Desfacerea casatoriei - motivele de divort

Sectiunea 1. Consideratii generale

1.1. Divortul - mijloc de desfacere a casatoriei.
Comparatie intre actuala si fosta reglementare

In vechea reglementare a art. 37, alin. 2 din Codul familiei se stipula ca se poate desface casatoria "in cazuri exceptionale", prin divort.

Noua reglementare a art. 37, alin. 2 din Codul familiei a suprimat sintagma "in cazuri exceptionale", precizand doar ca se poate desface casatoria prin divort.

In redactarea anterioara, textul stipula ca divortul se putea pronunta numai cand "datorita unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt atat de grave si iremediabil vatamate incat continuarea casatoriei este vadit imposibila pentru cel care cere desfacerea ei".

Conform prevederilor art. 38, alin. 1 din Codul familiei, "instanta judecatoreasca poate desface casatoria prin divort atunci cand, datorita unor motive temeinice, raporturile dintre soti sunt grav vatamate si continuarea casatoriei nu mai este posibila".

Asadar, deosebirea intre cele doua reglementari viza temeinicia vatamarii relatiilor de familie ("atat de grav" si "grav vatamate"), precum si faptul ca "vatamarea raporturilor era "iremediabila", astfel incat continuarea casatoriei "este vadit imposibila pentru cel care cere desfacerea".

De asemenea, in actuala reglementare, divortul poate fi pronuntat si numai pe baza acordului ambilor soti, daca sunt indeplinite
conditiile legale, in timp ce redactarea anterioara nu permitea divortul prin consimtamantul sotilor[1].

Art. 38, alin. 2 in redactarea anterioara modificarii Codului familiei stipula ca temeinicia motivelor de divort si imposibilitatea continuarii casatoriei se apreciaza tinandu-se seama de durata casatoriei si interesele copiilor minori.

Redactarea actuala este in sensul ca se tine seama de interesele minorilor numai pentru solutionarea cererilor accesorii divortului, nu si de durata casatoriei.

In sfarsit, redactarea actuala permite ca oricare dintre soti sa poata solicita divortul atunci cand starea sanatatii sale face imposibila continuarea casatoriei. In cazul redactarii anterioare a motivelor de divort, alienatia mintala cronica si debilitatea cronica puteau fi invocate numai de sotul lezat de consecintele maladiei care afecta viata conjugala, nu si de catre cel bolnav[2].

Rezulta ca divortul nu mai are un caracter exceptional, fiind singurul mijloc de desfacere a casatoriei.

1.2. Divortul prin acordul partilor

Divortul prin acordul partilor se poate pronunta daca sunt indeplinite conditiile stipulate de art. 38, alin. 2 din Codul familiei, astfel:

a) a trecut cel putin 1 an de la incheierea casatoriei pana la data introducerii cererii.

Evident, este vorba de data inregistrarii cererii de divort, care se calculeaza pe zile intregi. Aceasta inseamna ca ziua cand s-a incheiat casatoria nu se ia in calcul, dar ziua de implinire a termenului de 1 an intra in calcul. Desigur ca termenul se socoteste implinit dupa trecerea acestei ultime zile. De exemplu, daca s-a incheiat casatoria la 1 iunie 1995, termenul de 1 an este implinit la 1 iunie 1996, acordul sotilor putandu-se folosi numai daca cererea de divort a fost introdusa cel mai devreme pe 2 iunie 1996. Deci nu se tine seama de ziua complementara a anilor bisecti, iar zilele de sarbatori legale intra in calculul termenului.

Sanctiunea nerespectarii termenului de 1 an consta in respingerea actiunii de divort prin acordul sotilor.

b) nu exista copii minori rezultati din casatorie. Interpretarea textului art. 38, alin. 2 lit. b desigur ca are in vedere copiii proveniti din casatoria care se solicita desfacuta prin divort si nu copiii dintr-o alta casatorie anterioara.

Conform art. 617, alin. 3 din Codul de procedura civila, in cazurile prevazute de art. 38, alin. 2 din Codul familiei, adica divortul pe baza acordului sotilor, instanta de judecata va dispune desfacerea casatoriei fara a pronunta divortul din vina unuia sau a ambilor soti.

Sectiunea a 2-a. Motivele de divort

2.1. Reglementarea motivelor de divort

Codul familiei nu enumera motivele de divort, aratand doar ca atunci cand exista motive temeinice si raporturile dintre soti sunt vatamate grav nemaifiind posibila continuarea casatoriei, aceasta se poate desface.

Desigur ca revine instantei de judecata, potrivit principiului rolului activ, sa aprecieze de la caz la caz temeinicia motivelor de divort.

Rezulta ca, exceptand acordul sotilor pentru divort, pentru pronuntarea divortului trebuie indeplinite urmatoarele conditii:

a)   existenta unor motive temeinice;

b)   acestea sa fi vatamat grav raporturile dintre soti;

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

c)    sa nu mai fie posibila continuarea casatoriei.

Asadar, rezulta ca divortul va putea fi pronuntat numai in cazuri justificate si nu daca exista o simpla neintelegere intre soti.

Dar pentru a percepe real cazurile si motivele temeinice, instanta poate sa dispuna efectuarea cercetarilor pe care le considera necesare.

Practica judiciara a considerat motive temeinice de divort:

- refuzul nejustificat al unuia dintre soti de a locui impreuna cu celalalt ori parasirea nejustificata a domiciliului conjugal[3];

- infidelitatea unuia dintre soti;

- atitudinea exprimata de unul dintre soti prin acte de violenta, care fac imposibila continuarea casatoriei[4];

- nepotriviri de ordin fiziologic, care afecteaza raporturile conjugale;

- parasirea domiciliului conjugal de unul dintre soti pentru mutarea voita cu serviciul in alta localitate, casatoria devenind imposibila pentru sotul reclamant.

