Concordatul preventiv si mandatul ad-hoc

CONCORDATUL PREVENTIV SI MANDATUL AD-HOC

Lege nr. 381/2009 privind introducerea concordatului preventiv si mandatului ad-hoc.

In cursul procedurii instituite de lege, debitorul are la dispozitie doua institutii juridice prin care poate suspenda sau amana executarea hotararii de declansare a acestora. Acestea sunt MORATORIUL si CONCORDATUL.

Moratoriul este institutia juridica prin care este suspendata executarea hotararii de declansare a procedurii falimentului, la cererea debitorului. Pentru obtinerea moratoriului, debitorul trebuie sa demonstreze in fata tribunalului ca este solvabil si ca faptele ce s-au produs nu ii sunt imputabile. Moratoriul poatefi instituit decatre judecatorul-sindic pe o perioada de cel mult 6 luni, cu consultarea prealabila a adunarii creditorilor.

Concordatul este denumirea purtata de intelegerea survenita intre debitor si adunarea creditorilor, in virtutea careia debitorul se obliga sa isi achite datoriile la termenele si in conditiile pe care le-a stabilit cu masa credala. Daca concordatul a fost omologat de tribunal, starea de faliment inceteaza, masa credala este desfiintata, iar debitorul poate fi urmarit, in mod individual, in limita sumelor convenite prin concordatul respectiv. Toate acestea au fost reglementate in Codul comercial roman inca din 1929. Din necesitatea redresarii economiei societatilor comerciale, a fost elaborata Legea 389/2009 concordatului preventiv si a mandatului ad-ho, in scopul reorganizarii activitatii acestora fara a intra in procedura de insolventa.

In esenta, aceasta lege se adreseaza debitorului care este victima unor conjuncturi nefavorabile, dar care merita protectie, intrucat afacerea sa are sanse de redresare, in beneficiul salariatilor sai, al creditorilor sai (inclusiv statul, pentru creantele bugetare), al comunitatii locale si al sau personal, disparitia sa prin faliment putand avea consecinte nefavorabile pentru intregul mediu social si economic in care activeaza, incepand cu salariatii (care risca sa-si piarda locurile de munca), comunitatea locala, (care pierde venituri din taxe si impozite si care urmeaza sa suporte amplificarea somajului pe plan local), statul roman (care pierde un contribuabil si urmeaza sa suporte cheltuielile de somaj si de reconversie profesionala a celor disponibilizati), pentru furnizori si banci, etc.

B. Prezentare generala

Cum insasi titulatura actului normativ o arata, legiuitorul are in vedere doua proceduri distincte, si anume:

- mandatul ad-hoc, care este o procedura confidentiala declansata la cererea debitorului, prin care un mandatar ad-hoc propus de acesta si desemnat de instanta, negociaza cu creditorii in scopul realizarii unei intelegeri intre unul sau mai multi dintre acestia si debitor, in vederea depasirii starii de dificultate in care se afla intreprinderea debitorului;

- concordatul preventiv, care este un contract incheiat intre debitor, pe de o parte, si creditorii care detin cel putin doua treimi din valoarea creantelor acceptate si necontestate, pe de alte parte, prin care debitorul propune un plan de redresare a intreprinderii sale si de acoperire a creantelor acestor creditori impotriva sa, iar creditorii accepta sa sprijine eforturile debitorului de depasire a dificultatii in care se afla intreprinderea sa.

Se poate observa astfel ca in ambele situatii, interventia tribunalului este limitata si in niciun caz nu presupune o decizie de declarare a insolventei, ci doar incheierea si executarea unor noi intelegeri intre debitor si majoritatea creditorilor sai si care se realizeaza sub medierea unor specialisti in insolventa.Esecul acestor intelegeri conduce insa, inevitabil, la faliment.

Este neceasar de subliniat ca in perioada mandatului ad-hoc, sau a concordatului preventiv, debitorul isi pastreaza dreptul de administrare a afacerii proprii, pentru actele de gestiune curenta.

C. Mandatul ad-hoc

Proiect: Conditiile de existenta ale rezolutiunii si rezilierii Proiect: Teste grila - test grila

Debitorul adreseaza presedintelui tribunalului o cerere de numire a unui mandatar ad-hoc ales dintre practicienii in insolventa, autorizati conform legii, pe baza unei descrieri detaliate a motivelor care fac necesara numirea acestuia.

