Nedemnitatea succesorala

I.1.1.           Notiune

Pentru ca o persoana sa poata veni la mostenire in temeiul legii, nu este suficient sa aiba vocatie succesorala, generala si concreta, fiind necesar sa indeplineasca si o conditie negativa: sa nu fie nedemna de a mosteni.

Nedemnitatea (nevrednicia) succesorala este decaderea de drept a mostenitorului legal din dreptul de a culege o mostenire determinata, inclusiv rezerva la care ar fi avut dreptul din aceasta mostenire, deoarece s‑a facut vinovat de o fapta grava fata de cel care lasa mostenirea sau fata de memoria acestuia.

I.1.2.           Caractere juridice

Nedemnitatea sucesorala, ca sanctiune civila, se caracterizeaza prin urmatoarele:

a)      Se aplica numai in cazul savirsirii faptelor expres si limitativ prevazute de lege si numai in domeniul mostenirii legale, textele de lege care o prevad fiind imperative si de stricta interpretare.

b)      Opereaza de drept, cel care lasa mostenirea neputind inlatura efectele ei prin iertarea nedemnului pentru fapta sa. Ulterior comiterii faptei, cel care lasa mostenirea putea totusi sa‑l gratifice pe nedemn (evident, in limitele si potrivit regulilor prevazute pentru liberalitati). In general, nedemnitatea - care desfiinteaza numai vocatia succesorala legala - nu influenteaza eficacitatea liberalitatilor prin acte intre vii sau pentru cauza de moarte facute in favoarea nedemnului de catre cel care lasa mostenirea, aceste liberalitati fiind guvernate de reguli proprii.

c)      Fiind o sanctiune, se aplica si produce efecte doar in privinta autorului faptei. Fata de alte persoane chemate de lege la mostenirea defunctului in nume propriu sau prin reprezentare (cum ar fi copiii nedemnului) ea poate produce efecte numai in mod exceptional.

d)      Domeniul de aplicare a sanctiunii nu poate fi extins la alte mosteniri, nedemnul fiind inlaturat numai de la mostenirea persoanei fata de care a savirsit faptele, in acest sens nedemnitatea producind efecte relative.

e)      Sanctiunea nedemnitatii fiind prevazuta pentru faptele savirsite cu vinovatie, mostenitorul trebuie sa fi actionat cu discernamint, in lipsa discernamintului neputindu‑se vorbi de vinovatie. Pe de alta parte, fiind vorba de savirsirea de fapte, iar nu de acte juridice, se vor aplica regulile privitoare la discernamintul necesar pentru angajarea raspunderii civile delictuale, si anume, in cazul minorilor sub 14 ani si al persoanelor puse sub interdictie discernamintul din momentul savirsirii faptei trebuie sa fie dovedit, iar in cazul persoanelor care au implinit 14 ani si nu sint puse sub interdictie judecatoreasca discernamintul se prezuma pina la proba contrara. In cazul in care nedemnitatea implica o condamnare penala, se vor aplica regulile de iresponsabilitate din dreptul penal.

I.1.3.           Cazurile de nedemnitate

Art. 655 Cod civil prevede trei cazuri de nedemnitate:

atentatul la viata celui care lasa mostenirea;

acuzatia capitala calomnioasa impotriva celui care lasa mostenirea;

nedenuntarea omorului a carui victima a cazut cel care lasa mostenirea.

A.  Atentatul la viata celui care lasa mostenirea

Codul civil sanctioneaza cu nedemnitate pe "condamnatul pentru ca a omorit sau a incercat sa omoare pe defunct". Aceasta sanctiune civila, pe linga cea penala, se justifica prin ideea ca ar fi inechitabil si potrivnic bunelor moravuri si ordinii publice ca o persoana care savirseste asemenea fapte grave sa fie chemata la mostenirea celui pe care l‑a ucis sau a incercat sa‑l omoare (nimeni nu‑si poate deschide calea unei mosteniri printr‑un omor).

Pentru ca un mostenitor sa fie inlaturat de la mostenire datorita acestui caz de nedemnitate trebuie sa fie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

Mostenitorul sa fi omorit sau sa fi pus in executare hotarirea de a omori pe cel despre a carui mostenire este vorba (omor sau tentativa de omor). Ambele infractiuni se savirsesc cu intentie (directa sau indirecta). Nu se cere ca omorul sau tentativa de omor sa fie calificat (de exemplu cu premeditare) sau deosebit de grav (de exemplu savirsit prin cruzimi). Pe de alta parte, insa, uciderea din culpa sau loviturile ori vatamarile cauzatoare de moarte nu atrag sanctiunea nedemnitatii intrucit nu sint savirsite cu intentia de a omori pe cel care lasa mostenirea.

