Feluri de participatie penala

Feluri de participatie penala

In literatura juridica participatia penala a fost clasificata in mai multe genuri sau forme, in functie de diferite criterii. Cele mai intalnite tipologii ale participatiei sunt:

a) Dupa criteriul atitudinii psihice a participantilor fata de rezultatul faptei comise Codul penal roman consacra doua tipuri de participatie: participatia proprie, exista atunci cand toti participantii actioneaza cu aceeasi forma de vinovatie, adica fie toti cu intentie (idem animus), fie toti din culpa (eadem culpa)[1]. Uneori se considera ca nu este posibila culpa la toti participantii intrucat, intr-o asemenea ipoteza, nu se mai realizeaza legatura subiectiva, coeziunea psihica dintre participanti, una din conditiile participatiei penale. Participatia proprie se gaseste in formele: autorat, coautorat, instigare si complicitate. Al doilea tip de participatie potrivit acestui criteriu este participatia improprie, care exista atunci cand participantii actioneaza cu forme diferite de vinovatie: instigatorul sau complicele cu intentie, iar autorul din culpa sau chiar fara vinovatie.

b) Dupa criteriul contributiei participantilor la savarsirea faptei exista urmatoarele forme ale participatiei: contributie directa si nemijlocita la comiterea faptei prevazute de legea penala, este specifica autorului si coautorilor; contributie constand in determinarea la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, specifica instigatorului; contributie constand in activitatea de inlesnire sau ajutare la savarsirea faptei, specifica complicelui.

O alta clasificare ce se propune dupa acest criteriu identifica o participatie materiala, care consta in contributii la realizarea laturii obiective a infractiunii; si o participatie morala, care consta in contributii la realizarea laturii subiective a infractiunii, adica la luarea, intarirea si dinamizarea hotararii de a o comite.

c)  Dupa criteriul importantei contributiei participantilor la comiterea faptei poate exista: participatie principala atunci cand prin contributia participantului se realizeaza elementul material al laturii obiective, precum si latura subiectiva a infractiunii, specifica autorilor si coautorilor; participatie secundara, atunci cand contributiile nu presupun realizarea continutului infractiunii ci doar determinarea sau ajutorul la comiterea faptei, specifica instigatorilor si complicilor.

Aceasta din urma clasificare este importanta deoarece, atat in practica judiciara cat si in doctrina, este unanim admis ca formele principale ale participatiei absorb formele secundare. Astfel, sunt considerate forme principale coautoratul fata de instigare sau complicitate, si instigarea fata de complicitate. De aceea participarea la comiterea unei infractiuni avand doua sau mai multe forme ale participatiei penale nu constituie concurs de infractiuni, ci formele principale absorb pe cele secundare, faptuitorul urmand sa raspunda numai pentru forma principala.

d) Dupa natura formelor legale pe care le imbraca activitatea faptuitorilor se pot identifica: o participatie omogena, atunci cand toti participantii contribuie la comiterea infractiunii in aceeasi calitate (situatia coautoratului); si o participatie eterogena, in cazul in care participantii coopereaza la comiterea faptei prevazute de legea penala avand calitati diferite (autor-instigator, autor-complice, autor- instigator- complice).

e) Dupa criteriul momentului in care are loc participatia avem: participatie anterioara, cand actele de cooperare intervin inainte ca autorul sa comita fapta prevazuta de legea penala; participatie concomitenta, atunci cand actele de cooperare au loc in timpul executarii faptei. Trebuie subliniat ca instigarea este intotdeauna anterioara executarii faptei, in timp ce coautoratul, si complicitatea pot fi anterioare sau concomitente executarii.

f)  Dupa momentul la care se realizeaza coeziunea psihica dintre participanti se face deosebire intre: participatia spontana, care exista atunci cand cooperarea s-a produs la momentul executarii infractiunii, fara vreo intelegere prealabila; si participatia preordinata, atunci cand intre faptuitori a intervenit o intelegere anterioara executarii, "un concert fraudulos"[2]

g) Dupa criteriul necesitatii contributiilor participantilor exista o participatie inlesnitoare, care doar usureaza comiterea faptei; si o participatie necesara, atunci cand s-a adus o contributie fara de care fapta nu ar fi putut fi savarsita (de exemplu, procurarea substantei toxice cu care autorul a otravit o fantana, procurarea banilor care au fost dati ca mita etc.).

h) Dupa gradul de determinare a contributiilor participantilor pot exista: participatie determinabila, in care contributia si rolul fiecarui participant pot fi stabilite si caracterizate; participatie indeterminabila, la care se cunosc participantii, dar nu se poate stabili contributia reala si rolul fiecaruia in parte. Participatia indeterminabila se deosebeste de cea determinabila doar sub aspect probatoriu, fiind o imposibilitate de probare, acesta fiind si motivul pentru care legea penala romana nu o reglementeaza in mod expres.

In sfarsit, se mai pot face deosebiri intre participatia fatisa si participatia insidioasa, ascunsa; intre participatia simpla si participatia calificata etc