CONDITIILE NECESARE PENTRU A PUTEA MOSTENI

Conditii - enumerare

Conditii: Codul civil, in art. 654 - 658, prevede doua conditii pe care trebuie sa le indeplineasca o persoana pentru a putea mosteni:

a)     sa aiba capacitate succesorala (art. 654 C. civil);

b)     sa nu fie nedemna de a mosteni (655 si urmatoarele);

c) la acestea se adauga o a treia conditie, si anume aceea de a avea vocatie succesorala, care poate fi legala sau testamentara, in raport de calitatea pe care mostenitorul o are fata de succesiune (aceea de mostenitor legal sau testamentar).

Din prevederile art. 655 C. civil si urmatoarele pana la art. 658 C. civil se observa ca nedemnitatea este specifica mostenirii legale, nu si mostenirii testamentare. In cazul mostenirii testamentare ca un echivalent al nedemnitatii din mostenirea legala este revocarea judecatoreasca a legatelor pentru ingratitudine.

Nu trebuie confundata, insa, incapacitatea de a mosteni, cu nedemnitatea care se deosebesc din urmatoarele puncte de vedere:

incapacitatea are loc de drept, pe cand nedemnitatea poate rezulta numai dintr-o hotarare judecatoreasca;

incapacitatea face ca persoana incapabila sa nu poata dobandi dreptul la mostenire pe cand nedemnitatea face ca persoana nedemna sa nu poata pastra acest drept.

II. CAPACITATEA SUCCESORALA

1. Preliminarii

Definitie: Art. 654. C. civil dispune ca, pentru a succede trebuie neaparat ca persoana ce succede sa existe in momentul deschiderii succesiunii . Asadar, orice persoana poate mosteni, cu conditia de a exista in momentul deschiderii succesiunii.

Capacitatea succesorala ne apare, astfel, ca fiind aptitudinea unei persoane de a dobandi drepturi si a-si asuma obligatii referitoare la o succesiune. Capacitatea succesorala este o parte a capacitatii de folosinta ce reprezinta aptitudinea generala a unei persoane de a avea drepturi si obligatii

De aici rezulta ca nu pot mosteni:

cei care nu mai exista la data deschideri succesiunii;

cei care nu exista inca la aceasta data.

Vor putea mosteni, deci au capacitate succesorala, urmatoarele categorii de persoane:

persoanele fizice in viata la data mortii lui de cujus;

persoanele disparute;

persoanele concepute dar nenascute la data deschiderii succesiunii;

persoanele juridice in fiinta la data deschiderii succesiunii.

Dovada existentei persoanei in momentul deschiderii succesiunii cade in sarcina celui care pretinde drepturi asupra mostenirii. Poate fi vorba chiar de catre mostenitorul in cauza sau de succesorii acestuia in situatia in care a fost in viata in momentul deschiderii succesiunii dar ulterior a decedat.

Aceasta dovada se face in mod diferentiat si in situatia existentei mostenirii prin reprezentare sau prin retransmitere.

Deosebirea dintre mostenirea prin reprezentare si cea prin retransmitere: In situatia mostenirii prin reprezentare, care este specifica numai mostenirii legale, mostenitorul care are vocatie succesorala la succesiunea lui de cujus va culege drepturile succesorale ce i se cuveneau ascendentului sau predecedat in momentul deschiderii mostenirii.

In cazul mostenirii prin retransmitere, mostenitorul ii va supravietui lui de cujus o perioada de timp, va dobandi succesiunea acestuia si o va transmite propriilor mostenitori confundata cu a sa proprie. Acestia din urma au la indemana mai multe posibilitati dupa cum mostenitorul a acceptat, nu a acceptat sau a renuntat la mostenirea lui  de cujus:

a)     daca mostenitorul a acceptat mostenirea, drepturile succesorale ce i se cuveneau din mostenirea lui de cujus vor trece asupra propriilor mostenitori;

b)     daca mostenitorul a renuntat la mostenire, este considerat ca fiind strain de aceasta si proprii sai mostenitori nu vor putea culege nimic din mostenirea lui de cujus;

c)     daca mostenitorul nu a acceptat inca succesiunea, proprii sai mostenitori au la indemana mai multe posibilitati intrucat avem de-a face cu doua mosteniri succesive:

daca renunta la succesiunea mostenitorului inseamna ca au renuntat si la cea a lui de cujus;

daca accepta succesiunea mostenitorului, prin aceasta le este transmis si dreptul de optiune asupra mostenirii lui de cujus, pe care o pot accepta sau repudia.

