Dreptul de autor: Transmisiunea dreptului de autor

A. NOTIUNI GENERALE

Regimul juridic al transmisiunii unui drept (schimbarea titularului sau) difera dupa cum acesta este un drept patrimonial sau unul nepatrimonial.

Pentru drepturile patrimoniale regula este transmisibilitatea acestora, iar modurile de transmitere sunt urmatoarele:

conventie,

mostenire legala sau testamentara,

accesiune,

uzucapiune,

ca efect al posesiei de buna-credinta (in cazul bunurilor mobile si al fructelor),

ocupatiune,

traditiune,

hotarare judecatoreasca (atunci cand ea este translativa de proprietate prin ea insasi)

prin efectul unui act administrativ.

Prin lege se pot reglementa si alte moduri de dobandire (dispozitie aplicabila exclusiv dreptului de proprietate - art.557, alin.3 din Noul Cod civil). De exemplu, art.557, alin.4 din Noul Cod civil stabileste ca dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile se dobandeste prin inscriere in cartea funciara (mod de dobandire inca inoperant).

Dintre aceste moduri, unele sunt susceptibile de folosire pentru dobandirea de drepturi reale (toate cele indicate, conform art.557 din Noul Cod civil) iar altele pentru dobandirea drepturilor de creanta (de exemplu, conventie, mostenire sau hotarare judecatoreasca).

In privinta drepturilor nepatrimoniale, regula este ne-transmisibilitatea lor, regula dedusa din obiectul acestora (drepturile nepatrimoniale privesc, de exemplu, existenta si integritatea fizica sau morala a persoanei[1]).

Dreptul de autor este un drept complex, avand atat componente patrimoniale cat si nepatrimoniale. In privinta celor patrimoniale este pe deplin aplicabila regula transmisibilitatii, transferul luand forme specifice, asa cum vom vedea in continuare.

Componentele nepatrimoniale ale dreptului de autor sunt si ele, in parte, transmisibile, ceea ce constituie o exceptie de la regula anterior enuntata. Cu toate acestea, transmisiunea unor drepturi nepatrimoniale de autor se face doar pe cale de mostenire.

Rezulta de aici urmatoarele:

dreptul de autor, atat sub aspect patrimonial cat si nepatrimonial, se poate transmite doar prin mostenire;

dreptul de autor, doar sub aspect patrimonial, se poate transmite si prin alte modalitati.

In consecinta, analiza noastra va incepe cu transmisiunea prin mostenire a dreptului de autor.

B. TRANSMISIUNEA PE CALE SUCCESORALA A COMPONENTELOR DREPTULUI DE AUTOR

1. Transmisiunea componentelor nepatrimoniale

De regula, la moartea unei persoane se transmit mostenitorilor sai numai drepturile patrimoniale care au apartinut defunctului.

Pornind de la aceasta premisa, art.11, alin.2 din Legea nr.8/1996 (in continuare "Legea") prevede ca prin mostenire se transmit (asadar, cu titlu de exceptie) numai drepturile privind:

divulgarea operei (art.10, lit.a);

paternitatea operei (art.10, lit.b); si

inviolabilitatea operei (art.10, lit.d).

Rezulta ca, pentru celelalte componente morale (art.10, lit.c - dreptul la nume - si lit.e - dreptul de retractare), se revine la regula ne-transmisibilitatii.

Transmisiunea se face potrivit legislatiei civile, pe durata nelimitata, deci este pe deplin posibila exercitarea lor de catre a patra sau a cincea generatie dupa autor.

Trebuie mentionat ca, si in situatia in care autorul nu are mostenitori, drepturile sale nu raman fara ocrotire. Astfel, art.11, alin.2 din Lege prevede ca, daca nu exista mostenitori, exercitiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectiva care a administrat drepturile autorului sau, dupa caz, organismului cu cel mai mare numar de membri, din domeniul respectiv de creatie.

