Executarea ipotecii mobiliare

Executarea ipotecii mobiliare

Procedura privind executarea silita a ipotecilor mobiliare si a operațiunilor asimilare reglementate de Noul Cod Civil reprezinta in fapt o imbunatatire a procedurii speciale de executare a garantiilor reale mobiliare reglementate de Titlul VI al Legii nr.99/1999, atat din punct de vedere al domeniului de aplicare, cat si din punct de vedere al controlului judiciar la care este supus creditorul ipotecar. Procedura se caracterizeaza in continuare prin simplitatea formelor si procedurilor de executare si prin caracterul sau privat.

Procedura de executare din Noul Cod civil se aplica atat executarii ipotecilor mobiliare, cat si executarii operatiunilor asimilate ipotecilor mobiliare, precum si gajului.

Cu toate ca s-a incercat o unitate de regim juridic, cele doua ipoteci raman institutii distincte atat in privinta modului de constituire, cat si a publicitatii sau executarii. Procedura de executare silita se va aplica tuturor operatiunilor asimilate ce au ca obiect bunurile enumerate de art. 2389 in Noul Cod Civil, respectiv operatiunilor asimilate ipotecilor mobiliare. De asemenea procedura speciala de executare a ipotecilor mobiliare va fi aplicabila si gajului, potrivit art. 2494 Noul Cod Civil.

1. Dispozitii generale

Sediul materiei il regasim in Capitolul IV, intitulat: "Executarea ipotecii" al Titlului XI intitulat: "Privilegiile si garantiile reale", din Cartea a V-a "Despre obligatii" a Noului Cod Civil.

Capitolul IV este impartit in 3 sectiuni, respectiv:

Sectiunea 1, intitulata: "Dispozitii generale",

Sectiunea a 2-a: "Executarea ipotecii mobiliare" si

Sectiunea a 3-a: "Executarea ipotecilor imobiliare".

La randul ei, Sectiunea a 2-a, cea de care ne vom ocupa in continuare in acest demers, este impartita in cinci subsectiuni, prima intitulata: "Executare ipotecilor asupra bunurilor mobile corporale", cea de-a doua: "Executarea ipotecilor asupra titlurilor reprezentative", cea de-a treia : "Executarea ipotecii asupra creanțelor", cea de-a patra: "Preluarea bunului in vederea administrarii" iar cea de-a cincea: "Sancțiuni".

In partea dedicata dispozitiilor generale, aplicabile atat ipotecilor mobiliare cat si celor imobiliare, art. 2430 N.C.C. stabileste conditiile executarii. Astfel, in cazul in care debitorul nu isi executa de buna voie obligatia pe care si-a asumat-o, creditorul poate urmari bunul ipotecat (conform art. 2429 N.C.C.), executarea ipotecii neputandu-se realiza decat in virtutea unui titlu executoriu si pentru o creanta certa, lichida si exigibila. Asadar pentru a putea trece la executare trebuie sa ne aflam in prezenta unei neexecutari de buna voie a obligatiei garantate cu o ipoteca.

Prima cerinta impusa de Noul Cod Civil pentru declansarea procedurii de executare o constituie necesitatea existentei unui titlu executoriu. Daca potrivit proiectului Noului Cod Civil adoptat prin Legea nr. 287/2009 contractul de ipoteca reprezenta titlul executoriu exclusiv sub conditia investirii sale cu formula executorie, ceea ce presupunea indeplinirea unor formalitati prealabile, nejustificate dupa opinia noastra, prin L.P.A. pentru punerea in aplicare a Legii 287/2009 aceasta cerinta a fost eliminata, contractului recunoscandu-i-se calitatea de titlu executoriu. S-a revenit astfel la situatia initiala din vechea reglementare.

In ceea ce priveste caracterul cert si lichid al creantei, Noul Cod Civil nu aduce lamuriri suplimentare, nerealizand o definire a lor. Este totusi de precizat ca spre deosebire de executarea garantiilor prevazuta de Legea nr. 99/1999, pentru a putea pune in discutie caracterul cert al creantei debitorul are deschisa calea opozitiei la executare, reglementata de art. 2452 N.C.C.. Aceasta suspenda de drept executarea silita pana la soluționarea sa definitiva, pe aceasta cale debitorul putand contesta inclusiv caracterul cert al creanței.

