Divulgarea secretului economic

Divulgarea secretului economic

1. Continutul legal

In art. 298 C.pen. este incriminata fapta de divulgare a unor date sau informatii care nu sunt destinate publicitatii, de catre cel care le cunoaste datorita atributiilor de serviciu, daca fapta este de natura sa produca pagube.

Persoanele care isi desfasoara activitatea in unitatile cu caracter economic au obligatia de a nu divulga acele date si informatii cu caracter economic, care, desi nu pot fi considerate secrete de stat, au totusi importanta lor[1].

Aceasta infractiune sanctioneaza, de fapt, incalcarea unor atributii de serviciu ale unor persoane care pot fi angajate atat in unitatile economice cu capital de stat, cat si in cele cu capital privat. Pastrarea secretului economic reprezinta o obligatie de ser­viciu, incalcarea ei atragand in mod necesar represiunea penala, deoarece, in anumite situatii, de pastrarea confidentialitatii cu privire la date si informatii cu caracter economic se leaga uneori interese importante ale economiei nationale. Divulgarea unor asemenea date sau informatii, fie de cel care le cunoaste datorita atributiilor de serviciu, fie de catre cel care a ajuns sa le cunoasca in orice mod, prezinta pericol social, deoarece poate produce pagube unei persoane fizice sau juridice sau poate leza interesele economiei nationale[2].

Pastrarea secretului economic de catre persoanele la care am facut referire consti­tuie astfel nu numai o obligatie morala, dar si o obligatie juridica, atat din partea per­soanelor care le cunosc ca urmare a atributiilor de serviciu, cat si din partea per­soa­nelor care au ajuns sa cunoasca in orice mod astfel de date sau informatii[3].

Din analiza textului incriminator, rezulta ca suntem in prezenta a doua variante ale aceleiasi infractiuni: prima [cea prevazuta in alin. (1)], care este comisa de catre un subiect activ circumstantiat (calificat) si este pedepsita mai aspru decat a doua varianta [cea prevazuta in alin. (2)][4].

2. Conditii preexistente

A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic specific este reprezentat de relatiile sociale referitoare la stricta pastrare a datelor si informatiilor cu caracter economic, care nu sunt destinate publicitatii, precum si de relatiile sociale care asigura normala desfasurare a activitatii agentilor economici, prin apararea secretului datelor si infor­matiilor economice.

Cu toate ca textul nu precizeaza ca datele si informatiile la care se refera actiunea incriminata sunt date sau informatii cu caracter economic, totusi, aceasta rezulta, implicit, atat din denumirea infractiunii, cat si din includerea ei in Titlul VIII din Partea speciala a Codului penal.

Trebuie retinut si faptul ca, desi Titlul poarta denumirea "Infractiuni la regimul stabilit pentru anumite activitati economice", infractiunea de divulgare a secretului economic nu priveste o anumita activitate economica, de exemplu, comert, ci oricare dintre aceste activitati.

b) De regula, aceasta infractiune este lipsita de obiect material, deoarece divul­garea presupune transmiterea continutului unor documente cu caracter economic, documente in care se gasesc inserate date si informatii cu caracter economic. Divul­garea presupune o transmitere pe cale orala, telefon sau prin mijloace electronice. Daca, in anumite situatii, fapta de divulgare priveste transmiterea unui document in materialitatea lui, care contine date si informatii nedestinate publicitatii, atunci acel document va fi obiectul material al infractiunii.

c) Legatura de cauzalitate rezulta implicit din actiunea de divulgare.

B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ al acestei infractiuni poate fi acea per­soana care cunoaste anumite date sau informatii cu caracter economic, fie datorita atri­butiilor de serviciu, fie pentru ca a luat cunostinta de acestea in orice mod.

Textul de lege nu precizeaza calitatea subiectului decat prin indicarea faptului ca acesta trebuie sa cunoasca anumite date sau informatii.

In cazul variantei prevazute in art. 298 alin. (1), subiectul activ este un functionar public sau functionar, fiind calificat prin calitatea speciala pe care o are si care ii permite sa cunoasca astfel de date. Poate fi subiect activ al infractiunii acel func­tionar care lucreaza nemijlocit cu datele sau informatiile cu caracter economic, precum si orice alt functionar dintr‑o alta unitate economica sau societate comerciala care, cu prilejul unor insarcinari de serviciu in acea unitate, ia cunostinta de aceste date sau informatii.

