Competenta materiala si teritoriala a instantelor judecatoresti in lumina noului cod de procedura civila

COMPETENTA MATERIALA SI TERITORIALA A  INSTANTELOR JUDECATORESTI IN LUMINA NOULUI COD DE PROCEDURA CIVILA

Din analiza Noului cod de procedura civila, se poate observa ca exista trei mari criterii de stabilire a competentei:

Competenta materiala;

Competenta valorica;

Competenta teritoriala.

Deci, dupa ce s-a stabilit ca pricina este de competenta instantelor judecatoresti, in cadrul sistemului acestor organe urmeaza sa se stabileasca competenta dupa valoarea obiectului cererii (competenta valorica), dupa care se va stabili daca competenta apartine judecatoriei, tribunalului, curtii de apel sau Inaltei Curti de Casatie si Justitie (competenta materiala) si, in sfarsit, sa se determine care judecatorie ori care tribunal sau curte de apel este competenta (competenta teritoriala).

COMPETENTA MATERIALA

Acest fel de competenta presupune o delimitare pe verticala, pe linie ierarhica, intre instante de grad diferit, sau intre instante de drept comun si instante speciale. Normele de competenta materiala sunt stabilite sub aspect functional (dupa felul atributiilor jurisdictionale) si sub aspect procesual (dupa obiectul, natura sau valoarea cauzelor).

Unele norme de competenta materiala se gasesc si in acte normative cu caracter special. Competenta materiala este reglementata de norme imperative si deci partile nu pot conveni, nici chiar cu incuviintarea instantei, sa deroge de la aceste norme.

Competenta materiala include si criteriul valoric.

I. Competenta materiala a judecatoriei.

Potrivit art.92 din Noul Cod de procedura civila, judecatoriile vor judeca (indiferent daca cererile sunt sau nu evaluabile in bani):

- cererile date de Noul cod civil in competenta instantelor de tutela si familie;

- cererile privind registrele de stare civila;

- cererile privind administrarea cladirilor cu proprietari exclusivi (inclusiv cererile privind raporturile juridice dintre asociatiile de proprietari si alte persoane fizice si juridice);

- cereri de evacuare, stramutare de hotare si granituire;

- cereri posesorii;

- cereri neevaluabile in bani privind obligatia de a face, indiferent de izvorul lor (contractual sau extracontractual);

- cereri de imparteala judiciara (indiferent de valoare);

- orice alte cereri evaluabile in bani a caror valoare este de pana la 200.000 lei inclusiv;

- in prima si ultima instanta, cererile privind creante de pana la 2.000 lei inclusiv;

- caile de atac impotriva hotararile date de organe administrative cu atributii jurisdictionale;

- orice alte cereri date in competenta lor prin lege in mod special.

II. Competenta materiala a tribunalului.

Potrivit art.95 din Noul Cod de procedura civila, tribunalele vor judeca:

- in prima instanta in orice materii care nu sunt date in competenta altor instante de judecata;

- apelurile impotriva hotararilor pronuntate de judecatorii in prima instanta;

- recursurile anume prevazute de lege;

- orice alte cereri date prin lege in competenta lor.

III. Competenta materiala a curtilor de apel

Potrivit art.96 din Noul Cod de procedura civila, curtile de apel vor judeca:

- in prima instanta cauzele de contencios administrativ si fiscal, potrivit legii speciale;

- apelurile impotriva hotararilor pronuntate de tribunale;

- recursurile anume prevazute de lege;

- orice alte cereri date prin lege in competenta lor.

IV. Competenta materiala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie

Potrivit art.97 din Noul Cod de procedura civila, Inalta Curte de Casatie si Justitie va judeca:

- recursurile impotriva hotararilor curtilor de apel si a altor hotarari, in cazurile prevazute de lege;

- recursurile in interesul legii;

- cererile pentru dezlegarea unor probleme de drept (hotarari prealabile);

- orice alte cereri date prin lege in competenta lor.