Referitor la necesitatea exigibilitatii creantei in vederea initierii executarii silite a bunului afectat garantiei, trebuie sa ne raportam atat la prevederile art. 1414 N.C.C.- "ceea ce este datorat cu termen nu se poate cere inainte de implinirea acestuia, dar ceea ce s-a executat de bunavoie si in cunostinta de cauza inainte de implinirea termenului nu este supus restituirii" , cat si ale art. 1415 N.C.C. ce da posibilitatea partilor fie de a amana stabilirea termenului la o data ulterioara nasterii obligatiei, fie sa lase uneia dintre ele sarcina de a-l stabili. In aceste conditii, atunci cand obligatia garantata cu ipoteca este afectata de termen, dar partile au amanat stabilirea termenului pentru o data ulterioara, posibilitatea stabilirii termenului poate fi lasata inclusiv in sarcina creditorului.

2. Executarea ipotecii asupra bunurilor mobile corporale

Procedura executarii mobiliare asupra bunurilor corporale cuprinde doua etape. Prima etapa are un caracter prealabil, fiind menita sa pregateasca valorificarea bunului prin deposedarea debitorului de bunul grevat. A doua etapa este cea a valorificarii propriu-zise a bunului ipotecat[1].

2.1. Deposedarea creditorului

Referitor la drepturile creditorului rezultate din incheierea contractului de ipoteca mobiliara, reglementarea actuala nu este modificata prin Noul Cod Civil. Creditorului ii sunt garantate o serie de drepturi menite a-i facilita posibilitatea de a-si indestula creanta din valoarea bunului afectat garantiei.

In ceea ce priveste dreptul de optiune cu privire la modalitatea de executare silita, din analiza prevederilor art. 2429 si 2432 N.C.C., putem concluziona ca Noul Cod Civil pastreaza aceeasi solutie propusa de Legea nr. 99/1999, respectiv mentinerea dreptului creditorului de a opta cu privire la procedura de executare silita pe care o poate urma, fie a urmari bunul potrivit procedurii speciale prevazute de Codul Civil, fie potrivit procedurii de executare prevazute de Codul de Procedura Civila.

Art. 2435 N.C.C., a carui denumire marginala este intitulata "Drepturile creditorului", realizeaza in fapt o clasificare a modalitatilor executarii silite. Astfel, in caz de neexecutare a obligatiilor asumate de catre debitor, creditorul are posibilitatea de a recurge la una din urmatoarele modalitati de executare: sa vanda bunul afectat garantiei, sa isi insuseasca bunul pentru a stinge creanta sau sa preia bunul in scop de administrare. Noul Cod Civil confera, deci, creditorului mai multe drepturi asupra bunului afectat garantiei decat Legea nr. 99/1999.

Pentru a putea dispune de bunul afectat garantiei in vederea excutarii silite a acestuia, creditorul trebuie mai intai sa realizeze deposedarea debitorului ipotecar. Astfel, art. 2438 Noul Cod Civil instituie dreptul creditorului fie de a prelua bunurile ipotecate, cu toate accesoriile acestora, fie de a lua masurile necesare pentru ca echipamentele si alte asemenea bunuri, aflate in posesia debitorului, sa nu mai poata fi folosite, fara a le deplasa, in scopul de a le vinde.

Scopul preluarii consta in exercitarea unui rol contaminator asupra debitorului care, pentru a reintra in stapanirea bunului, ar fi determinat sa stinga creanța garantata[2], dar și in perspectiva obținerii unui preț mai bun in urma valorificarii lui.

In ceea ce privește caracterul opțional sau obligatoriu al deposedarii debitorului ipotecar, avand in vedere și prevederile art. 2447 alin. (2) N.C.C., consideram ca luarea in posesie a bunului constituie o etapa esențiala a procedurii de executare, acest drept aparținand atat creditorului ipotecar, cat și, in cazul in care creditorul ipotecar decide vanzarea bunului aflat in posesia debitorului, cumparatorului bunul. Legea reglementeaza și unele situații de excepție in care debitorul ramane in posesia bunului. Astfel, potrivit art. 2458 N.C.C., se poate conveni ca, dupa vanzare, constituitorul sa foloseasca bunul in calitate de locatar, dreptul sau devenind opozabil oricarui dobanditor al bunului prin inscriere la arhiva sau daca acesta avea cunostința pe alta cale.