In cazul variantei prevazute in art. 298 alin. (2), subiectul activ poate fi orice persoana care a aflat aceste date sau informatii in orice mod. Pentru existenta infrac­tiunii, nu are importanta calitatea subiectului activ, acesta putand fi chiar un functio­nar in aceeasi unitate ori o alta persoana care indeplineste sarcini cu caracter adminis­trativ si gospodaresc, precum si orice persoana care a luat la cunostinta despre aceste date sau informatii. Infractiunea exista si atunci cand subiectul activ a luat cunostinta de aceste date sau informatii din cauza neglijentei functionarului care avea in primire aceste date sau documente ori in situatia cand i‑au fost divulgate de catre un functionar, precum si atunci cand subiectul activ a intrat in posesia datelor sau informatiilor ca urmare a unor activitati de spionaj desfasurate de acesta.

In concluzie, subiect activ poate fi orice persoana, calitatea de functionar atragand incadrarea juridica in fapta mai grava, prevazuta in art. 298 alin. (1) C.pen.

Apararea secretului economic realizandu‑se in orice imprejurare, nu se face distinctie dupa cum persoana faptuitorului este cetatean roman, strain sau o persoana fara cetatenie[5].

b) Subiectul pasiv principal este, ca si in cazul celorlalte infractiuni economice, statul, iar subiect pasiv secundar, orice unitate economica sau societate comerciala care poate fi pagubita prin savarsirea infractiunii.

3. Continutul constitutiv

A. Latura obiectiva. a) Elementul material. Pentru a exista aceasta infractiune, trebuie sa se verifice preexistenta unor date, informatii sau documente cu caracter economic, a caror divulgare este de natura a aduce atingere economiei nationale sau de a prejudicia persoane fizice sau juridice.

Daca aceste date sau informatii au caracter de secret de stat, divulgarea lor va atrage existenta infractiunii prevazute in art. 157 C.pen.[6]

Constituie secret economic orice date, informatii sau documente care privesc acti­vitatea unei intreprinderi, societati comerciale si a oricarei entitati care isi desfasoara activitatea conform legii si este cunoscut acelora care indeplinesc un serviciu sau celor care au luat cunostinta de el pe orice cale, iar divulgarea lui este direct sau indirect pagubitoare pentru economia nationala, pentru o unitate economica sau societate comerciala ori pentru orice alta persoana fizica sau juridica[7].

Nu vor constitui secrete economice informatiile, faptele, documentele notorii sau cunoscute de un cerc larg de persoane ori procedeele, aplicatiile tehnice, de exemplu, care sunt intrate in domeniul public[8].

La infractiunea pe care o analizam, elementul material, pentru ambele variante ale infractiunii, consta intr‑o actiune de divulgare. Actiunea se poate realiza, in concret, prin scris, verbal, prin aratarea unor documente sau inscrisuri uneia sau mai multor persoane. Prin divulgare se intelege darea in vileag, adica comunicarea unor date sau informatii ce nu sunt destinate a fi cunoscute de catre alte persoane.

Referat: Adeverinta de venit Document online: Contract de agentie comerciala

In literatura de specialitate, prin divulgare se intelege atat "a divulga", cat si "a destainui". In acest sens, divulgarea ar echivala cu o simpla indiscretie confidentiala, dar caracterul penal al faptei nu este exclus. Prin divulgare s‑ar intelege comunicarea acestor date sau informatii oricui si fara rezerva[9]. Prin destainuire se intelege comu­nicarea secretelor economice unei singure persoane sau unui numar restrans de per­soane, solicitandu‑li‑se acestora discretie in ceea ce priveste datele sau informatiile aduse la cunostinta.

Elementul material poate consta uneori si intr‑o inactiune (omisiune), in sensul ca subiectul activ lasand, de pilda, o alta persoana sa se apropie de un asemenea document, obiect, ii da posibilitatea sa‑l examineze in voie[10].

Exista omisiune si atunci cand un functionar de la o unitate economica de stat nu incuie usa biroului in care se afla date, informatii si documente nedestinate public­citatii, stiind ca altcineva va intra si le va consulta[11]. Exista infractiune si atunci cand autorul si‑a dat seama ca, lasand usa biroului deschisa si documentele pe masa, cineva ar putea intra sa le consulte.

In literatura juridica[12] s‑a considerat ca nu exista aceasta infractiune daca faptui­torul dezvaluie date sau documente fata de persoane care nu sunt in masura sa le auda, sa le inteleaga sau sa utilizeze continutul lor ori, comunicarea fiind extrem de vaga, generala, nu cuprinde date precise despre o anume activitate economica.