Avantajele acestei proceduri sunt urmatoarele:

1. Procedura se desfasoara in camera de consiliu si se mentine confidentiala, in mod obligatoriu, pe toata durata sa, atat pentru institutiile si persoanele care iau parte la ea, cat si pentru cele care sunt implicate adiacent.

2. Mandatarul ad-hoc are un teremen maxim de 90 zile sa realizeze o intelegere intre debitor si unul sau mai multi creditori ai sai, in vederea depasirii starii de dificultate in care sa afla intreprinderea debitorului, salvgardarii intreprinderii, pastrarii locurilor de munca si acoperirii creantelor asupra debitorului.

3. Pentru realizarea acestui obiect, mandatarul poate propune stergeri, reesalonari sau reduceri partiale de datorii, continuarea sau incetarea unor contracte in curs, reduceri de personal, precum si orice alte masuri pe care le considera a fi necesare.

4. Onorariul mandatarului ad-hoc se fixeaza provizoriu de presedintele tribunalului, pe baza propunerii debitorului si cu acordul mandatarului ad-hoc.

Bineinteles ca elementul consensual este cheia succesului acestei proceduri, credibilitatea masurilor propuse de mandatarul ad-hoc fiind intarita cu autoritatea tribunalului care l-a desemnat.

D. Concordatul preventiv

Legea prevede restrictii pentru aplicarea acestei proceduri, inlaturand posibilitatea de a recurge la ea pentru debitorii care au fost condamnati pentru infractiuni economice, care s-au aflat in insolventa cu pana la 5 ani anteriori, care au mai beneficiat de un concordat preventiv cu pana la 3 ani anteriori, care au inscrise fapte in cazierul fiscal, sau daca el, asociatii, actionarii, administratorii, membrii organelor de conducere ori de supraveghere a debitorului au fost condamnati pentru anumite infractiuni in ultimii 5 ani, ori li s-a atras raspunderea in baza legii privind procedura insolventei.

De mentionat ca aceste restrictii nu sunt prevazute la procedura mandatului ad-hoc.

Cererea de deschidere a procedurii de concordat preventiv se introduce la tribunal de orice debitor, cu exceptiile aratate anterior. Odata cu formularea cererii, se propune si un conciliator provizoriu, dintre practicienii in insolventa autorizati conform legii.

Dupa numirea acestuia de catre judecatorul sindic, in termen de 30 zile, conciliatorul elaboreaza impreuna cu debitorul, lista creditorilor si oferta de concordat preventiv.

Proiectul de concordat preventiv trebuie sa prezinte in mod detaliat situatia analitica a activului si pasivului debitorului, certificata de un expert contabil sau de un auditor autorizat, cauzele starii de dificultate financiara si masurile luate de debitor pana la acel moment, proiectia evolutiei financiar contabile pe urmatoarele 6 luni.

Totodata, proiectul de concordat preventiv trebuie sa includa si un plan de redresare ce cuprinde minimum urmatoarele masuri:

a) reorganizarea activitatii debitorului prin restructurarea conducerii acestuia, modificarea structurii functionale, reducerea personalului sau orice alte masuri considerate a fi necesare;

b) modalitatile prin care debitorul intelege sa depaseasca starea de dificultate financiara, precum: majorarea capitalului social, imprumut bancar, obligational sau de alta natura, infiintarea sau desfiintarea unor sucursale ori puncte de lucru, vanzarea de active, constituirea de garantii, etc;

c) procentul preconizat de satisfacere a creantelor, care nu poate fi mai mic de 50%, ca urmare a implementarii masurilor propuse.

Proiectul de concordat preventiv se considera aprobat de creditori daca sunt intrunite voturile creditorilor care reprezinta majoritatea de doua treimi din valoarea creantelor acceptate si necontestate, cu exceptia celor care ar putea sa nu fie independenti, conform exceptiilor prevazute de lege.