Asadar, din punctul de vedere al capacitatii succesorale, in cazul mostenirii prin reprezentare trebuie dovedit predecesul ascendentului fata de de cujus, pe cand in cazul mostenirii prin retransmitere trebuie dovedit faptul ca mostenitorul a decedat ulterior lui de cujus.

2.Categorii de subiecti care nu pot mosteni

2.1. Cei care nu mai exista

Decedatii: Cei care nu mai exista la data deschiderii succesiunii, adica nu mai sunt in viata la acea data nu pot mosteni deoarece ei nu sunt subiecte de drept si ca atare nu mai au capacitate de folosinta. Acest lucru se deduce din interpretarea per a contrario a art. 654 C.civ. conform caruia au capacitate succesorala persoanele care exista in momentul deschiderii succesiunii.

Asa cum am mai aratat, dovada existentei celui care pretinde drepturi succesorale cade in sarcina acestuia si fiind un fapt, poate fi facuta cu orice mijloc de proba. Aceasta dovada poate fi facuta si de mostenitorii sai, fie legali, fie testamentari.

2.2. Comorientii

Comorientii: Prin comorienti intelegem acele persoane cu vocatie succesorala, incetate din viata sau disparute in timpul aceluiasi eveniment (cutremur, inundatie, naufragiu, etc.) fara a se putea stabili care a disparut sau incetat din viata prima sau care a supravietuit celeilalte. Clipa mortii poate fi dovedita prin orice mijloc de proba.

Intr-o asemenea situatie, doctrina pornind de la disp. art. 21 din Decretul nr. 31/1954 consacra pricipiul potrivit caruia mostenirea comorientilor va fi deferita mostenitorilor fiecaruia, separat, fara ca acesti comorienti sa se mosteneasca intre ei. Este deci necesara indeplinirea a patru conditii pentru a ne afla in aceasta situatie:

a)     sa fie doua sau mai multe persoane fizice;

b)     decesul sa se produca in aceeasi imprejurare;

c)      sa fie imposibil de stabilit daca una a supravietuit celeilalte;

d)     comorientii sa aiba vocatie succesorala unii la altii (altminteri nu ar mai avea importanta imprejurarea ca au decedat in acelasi timp).

In cazul ultimei conditii, pentru a ne afla in situatia comorientilor este de ajuns ca numai unul dintre comorienti sa aiba vocatie succesorala la mostenirea celuilalt.

2.3. Persoanele fizice decedate in acelasi timp (codecedatii)

Notiune: Persoanele fizice decedate in acelasi timp sunt persoanele care au decedat in aceeasi zi si la aceeasi  ora, dar nu in aceiasi imprejurare, astfel incat nu este vorba despre comorienti. In acest caz, literatura de specialitate, a decis ca singura solutie posibila este tot cea prevazuta de art. 21 din Decretul nr. 31/1954, respectiv prezumtia mortii concomitente, ce are drept consecinta lipsa capacitatii succesorale reciproce sau unilaterale.

2.4 Persoanele care nu exista inca la data deschiderii succesiunii

Neconceputii: Este vorba despre persoanele care nu sunt nici macar concepute la data deschiderii succesiunii, astfel incat sunt lipsite de capacitate succesorala, capacitate care apare o data ce aceste persoane sunt concepute. Astfel, potrivit C.civ. roman, conceptia este asimilata cu existenta sub singura conditie ca pruncul sa se nasca viu.

3.Categorii de mostenitori care pot mosteni

3.1. Persoanele fizice in viata la data mortii lui de cujus

Prezentare: Persoanele fizice ce se afla in viata la data mortii lui de cujus vor avea capacitate succesorala, inscriindu-se in dispozitiile art. 654 C.civ., indiferent de rasa, origine etnica, sex, avere, religie, apartenenta politica, etc.

Proiect: Certificat de garantie termopane, tamplarie pvc Eseu: Vanzarea dupa greutate, numar sau masura

Astfel, oricat de putin ar supravietui o persoana altei persoane la mostenirea careia are vocatie succesorala, o va mosteni deoarece indeplineste conditia ceruta de lege de a avea capacitate succesorala, iar drepturile sale succesorale vor trece asupra propriilor mostenitori prin retransmitere.