Referitor la luarea in posesie a bunului in cazul operațiunilor asimilate art. 2347 alin. (3) N.C.C. prevede in mod expres faptul ca dispozițiile privind ordinea de preferința și executarea ipotecilor se aplica in mod corespunzator și acestor contracte, iar potrivit art. 2494 N.C.C., inclusiv gajului. Facem precizarea ca din cadrul acestei proceduri nu se vor aplica decat acele prevederi compatibile fie cu natura instituției sau a contractului ce conține operațiunea asimilata, fie cu natura bunului ce formeaza obiectul material (derivat) al unor astfel de contracte. Spre exemplificare, in ceea ce privește gajul, problema luarii in posesie a bunului afectat garanției nu se poate pune, avand in vedere ca gajul nu se poate constitui valabil decat prin remiterea materiala a bunului catre creditor.

Chiar daca, in ceea ce privește executarea ipotecii, Noul Cod Civil nu menționeaza expres dreptul creditorului de a lua in posesie titlurile reprezentate privind bunuri mobile, iar articolele referitoare la dreptul creditorului de a lua in posesie bunul ipotecat sunt stipulate in cadrul secțiunii referitoare la "Executarea ipotecii asupra bunurilor mobile corporale", ceea ce ar conduce la concluzia potrivit careia numai bunurile mobile corporale pot fi susceptibile de luare in posesie, consideram ca aceste prevederi se aplica atat bunurilor mobile corporale cat și titlurilor reprezentative de bunuri. Incidente in acest caz sunt prevederile art. 2440 alin. (1) N.C.C. ce instituie principiul potrivit caruia creditorul poate prelua bunul ipotecat precum și titlurile și inscrisurile care constata dreptul de proprietate al constituitorului asupra bunului, prin mijloace proprii, dupa o notificare prealabila prin intermediul executorului judecatoresc. Prin modificarea textului inițial al proiectului Codului Civil, se instituie o procedura prealabila de notificare a debitorului in vederea preluarii bunului in caz de executare prin mijloace proprii. De asemenea, același text de lege prevede obligativitatea caracterului pașnic al luarii in posesie, fara tulburarea liniștii și ordinii publice, intarit prin obligația creditorului de a nu recurge, in mod direct sau indirect, la constrangere, chiar daca fapta sa nu ar constitui o infracțiune. Sancționarea nerespectarii acestor obligații este expres prevazuta de art. 2474 N.C.C. și se face prin raspunderea creditorului pentru pagubele pricinuite, cu restituirea bunului și plata unei treimi din valoarea bunurilor catre persoana prejudiciata.

Referitor la procedura prealabila de notificare a debitorului in vederea preluarii bunului in caz de executare prin mijloace proprii, prin intermediul executorului judecatoresc, consideram ca reprezinta una dintre conditiile avute in vedere in cazul solicitarii de remitere a bunului ipotecat prevazuta de art. 2441 N.C.C. .

Codul Civil prevede de asemenea situatia intrarii in posesia bunului afectat garantiei prin intermediul organelor de executare, potrivit art. 2439 N.C.C.. Preluarea silita a bunului, reglementata de art. 2442 si 2443 N.C.C., este calificata de noua reglementare ca fiind un drept de sine statator al creditorului, nefiind conditionat de incercarea de preluare a bunului prin mijloace proprii, astfel cum mai existau opinii in literatura de specialitate in legatura cu actuala reglementare in domeniu. De asemenea este de remarcat evolutia dintre obligatia executorului judecatoresc de a comunica si nu inmana, precum in Legea nr. 99/1999, un exemplar al procesului verbal debitorului, clarificandu-se astfel situatiile in care acesta refuza primirea sau nu era prezent.

In situatia deposedarii debitorului, si deci luarii in posesie a bunului afectat garantiei, Noul Cod Civil stabileste in cuprinsul art. 2444, drepturile si obligatiile creditorului, prin trimiterea la cele aferente unui administrator al bunurilor altuia, imputernicit cu administrarea simpla.

