Contractul de antrepriza

Contractul de antrepriza

1. Notiune. Contractul de antrepriza este contractul prin care o parte numita antreprenor (intreprinzator, executant de lucrari, prestator de servicii etc) se obliga pe riscul sau sa execute o anumita lucrare pentru cealalta parte numita client, in schimbul unui pret.

2. Reglementare legala. Contractul de antrepriza este reglementat de Codul civil impreuna cu locatiunea in titlul consacrat acesteia din urma, desi exista numeroase deosebiri fata de locatiune.

Astfel, printre felurile locatiunii, Codul face referire si la antrepriza si o defineste ca fiind contractul constand in "luarea savarsirii unei lucrari drept un pret determinat, cand materialul se da de acela pentru care se executa o lucrare".

3. Deosebiri fata de alte contracte. Desi este reglementata de legiuitor ca un tip de locatiune, antrepriza se dosebeste fundamental de locatiune. Daca in cazul locatiunii, se asigura folosinta unui bun, in cazul antreprizei, antreprenorul se obliga sa execute o lucrare si nicidecum sa asigure folosinta.

Daca antreprenorul se obliga sa execute lucrarea cu propriile sale materiale, atunci contractul poate fi asemanat cu o vanzare a unui lucru viitor; calificarea contractului urmeaza sa se faca potrivit intentiei partilor: daca contractul s-a incheiat in considerarea modului de executare a lucrarii, a muncii prestate de cel care o executa, atunci contractul va fi o antrepriza; daca din intentia partilor rezulta ca s-a contractat in considerarea materialelor ce urmeaza a fi folosite si mai putin in considerarea calitatii muncii executantului, atunci contractul este o vanzare a unui lucru viitor.

Antrepriza se deosebeste si de mandat, deoarece mandatarul are obligatia de a incheia actele juridice ce fac obiectul mandatului pe numele si seama mandantului, pe cand antreprenorul se obliga sa execute o lucrare pentru client, neavand dreptul de a-l reprezenta pe acesta.

Contractul de antrepriza se deosebeste si de contractul de depozit chiar daca depozitarul ia anumite masuri pentru conservarea bunului depozitat; intentia comuna a partilor va fi cea care va califica contractul: daca partile au urmarit conservarea bunului ceea ce a si determinat obligatia de a efectua anumite lucrari, contractul va fi de depozit; daca partile au urmarit efectuarea unei anumite lucrari, contractul va fi de antrepriza.

Nu in ultimul rand, antrepriza se deosebeste si de contractul de munca in care salariul se determina prin raportare la cantitatea si calitatea muncii depuse, pe cand in cazul antreprizei pretul se plateste numai pentru lucrarea finalizata pe care antreprenorul s-a obligat sa o execute.

Caracterele juridice ale contractului de antrepriza

1.Contract sinalagmatic. Antrepriza este un astfel de contract intrucat presupune obligatii reciproce si interdependente pentru partile sale: antreprenorul sa execute lucrarea, iar clientul sa plateasca pretul.

2. Contract cu titlu oneros, deoarece fiecare parte urmareste realizarea unui avantaj patrimonial: antreprenorul sa primeasca pretul, iar clientul sa primeasca lucrarea.

3. Contract comutativ. Fiecare parte cunoaste existenta si intinderea obligatiilor contractuale, a caror indeplinire sau intindere nu depinde de hazard.

4. Contract consensual, care se incheie valabil prin simplul acord de vointa al partilor, fara indeplinirea vreunei formalitati. In ceeea ce priveste dovada contractului, sunt aplicabile dispozitiile de drept comun prevazute de art. 1191 si urm. C. civ.

5. Contract intuitu personae. De regula, antrepriza se incheie in considerarea persoanei antreprenorului, a calitatilor acestuia privind organizarea si conducerea executarii lucrarii; numai daca exista clauza contractuala expresa in acest sens sau rezulta din imprejurari (interventia chirurgicala efectuata de un medic, o sculptura a unui sculptor, o pictura etc)., antreprenorul va fi obligat sa execute personal lucrarea.