Dovada existentei persoanei se va face cu actele de stare civila, iar in situatia in care mostenitorul moare la putin timp dupa de cujus, cu certificatul de deces sau hotararea judecatoreasca definitiva declarativa de moarte, din care sa reiese ca mostenitorul a decedat la putin timp dupa deschiderea succesiunii. Persoanele care justifica un interes vor putea dovedi prin orice mijloc de proba daca mostenitorul nu a murit cumva inaintea lui de cujus.

3.2. Persoanele disparute

Locul disparutului: Potrivit art. 18 din Decretul nr. 31/1954 de indata ce hotararea declarativa de moarte a ramas definitiva, cel disparut este socotit ca a murit la data stabilita prin hotatare ca fiind aceea a mortii , dispozitie ce atrage prezumtia ca cel disparut a fost in viata pana la data stabilita de hotarare ca fiind a mortii. Cel disparut va putea, deci, culege mostenirile deschise in favoarea sa, insa daca ulterior, hotararea declarativa de moarte ar stabili ca el a murit inaintea celui ce lasa mostenirea sau daca predecesul disparutului ar rezulta din rectificarea ulterioara a datei stabilite prin hotararea declarativa ca fiind aceea a mortii, capacitatea sa succesorala va putea fi desfiintata retroactiv.

3.3. Persoanele concepute dar nenascute la data deschiderii succesiunii

Neconceputii: Existenta persoanei fizice incepe din ziua nasterii, dar romanii au consacrat principiul potrivit caruia copilul conceput trebuie sa fie socotit ca fiind nascut ori de cate ori aceasta este in interesul sau (infans conceptus pro nato habetur, quotiens de commodis eius agitur). In legislatia noastra acest principiu este consacrat de art. 7 alin. 2 din Decretul nr. 31/1954   intr-o forma modificata. Legea nu cere ca el sa fie viabil, adica sa traiasca, ci numai sa se nasca viu, oricat de putin ar trai (in utero).

Dovada: Dovada capacitatii succesorale a copilului cade in sarcina celui care pretinde un drept asupra succesiunii si va trebui sa dovedeasca urmatoarele:

copilul s-a nascut viu, respectiv ca dupa nastere a trait cat de putin;

copilul era conceput in momentul deschiderii succesiunii.

In cazul in care copilul s-a nascut inaintea deschiderii succesiunii, este fara dubii ca are vocatie succesorala. Problema se pune atunci cand copilul se naste ulterior mortii celui care lasa mostenire, fiind necesar in acest caz sa se dovedeasca ca a fost conceput inainte. Art. 61 C. familiei stabileste o prezumtie legala privitoare la durata gestatiei, dispunand ca ea nu poate fi mai scurta de 180 zile si nici mai lunga de 300 zile, astfel ca perioada cuprinsa intre cele doua termene este timpul legal al conceptiei.

Momentul conceptiei: Pentru a stabili daca momentul conceptiei in materie de mostenire poate fi dovedit cu ajutorul prezumtiei prevazuta de textul de lege aratat mai sus, deosebim doua situatii:

a)     sunt situatii cand cele doua probleme se confunda; de ex.: copilul s-a nascut inainte de 301 zile de la moartea pretinsului sau tata a carui mostenire o reclama. Potrivit art. 53 din C. fam. copilul nascut dupa desfacerea casatoriei are ca tata pe sotul mamei chiar daca a fost conceput in timpul fostei casatorii. Facand aplicarea prezumtiei legale inscrisa in art. 61 din C. fam., vom stabili ca acest copil este copil din casatorie al celui care lasa mostenirea si, deci, vom dezlega si problema capacitatii succesorale, caci copilul nu poate rezulta din casatorie decat daca a fost conceput inainte de moartea barbatului mamei sale, pretinsul tata. In acest caz, data conceptiei se va stabili in mod necesar cu ajutorul amintitei prezumtii legale, caci nu se poate stabili sau contesta vocatia copilului la mostenire, fara a se stabili, sau contesta filiatia fata de tata. Daca mama se recasatoreste inainte de trecerea a 301 zile de la data mortii barbatului, art. 53. alin. 2. C. fam. dispune ca tata al copilului va fi noul sot al mamei, chiar daca ar fi fost conceput in timpul casatoriei cu primul sot; cele doua probleme, a filiatiei si a capacitatii succesorale se vor confunda numai in ce priveste dreptul copilului de a-l mosteni pe cel pe care legea il socoteste tatal sau, noul sot al mamei;