2.2. Vanzarea bunului ipotecat

Noul Cod Civil stabileste doua modalitati de realizare a executarii silite: vanzarea bunului si preluarea bunului ipotecat in contul creantei de catre creditor.

Ca prima modalitate, prevazuta de art. 2445 si urmatoarele din N.C.C., in functie de clasificare si nu neaparat de optiunea prin care creditorul urmareste satisfacerea creantei vanzarii bunului afectat garantiei, ii sunt stabilite principiile ce o guverneaza:

a)     Libertatea de a stabili prin contractul de ipoteca modul de valorificare a bunului grevat.

Potrivit art. 2445 N.C.C., partile au libertatea de a conveni modalitatea de valorificare a bunurilor grevate, in cadrul contractului de ipoteca. Asadar, aceasta nu este o obligatie ci un drept de optiune a partilor. Referitor la termenul legat de inceperea sau incheierea procedurii de vanzare s-a eliminat caracterul "rezonabil" al acestui termen prevazut de Legea 99/1999, insa trebuie tinut cont de faptul ca, sub imperiul noii reglementari, creditorul poate vinde bunurile in "condiții comercial rezonabile".

In privinta modalitatilor de vanzare, legiuitorul lasa deplina libertate creditorului, acesta avand posibilitatea instrainarii bunurilor mobile prin licitatie publica ori prin negociere directa, prin unul sau mai multe contracte, in bloc ori separat, in orice moment sau loc, daca prin contractul de ipoteca partile nu au convenit altfel.

Document online: Contractul de intretinere Eseu: Conventie civila de prestari servicii

b) Principiul "manierei comercial rezonabila".

Stabilirea trasaturilor caracteristice ale manierei comercial rezonabila in care se poate realiza executarea bunurilor, ramane in continuare in sarcina doctrinei, Noul Cod Civil neaducand o definitie a acesteia. Astfel ca, determinarea ei va ramane la aprecierea instantei, de la caz la caz, fiind o chestiune de fapt. Ultima teza a art. 2445 N.C.C. stabileste intr-o anumita masura intinderea standardului manierei comercial rezonabila - metoda, momentul, locul conditiile si toate celelalte aspecte al vanzarii trebuie realizate intr-o maniera comercial rezonabila.

In ceea ce priveste dilema ridicata de Legea nr. 99/1999, referitoare calificarea obligatiei creditorului de a stabili si alege metoda de vanzare care, in mod rezonabil, trebuia sa maximizeze venitul, ca si obligatie de diligenta sau de rezultat, Noul Cod Civil clarifica acest aspect in temeiul art. 2446, stabilind faptul ca vanzarea este considerata comercial rezonabila, in masura in care sunt indeplinite conditiile mentionate in mod expres in cuprinsul articolului, chiar daca, prin vanzarea intr-un alt moment sau printr-o alta metoda decat cea aleasa de creditor, se putea obtine un pret mai mare.

Noul Cod Civil stabileste in sarcina creditorului obligatia acestuia de notificare a vanzarii. Sub sanctiunea nulitatii si raspunderii pentru pagubele cauzate, inainte de vanzarea bunului mobil ipotecat, creditorul trebuie sa comunice tuturor persoanelor prevazute la art. 2250 N.C.C., o notificare de executare - art. 2249 N.C.C. Aceasta procedura prealabila are rolul de a acorda debitorului si celorlate persoane ce ar putea reclama un interes, dreptul de a participa la procedura vanzarii bunului ipotecat. Astfel, din momentul comunicarii notificarii sau inscrierii avizului de executare in arhiva, se naste dreptul destinatarilor de a ataca executarea, prin formularea unei opozitii la executare, in conditiile art. 2452 N.C.C.

Exista insa si exceptari de la aceasta obligatie, limitativ enumerate in cuprinsul alin. (4) al art. 2449: "Dispozițiile acestui articol nu se aplica atunci cand bunurile care fac obiectul urmaririi sunt supuse pieirii, deteriorarii sau devalorizarii rapide ori sunt vandute in mod obișnuit pe o piața organizata".

Prin art. 2448 N.C.C. se clarifica si problema notificarii prealabile in cazul adjudecarii directe a bunului afectat garantiei de catre creditor, stabilind, in mod expres si limitativ, conditiile in care creditorul poate cumpara bunul.

