Contractul de comision - notiunea si caracterele juridice ale contractului de comision, efectele contractului in raporturile dintre comitent si comisionar

Contractul de comision

1. Notiunea si caracterele juridice ale contractului de comision

Esenta contractului de comision este cuprinsa in art.405 C.com care prevede: "comisionul are ca obiect tratarea de afaceri comerciale de catre comisionar in socoteala comitentului". Contractul de comision este un contract prin care o parte, numita comisionar, se obliga pe baza imputernicirii celeilalte parti, numita comitent, se incheie anumite acte de comert, in nume propriu, dar pe seama comitentului, in schimbul unei remuneratii, numita comision.

Avand in vedere elementele care il definesc, contractul de comision apare ca o varietate a mandatului comercial; contractul de comision este un mandat comercial fara reprezentare.

Deosebirea dintre cele doua contracte priveste structura lor; in cazul mandatului, mandatarul are un drept de reprezentare, si deci el incheie actele juridice in numele si pe seama mandantului; in cazul contractului de comision, comisionarul nu beneficiaza de dreptul de reprezentare si, in consecinta, el incheie actele juridice in nume propriu, dar pe seama comitentului.

Din definitia data contractului de comision rezulta caracteristicile acestui contract: contractul este bilateral, cu titlu oneros si consensual.

Conditiile de validitate a contractului de comision

Contractul de comision este valabil incheiat daca sunt indeplinite conditiile cerute de art.948 C.civ., pentru orice conventie: consimtamantul, capacitatea, obiectul si cauza.

Ca orice contract, contractul de comision se incheie prin acordul de vointa al partilor.

In cazul in care comisionarul nu voieste sa primeasca insarcinarea comitentului, el este tinut sa indeplineasca obligatiile prevazute de art.376 C.com. (sa il instiinteze pe comitent de refuzul sau, sa conserve bunurile primite din partea comitentului etc.).

Contractul de comision are ca obiect "tratarea de afaceri comerciale" (art.405 C.com.). Deci, actele juridice pe care comisionarul le incheie cu tertii trebuie sa fie fapte de comert.

Efectele contractului in raporturile dintre comitent si comisionar

Intrucat in temeiul contractului de comision, comitentul il imputerniceste pe comisionar sa incheie anumite acte juridice pe seama comitentului, intre parti se nasc obligatii asemanatoare celor izvorate din contractul de mandat in raporturile dintre mandant si mandatar.

Din contractul de comision rezulta anumite obligatii pentru comisionar.

Comisionarul este obligat sa execute mandatul incredintat de comitent. In baza imputernicirii primite, comisionarul este obligat sa incheie actele juridice stabilite de comitent.

Comisionarul este tinut sa indeplineasca toate actele pe care le reclama realizarea operatiunii comerciale cu care a fost imputernicit de comitent; comisionarul-vanzator primeste de la comitent marfurile ce urmeaza sa fie vandute si incaseaza pretul de la terti, iar comisionarul-cumparator primeste bunurile si face plata pretului catre terti.

In executarea mandatului, comisionarul este obligat sa se conformeze instructiunilor comitentului.

Comisionarul este obligat sa dea socoteala asupra indeplinirii mandatului primit. In temeiul acestei obligatii, comisionarul este tinut sa-l informeze pe comitent asupra mersului operatiunilor si a imprejurarilor de natura sa modifice imputernicirea primita.

Intrucat contractul cu tertul este incheiat de comisionar in nume propriu, dar in seama comitentului, drepturile dobandite de comisionar trec direct asupra comitentului, care este in realitate stapanul afacerii. Tot astfel, obligatiile asumate de comisionar prin contractul incheiat  cu tertul se rasfrang asupra comitentului.

Eseu: Decizie - model Referat: Contract de colaborare pentru prestari servicii

4 TRAFICUL ILICIT DE STUPEFIANTE SI DE SUBSTANTE PSIHOTROPE

Aceasta infractiune internationala maritima, "traficul ilicit de stupefiante" este comertul ilegal cu droguri toxice (opium, morfina, cocaina sau derivatele acestora), care actioneaza asupra centrilor nervosi producand stari de inertie fizica sau psihica.

Intre cele doua razboaie mondiale s-a dezvoltat cooperarea dintre state in  vederea reprimarii traficului ilicit de stupefiante.

Ca expresie a acestei cooperari a fost incheiata Conventia de la Geneva din 1937 prin care se cerea statelor contractante sa supuna urmaririi penale persoanele vinovate de confectionarea, depozitarea, importul sau exportul, vanzarea si cumpararea de droguri vatamatoare, in mod ilegal.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial traficul ilicit de stupefiante a cunoscut o intensificare crescanda pe plan 

international. Datorita acestui fapt s-a impus necesitatea unei mai bune coordonari a luptei statelor, pe plan european si international, impotriva acestei infractiuni.

Astfel, in anul 1961 a fost convocata Conferinta Natiunilor Unite de la New-York, in cadrul careia s-a adoptat "Conventia Unica asupra stupefiantelor", care reuneste intr-o reglementare unitara prevederile de drept international existente in materie. Conventia a intrat in vigoare in anul 1964, iar la 25 martie 1972 a fost incheiat la Geneva Protocolul privind modificarea Conventiei Unice asupra stupefiantelor din 1961.[12]

Din continutul normativ al Conventiei rezulta urmatoarele obligatii generale pentru partile contractante:[13]

a) luarea masurilor legislative si administrative pentru punerea in aplicare a Conventiei pe teritoriul lor;

b) cooperarea cu celelalte state in vederea executarii Conventiei;

c) limitarea in mod exclusiv la scopuri medicale si stiintifice productia, exportul, importul, comertul, intrebuintarea si detinerea stupefiantelor.