b)     daca primul sot al mamei a instituit legatar pe copil, problema capacitatii acestuia de a mosteni ramane distincta de aceea a filiatiei, ca si in ipoteza in care un copil s-a nascut inainte de trecerea a 301 zile de la moartea tatalui sau. In asemenea situatii, cand nu se pune problema filiatiei si numai pe cea a capacitatii de a mosteni, solutia justa consta in aplicarea prezumtiei legale instituita de art. 61 C. fam.

3.4 Persoanele juridice in fiinta la data deschiderii succesiunii

Persoanele juridice: Persoanele juridice vor avea capacitate succesorala numai de la data dobandirii personalitatii juridice cu respectarea conditiilor cerute de lege. De remarcat ca persoanele juridice nu se inscriu in categoriile de mostenitori legali, astfel incat nu vor putea dobandi o mostenire decat prin testament.

Capacitate succesorala anticipata: Cu toate acestea, legea recunoaste si persoanelor juridice, ca si persoanelor fizice, o capacitate succesorala anticipata, anterioara dobandirii personalitatii juridice in conditiile legii. Astfel, art. 33 alin. 3 din Decretul nr. 31/1954 recunoaste viitoarei persoane juridice de la data actului de infiintare, data care, de regula, nu se suprapune cu data dobandirii personalitatii juridice,  capacitatea de a dobandi drepturi din categoria care ii sunt necesare pentru a lua fiinta in mod valabil.

Specialitatea persoanei juridice: In toate cazurile, insa, trebuie respectat principiul specialitatii capacitatii de folosinta, astfel ca in cazul in care legatul nu va corespunde scopului pentru care a fost infiintata persoana juridica respectiva, va fi nul sau caduc. In cazul in care incapacitatea a existat in momentul intocmirii testamentului, legatul este nul, iar daca incapacitatea a survenit ulterior intocmirii testamentului, legatul este caduc.

4.Efectele incapacitatii

Incapacitatea are loc de drept, nefiind nevoie de o hotarare judecatoreasca;

Mostenitorul incapabil nu a avut niciodata dreptul de a se folosi sau de  a dispune de patrimoniul succesoral, iar toate actele incheiate de incapabil cu privire la acest patrimoniu sunt lovite de nulitate absoluta;

Mostenitorul incapabil nu are un drept de optiune succesorala cu privire la mostenire;

In cazul in care mostenitorul incapabil se afla in posesia bunurilor succesorale adevaratii mostenitori au impotriva lui actiunea in petitie de ereditate;

Incapacitatea unuia dintre mostenitori poate fi invocata de orice persoana care justifica un interes (exemplu: adevaratii mostenitori, succesorii acestora, creditorii mostenitorilor, etc.);

Incapacitatea poate fi opusa nu numai incapabilului ci si mostenitorilor acestuia chiar si in situatia in care a fost admis la impartirea mostenirii de catre ceilalti mostenitori deoarece acestia nu-i pot oferi incapabilului capacitatea succesorala care-i lipseste;

Incapabilul le va putea opune adevaratilor mostenitori uzucapiunea de 30 de ani daca in toata aceasta perioada de timp el a indeplinit urmatoarele conditii:

s-a aflat in posesia bunurilor succesorale timp de 30 de ani;

posesia trebuie sa fie continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar;

In situatia in care mostenitorul incapabil a fost pus in posesia bunurilor succesorale, daca a fost de buna-credinta va dobandi proprietatea fructelor pe care le-a cules de la bunurile succesorale, iar daca a fost de rea-credinta, stiind ca nu i se cuvine mostenirea, va fi obligat la restituirea acestor fructe.

III. VOCATIA SUCCESORALA

Notiune: Prin vocatie succesorala intelegem chemarea la mostenire a succesibilului, chemare care se realizeaza fie in temeiul legii, fie prin vointa lui de cujus (prin testament).

Legea confera vocatie succesorala rudelor defuctului, sotului supravietuitor al acestuia, precum si statului.

De cujus poate sa confere vocatie succesorala oricarei persoane care are capacitate succesorala, inclusiv, asa cum am mai precizat, si persoanelor juridice.