Asadar, se observa ca in materie de contencios administrativ si fiscal, curtile de apel devin instante de fond (prima instanta). De asemenea se poate obsserva o noua notiune de "hotarare prealabila" care se ia de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie in vederea dezlegarii unor probleme de drept. Aceasta abordare este cumva similara Hotararilor pronuntate de Curtea Europeana de Justitie in sensul unor raspunsuri prealabile la intrebarile puse de instantele nationale cu privire la incidenta unor dispozitii ale unor tratate internationale.

COMPETENTA VALORICA

Competenta valorica nu este in sine o materie a competentei. Ea defineste insa ce anume se are in vedere la stabilirea valorii de referinta pentru care devine competenta judecatoria sau tribunalul.

In aceasta materie, regula are in vedere valoarea capatului principal de cerere (art.98 alin.1 Noul cod de procedura civila).

In valoarea capatului principal de cerere nu vor fi incluse accesoriile pretentiei principale precum dobanzile, penalitatile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea indiferent de data scadentei (inainte sau in cursul judecatii).

Practic competenta valorica este determinata doar de valoarea obligatiei principale contractate. In cazul in care accesoriile pretentiei principale depasesc valoarea obligatiei principale, judecata va fi declinata la instanta superioara.

Pragul de diferentiere intre cele doua instante de fond principale (judecatoria si tribunalul) este insa extrem de ridicat (200.000 RON) asa ca legiuitorul a apreciat ca este suficienta pregatirea si experienta judecatorilor din judecatorii pentru a judeca cauze cu valoare relativ ridicata (200.000 RON obligatie principala).

In cazul mai multor capete principale de cerere care sunt intemeiate pe fapte ori cauze diferite, neaflate intr-o stransa legatura, competenta se stabileste in raport cu valoarea, natura sau obiectul fiecarei pretentii in parte; la fel si in ipoteza mai multor cereri impotriva aceluiasi si/sau a mai multor parati (art.99 din Noul cod de procedura civila).

Prin urmare, daca unul dintre aceste capete de cerere este de competenta altei instante, atunci instanta sesizata va dispune disjungerea si isi va declina competenta.

Document online: Contractul de intretinere Eseu: Conventie civila de prestari servicii

Atunci cand sunt mai multe capete de cerere principale (pretentii principale diferite) intemeiate pe un titlu comun, care au aceeasi cauza sau chiar cauze diferite, dar aflate intr-o stransa legatura, competenta se determina tinand seama de pretentia care atrage competenta unei instante de grad mai inalt.

Prin art.101 alin.1 din Noul cod de procedura civila privind stabilirea valorii cererilor privind executarea unui contract ori a unui alt act juridic, competenta se va determina raportat la valoarea obiectului sau, dupa caz, a partii din obiectul dedus judecatii.

Aceeasi valoare va fi avuta in vedere si in cererile privind constatarea nulitatii absolute, anularea, rezolutiunea sau rezilierea actului juridic, precum si in cererile privind constatarea existentei sau inexistentei unui drept (art.101 alin.2 Noul cod de procedura civila).

Conform art.101 alin.3 din Noul cod de procedura civila, in cazul in care aceste cereri privesc contracte de locatiune ori de leasing, predarea sau restituirea bunului inchiriat sau arendat, valoarea se determina dupa chiria sau arenda anuala).

Similar si in cererile care au ca obiect un drept la prestatii succesive, daca durata este nedeterminata, cand valoarea se determina dupa valoarea prestatiei anuale datorate (art.103 alin.1 Noul cod de procedura civila). 

De asemenea, se unifica modalitatea de stabilire a valorii in cererile in materie imobiliara: valoarea lor se determina in functie de valoarea impozabila, stabilita potrivit legislatiei fiscale, eliminandu-se astfel problemele intervenite pentru stabilirea competentei instantei care de multe ori necesitau efectuarea unor expertize de evaluare care duceau la prelungirea solutionarii cauzei (art.104 alin.1 din Noul cod de procedura civila).

De mentionat ca, daca nu este stabilita valoarea impozabila, se aplica regula generala, adica cea a pretuirii reclamantului (art.104 alin.2 din Noul cod de procedura civila).

