Codificarea dreptului
international
Codificarea
in dreptul international reprezinta operatiunea de grupare
si sistematizare a normelor dreptului international public, in scopul
asigurarii unitatii acestor norme, a precizarii
continutului lor si a inlaturarii eventualelor contradictii
dintre ele. Obiectul codificarii l-a constituit, in primul rand, normele
cutumiare.
Codificarea
este de doua tipuri - neoficiala si oficiala.
Codificarea
neoficiala este rezultatul cercetarii stiintifice, respectiv doctrina
juridica. Desi aceasta nu este obligatorie pentru state, ea poate
oferi elemente utile codificarii oficiale, practicii statelor si
jurisprudentei internationale.
Codificarea
oficiala se realizeaza prin acordul statelor, in cadrul
organizatiilor internationale sau al conferintelor si are un caracter
obligatoriu. In cadrul O.N.U. s-a creat un organism specializat cu atributii in
domeniul codificarii dreptului international - Comisia de Drept
International, formata din experti cu pregatire juridica. Codificari cu
valoare deosebita sunt considerate: Conventiile asupra dreptului marii (Geneva,
1958), Conventia privind relatiile diplomatice (Viena, 1961),
Conventia asupra relatiilor consulare (Viena, 1963), Conventia
privind dreptul tratatelor (Viena , 1969).