Feluri: Vocatia succesorala este de doua feluri:

vocatie succesorala generala, adica vocatia eventuala a unor persoane de a culege mostenirea lasata de defunct. De aceasta vocatie beneficiaza toate rudele in viata ale lui de cujus, in linie dreapta fara limita de grad, iar in linie colaterala pana la gradul IV inclusiv;

vocatie succesorala concreta, adica vocatia cu ajutorul careia se vor selecta dintre persoanele cu vocatie succesorala la mostenire, acele persoane care vor culege efectiv mostenirea.

In ceea ce-i priveste pe legatari, dreptul acestora la mostenire ne apare ca o vocatie succesorala concreta.

IV. NEDEMNITATEA

1.Origine si cazuri

Origine: Nedemnitatea isi are originea in doua institutii din dreptul roman:

exheredatio (actul prin care cel care lasa mostenirea inlatura de la mostenire pe unul din erezii sai);

ereptorium (o exheredare prezumata, in cazurile in care cel despre a carui succesiune este vorba ar fi putut exhereda pe mostenitorul sau, dar murise fara sa o faca).

Aceste doua institutii au existat si in vechiul drept francez care considera nedemnitatea o exheredare tacita pe care justitia o putea pronunta atunci cand se putea presupune ca de cujus l-ar fi exheredat  pe mostenitor daca n-ar fi fost impiedicat sa o faca.

Cazurile de nedemnitate in dreptul civil roman: Nedemnitatea, potivit art. 655 C. civil, este limitativ intalnita in trei cazuri:

a)     atentatul la viata defunctului;

b)     acuzatia capitala calomnioasa impotriva celui care lasa mostenirea;

c)      nedenuntarea omorului a carui victima a cazut cel despre a carui mostenire este vorba.

Notiune: Nedemnitatea sau nevrednicia succesorala ne apare, astfel, ca fiind sanctiunea de drept civil care are ca efect decaderea din dreptul de a mosteni a succesibililor nedemni, acestia pierzand definitiv aptitudinea de a succede. Aceasta sanctiune nu se intemeiaza pe vointa prezumata a lui de cujus deoarece, acesta, in timpul cat traia, il putea ierta pe cel vinovat, ci pe motive de moralitate publica intrucat nu se poate admite ca o persoana vinovata de fapte grave fata de o alta persoana sa o mosteneasca pe aceasta. De aici rezulta urmatoarele efecte:

pe de o parte, nedemnitatea se produce independent daca de cujus l-a iertat sau nu pe mostenitorul nedemn. In situatia in care defunctul l-a iertat pe nedemn nici un text de lege nu-l impiedica sa-l instituie ca mostenitor testamentar. Aceasta deoarece nedemnul nu poate primi mostenirea ab intestat, dar o poate primi pe cea testamentara;

pe de alta parte, cauzele de nedemnitate nu sunt lasate la aprecierea instantei de judecata ci sunt strict si limitativ prevazute de lege.

In doctrina s-a ajuns la concluzia ca nedemnitatea nu este altceva decat o decadere care impiedica pe mostenitorul nedemn sa pastreze o mostenire ab intestat la care avea dreptul.

2. Dezvoltare

a. Atentatul la viata defunctului

Conditii: Este nedemn cel condamnat pentru ca, cu intentie, a ucis sau a incercat sa ucida pe de cujus.

Pentru a fi in acest caz de nedemnitate, trebuie indeplinite cumulativ trei conditii:

a)     omorul sa fi fost savarsit cu intentie, caci legea civila pedepseste nu faptul material al omorului ci intentia de a omori. In acest sens legea sanctioneaza cu nedemnitate si tentativa, chiar daca nu s-a produs rezultatul socialmente periculos al faptei. Tentativa a fost definita in doctrina ca fiind forma de infractiune care se situeaza in faza de executare a infractiunii intre inceputul executarii actiunii ce constituie elementul material al laturii obiective si producerea rezultatului socialmente periculos; cu alte cuvinte tentativa este o forma a infractiunii ce consta in punerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea, executare care a fost intrerupta ori nu si-a produs efectul desi executarea a fost efectuata in intregime. Pentru a ne afla in prezenta tentativei trebuie indeplinite in mod cumulativ urmatoarele conditii:

hotararea mostenitorului sau intentia de a-l ucide pe defunct, care presupune vointa si constiinta savarsirii faptei;

trecerea la executarea rezolutiei infractionale prin indeplinirea unor acte de executare indreptate impotriva lui de cujus.