6. daca, potrivit contractului, antreprenorul s-a obligat sa execute lucrarea cu materialele sale, acesta pastreaza proprietatea lor si a lucrarii pana la finalizarea ei; daca, dimpotriva, lucrarea se va executa cu materialele clientului, acesta va fi proprietar al materialelor si al lucrarii de pe parcursul executarii ei.

Conditiile de validitate ale contractului. In materia antreprizei se aplica regulile de drept comun privind validitatea contractelor cu privire la consimtamant, obiect, cauza. Cat priveste capacitatea, clientul poate avea capacitate de a incheia acte de administrare sau trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu, dupa cum lucrarea reprezinta pentru patrimoniul sau un act de administrare sau un act de dispozitie.

In ceea ce-l priveste pe antreprenor, acesta trebuie sa aiba intotdeauna capacitate deplina de exercitiu.

Riscul lucrului. Cu privire la acest contract, riscul lucrului (lucrarii) este guvernat de  regula contractelor translative de proprietate si anume riscul apartine proprietarului (res perit domino).

Astfel, potrivit art. 1479 C. civ., daca materialele apartin antreprenorului, acesta in calitate de proprietar al acestora, va suporta riscul pieirii fortuite a acestora, daca pieirea are loc anterior predarii.

Daca materialele apartin clientului, in calitate de proprietar, acesta va suporta riscul pieirii fortuite a acestora; intrucat materialele se afla in detentia antreprenorului in vederea executarii lucrarii (care are obligatia de a le pastra in bune conditii), acesta din urma va trebui sa dovedeasca ca nu are nici o culpa in pieirea produsa.

Riscul contractului. Intrucat este aplicabila regula de drept comun potrivit careia riscul contractului este suportat de debitorul obligatiei imposibil de executat, intotdeauna riscul contractului va fi suportat de catre antreprenor care s-a obligat pe riscul sau. In consecinta, daca lucrarea devine imposibil de executat dintr-un caz fortuit sau forta majora, antreprenorul nu are dreptul la plata pretului. Daca lucrarea a pierit dupa punerea in intarziere a clientului cu privire la indeplinirea obligatiei sale de a receptiona si a lua in primire lucrarea executata, riscul va fi suportat de client, antreprenorul avand dreptul la plata pretului; aceeasi va fi solutia si in cazul in care lucrarea piere datorita unui viciu al materialelor procurate de client.

In cazul in care lucrarea pierita fortuita total sau partial, poate fi refacuta de antreprenor, acesta va fi obligat sa o refaca, fara a avea dreptul de a pretinde sa i se plateasca inca o data pretul lucrarii (aceasta obligatie deriva din suportarea riscului contractului). Si in acest caz, va avea dreptul sa i se plateasca pretul ori de cate ori va reface lucrarea, daca a intervenit punerea in intarziere a clientului sau pieirea s-a datorat viciilor materialelor clientului.

Document online: Contract de afiliere Referat: Contractul de donatie

Receptia lucrarii. Odata lucrarea terminata, clientul are obligatia de a receptiona (verifica) si de a lua in primire lucrarea . Conform art. 1482 C. civ., daca contractul are ca obiect un lucru care se masoara sau este compus din mai multe parti, receptia se poate face si pe parti, iar daca clientul a platit partile executate, se prezuma ca acestea au fost receptionate.

Odata cu receptionarea si luarea in primire a lucrarii executate, clientul este obligat sa plateasca si pretul convenit, in lipsa unei clauze contractuale contrare. Daca partile au prevazut plata pretului pe parcursul executarii lucrarii, plata se face la termenele stipulate in contract de regula corelative cu indeplinirea anumitor obligatii de catre antreprenor; daca antreprenorul nu-si executa obligatiile asumate, clientul poate invoca exceptia neexecutarii contractului, suspendand astfel plata pretului pana la indeplinirea obligatiilor contractuale de catre antreprenor.