Dimpotriva, va savarsi aceasta infractiune acela care da informatii unei firme straine privind descoperirea unui utilaj nou la noi in tara sau descoperirea unui instru­ment original de avertizare[13].

De asemenea, comite infractiunea prevazuta in art. 298 C.pen. si acela care a realizat anumite activitati in urmatoarele imprejurari: inculpatul lucra la o institutie publica din Bucuresti si, datorita atributiilor de serviciu, cunostea o serie de date si informatii privind activitatea unitatii respective, date care nu erau destinate public­citatii. Faptuitorul, aflandu‑se intr‑un cerc de prieteni, a divulgat o serie de date (care nu erau secrete de stat), producand astfel o paguba unitatii, in sensul ca respectivele date, ajungand sa fie cunoscute de altii, s‑a perturbat activitatea de incheiere a unor contracte cu alte unitati[14].

Intr‑o alta speta[15], s‑a retinut, in esenta, ca, in perioada 1995‑1999, inculpatii L.A. si L.G., in calitate de salariati cu functii importante la S.N.B., in baza unei intelegeri prealabile, la insistenta coinculpatei S.C., au sustras din arhiva S.N.B. documente secrete privind activitatea tehnico‑economica si de personal a santierului. Aceste documente au fost preluate de S.C. si transmise reprezentantilor unor firme straine, actiuni de natura sa produca pagube S.N.B. Cei doi inculpati au primit de la coin­culpata S.C. sume de bani in scopul de a realiza sustragerea documentelor secrete si pentru a‑si pastra calitatea de angajati ai S.N.B. pentru posibilitatea executarii acestui scop. S‑a retinut ca inculpatii au primit, in perioada octombrie 1998 aprilie 1999, cate 300 dolari SUA lunar, cu titlu de contraprestatie pentru "serviciile realizate", la solicitarea lui S.C.

Documentele detinute la domiciliu de inculpati constituiau secrete ale S.N.B., nedestinate publicitatii. S‑a avut in vedere faptul ca, potrivit deciziilor S.N.B.
nr. 2809/1993 si nr. 89/1999, se considera secrete de serviciu toate documentele legate de incheierea, modificarea, executarea si incetarea unor contracte cu partenerii societatii, categorie in care se include majoritatea scripelor gasite la domiciliul inculpatilor.

Practic, inculpatii au detinut o intreaga arhiva, compusa din copii ale unor acte care nu se puteau afla in posesia lor, ci numai la sediul societatii si doar in masura in care serveau la coordonarea activitatilor conduse de ei.

Este dovedit faptul ca au fost transmise firmei G. documente apartinand S.N.B. in legatura cu contracte unde aceasta avea interese patrimoniale, transmiterea fiind facuta "pe cale privata" intre cei trei inculpati.

Deci, s‑a dovedit prin probe obiective ca inculpatii au sustras documente din arhiva S.N.B., pe care le‑au valorificat prin predarea acestora unei societati comer­ciale cu vadit interes in activitatea S.N.B., in scopul de a‑i asigura acesteia o pozitie dominatoare in cursul tratativelor cu alti parteneri comerciali, activitati care au fost realizate in scopul clar de obtinere a unor foloase materiale, care s‑au si concretizat in plata unor sume de bani, ce au imbracat forma unor prestatii lunare. In concluzie, inculpatii au comis infractiunile de divulgarea secretului economic si luare de mita, ei avand calitatea de functionari. S‑ar fi putut retine si infractiunea prevazuta in
art. 242 C.pen. sustragerea sau distrugerea de inscrisuri, daca acele documente se aflau in pastrarea ori in detinerea unui organ sau unei institutii de stat ori a unei alte unitati din cele la care se refera art. 145.

b) Pentru ca actiunea de divulgare a unor date sau informatii cu caracter economic sa realizeze continutul constitutiv al infractiunii prevazute in art. 298 C.pen., se impune indeplinirea unei cerinte esentiale, si anume ca fapta sa fie de natura sa produca pagube. Din modul de formulare al textului de lege, se intelege ca legiuitorul a avut in vedere faptul ca paguba poate fi suferita de orice persoana fizica sau juridica, o societate comerciala cu capital de stat sau privat, o intreprindere s.a.

Aceasta cerinta este indeplinita atunci cand, datorita modului concret de savarsire, datorita naturii si specificului datelor, informatiilor si documentelor cu caracter economic si imprejurarilor in care s‑a comis fapta, exista posibilitatea reala a produ­cerii unor pagube.