Conventia reglementeaza si organele internationale chemate sa exercite controlul in materia stupefiantelor. Aceste organe sunt: Comisia stupefiantelor a Consiliului Economic si Social al O.N.U. si Organul International de Control al Stupefiantelor.[14]

Conventia mai prevede, de asemenea, limitarea producerii si importului de stupefiante de catre state, precum si limitarea culturilor de opium si a altor plante din care se obtin stupefiante, sau chiar interzicerea acestor plante ca: macul, opacen, coca, cannabis etc.

In Conventie se reglementeaza comertul international cu stupefiante, stabilindu-se ca detinerea acestora este conditionata de o autorizatie legala. In ceea ce priveste lupta statelor impotriva traficului ilegal de stupefiante, Conventia stipuleaza ca ele trebuie sa asigure pe plan national o coordonare a actiunilor preventive si represive in aceasta materie, precum si sa-si acorde asistenta reciproca in lupta impotriva traficului ilicit. De asemenea statele au datoria sa coopereze nu numai intre ele, ci si cu organismele internationale competente in domeniul reprimarii traficului ilicit de stupefiante.

De asemenea, Conventia cere statelor sa prevada in legislatia lor ca orice act contrar dispozitiilor ei constituie o infractiune pasibila de pedeapsa daca a fost comisa in mod intentionat. Totodata, Conventia stipuleaza sechestrarea si confiscarea stupefiantelor si a materialului utilizat in vederea comiterii unei infractiuni.[15]

Conventia Unica O.N.U. de la Montego - Bay din 1982, privind dreptul marii stipuleaza ca:

"a) Toate statele vor coopera la reprimarea traficului ilicit de stupefiante si de substante psihotrope practicat de nave, in marea libera, cu incalcarea conventiilor internationale;

Orice stat care are motive serioase de a crede ca o nava care-i poarta pavilionul practica traficul ilicit de stupefiante sau de substante psihotrope poate solicita cooperarea altor state pentru a pune capat acestui trafic".[16]

Infractiunea internationala maritima "Emisiuni neautorizate difuzate din marea libera"

Principala Conventie O.N.U. din 1982, privind dreptul marii, prevede interzicerea si reprimarea acestei infractiuni.

Conventia stipuleaza ca emisiunile neautorizate difuzate din marea libera constituie infractiuni maritime si se pedepsesc conform legilor penale.

Prin emisiuni neautorizate se inteleg emisiunile de radio sau televiziune destinate a fi receptionate de marele public, difuzate de pe o nava sau instalatie aflata in marea libera, cu incalcarea reglementarilor internationale, cu exceptia transmiterii semnalelor de pericol pentru salvare de vieti omenesti, nave, ambarcatiuni etc.

Conventia O.N.U. din 1982, privind dreptul marii prevede urmatoarele:

Toate statele vor coopera la rep

Ca expresie a acestor efecte ale contractului de comision, dreptul de proprietate asupra bunurilor care fac obiectul contractului incheiat de  comisionar si tert, ca si riscurile, se transmit direct de la comitent la tert si invers, de la tert la comitent.

Comitentul este tinut sa isi indeplineasca obligatiile cu buna-credinta si diligenta unui profesionist.

Contractul de comision da nastere unor obligatii in sarcina comitentului.

Comitentul are obligatia sa plateasca remuneratia (comisionul) cuvenita comisionarului. Pentru indeplinirea obligatiei privind incheierea actelor juridice care au facut obiectul insarcinarii primite, comisionarul este indreptatit sa primeasca o remuneratie.

Comitentul este obligat la plata remuneratiei din momentul in care comisionarul a incheiat actele juridice cu tertii, chiar daca nu au fost executate inca obligatiile rezultate din actele juridice incheiate.

4. Efectele executarii contractului de comision fata de terti

In baza imputernicirii primite, comisionarul incheie acte juridice in nume propriu. Deci, in contractul incheiat intre comisionar si tert, comisionarul este parte contractanta si, in consecinta, el are calitatea de debitor sau creditor, dupa caz, fata de tert. In acest sens, art.406 C.com. prevede: "Comisionarul este direct obligat catre persoana cu care a contractat ca si cum afacerea ar fi fost a sa proprie".

Rezulta ca prin incheierea contractului intre comisionar si tert nu se stabilesc nici un fel de raporturi juridice intre comitent si tert. De aceea art.406 alin.(2) C.com. dispune: "Comitentul nu are actiune in contra persoanelor cu care a contractat comisionarul si nici acestea nu au vreo actiune contra comitentului".

Pentru nerespectarea obligatiilor din contractul incheiat intre comisionar si tert, raspunderea apartine partii contractante in culpa. Aceasta inseamna ca pentru nerespectarea obligatiei de catre tert nu va raspunde comisionarul, ci tertul.

Comisionarul este raspunzator fata de comitent pentru incheierea actelor juridice cu tertul, nu si pentru executarea lor.

In mod exceptional, comisionarul va raspunde pentru nerespectarea obligatiilor de catre tert in cazul in care, in contractul de comision s-a stipulat o obligatie de garantie a executarii din partea comisionarului. Este vorba de clauza "star del credere" (garantia solvabilitatii).

In schimbul garantiei executarii obligatiilor, comisionarul are dreptul la o remuneratie speciala.