Avantajele acestei proceduri sunt urmatoarele:

1. debitorul poate propune masuri de amanare sau reesalonare la plata a creantelor contra sa;

2. poate propune stergerea in tot sau in parte a unor creante sau numai a dobanzilor ori a penalitatilor de intarziere;

3. poate propune compensari si novatii prin schimbare de debitor;

4. poate propune si reduceri partiale pentru obligatiile fiscale de plata; in aceasta situatie, acordul Agentiei Nationale de Administrare Fiscala trebuie exprimat in termen de 30 zile, iar in caz contrar acordul se prezuma;

5. debitorul poate obtine de la judecatorul sindic suspendarea provizorie a urmaririlor silite, pe baza ofertei de concordat preventiv; suspendarea provizorie se mentine pana la publicarea concordatului preventiv aprobat sau pana la respingerea ofertei debitorului da catre majoritatea creditorilor;

6. pe perioada concordatului preventiv nu se poate deschide procedura insolventei fata de debitor;

7. omologarea concordatului preventiv de catre judecatorul sindic determina suspendarea tuturor procedurilor de executare silita;

8. de la data comunicarii hotararii de constatare a concordatului preventiv se suspenda de drept urmaririle individuale ale creditorilor semnatari asupra debitorului;

9. de la aceeasi data se suspenda de drept curgerea prescriptiei dreptului de a cere executarea silita a creantelor acestora contra debitorului;

10. de la aceeasi data se suspenda de drept fata de creditorii semnatari curgerea dobanzilor, a penalitatilor si a oricaror alte cheltuieli aferente creantelor;

11. sub conditia acordarii de garantii creditorilor de catre debitor, judecatorul sindic poate impune creditorilor nesemnatari ai concordatului preventiv un termen maxim de 18 luni de amanare a scadentei creantei lor, perioada in care nu vor curge dobanzi, penalitati, precum si orice alte cheltuieli aferente creantelor;

12. masurile cuprinse in concordatul preventiv, inclusiv modificarile creantelor, profita si codebitorilor, fideiusorilor si tertilor garanti;

13. in cursul procedurii, debitorul isi desfasoara activitatea in limitele afacerii sale obisnuite, in conditiile concordatului preventiv, sub supravegherea conciliatorului;

14. procedura concordatului preventiv dureaza pana la 18 luni si poate fi prelungita cu maximum 6 luni, la propunerea conciliatorului aprobata de creditori;

15. modificarile creantelor prevazute in concordatul preventiv raman irevocabile daca procedura se finalizeaza cu succes.

E. Sanctiuni

Legea nu prevede sanctiuni in situatia mandatului ad-hoc, ci doar constatarea incetarii sale de catre presedintele tribunalului, in situatia in care nu s-a reusit intermedierea incheierii unei intelegeri intre debitor si creditorii sai.

In ceea ce priveste concordatul preventiv, legea prevede urmatoarele sanctiuni:

1. creditorii care au votat impotriva concordatului preventiv pot cere anularea contractului in termen de 15 zile de la data mentionarii contractului in registrul comertului;

2. cand se invoca motive de nulitate absoluta, dreptul de a cere constatarea nulitatii apartine oricarei persoane interesate si este imprescriptibil;

3. instanta poate dispune suspendarea concordatului preventiv prin ordonanta presedintiala;

4. in situatiile in care se constata incalcarea grava de catre debitor a obligatiilor asumate prin concordatul preventiv, adunarea creditorilor concordatari poate hotari introducerea actiunii in rezolutiune a concordatului preventiv;

5. cand conciliatorul apreciaza ca este imposibila realizarea obiectivelor concordatului din motive neimputabile debitorului, in cursul derularii procedurii si inaintea termenului de 18 luni, el poate cere judecatorului sindic constatarea nereusitei concordatului preventiv si inchiderea procedurii.

Chiar daca legea prevede ca este aplicabila oricarei persoane juridice care organizeaza o intreprindere aflata in dificultate financiara, consideram ca ea va avea ca tinta indeosebi intreprinderile medii si mari, deoarece atat mandatul ad-hoc, cat si concordatul preventiv presupun costuri suplimentare semnificative constand in remuneratia mandatarului ad-hoc, conciliatorului, expertului contabil sau auditorului autorizat, mai greu de suportat de catre o intreprindere mica, iar implicatiile economice, financiare, fiscale si sociale sunt mai importante pentru intreprinderile medii si mari, datorita specializarii presupuse de dimensiunile intreprinderii si a dificultatilor de reorientare al obiectului de activitate al acestora.