Mostenitorul sa fi fost condamnat (penal) - in calitate de autor, coautor, instigator sau complice (inclusiv sub forma favorizarii) - pentru omor sau tentativa de omor, iar hotarirea penala de condamnare sa fi ramas definitiva.

Daca mostenitorul nu a fost condamnat, el nu va fi nedemn, lipsind conditia "condamnarii" Astfel, daca:

a fost achitat (de exemplu pentru ca a fost in legitima aparare);

a fost scos de sub urmarire penala, prin ordonanta data de procuror (de exemplu pentru iresponsabilitate);

a decedat inainte de condamnare;

fapta savirsita a fost amnistiata (amnistie antecondamnatorie);

sanctiunea penala a fost prescrisa.

Document online: Contract de inchiriere - obiectul contractului Document online: Contractul individual de munca cu timp partial - MUNCA LA DOMICILIU

In schimb, nedemnitatea va opera daca mostenitorul condamnat a fost ulterior amnistiat (amnistie postcondamnatorie), gratiat sau reabilitat, deoarece aceste masuri de politica penala nu sterg intentia de a ucide, ci numai condamnarea sau executarea pedepsei ori unele efecte secundare ale condamnarii (interdictii, incapacitati si decaderi).

Avind in vedere faptul ca in caz de omor sau de atentat la viata celui care lasa mostenirea, savirsirea faptei rezulta dintr‑o hotarire penala de condamnare, interventia instantei civile care sa pronunte nedemnitatea apare ca inutila. Daca totusi nedemnitatea ar fi contestata in cadrul unei petitii de ereditate, instanta civila va fi chemata numai sa constate ca in penal condamnarea a intervenit pentru fapta prevazuta de legea civila (si nu pentru alta infractiune, de exemplu ucidere din culpa) si ca, deci, in puterea legii, mostenitorul este indepartat de la mostenire ca nedemn.

B.   Acuzatia capitala calomnioasa impotriva celui care lasa mostenirea

Nedemnitatea pentru "acuzatia capitala calomnioasa" impotriva celui care lasa mostenirea intervine in cazul in care mostenitorul a facut un denunt, o plingere sau o marturisire (deci nu o "acuzatie" propriu-zisa care este atributul procuraturii) capitala (deci pentru fapte care ar fi putut atrage pedeapsa cu moartea) calomnioasa impotriva celui care lasa mostenirea. Caracterul calomnios al faptei trebuie sa fie constatat printr‑o hotarire penala definitiva de condamnare a mostenitorului.

In legatura cu aceasta cauza se intrevad doua solutii posibile:

S‑ar putea sustine ca, in prezent, art. 655 pct. 2 Cod civil devine aplicabil in cazul "acuzatiei" pentru fapte care sint sanctionate cu pedeapsa inchisorii pe viata, pedeapsa care a inlocuit condamnarea la moarte.

Aceasta cauza de nedemnitate a devenit inaplicabila prin abolirea pedepsei cu moartea deoarece - prin consacrarea nedemnitatii pentru "acuzatie capitala calomnioasa" - legiuitorul a avut in vedere nu numai si nu atit gravitatea faptelor care formau obiectul acuzatiei (exista si alte fapte foarte grave care niciodata nu au fost sanctionate cu pedeapsa capitala), ci intentia calomniatorului de a‑si deschide calea spre culegerea unei mosteniri prin provocarea mortii "pe cai legale", fie ea si rezultatul unei erori judiciare. Or, in prezent, asemenea intentie nu mai are suport legal.

C.  Nedenuntarea omorului a carui victima a cazut cel care lasa mostenirea

Este nedemn mostenitorul care, avind cunostinta de omorul celui care lasa mostenirea, nu denunta omorul (nu si ucigasul) organelor competente, iar aceasta nedenuntare nu este, potrivit legii  scuzabila. In acest caz nu se cere o condamnare penala prealabila.

I.1.4.           Efectele nedemnitatii

A.  Efectele nedemnitatii fata de nedemn

Deoarece titlul de mostenitor al nedemnului este desfiintat de la data deschiderii mostenirii, el nu va putea reclama partea de mostenire ce i s‑ar fi cuvenit ca mostenitor legal, nici macar rezerva. Partea sa va fi culeasa de cei care ar fi venit la mostenire impreuna cu el sau pe care prezenta sa i‑ar fi inlaturat de la mostenire. Prin urmare, inlaturarea de la mostenire a nedemnului va profita comostenitorilor legali sau mostenitorilor legali subsecventi. Ea poate profita si legatarilor sau donatarilor in cazul in care nedemnul era un mostenitor rezervatar, a carui prezenta ar fi determinat reductiunea liberalitatilor excesive facute de cel care lasa mostenirea.