Daca lucrarea este finalizata, dar antreprenorul nu isi indeplineste obligatia de predare, clientul poate solicita instantei de judecata constatarea executarii ei si predarea silita a lucrarii, in toate cazurile la finalizarea lucrarii el fiind proprietar.

Daca clientul nu isi indeplineste obligatia sa de a receptiona si de a lua in primire lucrarea executata, raspunderea lui opereaza potrivit dreptului comun: daune-interese pentru cheltuielile antreprenorului facute cu conservarea, depozitarea etc sau pentru orice prejudiciu cauzat antreprenorului si dovedit de acesta. La cererea antreprenorului, instanta judecatoreasca poate constata lucrarea executata cu toate efectele produse de executare: obligatia de plata a pretului, suportarea riscului contractului, a lucrului etc.

Raspunderea antreprenorului pentru neexecutarea lucrarii. Daca antreprenorul nu executa in mod culpabil lucrarea la care s-a obligat, raspunderea acestuia se angajeaza potrivit dreptului comun. Astfel, clientul poate solicita instantei de judecata daune-interese, penalitati de intarziere (clauza penala, dar numai daca exista clauza contractuala in acest sens), obligarea antreprenorului la executarea lucrarii sub sanctiunea platii unor daune-cominatorii sau executarea lucrarii de catre alte persoane pe cheltuiala antreprenorului.

Raspunderea antreprenorului pentru viciile lucrarii. Raspunderea antreprenorului opereaza diferit dupa cum viciile lucrarii sunt aparente sau ascunse.

In cazul viciilor aparente, care puteau si trebuiau a fi observate de client cu ocazia receptiei lucrarii, antreprenorul nu raspunde daca aceste vicii au fost descoperite ulterior de client, exceptand cazul in care receptia lucrarii s-a facut prin frauda sau cand partile au stipulat in contract un termen in care antreprenorul datoreaza garantia lucrarii. In acest ultim caz, antreprenorul raspunde si pentru viciile aparente descoperite in interiorul termenului de garantie a lucrarii.

In cazul viciilor ascunse, antreprenorul raspunde atat pentru viciile materialelor sale cat si pentru viciile lucrarii, dupa receptionarea lucrarii, chiar daca lucrarea nu a fost executata personal de el care a avut numai obligatia de organizare si conducere a executarii lucrarii.

Dreptul clientului la actiunea ce deriva din viciile ascunse ale lucrarii se prescrie in termen de 6 luni de la data descoperirii viciilor, daca acestea nu au fost ascunse cu rea-credinta, iar daca au fost ascunse cu rea-credinta, termenul de prescriptie este cel general de trei ani (art. 5 Decretul nr. 167/1958).

Aceste termene incep sa curga de la data descoperirii viciilor, dar nu mai tarziu de un an de la predarea lucrarii. Intrucat termenul de un an este un termen de garantie, acesta poate fi modificat prin acordul de vointa al partilor.

Incetarea contractului. Ca orice contract, antrepriza va inceta potrivit cauzelor generale de incetare a oricarui contract: prin acordul de vointa al partilor, prin executarea si predarea lucrarii, prin neexecutarea culpabila a obligatiilor contractuale de catre una din parti etc. In caz de neexecutare culpabila, partea care nu este in culpa poate solicita desfiintarea contractului cu daune-interese.

Daca lucrarea este imposibil de executat din cauze fortuite, contractul inceteaza, riscul contractului fiind suportat de antreprenor; daca imposibilitatea de executare este numai temporara, obligatia antreprenorului se suspenda pana la incetarea cauzei care a determinat imposibilitatea de executare.