Asadar, si in cazul tentativei,  mostenitorul a avut intentia de a-l ucide pe de cujus cu toate ca, din motive independente de vointa lui, nu a ajuns la acest rezultat, fiind imoral sa i se dea celui care a incercat sa-l omoare pe defunct patrimoniul adunat de acesta in timpul vietii.

Nu se sanctioneaza cu nedemnitate condamnarea pentru lovituri cauzatoare de moarte deoarece mostenitorul se afla in culpa cu privire la moartea lui de cujus, el actionand cu intentie numai pentru loviri sau vatamari. Din cele expuse rezulta faptul ca mostenitorul nu este nedemn in situatia in care in mod involuntar l-a ucis pe de cujus;

b)     mostenitorul trebuie sa fi fost condamnat pentru omorarea lui de cujus sau pentru tentativa de a-l omori. Daca nu a intervenit condamnarea, nedemnitatea nu va opera. Avem in vedere acele situatii in care raspunderea penala s-a prescris, mostenitorul a incetat din viata in timpul procesului ori a fost achitat, a fost scos de sub urmarire penala prin ordonanta pentru iresponsabilitate, sau fapta savarsita a fost amnistiata (aministie antecondamnatorie);

c)      hotararea penala de condamnare sa fi ramas definitiva si irevocabila.

Cazuri: Nedemnitatea va opera in cazul in care succesibilul condamnat a fost ulterior amnistiat (amnistie postcondamnatorie), gratiat sau reabilitat, intrucat aceste masuri nu sterg intentia de a ucide, ci se refera  numai la condamnarea sau executarea pedepsei.

De asemenea, nedemnitatea va opera si in cazul in care succesibilul a fost condamnat si in alta calitate decat de autor, si anume: coautor, instigator, complice sau favorizator.

b. Acuzatia capitala calomnioasa impotriva defunctului

Conditii: Pentru ca acuzatia capitala calomnioasa impotriva defunctului sa constituie caz de nedemnitate este necesar sa fie indeplinite cumulativ trei conditii:

a)     mostenitorul sa fi facut un denunt, o plangere sau o marturie impotriva lui de cujus;

b)     plangerea, denuntul sau marturia sa fi fost capitale, adica sa atraga condamnarea la moarte a lui de cujus.

Literatura de specialitate, considera ca aceasta cauza de nedemnitate a devenit inaplicabila prin abolirea pedepsei cu moartea prin Decretul-lege nr. 6/1990;

c) mostenitorul sa fi fost condamnat printr-o hotarare pentru plangere, denuntare sau marturie calomnioasa, hotarare ramasa definitiva. Caracterul calomnios al faptei trebuia constatat judecatoreste, prin condamnarea mostenitorului.

c. Nedenuntarea omorului a carui victima a fost defunctul

Prezentare: Este nevrednic mostenitorul major si neinterzis, care avand cunostinta de omorul defunctului, nu l-a denuntat justitiei. Din formularea art. 655 pct. 3 se deduce ca este vorba despre omorul savarsit cu intentie, si trebuie ca omorul sa fie consumat, tentativa, in acest caz, neatragand nedemnitatea.

Conditii: Acest caz de nevrednicie presupune intrunirea cumulativa a trei conditii:

a)     mostenitorul sa fi cunoscut omorul;

b)     cel chemat la mostenire sa fie deplin capabil; minorii si interzisii sunt scutiti de obligatia denuntarii, dar odata majori sau deplin capabili au aceasta obligatie chiar si dupa deschiderea succesiuni;

c)      retinerea mostenitorului sa nu fie socotita de lege ca scuzabila (art. 656 C. civil prevede ca este scuzabila si ca atare nu pot fi vatamati in drepturile lor: ascendentii si descendentii omoratorului, afinii sai de acelasi grad, sotul sau sotia sa, fratii sai sau surorile sale, unchii sau matusile sale, nepotii sau nepoatele sale).

Se observa ca in acest caz nu este necesara condamnarea penala a mostenitorului, nedemnitatea fiind constatata judecatoreste.