Referitor la dreptul de opozitie prevazut de art. 2452 N.C.C., acesta reprezinta o cale de atac speciala, pusa la indemana persoanelor ale caror drepturi sunt prejudiciate prin actele de executare silita. Au calitate procesuala și, deci, pot recurge la mecanismul procedural al opoziției la executare debitorul și ceilalți creditori garantați cu privire la același bun și proprietarul bunului ipotecat . Scopul actiunii este in principal acela de a obtine desfiintarea actelor ilegale de executare. Termenul in care actiunea poate fi promovata este de 15 zile de la comunicarea notificarii sau, dupa caz, inscrierii avizului de executare in arhiva. In cazurile in care obligatia de notificare nu este obligatorie, cazuri limitativ enumerate de art. 2449 alin. (4), persoanele vatamate prin executare nu au la dispozitie aceasta cale de atac ci doar posibilitatea promovarii unor actiuni in recuperarea eventualelor daune.

Art. 2452 N.C.C. prevede faptul ca opozitia suspenda de drept procedura de vanzare pana la solutionarea definitiva a cauzei, hotararea instantei de solutionare a opozitiei putand fi atacata numai cu apel.

Motivele pe care le pot invoca partile interesate sau vatamate sunt aparent limitate de solutiile pe care instanta le poate dispune: incetarea executarii pornite de catre creditor, daca debitorul a platit, restituirea bunului de catre creditor, precum si stabilirea conditiilor si regulilor corespunzatoare si incuviintarea valorificarii bunului, in cazul in care constata ca vanzarea ar urma sa se faca cu incalcarea dispozitiilor art. 2452 alin. (4).

De asemenea, fata de reglementarea cuprinsa in Legea nr. 99/1999, s-a largit sfera persoanelor ce au calitate procesuala activa, prin includerea tuturor persoanelor care sunt interesate sau vatamate prin executare.

Spre deosebire insa fata de vechea reglementare, in Noul Cod Civil nu regasim nici o dispozitie cu privire la instanta competenta si nici vreo trimitere cu privire la dreptul comun in materie. Asadar, atat competenta materiala cat si teritoriala se vor determina dupa cum dreptul comun in aceasta materie il constituie normele generale de competenta din Codul de procedura civila sau normele speciale din materia executarii silite, ori in functie de calificarea juridica concreta data caii de atac.

Ratiunea executarii silite este recuperarea, stingerea creantei. In acest sens, ca si ultim pas in cadrul acestei modalitati de executare, in urma valorificarii bunului ipotecat, creditorul distribuie sumele de bani realizate din executare, potrivit regulilor prevazute de art. 2459 N.C.C.. Acesta este obligat sa distribuie sumele potrivit ordinii de preferinta, dupa deducerea mai intai a cheltuielilor rezonabile facute cu preluarea, conservarea, luarea masurilor pentru valorificarea bunului si vanzarea. Spre deosebire de Legea nr. 99/1999, Noul Cod Civil nu reglementeaza expres ordinea de preferinta, insa consideram ca sintagma "potrivit ordinii de preferința" face trimitere la reglementarile privind concursul intre creditorii ipotecari (art. 2342, art. 2420 si urm., N.C.C.). Art. 2459 instituie de asemenea si regula nulitatii oricaror clauze contractuale potrivit carora partile ar schimba destinatia sumelor obtinute din executare, prin destinatie intelegandu-se ordinea de prioritate.

2.3. Preluarea bunului ipotecat in contul creanței

Aceasta noua metoda de executare prin care creditorul isi poate satisface creanta cu bunul afectat garantiei, in cazul in care debitorul nu isi exeuta de bunavoie obligatia sa, reprezinta o alta inovatie a Noului Cod Civil. Astfel, creditorul poate sa preia bunul ipotecat pentru stingerea creantei, in conditiile art. 2460 N.C.C. si urmatoarele.

Legea impune doua conditii speciale creditorului, prealabile, pentru ca acesta sa poata parcurge procedura de executare silita prin preluarea bunului ipotecat in vederea stingerii creantei: consimtamantul constituitorului ipotecii , ce trebuie sa imbarace forma scrisa si sa fie ulterior neexecutarii, si conditia ca destinatarii notificarii, prevazuti la art. 2450 N.C.C., sa nu se opuna la o astfel de preluare.

