Contractul de imprumut de consumatie

CONTRACTUL DE IMPRUMUT DE CONSUMATIE

Notiune. Cunoscut si sub denumirea de mutuum, imprumutul de consumatie este contractul prin care o persoana numita imprumutator, transmite unei alte persoane- imprumutat, proprietatea asupra unor bunuri de gen in vederea consumarii lor cu obligatia imprumutatului de a restitui la scadenta o cantitate egala de bunuri de acelasi gen si calitate.(art. 1576).

Caractere juridice. Ca si comodatul, este un contract real care nu se poate realiza valabil fara traditiunea bunului.

Contractul poate fi atat gratuit dar si cu titlu oneros, imprumutatorul putand sa obtina si un contraechivalent (dobanda) in schimbul imprumutului.

Este un contract unilateral, dand nastere numai la obligatii numai in sarcina imprumutatului. In sarcina imprumutatorului se pot naste o serie de obligatii extracontractuale.

Poate avea ca obiect numai bunuri fungibile si consumptibile prin natura lor.

Conditii de validitate. Contractul trebuie sa indeplineasca conditiile generale de validitate ale oricarui contract cu unele precizari.

Fiind un contract translativ de proprietate, pentru valabilitatea lui se impune ca partile sa aiba capacitatea de a dispune, adica capacitatea deplina de exercitiu.

Efectele contractului

Obligatiile imprumutatului.

a) Obligatia de restituire. Potrivit art. 1584, imprumutatul este obligat sa restituie bunuri in aceeasi calitate si cantitate ca cele imprumutate, la termenul stipulat.

Obligatia de restituire este esentiala, ea existand chiar daca partile nu au prevazut-o in mod expres. Daca nu s-a stipulat un termen de restituire sau s-a prevazut ca se va face cand imprumutatul va putea sau va avea mijloace sau va voi, instanta de judecata, la solicitarea imprumutatorului, va fixa un termen de restituire dupa imprejurari.

Obligatia de restituire este sanctionata cu o actiune personala a imprumutatorului si a succesorilor sai in drepturi, actiune prescriptibila potrivit dreptului comun (in termenul general de prescriptie de trei ani care curge de la data cand urma sa aiba loc restituirea bunului sau de la data incheierii contractului daca partile nu au stabilit un termen al restituirii).

Locul restituirii este cel stabilit de parti, in caz contrar fiind locul incheierii contractului.

Desi bunurile de gen nu pier, daca imprumutatul nu-si poate executa obligatia de restituire in natura, restituirea se va face prin echivalent banesc calculat dupa timpul si locul unde urma sa se faca restituirea, sau unde s-a contractat.

Nerestituirea imprumutului la scadenta atrage plata de daune-interese (dobanzi) de la data cererii de chemare in judecata.

b) Obligatia de plata a dobanzii in cazul imprumutului cu dobanda. Dobanda este o contraprestatie pe care imprumutatul o datoreaza imprumutatorului pe langa cea de restituire a bunului, care de cele mai multe ori consta intr-o suma de bani.

Dobanda trebuie sa fie stipulata expres in contract, neputand fi prezumata; se va calcula numai asupra capitalului, adica a sumei imprumutate.

Termenele de plata a dobanzii sunt cele stabilite de parti, in caz contrar plata se face lunar.

Obligatiile imprumutatorului. Fiind unilateral, acest contract creeaza obligatii doar in sarcina imprumutatului.

Art. 1580 prevede insa ca imprumutatorul raspunde pentru viciile bunului pe care cunoscandu-le, nu le-a comunicat imprumutatului.

Incetarea contractului. Contractul inceteaza prin restituirea imprumutului si a dobanzilor aferente.

De asemenea, contractul mai poate inceta prin reziliere, remitere de datorie, confuziune, compensatie sau dare in plata.

Contractul de societate civila

Notiune. Contractul de societate civila este contractul prin care doua sau mai multe persoane se obliga sa puna in comun aportul lor material si/sau de munca pentru a constitui un fond si a desfasura impreuna o activitate in vederea atingerii unui scop patrimonial comun (beneficii sau foloase), foloasele sau pierderile fiind impartite intre ei.

Document online: Contract de afiliere Referat: Contractul de donatie

Caractere juridice si conditii de validitate. Pentru a lua nastere acest contract, este necesara indeplinirea cumulativa a urmatoarelor conditii:

- existenta intentiei comune a partilor pentru constituirea societatii (affectatio societatis). Consimtamantul partilor trebuie sa fie neviciat. Fiind un contract intuitu personae (art. 954 C. civ.), el este anulabil pentru viciul erorii asupra persoanei contractante.

Partile trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu; minorul sau interzisul judecatoreste nu poate incheia acest contract, chiar daca s-ar face prin reprezentant legal si cu autorizatia autoritatii tutelare, deoarece contractul de societate civila inceteaza prin punerea sub interdictie a unui asociat, potrivit dispozitiilor legale in materie. In acest ultim caz, nulitatea relativa a contractului pentru incapacitate, nu poate fi invocata de ceilalti asociati capabili.