Daca inainte de constatarea nedemnitatii nedemnul a intrat in posesia bunurilor mostenirii, va fi obligat sa le restituie (impreuna cu productele daca este cazul) persoanelor indreptatite, neavind nici un temei pentru a le retine. Restituirea se face, in principiu, in natura, iar daca nu este posibila pentru ca bunul supus restituirii a pierit - fie si fortuit, inclusiv din cauza de forta majora - sau pentru ca a fost expropriat pentru cauza de utilitate publicanedemnul (considerat posesor de rea credinta si de drept pus in intirziere de la data intrarii sale in folosinta bunurilor mostenirii) va fi obligat sa plateasca despagubiri, respectiv indemnizatia de expropriere.

In privinta fructelor - naturale, industriale si civile (venituri) - nedemnul este privit, de asemenea, ca un posesor de rea credinta de la data deschiderii succesiunii, indiferent de data constatarii nedemnitatii si, in consecinta, este obligat sa le restituie in natura, iar daca nedemnul le‑a consumat sau a neglijat sa le perceapa, va restitui valoarea lor. Pentru sumele incasate de nedemn de la debitorii mostenirii va fi obligat sa plateasca dobinzi din ziua incasarii Pe de alta parte, insa, si nedemnul va vea dreptul sa i se inapoieze sumele ce a platit pentru achitarea datoriilor mostenirii si cheltuielile necesare si utile (nu si voluptorii) facute cu privire la bunurile mostenite, inclusiv cheltuielile facute cu munca depusa pentru perceperea fructelor. Nedemnitatea unui mostenitor profita comostenitorilor sau mostenitorilor subsecventi in limitele inlaturarii de la mostenire a nedemnului, dar nu poate constitui izvor de imbogatire fara temei in detrimentul posesorului de rea credinta.

Drepturile si obligatiile nedemnului fata de mostenire - care au fost considerate, pina la constatarea nedemnitatii, stinse prin consolidare sau confuziune - vor produce efecte (renasc), nedemnul fiind strain fata de mostenire cu efect retroactiv.

Nedemnitatea produce efecte numai in privinta drepturilor succesorale, iar nu si in privinta altor drepturi ale nedemnului care nu‑si au ca temei de dobindire mostenirea. Evident, prin nedemnitate nu sint afectate nici drepturile asupra bunurilor proprii ale sotului supravietuitor nedemn.

B.   Efectele nedemnitatii fata de decendentii nedemnului

Avind in vedere dospozitiile art. 658 Cod civil, trebuie distins intre efectele nedemnitatii fata de copii nedemnului si fata de alti descendenti (nepoti, stranepoti etc.).

Efectele nedemnitatii fata de copiii nedemnului

Potrivit art. 658 Cod civil, "copiii nedemnului viind la succesiune, in virtutea dreptului lor propriu, fara ajutorul reprezentarii, nu sint departati pentru greseala tatalui lor". Deci copii nedemnului pot veni la mostenirea defunctului (bunicului lor) in nume propriu, dar nu si prin reprezentarea tatalui lor nedemn, adica sanctiunea nedemnitatii produce anumite efecte si fata de ei, desi nu sint cu nimic vinovati de savirsirea faptei de catre parintele lor.

Dar nedemnitatea poate influenta si impartirea mostenirii in cazul pluralitatii de mostenitori nedemni si care au un numar inegal de copii.

Cele aratate in privinta efectelor nedemnitatii fata de copiii nedemnului sint valabile nu numai in cazul cind nedemnul este descendent al defunctului, dar si in privinta copiilor, fratilor sau surorilor nedemni ai defunctului care nu pot, nici ei, sa beneficieze de reprezentare din cauza nedemnitatii parintelui (frate cu defunctul), desi este chemata la mostenire clasa a doua de mostenitori legali si reprezentarea este, in principiu, admisa si in cazul descendentilor din frati si surori.

Solutia adoptata de Codul civil in privinta copiilor nedemnului este nedreapta, fiindca sanctiunea nedemnitatii ar trebui sa produca efecte numai in privinta autorului sau autorilor faptei, nu si in privinta copiilor lor nevinovati. Aceasta solutie injusta se explica numai prin influenta traditiei.

Efectele nedemnitatii fata de descendetii nedemnului care nu sint copii lui (nepoti, stranepoti etc.)