In cazul in care creditorul ipotecar doreste sa preia bunul ipotecat in vederea stingerii creantei, este obligat sa inscrie in arhiva un aviz de preluare si sa notifice aceasta oferta persoanelor prevazute la art. 2450 N.C.C.

Art. 2462 prevede posibilitatea destinatarilor notificarii de a se opune la preluarea bunului, opunere care produce efecte numai daca ii este comunicata creditorului in termen de 15 zile de la notificare. In ceea ce priveste natura juridica a acestei opuneri la preluare, prin trimitere la dispozitiile art. 2452 N.C.C., intelegem ca reprezinta o adevarata cale de atac prin care se pot invoca motive de nelegalitate cu privire la executarea silita.

In ceea ce priveste efectele preluarii bunului ipotecat in contul creantei, acestea sunt similare situatiei dobandirii bunului ipotecat de catre un tert cumparator, existand insa elemente de diferentiere. Preluarea bunului de catre creditor stinge creanta ipotecara, transfera creditorului toate drepturile pe care constituitorul le are asupra bunului, insa spre deosebire de situatia mai sus mentionata, stinge ipotecile si privilegiile doar de rang inferior. Imobilul va ramane deci afectat de ipotecile de rang superior constituite anterior de catre debitor asupra bunului, creditorul asumandu-si pe viitor riscul neexecutarii venite din partea aceluiasi debitor fata de creditorii ipotecari de rang superior.

In cazul acestei metode de executare, titlul de proprietate este reprezentat de catre contractul de ipoteca impreuna cu notificarea de preluare in contul creantei.

3. Executarea ipotecii asupra titlurilor reprezentative

Articolul 2464 N.C.C. face o diferentiere in ceea ce priveste executarea ipotecii asupra titlurilor in functie de natura bunurilor: situatia cand ipoteca are ca obiect titluri reprezentative privind bunuri mobile si situatia in care ipoteca poarta asupra unor titluri de valoare negociabile.

In ceea ce priveste executarea ipotecii mobiliare asupra titlurilor reprezentative privind bunuri mobile, inclusiv recipise de depozit si warante, astfel cu precizeaza textul de lege, aceasta se realizeaza prin vanzarea bunurilor la care se refera aceste titluri urmata de distribuirea pretului.

Spre deosebire de Legea nr. 99/1999, Noul Cod Civil nu se mai refera la titluri reprezentative de drepturi reale ci la titluri reprezentative privind bunuri mobile. Astfel ca, aceasta procedura se va aplica si ipotecilor constituite asupra drepturilor de creanta incorporate in titluri la purtator, avand in vedere calitatea acestora de titluri reprezentative ale unor drepturi de creanta.

Atunci cand ipoteca poarta asupra unor titluri de valoare negociabile, creditorul poate executa ipoteca impotriva giranților și avaliștilor[5].

4. Executarea ipotecii asupra creanțelor

Legiuitorul realizeaza o impartire a dispozitilor referitoare la executarea ipotecilor avand ca obiect creante, in ipoteca asupra creantelor, reglementata potrivit art. 2465, si ipoteca asupra conturilor, potrivit art. 2466 N.C.C.

In ceea ce priveste executarea ipotecii asupra creantelor, conform dispozitiilor art. 2465 N.C.C., creditorului ipotecar, atunci cand conditiile pentru executarea silita sunt intrunite, ii sunt recunoscute urmatoarele drepturi, la alegerea sa: dreptul de a prelua titlul de creanta, de a cere si a obtine plata sau de a vinde creanta si a-si insusi pretul, toate acestea in limita sumei garantate. In privinta preluarii titlului de creanta, in situatia in care debitorul refuza predarea acestuia, creditorul are dreptul de a prelua titlul constatator al creantei fie prin mijloace proprii, fie cu ajutorul unui organ de executare.