2. Componentele patrimoniale care se transmit pe cale succesorala

Art.25, alin.1 din Lege stabileste ca, la moartea autorului, anumite drepturi patrimoniale de autor se transmit prin mostenire potrivit legislatiei civile. Aceasta inseamna ca drepturile patrimoniale de autor se pot transmite in temeiul legii si este vorba de succesiunea legala sau in temeiul unui testament (testamentara).

Drepturile patrimoniale care se transmit prin succesiune sunt:

dreptul de exploatare si utilizare exclusiva (art.13); si

dreptul de suita (art.21).

Au drept sa mosteneasca in temeiul legii ascendentii, descendentii si rudele colaterale.

Legea cheama la succesiune impreuna cu rudele defunctului si pe sotul supravietuitor, dar nu prevede distinct durata drepturilor patrimoniale de autor ale sotului supravietuitor, ci pentru toti mostenitorii a stabilit aceeasi perioada (in principiu 70 de ani), oricare ar fi data la care opera a fost adusa la cunostinta publica.

C. TRANSMITEREA CONTRACTUALA A DREPTULUI DE AUTOR

Dintre toate formele de transmisiune prin acte intre vii (inter vivos), au aplicabilitate in domeniul dreptului de autor doar cateva forme ce vor fi analizate in cele ce urmeaza (contractul de cesiune, de editare, de comanda, de reprezentare teatrala sau de executie muzicala si contractul de inchiriere).

1. Cesiunea dreptului de autor

Conform dispozitiilor art.39, alin.1 din Lege, autorul sau titularul dreptului de autor poate ceda prin contract altor persoane numai drepturile sale patrimoniale.

Autorului, fiind creatorul operei, are dreptul sa-si valorifice beneficiile aferente acestei calitati. Valorificarea consta in dreptul de a reproduce, difuza, reprezenta, expune, emite, transmite sau executa opera, ori de a o folosi in orice alt mod licit.

Valorificarea drepturilor de autor face ca opera sa fie adusa la cunostinta publicului, iar autorul sa-si exercite drepturile morale si patrimoniale corespunzatoare.

Referat: Contract de leasing financiar Lucrare: Contract de inchiriere - model

Valorificarea poate fi facuta de autor prin mijloace proprii (valorificarea directa) sau prin incheierea unui contract cu o persoana fizica sau juridica. Contractele astfel incheiate sunt supuse dispozitiilor generale aplicabile normelor contractuale.

Prin contractul de cesiune autorul sau titularul dreptului de autor (in cazul operelor colective sau a celor realizate in baza unui contract de munca) poate cesiona toate drepturile patrimoniale sau numai o parte din ele si poate limita drepturile transmise numai pentru un anumit teritoriu (unde are interes) si numai pentru o anumita perioada de timp.

Obiectul contractului il constituie folosirea operei potrivit naturii sale. Prin acest contract se transmite, de fapt, exercitiul dreptului de folosinta si nu dreptul insusi, si acesta poate fi cedat doar pe termen limitat. Exista o exceptie: achizitionarea pentru expunere a unei opere plastice: in acest caz contractul va avea ca obiect transmiterea dreptului de proprietate asupra originalului operei.

Problema formei scrise a contractului a facut obiectul unor ample discutii in literatura juridica de specialitate. Art.42 din Lege a pus capat acestor dispute, intrucat a stipulat necesitatea formei scrise ad validitatem (existenta si continutul contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale se poate dovedi numai prin forma scrisa a acestuia).

Cesiunea poate fi:

exclusiva, cand nici titularul dreptului de autor nu mai poate utiliza opera in modalitatile, pe termenul si pe teritoriul convenit cu cesionarul si nici nu mai poate ceda acest drept altor persoane;

neexclusiva (simpla), cand titularul dreptului poate utiliza el insusi opera si poate transmite dreptul neexclusiv si altor persoane; cesionarul neexclusiv nu poate ceda dreptul sau altei persoane decat cu consimtamantul titularului dreptului.

Daca cedentul a cedat doar unele din drepturile sale patrimoniale, celelalte drepturi ii raman conservate, deci neinfluentate de existenta unui contract de cesiune.