Daca se admite unanim ca solutia legii in privinta copiilor nedemnului este injusta, trebuie oare extinsa aceasta solutie si la nepotii, stranepotii etc. nedemnului, cu toate ca art. 658 Cod civil vizeaza numai "copii nedemnului", iar nu si pe descendentii care nu sint copiii lui?

Formularea legii nu poate fi intimplatoare, fiindca in alte articole se foloseste notiunea de "descendenti" uneori alaturi de notiunea de copil, precizindu‑se cazurile in care, sub nume de copii se inteleg descendentii de orice grad. Pe de alta parte - reprezentarea intinzindu‑se la infinit (in linie directa descendenta), respectiv pina la gradul IV inclusiv (in cazul descendentilor din frati si surori) - se admite ca reprezentantul trebuie sa urce din grad in grad vacant si util (reprezentarea neputind opera per saltum ori omisso medio), ceea ce impiedica saltul peste locul copilului nedemnului si al nedemnului.

Cu toate acestea, intrucit legea dispune numai in privinta copiilor nedemnului, impiedicind venirea lor la mostenire prin reprezentare, per a contrario nu se exclude posibilitatea ca descendentii subsecventi ai nedemnului (daca sint de buna credinta) sa poata veni la mostenire prin reprezentare, bineinteles daca nedemnul si copilul sau, reprezentati, nu mai sint in viata la data deschiderii succesiunii.

C.  Efectele nedemnitatii fata de terti. Teoria mostenitorului aparent

Este posibil ca nedemnul, in perioada dintre deschiderea succesiunii si constatarea nedemnitatii, sa fi incheiat acte juridice cu terte persoane referitoare la bunurile mostenirii (acte de conservare, de administrare sau chiar de dispozitie). Care va fi soarta acestor acte?

Intrucit nedemnitatea desfiinteaza titlul de mostenitor al nedemnului cu efect retroactiv, de la data deschiderii succesiunii, iar legea nu prevede nici o derogare in privinta actelor incheiate de nedemn cu tertii, aceste acte vor fi desfiintate si ele cu efect retroactiv, potrivit principiilor nemo dat quod non habet si resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis. Inseamna ca, in principiu, nedemnitatea produce efecte si fata de terti, solutie ce se justifica in cazul tertilor de rea credinta (care au avut cunostinta de faptele savirsite de nedemn), dar nu si in cazul tertilor de buna credinta, care au crezut in valabilitatea titlului de mostenitor al nedemnului.

De aceea, rigoarea principiului desfiintarii retroactive a actelor incheiate de nedemn trebuie sa fie mult atenuata prin aplicarea altor principii, prevazute de lege sau recunoscute in literatura de specialitate si aplicate in practica judiciara. Astfel:

Actele de conservare si de administrare a bunurilor mostenirii se mentin deoarece ele profita adevaratilor mostenitori si interesul economic general impune ca aceste bunuri sa fie conservate si puse in valoare. Nu este exclusa posibilitatea ca adevaratii mostenitori sa ceara desfiintarea lor daca tertul a fost de rea credinta si actul se dovedeste daunator.

Plata facuta cu buna credinta de debitor mostenitorului nedemn posesor al creantei este valabila

Actele de dispozitie (instrainare) a bunurilor mobile corporale (inclusiv titlurile la purtator) se mentin, daca dobinditorul posesor este de buna credinta.

In privinta actelor de dispozitie (instrainare sau constituire de drepturi reale) asupra imobilelor, tertul de buna credinta se va putea apara prin invocarea uzucapiunii de 10-20 de ani, actul incheiat cu mostenitorul nedemn putind servi ca just titlu. Insa aceasta aparare se dovedeste de cele mai multe ori insuficienta, pentru ca nedemnitatea se constata intr‑un termen mult mai scurt.

De aceea in literatura de specialitate si in practica judiciara se admite teoria mostenitorului aparent. Potrivit acestei teorii, actul incheiat cu mostenitorul nedemn se mentine daca este:

cu titlu particular

cu titlu oneros

tertul a fost de buna credinta (se prezuma)

tertul dovedind in plus ca a existat o eroare comuna (credinta obsteasca)

eroarea este invincibila asupra calitatii de mostenitor a nedemnului

In aceste conditii actul ramine valabil si opozabil mostenitorilor adevarati, dobindirea dreptului de catre tert producindu‑se in momentul incheierii actului si independent de intrarea sa in posesia imobilului sau de buna credinta ori reaua credinta a mostenitorului aparent (de exemplu buna sau reaua credinta a copiilor nedemnului care au venit la mostenire prin reprezentarea ascendentului nedemn).