Controversata este problema daca sotii pot sau nu sa incheie un asemenea contract. O parte din doctrina a raspuns negativ in aceasta privinta, datorita comunitatii de bunuri a sotilor instituita prin norme imperative, pe cand practica a admis valabilitatea unui asemenea contract.

- participarea egala sau inegala a tuturor partilor la constituirea fondului comun prin aducerea unui aport social (material si /sau in munca).

- impartirea foloaselor si a pierderilor intre toate partile contractante, sub sanctiunea nulitatii contractului.

- scopul patrimoniului comun trebuie sa fie licit; un scop ilicit atrage nulitatea absoluta a contractului.

In caz de anulare sau de constatare a nulitatii, contractul se desfiinteaza cu efect retroactiv, astfel ca fiecare asociat are dreptul la restituirea aportului sau.

Daca pana la desfiintarea contractului, societatea a functionat, din punct de vedere juridic, ea a existat ca o comunitate de fapt care, fata de tertii contractanti de buna-credinta, va produce efectele unei societati valabile; in raporturile dintre asociati, pierderile sau castigurile inregistrate vor fi suportate proportional cu aportul social al fiecaruia, in lipsa unei clauze contrare si a unor sanctiuni in temeiul raspunderii civile delictuale sau al raspunderii penale.

Caractere juridice

1. contract civil. Societatea civila este un contract civil, astfel ca nu are calitatea de comerciant. Astfel, nu poate incheia acte subiective de comert si nici nu poate efectua acte obiective de comert; pentru realizarea lor, este necesara constituirea unei societati comerciale.

Fiind o societate civila, nu i se aplica normele cu privire la reorganizare si lichidare judiciara; mai mult, societatea civila nu are personalitate juridica. Societatea civila poate dobandi personalitate juridica cu indeplinirea formalitatilor legale.

2. caracterul lucrativ (patrimonial) este de esenta acestui contract. Societatea urmareste realizarea unor beneficii, care pot consta nu numai in castiguri banesti, dar si in alte foloase in natura.

3. caracter sinalagmatic. Fiecare asociat se obliga fata de ceilalti sa aduca aportul sau social si sa desfasoare activitatea la care s-a obligat prin contract. Spre deosebire de alte contracte sinalagmatice, obligatiile partilor nu sunt divergente, ci ele converg catre indeplinirea unui scop comun, fiind in principiu aceleasi obligatii pentru toate partile, motiv pentru care acestea se si numesc asociati.

4. contract cu titlu oneros, deoarece fiecare asociat urmareste realizarea unui avantaj patrimonial.

5. contract comutativ, in care existenta si intinderea obligatiilor fiecarui asociat se cunosc chiar de la incheierea contractului.

6. contract consensual, spre deosebire de societatea comerciala care poate fi numai autentic. Dovada contractului se va face potrivit dreptului comun in materie de probe (cu exceptia imposibilitatii procurarii dovezii scrise care nu se aplica in acest caz), in raporturile dintre parti; contractul poate fi opus tertilor numai daca are data certa; tertii pot dovedi insa acest contract prin orice mijloc de proba.

7. contract cu executare succesiva in timp intrucat obligatiile partilor exista pe toata durata contractului.

8. contract intuitu personae, fiind o societate de persoane si nu de bunuri. Datorita acestui caracter, nici un asociat nu poate ceda drepturile sale unei alte persoane, nu-si poate substitui o alta persoana sau sa asocieze o alta persoana fara acordul tuturor asociatilor.

De asemenea, contractul inceteaza prin moartea unui asociat, neputand continua cu mostenitorii acestuia.

Domeniu de aplicare. Un asemnea contract se poate incheia: intre persoane fizice sau juridice pentru construirea mai multor case, locuri de odihna etc; intre meseriasi in vederea exercitarii in comun a meseriei lor; mai multi avocati sau cabinete de avocatura se pot asocia in vederea desfasurarii in comun a profesiei de avocat; intre proprietarii de terenuri agricole in vederea exploatarii in comun a terenurilor etc.

Aportul social. Fiecare asociat are obligatia de a-si aduce contributia sa la constituirea fondului comun al societatii.

Aceasta contributie poate consta intr-o suma de bani, alte bunuri (mobile si imobile) sau servicii (aport in munca).

Daca s-a obligat sa contribuie cu o suma de bani, asociatul este obligat sa plateasca dobanzi din ziua in care suma trebuia platita, de drept si fara punere in intarziere.

Daca contributia consta intr-un bun individual determinat neconsumptibil sau nefungibil, aportul poate consta atat in proprietatea bunului sau numai in folosinta bunului, in acest ultim caz, fiind necesara o clauza expresa in acest sens.