Instanta de judecata: In ceea ce priveste termenul in care trebuie facuta aceasta denuntare a omorului, de remarcat faptul ca C.civ. nu stabileste un interval de timp, instanta de judecata fiind cea care stabileste daca mostenitorul  s-a facut sau nu vinovat de neglijenta si daca a facut sau nu denuntarea la timp. De asemenea, tot instanta de judecata va stabili prin orice mijloc de proba daca mostenitorul a stiut sau nu de savarsirea omorului.

3. Efectele nedemnitatii

a. Preliminarii

Consideratii generale: Nedemnitatea succesorala va produce efecte numai cu privire la succesiunea legala, nu cu privire si la cea testamentara, efecte ce se produc de drept, mostenitorul nedemn fiind decazut din dreptul de a mosteni.

Nedemnul este socotit ca nu a avut niciodata chemare la mostenire, certificatul de mostenitor va fi desfiintat retroactiv, iar partea lui din mostenire va reveni celor care mostenesc alaturi de el sau celor care au fost inlaturati de la mostenire. Nedemnul nu va putea culege nici macar rezerva conferita de lege mostenitorilor rezervatari.

Nedemnitatea este o sanctiune relativa si nu una absoluta astfel incat nedemnul isi pastreaza capacitatea de a mosteni pe oricare alta persoana, inclusiv pe copiii sai cu privire la patrimoniul succesoral ce acestia l-au cules in locul parintelui nedemn.

Spre exemplu, daca la mostenirea lui de cujus vine un copil, A (care este nedemn) si doi nepoti, B, C, dupa acest copil, mostenirea va fi culeasa in mod egal de cei doi nepoti; iar la decesul lui B, daca A va veni la mostenire va culege inclusiv partea din patrimoniul succesoral care i-a revenit lui B de pe urma lui de cujus.

b. Efecte

b. 1. Efectele nedemnitatii in raporturile dintre nevrednic si mostenitor

Efecte: In raporturile dintre nevrednic si mostenitor sunt produse urmatoarele efecte:

a)     nedemnul va restitui celorlalti mostenitori toate bunurile pe care le detinea in calitate de mostenitor. Restituirea trebuie facuta in natura, iar daca acest lucru nu mai este posibil nedemnul este considerat posesor de rea-credinta si pus de drept in intarziere de la data intrarii in folosinta bunurilor succesorale, fiind obligat la plata de despagubiri;

b)     nedemnul va fi obligat sa restituie fructele percepute de la deschiderea succesiunii (art. 657 C. civil). De asemenea, si restituirea fructelor trebuie facuta in natura, iar, in situatia in care mostenitorul nedemn a omis sa le culeaga sau le-a consumat, va fi obligat la plata contravalorii lor;

c)      nedemnul datoreaza dobanzi la sumele succesorale pe care le-a incasat, din ziua incasarii;

d)     nedemnul va avea dreptul sa i se inapoieze sumele pe care le-a platit pentru a achita datorii ale succesiuni;

e)     nedemnul va fi despagubit, ca posesor de rea credinta, numai pentru cheltuielile utile pe care le-a facut cu privire la bunurile din mostenire;

f)      toate drepturile reale sau personale pe care le avea impotriva defunctului - si invers - care se stinsesera prin efectul consolidarii sau confuziunii, renasc cu efect retroactiv de la deschiderea succesiunii;

g)     nedemnitatea isi va produce efecte numai cu privire la drepturile succesorale, nu si cu privire la drepturi ale nedemnului care au un alt temei juridic. Astfel, spre exemplu, in cazul sotiei nedemne, aceasta va pierde drepturile succesorale ce i s-ar fi cuvenit de pe urma sotului defunct, dar va pastra dreptul asupra cotei parti din bunurile comune dobandite in timpul casatoriei cu de cujus. 

b. 2. Efectele nedemnitatii in raporturile cu tertii

Posibilitate: Exista posibilitatea ca in perioada de la deschiderea succesiuni pana la constatarea nedemnitatii, nedemnul sa faca acte juridice care au ca obiect bunuri din mostenire - acte de conservare, de administrare, sau chiar de dispozitie.

Retroactivitate: Intrucat prin nedemnitate se desfiinteaza retroactiv calitatea de mostenitor se vor desfiinta retroactiv si actele incheiate de tertii de rea credinta (care au stiut ca acela cu care au incheiat actul juridic nu era mostenitor) si vor fi mentinute in privinta tertilor de buna-credinta.