In toate cazurile in care actul se mentine, nedemnul va fi obligat sa pateasca despagubiri mostenitorilor adevarati ca posesor de rea credinta (pretul obtinut sau valoarea, daca aceasta din urma este mai mare; fructele, precum si orice alta paguba dovedita). Daca actul va fi desfiintat cu efect retroactiv nedemnul va putea fi actionat de catre tert pentru evictiune Aceste reguli se aplica in mod corespunzator si in cazul in care actul a fost incheiat cu tertii nu de catre nedemn, ci de catre copiii lui care au venit la mostenire prin reprezentare, ulterior constatindu‑se nedemnitatea celui reprezentat. Potrivit regulilor generale copilul nedemnului - fiind si el mostenitor aparent - trebuie sa fie prezumat posesor de buna credinta si obligat la restituire ca tare, cit timp nu se dovedeste ca a fost de rea

I.1.5.           Invocarea nedemnitatii succesorale

Data fiind gravitatea faptelor sanctionate de lege cu nedemnitatea, ea poate fi invocata de orice persoana interesata care urmeaza sa profite de inlaturarea de la mostenire a nedemnului sau a copiilor sai (care ar urma sa vina la mostenire prin reprezentare), cum sint comostenitorii legali sau mostenitorii legali subsecventi ori legatarii sau donatarii, in cazul in care nedemnul ar fi fost un mostenitor rezervatar a carui prezenta putea determina reductiunea liberalitatii sau daca acesta ar fi contestat validitatea dispozitiilor testamentare. Nedemnitatea poate fi invocata, pe calea actiunii oblice, si de catre creditorii acestor persoane, dreptul de a invoca nefiind exclusiv personal pentru ca sanctiunea inlaturarii de la mostenire a nedemnului intervine ope legis si - spre deosebire de revocarea donatiei pentru ingratitudine - nici cel ce lasa mostenirea nu putea sa‑l ierte pe nedemn. Pentru aceleasi motive, ea poate fi invocata si de procuror sau de instanta de judecata, din oficiu.

Cit priveste invocarea de catre nedemn a propriei sale nedemnitati, nu poate primi aplicare principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, deci este admisibila invocarea nedemnitatii de catre nedemn deoarece aceasta opereaza de drept, nedemnul referindu‑se doar la faptul consumat al indepartarii sale de la mostenire prin efectul legii.

In toate cazurile, nedemnitatea poate fi invocata si constatata de instanta numai dupa deschiderea mostenirii si numai daca vocatia sucesorala legala a nedemnului este concreta, nefiind inlaturat de la mostenire prin prezenta unor mostenitori in rang preferabil (care pot culege mostenirea si fara invocarea nedemnitatii). Daca inlaturarea de la mostenire a nedemnului se datoreaza dispozitiilor testamentare, contestate intr‑un fel sau altul de nedemn, legatarii pot invoca nedemnitatea, nefiind obligati sa apere cu prioritate validitatea acestor dispozitii.

Nedemnitatea poate fi invocata impotriva nedemnului cit timp acesta este in viata, iar daca dupa deschiderea succesiunii a intrat in stapinirea bunurilor succesorale si a decedat inainte de constatarea nedemnitatii, impotriva mostenitorilor sai legali sau testamentari care stapinesc aceste bunuri (mostenitori prin retransmitere), ei neputind dobindi de la nedemn drepturi pe care acesta nu le‑a avut datorita efectelor retroactive ale nedemnitatii. Mostenitorii nedemnului, chiar daca sint de buna credinta, nu s‑ar putea apara prin invocarea teoriei mostenitorului aparent, pentru ca nu sint dobinditori cu titlu oneros si cu titlu particular, si nici prin invocarea art. 1909 Cod civil sau a uzucapiunii de 10-20 de ani, deoarece titlul lor este universal (pro herede, dobindind in cadrul universalitatii si obligatia de a restitui bunurile succesorale catre adevaratii mostenitori), iar certificatul de mostenitor nu este titlu de proprietate, confirmind doar calitatea lor de mostenitori.

Numai legatarul cu titlu particular al nedemnului (asupra caruia n‑a trecut obligatia de restituire) ar putea invoca uzucapiunea de 10-20 de ani sau beneficiul art. 1909 Cod civil, insa nu si teoria mostenitorului aparent, el fiind dobinditor cu titlu gratuit. In schimb, subdobinditorul prin acte intre vii de la mostenitorii (universali, cu titlu universal sau cu titlu particular) ai nedemnului se pot apara impotriva adevaratilor mostenitori ca orice tert de buna credinta.

Daca decesul nedemnului a avut loc inainte de deschiderea mostenirii, nedemnitatea poate fi invocata impotriva copiilor nedemnului pentru a‑i impiedica sa vina la mostenire prin reprezentare.