila Regatului Unit si Poloniei - Protocolul nr. 30;

-Sefii de stat si de guvern au fost de acord cu extinderea in viitor a derogarii la Republica Ceha (concluziile Consiliului European din 29-30 octombrie 2009).

In materie de politica externa si de securitate comuna, CJ nu este competenta sa controleze dispozitiile Tratatului si nici actele adoptate in temeiul acestora, cu doua exceptii:

- controlul delimitarii dintre competentele Uniunii si PESC - art. 40 TUE;

- actiunile in anulare indreptate impotriva deciziilor care prevad masuri restrictive impotriva persoanelor fizice sau juridice, adoptate de Consiliu, de exemplu in lupta impotriva terorismului (inghetarea fondurilor) - articolul 275 TFUE.

Modifica - Procedurile la CJUE - procedura preliminara:

Procedura preliminara se extinde la actele adoptate de organele, oficiile si agentiile Uniunii - art. 267 TFUE;

CJ le poate interpreta si controla validitatea;

CJ hotaraste in cel mai scurt termen in cazul in care o chestiune preliminara se invoca intr-o cauza pendinte in fata oricarei instante nationale, privind o persoana supusa unei masuri privative de libertate (PPU - procedura preliminara de urgenta).

Controlul legalitații:

CJ controleaza actele Consiliului European - art. 269 TFUE;

CJ se pronunta in actiunea unui SM impotriva unui act adoptat de Consiliul European sau de Consiliu in care a constatat existenta unui "risc clar de incalcare grava de statul membru respectiv a anumitor valori" (ex: respectarea demnitatii umane, respectarea drepturilor omului)

Acțiunile formulate de particulari:

S-a redus strictetea conditiilor de admisibilitate a actiunilor particularilor impotriva deciziilor institutiilor, organelor, oficiilor sau agentiilor UE;

Particularii pot formula actiuni impotriva unui act normativ daca ii afecteaza direct, chiar daca nu presupune masuri de executare (nu mai trebuie sa demonstreze ca actul ii priveste in mod individual) - art. 263 TFUE.

Controlul respectarii principiului subsidiaritatii

- CJ poate fi sesizata de un SM cu o actiune a Parlamentului sau national sau a uneia dintre camerele Parlamentului sau,in anularea unui act legislativ european, pentru incalcarea principiului subsidiaritatii. 

Mecanismul sanctiunilor pecuniare:

Este accelerat - articolul 260 TFUE;

CJ poate aplica, chiar de la prima hotarare de constatare a neindeplinirii obligatiilor, sanctiuni pecuniare in cazul in care nu sunt comunicate Comisiei masurile nationale de transpunere a unei directive.

Procedura de "infringement":

- La expirarea perioadei de cinci ani, Comisia va putea formula actiuni in constatarea neindeplinirii obligatiilor privind masuri referitoare la cooperarea politieneasca si judiciara penala, luate inainte de intrarea in vigoare a Tratatului de la Lisabona.