Daca aportul este in munca, poate avea ca obiect numai faptele personale ale celui care se obliga si nu promisiunea faptei altei persoane.

Sumele de bani sau bunurile aduse devin proprietatea comuna indiviza (pe cote parti) a asociatilor. Asociatul care a adus un bun ca aport datoreaza garantie intocmai ca vanzatorul.

Riscul pieirii fortuite a bunurilor aduse aport in societate vor fi suportate de societate ca proprietara; daca s-a adus ca aport numai folosinta bunului, riscul va fi suportat de asociatul-proprietar al bunului; daca bunul s-a deteriorat partial sau a fost evaluat in momentul contractarii, riscul va fi suportat de societate.

Aporturile asociatilor, drepturile si obligatiile dobandite ulterior constituirii societatii, formeaza patrimoniul propriu al societatii, asimilat de lege cu indiviziunea succesorala. Astfel, asociatii au un drept de proprietate in indiviziune (pe cote-parti) asupra patrimoniului si asupra fiecarui bun ce compune universalitatea.

Durata societatii. Durata in timp este de esenta societatii civile. Daca nu s-a prevazut o perioada de timp ca durata a societatii prin conventia partilor, se presupune ca ea dureaza pe toata viata asociatilor.

Fiecare asociat raspunde fata de societate pentru daunele cauzate acesteia, chiar daca prin alte activitati ale sale i-ar fi adus foloase.

Daca un asociat a folosit in interes personal sumele de bani ale societatii, el datoreaza dobanzi din ziua folosirii, fara necesitatea punerii in intarziere. Are insa si actiune impotriva societatii pentru restituirea sumelor cheltuite in interesul societatii, daca a actionat ca un mandatar de buna-credinta.

Modul de organizare si administrare a societatii sunt determinate prin acordul unanim al asociatilor. Administrarea societatii poate fi efectuata de una sau mai multe persoane.

In raporturile cu tertii, daca societatea nu a dobandit personalitate juridica, ea nu reprezinta un subiect de drept. In acest caz, pentru obligatiile contractate, va raspunde asociatul contractant. Daca asociatul a avut imputernicire si din partea celorlalti asociati sau daca din acest act societatea a avut un beneficiu, tertul creditor va putea urmari atat fondul societatii cat si bunurile din patrimoniul personal al asociatului. Asociatii nu raspund solidar, ci proportional cu numarul lor, datoria impartindu-se intre acestia, in lipsa unei clauze contrare.

In schimb, impartirea foloaselor sau a pierderilor inregistrate de societate se face proportional cu valoarea aportului social al fiecarui asociat. Aceste dispozitii nu sunt imperative, iar partile prin acordul lor, pot stabili un mod de repartizare care sa nu fie proportional cu valoarea aportului adus in societate.

Legea declara nul contractul in care partile ar stabili ca foloasele sau pierderile sa fie suportate numai de unul sau unii dintre asociati. Este permisa clauza prin care asociatul care si-a adus aportul numai in munca sa fie scutit de a contribui cu propriul patrimoniu la pierderile societatii, ci numai cu foloasele pe care le-a castigat prin serviciile sale.

Incetarea societatii civile are loc in urmatoarele cazuri:

1. implinirea termenului pentru care a fost contractata, daca s-a prevazut o durata de timp determinata . Prin acordul unanim al asociatilor, anterior implinirii termenului, valabilitatea contractului poate fi prelungita.

2. denuntarea contractului. Oricare dintre asociati se poate retrage din societate dupa o prealabila notificare, daca aceasta a fost contractata pe o durata nelimitata.

3. desfacerea contractului (cu durata determinata) anterior implinirii termenului, poate interveni la cererea unui asociat si se pronunta de instanta judecatoreasca in cazuri intemeiate.

4. pierderea fondului social sau realizarea scopului societatii sau certitudinea ca scopul a devenit imposibil de realizat.

5. decesul sau declararea judecatoreasca a mortii unui asociat, daca nu s-a prevazut ca societatea va continua cu mostenitorii celui decedat sau numai cu asociatii ramasi in viata; in acest ultim caz, societatea poate continua daca au ramas in viata cel putin doi asociati.

6. punerea sub interdictie sau insolvabilitatea unui asociat. Si in acest caz, societatea poate continua in aceleasi conditii ca in cazul decesului, daca exista clauza in acest sens.

7. bunul ce trebuia adus ca aport a pierit integral, indiferent ca se aducea ca aport proprietatea sau numai folosinta; in cazul pieirii partiale, va hotari instanta.

Odata cu incetarea societatii, patrimoniul social se lichideaza prin incasarea creantelor si plata datoriilor, iar activul net sau pasivul se divide intre asociati proportional cu drepturile lor, aplicandu-se regulile de la imparteala mostenirii.

Daca un asociat a adus ca aport folosinta bunului, acesta ii va fi restituit la incetarea contractului.