Conform art.106 alin.1 din Noul cod de procedura civila,  instanta legal investita potrivit dispozitiilor referitoare la competenta dupa valoarea cererii, ramane competenta sa judece chiar daca, ulterior investirii, intervin modificari in ceea ce priveste cuantumul valorii aceluiasi obiect.

COMPETENTA TERITORIALA

Deoarece exista mai multe curti de apel, tribunale si judecatorii, dupa ce s-a stabilit daca pricina este de competenta materiala a judecatoriei, tribunalului ori curtii de apel este necesara o noua delimitare, de aceasta data pe linie orizontala, intre instante de acelasi grad.

Determinarea competentei teritoriale este necesara pentru a stabili care instanta de judecata trebuie sesizata, deoarece competenta este limitata numai la o anumita circumscriptie teritoriala.

Din analiza Noului cod de procedura civila se poate observa ca exista 3 tipuri de competenta teritoriala, si anume:

1. competenta teritoriala de drept comun;

2. competenta teritoriala alternativa (facultativa);

3. competenta teritoriala exclusiva (exceptionala).

Competenta teritoriala de drept comun. 

Potrivit atat Noului cod de procedura civila, cat si Vechiului Cod de procedura civila, cererea de chemare in judecata se introduce la instanta domiciliului sau sediului paratului, aceasta fiind regula, cu exceptia cazului in care legea nu prevede altfel.

In cazul in care domiciliul sau sediul paratului nu sunt cunoscute de catre reclamant, atunci cererea poate fi introdusa la instanta in a carei circumscriptie se afla resedinta sau reprezentanta acestuia, iar daca nici acestea nu sunt cunoscute, cererea va fi introdusa la instanta domiciliului, sediului, resedintei sau reprezentantei reclamantului.

Asadar, legea prevede faptul ca de vreme ce reclamantul este cel care declanseaza procesul civil, acesta trebuie sa se deplaseze la instanta in circumscriptia careia domiciliaza paratul, iar nu invers.

Daca paratul este o entitate fara personalitate juridica, reclamantul se poate adresa instantei competente pentru persoana careia, potrivit intelegerii dintre membri, i s-a incredintat conducerea sau administrarea acesteia.

In cazul in care o asemenea persoana nu exista, cererea va putea fi introdusa la instanta competenta pentru oricare dintre membrii entitatii respective.

2. Competenta teritoriala alternativa

Ceea ce trebuie mentionat este faptul ca nu intotdeauna reclamantul trebuie sa se adreseze instantei de la domiciliul sau sediul paratului.

In cazurile prevazute de lege, pot fi deopotriva competente mai multe instante de exemplu:

- cererea de chemare in judecata a mai multor parati poate fi introdusa la instanta competenta pentru oricare dintre acestia;

- in cazul in care printre parati sunt si obligati accesoriu, cererea se introduce la instanta competenta pentru oricare dintre debitorii principali;

- in materie de asigurare, cererea privitoare la despagubiri se va putea face si la instanta in circumscriptia careia se afla domiciliul sau sediul asiguratului, bunurile asigurate, locul unde s-a produs riscul asigurat;

- art.109 din Noul cod de procedura civila prevede faptul ca in cazul in care persoana juridica are dezmembraminte, atunci cererea poate fi introdusa si la instanta locului unde ea are respectivul dezmembramant fara personalitate juridica, pentru obligatiile ce urmeaza a fi executate in acel loc sau care izvorasc din acte incheiate prin reprezentantul dezmembramantului ori din fapte savarsite de acesta;

- in ipoteza in care parata este o persoana juridica de drept public (stat, autoritate si institutie centrala sau locala), cererea poate fi adresata instantei de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanta de la sediul paratului.

Se observa asadar o derogare de la regula conform careia, cererea de chemare in judecata este adresata instantei de la domiciliul/sediul paratului.

Astfel, in cazul in care reclamantul intelege sa cheme in judecata o persoana juridica de drept public, acesta are optiunea de a alege intre instanta in circumscriptia careia domiciliaza si instanta de la sediul paratului.