Potrivit art.41 din Lege, contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale trebuie:

sa prevada drepturile patrimoniale transmise si

sa mentioneze, pentru fiecare dintre acestea,

o       modalitatile de utilizare,

o       durata cesiunii,

o       intinderea cesiunii,

o       remuneratia titularului dreptului de autor.

Absenta oricareia dintre aceste prevederi da dreptul partii interesate de a cere rezilierea contractului.

Cesiunea drepturilor patrimoniale privind totalitatea operelor viitoare ale autorului, nominalizate sau nenominalizate, este lovita de nulitate absoluta.

Remuneratia cuvenita in temeiul unui contract de cesiune a drepturilor patrimoniale se stabileste prin acordul partilor (art.43 din Lege). Cuantumul remuneratiei se calculeaza fie proportional cu incasarile provenite din utilizarea operei, fie in suma fixa sau in orice alt mod. Cand remuneratia nu a fost stabilita prin contract, autorul poate solicita organelor jurisdictionale competente, potrivit legii, stabilirea remuneratiei. Aceasta se va face avandu-se in vedere sumele platite uzual pentru aceeasi categorie de opere, destinatie si durata a utilizarii, precum si alte circumstante ale cazului.

In cazul unei disproportii evidente intre remuneratia autorului operei si beneficiile celui care a obtinut cesiunea drepturilor patrimoniale, autorul poate solicita organelor jurisdictionale revizuirea contractului sau marirea convenabila a remuneratiei. Acesta este un drept la care autorul nu poate sa renunte anticipat.

2. Contractul de comanda

De regula, contractele pentru valorificarea drepturilor de autor au ca obiect o opera deja terminata (creata) la momentul incheierii contractului. Cu toate acestea, legea permite expres (art.46) incheierea unui contract de comanda pentru o opera viitoare.

Ceea ce este specific acestui tip de contract este faptul ca acordul partilor nu poarta doar asupra unei opere viitoare ci totodata, asupra activitatii de creatie a autorului. Astfel, autorul nu se obliga numai sa cedeze in limitele prevazute de lege, exercitiul dreptului de autor, ci si sa creeze in termenul, forma si in conditiile stabilite de persoana care a comandat, opera respectiva.  De aceea opera - obiect al contractului de comanda - trebuie sa fie determinata prin acordul partilor.

Din perspectiva obligatiei autorului de a crea o opera, contractul apare ca un contract de executare de lucrari, pe cand din perspectiva obligatiei autorului de a autoriza utilizarea operei sale terminate, contractul este un contract de valorificare a dreptului de autor (de cesiune).

Conform dispozitiilor art. 46 contractul de comanda trebuie sa cuprinda atat termenul de predare cat si pe cel de acceptare a operei de catre utilizator.

Dupa predare urmeaza receptia operei, beneficiarul avand dreptul de a o accepta, a o refuza sau de a cere modificari. Daca opera comandata nu indeplineste conditiile stabilite prin clauzele contractuale, legea da dreptul comanditarului operei sa denunte contractul (art.46 alin. 3).

Practica judiciara cuprinde considerente interesante cu privire la criteriile de apreciere pe care se poate intemeia acceptarea unei opere. Astfel, intrucat opera de creatie intelectuala este strans legata de personalitatea autorului, in interpretarea contractului trebuie sa se tina seama ca el a fost incheiat tocmai in considerarea personalitatii creatoare a autorului (intuitu personę). Drept urmare, conceptiile si ideile autorului nu pot fi invocate pentru a declara opera neconforma cu conditiile contractului, intrucat tocmai aceste elemente au fost avute in vedere cand acesta s-a incheiat, si se regasesc in opera creata. In toate aceste elemente se manifesta personalitatea autorului, astfel incat incheind contractul cu el ideile si conceptiile sale stiintifice, literare sau artistice, precum si modul de a se exprima propriu acelui autor devin clauze contractuale. In consecinta, opera conforma acestor idei si acestei forme de exprimare este conforma prevederilor contractuale.