Art. 1485 C. civ. dispune ca acest contract inceteaza si prin moartea antreprenorului, meseriasului, arhitectului, deoarece contractul este incheiat intuitu personae in considerarea persoanei acestuia. Clientul are obligatia de a plati mostenitorilor antreprenorului valoarea lucrarii executate pana la deces, a materialelor procurate in vederea executarii lucrarii, daca partea din lucrare executata sau aceste materiale ii sunt utile, valoare calculata proportional cu pretul lucrarii stabilit in contract; daca aceasta valoare nu se poate determina cu ajutorul clauzelor contractuale, ea va fi stabilita prin expertiza.

Antrepriza de constructii

Notiune. Antrepriza de constructii este contractul prin care antreprenorul se obliga sa execute pentru client construirea (inclusiv consolidare, modificare, extindere, reconstituire etc) unei cladiri sau edificiu precum si orice alt imobil (constructii de orice fel, cai de comunicatie, lucrari de instalatii, orice lucrare de constructie) fie cu materiale proprii, fie cu materialele clientului.

De precizat ca orice lucrare de constructie se poate efectua numai cu autorizatia prealabila eliberata de serviciul specializat din cadrul consiliului local sau judetean al orasului, municipiului, comunei dupa caz; de asemenea, aceste lucrari pot fi efectuate numai de persoane fizice sau juridice autorizate.

Acest contract va fi intotdeauna incheiat in forma scrisa, ceruta ad probationem.

Subantrepriza de constructii. Antreprenorul are dreptul sa incredinteze executarea lucrarii sau a unei parti din lucrare unor subantreprenori, numai daca nu exista clauza contractuala contrara in contractul de antrepriza de constructii.

Intre client si subantreprenor nu exista raporturi juridice directe; antreprenorul este cel care raspunde in fata clientului pentru toate lucrarile efectuate de subantreprenori precum si de orice alta persoana pe care a folosit-o la executare.

Intrucat intre antreprenor si subantreprenor nu exista raporturi juridice derivate dintr-un contract de munca, subantreprenorul nu este un prepus al antreprenorului, astfel ca acesta din urma nu raspunde de pagubele cauzate (prin fapta ilicita) de catre subantreprenor unor terti sau chiar clientului. De asemenea, nici clientul nu raspunde fata de terti pentru fapta ilicita cauzatoare de prejudicii comisa de catre antreprenor (sau subantreprenor), intre acestia neexistand raporturi de prepusenie.

Daca contractul s-a incheiat de client cu mai multi antreprenori in vederea realizarii unei lucrari complexe, fircare dintre acestia va pastra calitatea sa de antreprenor, raspunzand direct in fata clientului pentru partea sa de lucrare, chiar daca numai unul dintre ei este coordonator al lucrarii si ii reprezinta pe ceilalti in raporturile cu clientul. Fiecare antreprenor are dreptul la partea sa din pret proprortionala cu partea lui de lucrare (obligatia cu pluralitate de parti fiind conjuncta, daca nu s-a prevazut expres in contract solidaritatea sau indivizibilitatea obligatiei sau daca nu rezulta din natura lucrarii care se executa).

In ceea ce ii priveste pe lucratorii (zidari, lemnari etc) utilizati la realizarea unei constructii (edificiu) sau a unei alte lucrari, Codul civil prevede o masura de protectie a acestora, dispunand ca au dreptul sa ceara direct clientului plata creantelor lor (daca acestea nu au fost platite de antreprenor) dar numai cu conditia ca, la acea data, clientul sa fie dator catre antreprenor, desi intre lucratori si client nu exista un raport juridic direct.

Lucratorii cat si antreprenorii se bucura de asemenea de privilegiul imobiliar in vederea garantarii creantelor neplatite de client.

Raspunderea antreprenorului pentru calitatea constructiei. Aceasta raspundere este reglementata de Codul civil ale caror dispozitii au fost completate si, in oarecare masura, abrogate prin dispozitiile Legii 10/1995 privind calitatea in constructii.