2.2. Conceptii privind divortul

Justificarea divortului conduce la mai multe sisteme, astfel:

a) Divortul remediu. Conform acestei conceptii, pronuntarea divortului nu se datoreaza culpei vreunuia dintre soti, ci imposibilitatii continuarii casatoriei pentru cel putin unul dintre soti. Ca atare, divortul este un remediu, adica o solutie pentru o situatie ce nu mai poate continua. Astfel, de exemplu, daca unul dintre soti este bolnav si datorita acestei situatii convietuirea este imposibila, urmeaza sa se pronunte divortul.

b) Divortul sanctiune. Potrivit acestei conceptii, fapta culpabila a unuia dintre soti determina sanctiunea acestuia prin divort.

Asadar fiind o sanctiune, divortul trebuie sa se pronunte daca a fost solicitat, chiar daca ar fi putut sa se continue casatoria.

c) Conceptia mixta. Din combinarea primelor doua rezulta conceptia mixta. Astfel, divortul se poate pronunta intrucat un sot a comis o fapta culpabila si datorita acesteia continuarea casatoriei devine imposibila.

2.3. Motivarea divortului in dreptul romanesc

Analizand dispozitia din art. 38 din Codul familiei, rezulta ca pronuntarea divortului nu este determinata de culpa singura, ci numai daca, datorita ei, raporturile dintre soti s-au vatamat grav, astfel incat continuarea casatoriei a devenit imposibila pentru cel care a solicitat divortul.

Prin urmare, pentru pronuntarea divortului trebuie indeplinite cumulativ urmatoarele conditii:

a)   sa existe motive temeinice, in conceptia instantei de judecata;

b)   aceste motive temeinice sa fi avut repercusiuni asupra raporturilor dintre soti in sensul de a fi vatamat grav relatiile dintre soti incat continuarea casatoriei este imposibila;

c)    imposibilitatea continuarii casatoriei sa existe pentru sotul care solicita desfacerea casatoriei.

2.4. Rolul culpei in procesul de divort

Culpa numai a unuia dintre soti ori a ambilor, determina efecte diferite in procesul de divort. Astfel:

a) Incredintarea copiilor minori

Atunci cand instanta decide caruia dintre soti ii incredinteaza spre crestere si educare copiii minori, va avea in vedere si eventuala culpa a acelui sot. Cu toate acestea, atat doctrina cat si practica judiciara au stabilit ca numai culpa prin ea insasi nu prezinta importanta decisiva pentru incredintarea minorilor. Acestia pot fi incredintati si sotului din vina caruia s-a desfacut casatoria daca interesele minorilor sunt in acest sens, deoarece "un sot rau (impotriva caruia s-a pronuntat divortul) nu este neaparat un parinte rau"[5];

b) Pensia de intretinere

Conform prevederilor art. 41, alin. 4 din Codul familiei, sotul care se face vinovat de desfacerea casatoriei este indreptatit la intretinerea din partea celuilalt sot numai timp de 1 an de la data desfacerii casatoriei. Daca acest sot vinovat se recasatoreste in decursul unui an, el nu mai beneficiaza de intretinere din partea fostului sot. Daca amandoi sotii sunt vinovati de desfacerea casatoriei, atunci fiecare dintre ei este indreptatit sa solicite pensia de intretinere de la celalalt, dreptul fiind nedeterminat in timp. De asemenea, sotul care nu este vinovat de divort are dreptul la intretinere din partea celuilalt, nefiind tarmuit in timp, desigur daca nu se recasatoreste;

c) Beneficiarul contractului de inchiriere privind locuinta comuna

Daca sotii nu au copii si nu au cazut de acord asupra beneficiului contractului de inchiriere privind locuinta comuna, acesta este acor­dat "sotului care a obtinut divortul" (vezi art. 12 din legea nr. 5/1973 abrogata prin Legea nr. 14/1996).

d) Revocarea liberalitatilor

Conform prevederilor art. 937 Cod civil, "donatiile facute intre soti in timpul casatoriei, sunt revocabile". Daca sotii si-au facut donatii mai inainte de incheierea casatoriei, acestea sunt revocabile in conditiile dreptului comun (art. 829, 831 si urm. din codul civil). Hotararea de divort care ar indica vina unuia dintre soti se poate constitui ca mijloc de proba in dovedirea ingratitudinii.

e) Efecte de ordin moral si educativ[6]

Culpa in divort a unuia dintre soti prin distrugerea casatoriei inseamna si simtul raspunderii in fata societatii, incalcarea unor reguli ale moralei si convietuirii.

In ce priveste culpa exclusiva a sotului reclamant, daca sotul parat nu cere si el desfacerea casatoriei, acest lucru determina respingerea actiunii de divort. Astfel, decizia de indrumare nr. 10 din 28 decembrie 1974, pct.5 lit. a, care a modificat decizia de indrumare nr. 10 din 13 noiembrie 1969, precizeaza ca divortul nu se poate pronunta decat daca instanta constata ca motivele temeinice care determina imposibilitatea continuarii casatoriei au fost provocate de sotul parat, nu si atunci cand cauza dezbinarii este imputabila sotului reclamant.

Pronuntarea divortului din vina ambilor soti se va putea pronunta numai cand culpa concurenta a sotului reclamant este grava si ar fi putut duce ea singura la desfacerea casatoriei[7].