In caz de denuntare a contractului, sumele incasate de autor raman acestuia. Daca autorul a efectuat si unele lucrari pregatitoare, atunci are dreptul la restituirea cheltuielilor astfel ocazionate.

Daca opera a fost acceptata, comanditarul are obligatia de a o exploata potrivit contractului, adica de a o multiplica si a o face publica (difuza, expune, reproduce) sub numele autorului, si de a-l remunera pentru opera creata si foloasele patrimoniale ce decurg din difuzarea ei.

Daca opera nu este exploatata sau este insuficient exploatata, in temeiul art.47 din Lege, autorul poate solicita desfiintarea contractului de cesiune, daca interesele sale sunt lezate considerabil. Nu poate solicita desfiintarea contractului de cesiune daca motivele neexploatarii sau a exploatarii insuficiente se datoreaza:

propriei culpe;

faptei unui tert;

unui caz fortuit[2];

fortei majore[3].

In principiu, autorul nu poate cere sanctionarea inactivitatii cesionarului decat dupa expirarea a 2 ani de la data cesionarii dreptului patrimonial asupra unei opere, cu exceptia operelor cedate pentru publicatiile cotidiene, caz in care termenul este de 3 luni sau in cazul publicatiilor periodice, unde termenul este de 1 an.

Autorul nu poate renunta anticipat la dreptul sau de a cere desfiintarea contractului de cesiune.

3. Contractul de editare

Legea nr.8/1996 consacra reglementarii acestui contract un numar de 10 articole (art.48-57), fapt ce demonstreaza larga utilizare a lui de catre autorii creatiilor intelectuale.

Obiectul contractului il formeaza cesiunea catre editura (institutie specializata), de catre autorul sau titularul dreptului de autor, a dreptului de a reproduce si difuza opera, in schimbul unei remuneratii.

Titularul dreptului de autor poate opta si pentru incheierea unui contract de antrepriza, situatie in care imputerniceste pe cheltuiala sa pe un editor pentru a reproduce si eventual difuza opera; acesta nu este un contract de editare.

Potrivit art.51 din Lege, contractul de editare trebuie sa cuprinda clauze privind:

a)      durata cesiunii;

b)      natura exclusiva sau neexclusiva si intinderea teritoriala a cesiunii;

c)      numarul maxim si minim al exemplarelor;

d)      remuneratia autorului, stabilita in conditiile prezentei legi;

e)      numarul de exemplare rezervate autorului cu titlu gratuit;

f)       termenul pentru aparitia si difuzarea exemplarelor fiecarei editii sau, dupa caz, ale fiecarui tiraj;

g)      termenul de predare a originalului operei de catre autor;

h)      procedura de control al numarului de exemplare produse de catre editor.

Absenta oricareia dintre clauzele prevazute la lit.a), b) si d) da dreptul partii interesate de a cere anularea contractului.

Editorul este obligat sa permita autorului sa aduca imbunatatiri sau alte modificari operei, in cazul unei noi editii, cu conditia sa nu mareasca substantial costurile de editare sau sa schimbe caracterul operei.

Editorul poate ceda contractul de editare dar numai cu consimtamantul autorului.

De asemenea, este obligat sa inapoieze originalul operei, originalele operelor de arta, ilustratiile si orice alte documente primite pentru publicare, daca nu s-a convenit alt fel. In cazul operei comune, se incheie un singur contract, cu toti coautorii.

Desfacerea contratului poate interveni la cererea editorului daca:

autorul nu prezinta opera la termenul stabilit;

opera nu corespunde conditiilor contractului; sau

manuscrisul este considerat nepublicabil chiar dupa modificarea ceruta de editura.