In aceasta situatie, din analiza celor doua coduri de procedura civila, se poate observa faptul ca in Noul cod de procedura civila s-a renuntat la prevederea conform careia in cazul in care mai multe judecatorii din circumscriptia aceluiasi tribunal sunt deopotriva competente, cererile in care figureaza persoane juridice de drept public se introduc la judecatoria din localitatea de resedinta a judetului, iar in Capitala, la Judecatoria Sectorului 4.

Conform art.113 din Noul cod de procedura civila, in afara de instanta domiciliului paratului, mai sunt competente urmatoarele instante:

- instanta domiciliului reclamantului, in cererile privitoare la stabilirea filiatiei;

- instanta in a carei circumscriptie domiciliaza creditorul reclamant, in cererile referitoare la obligatia de intretinere, inclusiv cele privind alocatiile de stat pentru copii;

-  instanta locului prevazut in contract pentru executarea, fie chiar in parte, a obligatiei, in cazul cererilor privind executarea, anularea, rezolutiunea sau rezilierea unui contract;

- instanta locului unde se afla imobilul, pentru cererile ce izvorasc dintr-un raport de locatiune a imobilului;

- instanta locului unde se afla imobilul, pentru cererile in prestatie tabulara, in justificare tabulara sau in rectificare tabulara;

- instanta locului de plecare sau de sosire, pentru cererile ce izvorasc dintr-un contract de transport;

- instanta locului de plata, in cererile privitoare la obligatiile ce izvorasc dintr-o cambie, cec, bilet la ordin sau dintr-un alt titlu de valoare;

- instanta domiciliului consumatorului, in cererile avand ca obiect executarea, constatarea nulitatii absolute, anularea, rezolutiunea, rezilierea sau denuntarea unilaterala a contractului incheiat cu un profesionist sau in cererile avand ca obiect repararea pagubelor produse consumatorilor;

- instanta in a carei circumscriptie s-a savarsit fapta ilicita sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligatiile izvorate dintr-o asemenea fapta.

Astfel, in cazul competentei teritoriale alternative, reclamantul are alegerea intre mai multe instante deopotriva competente, insa odata facuta aceasta alegere, el nu mai poate reveni.

3. Competenta teritoriala exclusiva

Daca ne regasim in cazul acestei competente, atunci cererea de chemare in judecata trebuie introdusa numai la o anumita instanta, expres prevazuta de lege.

Astfel, partile nu mai au posibilitatea sa convina sub acest aspect.

Conform art.117 alin.1 din Noul cod de procedura civila, cererile privitoare la drepturi reale imobiliare se introduc numai la instanta in a carei circumscriptie este situat imobilul.

Alin.2 al art.117 din Noul cod de procedura civila prevede: "cand imobilul este situat in circumscriptiile mai multor instante, cererea se va face la instanta domiciliului sau resedintei paratului, daca aceasta se afla in vreuna dintre aceste circumscriptii, iar in caz contrar, la oricare dintre instantele in circumscriptiile carora se afla imobilul".

Se poate observa ca in acest caz este instituita o competenta teritoriala alternativa, devenind astfel aplicabile dispozitiile art.116 din Noul cod de procedura civila conform carora reclamantul are alegerea intre mai multe instante deopotriva competente.

Dispozitiile celor 2 alineate mai sus-mentionate se aplica, prin asemanare, si in cazul actiunilor posesorii, actiunilor in granituire, actiunilor privitoare la ingradirile dreptului de proprietate imobiliara, precum si in cazul celor de imparteala judiciara a unui imobil, cand indiviziunea nu rezulta din succesiune.

Aceasta prevedere este expres prevazuta in Noul cod de procedura civila.

In materie de mostenire, pana la iesirea din indiviziune, sunt de competenta exclusiva a instantei celui din urma domiciliu al defunctului:

cererile privitoare la validitatea sau executarea dispozitiilor testamentare;

cererile privitoare la mostenire si la sarcinile acesteia, precum si cele privitoare la pretentiile pe care mostenitorii le-ar avea unul impotriva altuia;

cererile legatarilor sau ale creditorilor defunctului impotriva vreunuia dintre mostenitori sau impotriva executorului testamentar.