De asemenea vor fi mentinute actele de conservare facute de terti deoarece bunurile succesorale trebuie ocrotite in interesul adevaratului mostenitor - facandu-se si aici distinctie intre reaua si buna credinta a tertului. Astfel, daca tertul a fost de rea-credinta iar actul de conservare se dovedeste ca a fost daunator exista posibilitatea ca adevaratul mostenitor sa solicite desfiintarea lui.

b. 3. Efectele nedemnitatii fata de copiii nevrednicului

Ipoteze: Din disp. art. 658 C. civil se desprind doua ipoteze dupa cum copiii vin la mostenire:

a)     in temeiul dreptului lor propriu - nevrednicia parintelui nu impiedica pe urmasii sai sa vina la mostenirea de la care acesta este indepartat ca nedemn;

b)     prin reprezentare - nedemnitatea parintelui atrage si nedemnitatea copiilor lui, care nu pot veni la mostenire prin reprezentare.

Astfel, de exemplu:

a) daca unicul fiu al defunctului este nedemn, copilul sau va putea culege in nume propriu mostenirea lasata de bunic, intrucat in lipsa de mostenitori de un grad mai apropiat, el este chemat la mostenire fara ajutorul reprezentarii si cu inlaturarea de la mostenire a altor rude ale defunctului, care fac parte din clase de mostenitori subsecvente (de exemplu, fratii defunctului) sau sunt rude de un grad mai indepartat (de exemplu proprii copii, care sunt rude de gradul al III-lea fata de defunct). Deci, in acest caz, nedemnitatea nu produce nici un efect asupra drepturilor copiilor nedemnului,

b) In schimb, daca defunctul a avut doi copii, dintre care unul nedemn, copiii nedemnului nu vor putea mosteni dupa bunicul lor (desi tatal lor nedemn - nu mai este in viata la deschiderea succesiunii), fiindca sunt rude de gradul II cu defunctul si vor fi inlaturati de la mostenire de celalalt copil al defunctului, care este ruda de gradul I cu defunctul (principiul proximitatii gradului de rudenie).

b.4. Invocarea nedemnitatii succesorale

Nedemnitatea, ea poate fi invocatade orice persoana interesata care urmeaza sa profite de inlaturarea de la mostenire a nedemnuluis au a copiilor sai (care ar urma sa vina la mostenire prin reprezentare), cum sunt comostenitorii legali sau mostenitorii legali subsecventi ori legatarii sau donatarii, in cazul in care nedemnul ar fi fost un mostenitor rezervatar al carui prezenta putea determina reductiunea liberalitatii sau daca acesta ar fi contestat validitatea dispozitiilor testamentare.

Nedemnitatea poate fi invocata, pe calea actiunii oblice, de catrecreditorii acestor persoane, sau din oficiu de procuror ori de catre instanta de judecata.

In toate cazurile nedemnitatea poate fi invocata si constatata de instanta numai dupa deschiderea mostenirii si numai daca vocatia succesorala legala a nedemnului este concreta, nefiind inlaturat de la mostenire prin prezenta unor mostenitori in rang preferabil (care pot culege mostenirea si fara invocarea nedemnitatii).

Daca inlaturarea de la mostenire a nedemnului se datoreaza dispozitiilor testamentare, contestate intr-un fel sau altul de nedemn, legatarii pot invoca nedemnitatea, nefiind obligati sa apere cu prioritate validitatea acestor dispozitii.

Daca decesul nedemnului a avut loc inainte de deschiderea mostenirii, nedemnitatea poate fiinvocata impotriva copiilor nedemnului pentru a-i impiedica sa vina la mostenire prin reprezentare.

4. Deosebiri intre incapacitate si nedemnitate

Deosebire: Intre incapacitate si nedemnitate exista urmatoarele deosebiri:

a)     conditia capacitatii succesorale se aplica tuturor mostenirilor fie ele legale sau testamentare, iar nevrednicia este specifica mostenirii legale;

b)     incapacitatea are efecte absolute pe cand nedemnitatea este relativa, referindu-se numai la mostenirea persoanei fata de care nedemnul s-a facut vinovat;

c)      sarcina probei este inversa: cel ce pretinde o mostenire va trebui sa-si dovedeasca capacitatea, pe cand in materia nevredniciei sarcina probei este a celor care vor sa inlature o persoana de la mostenire.