Potrivit Codului civil, antreprenorul de cladiri si alte lucrari insemnate raspunde pentru daramarea in tot sau in parte a constructiei sau daca aceasta "ameninta invederat daramare" (cu aceasta cauza se asimileaza si viciul care face imposibila folosirea potrivit destinatiei) din cauza unui viciu de constructie sau al terenului, viciu ivit in termen de 10 ani de la receptia lucrarii.

Aceste dispozitii s-au completat cu dispozitiile Decrectului nr. 167/1958 care stabileau ca raspunderea antreprenorului pentru viciile ascunse ale lucrarii (altele decat cele care determina daramarea) poate fi angajata in termenul de 3 ani de la predare.

Toate aceste dispozitii au fost inlocuite prin art. 29 din Legea 10/1995 care prevede raspunderea antreprenorului pentru viciile ascunse ale constructiei ivite in termen de 10 ani de la receptia lucrarii, iar pentru viciile structurii de rezistenta (datorate nerespecarii normelor de proiectare si executie in vigoare la data realizarii ), raspunderea opereaza pe toata perioada de existenta a constructiei.

Domeniu de aplicare. Raspunderea antreprenorului poate fi angajata fata de client si fata de succesorii sai in drepturi inclusiv succesorii cu titlu particular. Fata de terti, antreprenorul nu raspunde decat pe taram delictual. Tertii (locatar, comodatar etc) se pot indrepta insa impotriva clientului sau a succesorilor sai atat pe cale contractuala cat si pe cale delictuala; clientul, obligat sa raspunda in fata tertului, va avea o actiune in regres contra antreprenorului obligat sa garanteze pentru viciile constructiei.

Raspunderea antreprenorului nu poate fi inlaturata prin conventia partilor; in schimb, partile prin contract pot agrava raspunderea antreprenorului pentru vicii.

Dreptul la actiunea in garantie contra viciilor ascunse se prescrie in termen de 6 luni, daca viciile nu au fost ascunse cu viclenie, sau in trei ani, daca antreprenorul a fost de rea-credinta. Aceste termene incep sa curga de la data descoperirii viciilor, data care se incadreaza in interiorul celor 10 ani pentru viciile ascunse in general, sau care poate fi oricand pentru viciile derivand din structura de rezistenta a constructiei.

Raspunderea arhitectului. Alaturi de antreprenor, legea prevede si angajarea raspunderii arhitectului pentru viciile lucrarii. Impartirea raspunderii se va face potrivit clauzelor contractuale; de regula, fiecare va raspunde pentru viciile ivite in partea de lucrare executata. Daca proiectantul a realizat numai planurile constructiei, el va raspunde pentru viciile aparute datorita acestor planuri, iar daca a participat si la executare, el va raspunde alaturi de antreprenor pentru viciile constructiei.

In vederea angajarii raspunderii, clientul trebuie sa dovedeasca numai existenta viciului, culpa contractuala fiind prezumata. Pentru a fi exonerat de raspundere, antreprenorul si/sau arhitectul trebuie sa dovedeasca existenta unei cauze straine exoneratoare de raspundere.

Pretul contractului. Daca pretul contractului a fost stabilit in mod global (pret forfetar), antreprenorul este obligat sa execute si sa predea lucrarea pentru pretul stabilit; nu are dreptul sa solicite o marire a pretului, chiar daca pretul materialele sau al muncii s-au marit, chiar daca s-au efectuat modificari la planul initial, daca aceste modificari impreuna cu modificarea pretului nu au fost aprobate in scris de catre client.

Daca pretul s-a stabilit nu global, ci pe anumite articole, modificarea pretului materialelor si/sau al muncii poate determina o modificare a pretului contractului; modificarea pretului poate fi determinata si de eventualele modificari ale planului initial al constructiei (de ex. prin adaugarea unor lucrari suplimentare). In acest caz, pretul total al lucrarii va fi determinat la finalizarea lucrarii.