Se poate observa faptul ca in materie de mostenire, cazurile de competenta teritoriala exclusiva sunt identice cu cele prevazute in Vechiul Cod de procedura civila,  insa se face mentiunea expresa "pana la iesirea din indiviziune".

In consecinta, dupa iesirea din indiviziune se aplica regulile comune.

Potrivit art.119 din Noul cod de procedura civila, cererile in materie de societate, pana la sfarsitul lichidarii sau, dupa caz, pana la radierea societatii, sunt de competenta exclusiva a instantei in circumscriptia careia societatea isi are sediul principal.

Cererile in materia insolventei sau concordatului preventiv sunt de competenta exclusiva a tribunalului in a carui circumscriptie isi are sediul debitorul (art.120 din Noul cod de procedura civila)

Cererile formulate de un profesionist impotriva unui consumator pot fi introduse numai la instanta domiciliului consumatorului (art.121 din Noul cod de procedura civila).

D. DISPOZITII SPECIALE

Pentru asigurarea stabilitatii in materie, reguli noi de competenta pot fi stabilite numai prin modificarea normelor Codului de procedura civila, asa cum prevad dispozitiile art.122 din Noul cod de procedura civila.

Referitor la cererile accesorii, aditionale, precum si cele incidentale se judeca de instanta competenta pentru cererea principala, chiar daca ar fi de competenta materiala sau teritoriala a altei instante judecatoresti, cu exceptia cererilor prevazute la art.120 din Noul cod de procedura civila.

Cand instanta este exclusiv competenta pentru una dintre parti, ea va fi exclusiv competenta pentru toate partile.

Conform art.125 din Noul cod de procedura civila, in cererile pentru constatarea existentei sau inexistentei unui drept, competenta instantei se determina dupa regulile prevazute pentru cererile avand ca obiect realizarea dreptului.

Partile pot conveni in scris sau, in cazul litigiilor nascute, si prin declaratie verbala in fata instantei ca procesele privitoare la bunuri si la alte drepturi de care acestea pot sa dispuna sa fie judecate de alte instante decat acelea care, potrivit legii, ar fi competente teritorial sa le judece, in afara de cazul cand aceasta competenta este exclusiva (art.126 alin.1 din Noul cod de procedura civila).

In litigiile din materia protectiei drepturilor consumatorilor, precum si in alte cazuri prevazute de lege, partile pot conveni alegerea instantei competente, in conditiile prevazute la alin.1, numai dupa nasterea dreptului la despagubire.

Orice conventie contrara este considerata ca nescrisa (art.126 alin.2 din Noul cod de procedura civila).

Pentru asigurarea corectitudinii si obiectivitatii s-au prevazut dispozitii speciale in cazul in care reclamant sau parat este chiar un judecator.  

Daca un judecator are calitatea de reclamant intr-o cerere de competenta instantei la care isi desfasoara activitatea, va sesiza una dintre instantele judecatoresti de acelasi grad aflate in circumscriptia oricareia dintre curtile de apel invecinate cu curtea de apel in a carei circumscriptie se afla instanta la care isi desfasoara activitatea. 

De aici rezulta obligatia judecatorului de a sesiza o alta instanta (art.127 alin.1 din Noul cod de procedura civila).

In cazul in care cererea se introduce impotriva unui judecator care isi desfasoara activitatea la instanta competenta sa judece cauza, reclamantul poate sesiza una dintre instantele judecatoresti de acelasi grad aflate in circumscriptia oricareia dintre curtile de apel invecinate cu curtea de apel in a carei circumscriptie se afla instanta care ar fi fost competenta, potrivit legii.

Dimpotriva, in acest caz, ramane la latitudinea reclamantului daca sesizeaza o alta instanta de judecata (art.127 alin.2 din Noul cod de procedura civila).

Conform art.128 din Noul cod de procedura civila, competenta ce revine instantelor judecatoresti in legatura cu incidentele privind arbitrajul reglementat de prezentul cod apartine in toate cazurile tribunalului in circumscriptia caruia are loc arbitrajul.

Intocmit,