Practic, producerea pagubei este iminenta, dar ea este inlaturata prin descoperirea faptei. In concluzie, ceea ce caracterizeaza latura obiectiva a acestei infractiuni este posibilitatea reala de producere a unor pagube, si nu producerea lor efectiva. Daca nu exista posibilitatea reala a producerii unor pagube, fapta nu va fi infractiune, ci, dupa caz, contraventie sau abatere disciplinara[16].

c) Urmarea imediata o constituie starea de pericol creata pentru economia natio­nala si pentru patrimoniul unor persoane fizice sau juridice, precum si pentru orice sector al economiei nationale. Producerea unei pagube efective nu transforma infrac­tiunea din una de pericol in una de rezultat, deoarece producerea efectiva a pagubei nu reprezinta o cerinta esentiala a existentei infractiunii. In cazul producerii pagubei, autorul infractiunii va fi obligat la repararea acesteia, iar sub aspectul represiunii penale, aceasta imprejurare va fi avuta in vedere la individualizarea pedepsei.   

d) Raportul de cauzalitate. Intre activitatea incriminata si urmarea produsa trebuie sa existe o legatura de cauzalitate care rezulta din insasi materialitatea faptei savarsite.

B. Latura subiectiva. Forma de vinovatie cu care se savarseste aceasta infractiune este intentia. Intentia faptuitorului la infractiunea pe care o analizam consta in cunoasterea de catre acesta a caracterului nepublicabil al datelor sau informatiilor divulgate si in prevederea ca, prin actiunea de divulgare, creeaza o stare de pericol pentru interesele economiei nationale.

Mobilul si scopul nu au relevanta in ceea ce priveste existenta infractiunii si nu influenteaza forma intentiei. Astfel, intentia poate fi atat directa, cat si indirecta (lasand unele documente economice nesupravegheate, a acceptat ca acestea sa fie descoperite si consultate de catre alte persoane).

Daca la savarsirea unor anumite infractiuni de acest fel a existat vreun mobil sau scop special, acestea vor fi avute in vedere la individualizarea pedepsei.

4. Forme. Modalitati. Sanctiuni

A. Forme. Actele pregatitoare si tentativa, desi posibile, nu se pedepsesc. Astfel, este posibil ca faptuitorul sa‑si noteze anumite date intr‑un carnetel pentru a fi divulgate sau ca o scrisoare ce a fost trimisa unei persoane si care continea date sau informatii economice nedestinate publicitatii sa fie interceptata, dar ambele fapte descrise nu prezinta relevanta penala.

Infractiunea se consuma in momentul in care datele sau informatiile cu caracter economic au ajuns la cunostinta unei persoane neindrituite a le cunoaste, in acest moment producandu‑se si starea de pericol pentru interesele economice ale statului si pentru patrimoniul persoanelor fizice sau juridice. Asadar, infractiunea pe care o analizam este una momentana, de consumare imediata.

Data fiind natura elementului material, infractiunea de divulgare a secretului economic este susceptibila de a fi comisa si in forma continuata.

In acest caz, va exista si un moment al epuizarii.

B. Modalitati. Infractiunea prevazuta in art. 298 se poate realiza in doua moda­litati: cea normativa [art. 298 alin. (1)] si cea atenuata, prevazuta in alin. (2) al aceluiasi articol. Pot exista mai multe modalitati faptice, in functie de natura si importanta datelor sau informatiilor divulgate, de numarul lor, de calitatea pe care o are faptuitorul[17].

C. Sanctiuni. Divulgarea secretului economic se pedepseste cu inchisoarea de la
2 la 7 ani, daca faptuitorul a cunoscut datele sau informatiile datorita atributiilor de serviciu si cu inchisoarea de la 6 luni la 5 ani, daca infractiunea este comisa de orice alta persoana. In art. 19¹ C.pen. se prevede ca persoanele juridice, cu exceptia statului, a autoritatilor publice si a institutiilor publice care desfasoara o activitate ce nu poate face obiectul domeniului privat, raspund penal pentru infractiunile savarsite in realizarea obiectului de activitate sau in interesul ori in numele persoanei juridice, daca fapta a fost savarsita cu forma de vinovatie prevazuta de legea penala.

Raspunderea penala a persoanei juridice nu exclude raspunderea penala a persoanei fizice care a contribuit, in orice mod, la savarsirea aceleiasi infractiuni.

Potrivit art. 71¹ alin. (2) C.pen., persoana juridica se sanctioneaza cu amenda cuprinsa intre 5.000 lei si 600.000 lei, in cazul in care legea prevede pentru infrac­tiunea savarsita de persoana fizica pedeapsa inchisorii de cel mult 10 ani sau amenda.