La randul sau, autorul poate cere desfacerea contractului daca editura nu respecta termenul de publicare prevazut in contract. In cazul in care termenul nu este stipulat, se poate solicita desfacerea contractului, potrivit dreptului comun, dupa expirarea unui termen de un an de la data acceptarii operei. In ambele cazuri autorul poate solicita daune interese pentru neexecutarea contractului care se pot materializa fie in pastrarea remuneratiei primite sau plata remuneratiei integrale.

Contractul inceteaza in urmatoarele situatii: 

prin executare;

prin indeplinirea termenului sau expirarea ultimei editii convenite;

prin incetarea existentei editurii ca urmare a reorganizarii in orice mod sau a dizolvarii, daca autorul nu consimte din motive temeinice la cedarea contractului catre editura care urmeaza sa preia patrimoniul persoanei juridice reorganizate;

prin rezolutiunea contractului la cererea uneia din parti in caz de neexecutare sau executare necorespunzatoare.

In cazul in care opera a fost distrusa datorita fortei majore, legea reglementeaza trei situatii:

in cazul distrugerii totale, daca opera s-a publicat, autorul are dreptul la remuneratie;

in cazul distrugerii totale care a intervenit inainte ca opera sa fie pusa in circulatie, editorul va pregati o noua editie, iar autorul va fi remunerat numai pentru una din ele;

in cazul distrugerii partiale, inainte ca opera sa fie pusa in circulatie, editorul va reproduce numai copiile distruse fara plata vreunei remuneratii catre autor.

4. Contractul de reprezentare teatrala sau de executie muzicala

Sediul materiei este reprezentat de art.58-62 din Lege.

Prin contractul de reprezentare teatrala ori de executie muzicala titularul dreptului de autor cedeaza unei persoane fizice sau juridice dreptul de a reprezenta ori de a executa in public o opera actuala sau viitoare, literara, dramatica, muzicala, dramatico-muzicala, coregrafica ori o pantomima, in schimbul unei remuneratii, iar cesionarul se obliga sa o reprezinte ori sa o execute in conditiile convenite (art.58, alin.1).

Acesta este o varietate a contractului de cesiune, care se incheie in forma scrisa, pe o durata determinata sau pentru un numar de reprezentari.  Cu privire la continutul contractului, Legea prevede necesitatea stipularii urmatoarelor clauze referitoare la:

durata cesiunii sau numarul de reprezentari;

natura exclusiva sau neexclusiva si intinderea teritoriala a cesiunii;

remuneratia autorului.

Titularul dreptului de autor are dreptul:

sa autorizeze cedarea catre un tert a obiectului contractului;

sa controleze reprezentarea sau executarea operei;

sa primeasca programul, afisele si alte materiale tiparite, recenziile publice despre spectacol, daca nu se prevede altfel in contract.

Cesionarul este obligat:

sa asigure reprezentarea sau executarea publica a operei in conditiile tehnice adecvate;

sa respecte drepturile de autor;

sa comunice periodic titularului dreptului de autor numarul de reprezentatii sau de executii muzicale, precum si situatia incasarilor;

sa plateasca autorului la termenele prevazute in contract, sumele in cuantumul stabilit.

Autorul cedent poate cere desfacerea contractului daca reprezentarile s-au intrerupt timp de 2 ani consecutiv, daca nu s-a prevazut altfel, sau nu se executa opera in termenul stabilit. In ambele situatii autorul poate solicita si daune interese pentru neexercitarea contractului, potrivit dreptului comun, sau dupa caz, poate solicita plata integrala a remuneratiei stabilite.

5. Contractul de inchiriere

Acest contract are ca obiect cedarea folosintei unui exemplar al operei, in original sau in copie, de catre autor catre o alta persoana, pe timp determinat, in schimbul unei remuneratii.

Autorul isi pastreaza dreptul de autor asupra operei inchiriate, cu exceptia dreptului de distribuire, daca partile nu au convenit altfel.

Acest tip de contract este aplicabil de obicei programelor de calculator sau operelor fixate in inregistrari sonore ori audiovizuale.

In cazul contractului de inchiriere se aplica regulile de la contractul de locatiune din dreptul comun (art.63, alin.2 din Lege).