Din nereglementarea obligatiei creditorului de notificare sau inscriere a unui aviz in arhiva, in cadrul acestei forme de executare, consideram ca exista riscul crearii unui prejudiciu creditorilor ipotecari de rang superior, care nu are posibilitatea reala de luare la cunostinta a acestei executari, si eventual de a-si satisface creanta, desi este preferat creditorilor de rang inferior in ceea ce priveste exercitiul dreptului de a executa ipoteca.

Conditia prealabila, esentiala, in vederea executarii ipotecii asupra conturilor este cea a existentei unei ipoteci perfecte. Ipoteca devine perfecta prin indeplinirea formelor de publicitate, potrivit art. 2410 N.C.C., fie prin inscriere la arhiva, fie prin dobandirea de catre creditor a controlului asupra contului. Astfel, art. 2466 N.C.C. prevede doua situatii: cazul in care creditorul ipotecar este chiar banca la care este deschis contul, el putand compensa soldul creditor al contului cu creanta ipotecara, si situatia in care constituitorul, banca si creditorul ipotecar convin in scris ca banca, fara a solicita consimtamantul constituitorului ipotecii, caz in care se vor urma instructiunile prin care creditorul dispune de sumele aflate in cont sau, cand creditorul ipotecar devine titular al contului, ordona bancii eliberarea soldului contului in beneficiul sau.

Daca creditorul nu deține controlul contului, executarea ipotecii se realizeaza an una din variantele alternative puse la dispoziție de art. 2465 N.C.C.

Potrivit art. 2467 N.C.C., conduita creditorului in vederea executarii ipotecii asupra creantelor trebuie sa fie guvernata de principiul "manierei comercial rezonabile", asupra caruia am detaliat anterior.

5. Preluarea bunului in vederea administrarii

Alaturi de executarea ipotecii asupra bunurilor mobile corporale prin vanzare sau prin preluarea bunului ipotecat in contul garantiei, Noul Cod Civil prevede, in baza art. 2468 si urmatoarele, o alta metoda de executare, respectiv preluarea bunului in vederea administrarii.

Textul de lege califica aceasta metoda ca fiind o executare temporara, cel mult pana la satisfacerea creantei pentru care s-a constituit garantia, ce poarta exclusiv asupra bunurilor unei intreprinderi. Conditiile prealabile ale acestei proceduri le reprezinta notificarea hotararii creditorului de a prelua bunul in administrare si inscrierea la arhiva a unui aviz de executare, cu aplicarea corespunzatoare a dispozitiilor art. 2449 - 2451 N.C.C.

Calitatea de administrator poate fi conferita creditorului, sau unei terte persoane desemnata de creditor, cu indepinirea conditiilor enuntate anterior, sau de catre instanta; obligatiile acestuia sunt similare cu cele instituite, prin dispozitiile art. 800 - 801 N.C.C., administratorului bunului altuia insarcinat cu administrarea deplina.

Preluarea bunului in deplina administrare nu poate aduce atingere drepturilor dobandite anterior de locatar, in sensul in care administratorului ii este interzisa denuntarea contractelor de inchiriere incheiate anterior asupra bunului.

In ceea ce priveste incetarea administrarii, aceasta se realizeaza in urmatoarele conditii: stingerea creantei, inclusiv a despagubirilor si cheltuielilor privind executarea, modificarea de catre creditor a modalitatii de executare, ce trebuie notificata, precum si in alte cazuri prevazute de lege, cu mentiunea expresa a faptului ca declararea falimentului persoanei impotriva careia se executa garantia nu duce la incetarea administrarii.

La incetarea administrarii, creditorul, si nu administratorului desemnat de catre creditor sau de catre instanta, are urmatoarele obligatii: obligatia de a da socoteala si de a restitui bunul constituitorului garantiei, in masura in care nu a optat pentru o alta modalitate de executare. De asemenea, in masura in care si-a acoperit integral creanta, creditorul are obligatia de predare catre persoana impotriva careia s-a executat garantia, si surplusul de bunuri obtinut prin administrare.

6. Sancțiuni

Noul Cod Civil clasifica sanctiunile referitoare la executarea ipotecilor mobiliare in functie de natura regulilor incalcate: sanctiunile aplicabile in cazul incalcarii regulilor referitoare la preluarea bunului (art. 2474 N.C.C.), sanctiunile aplicabile in cazul incalcarii regulilor referitoare la executarea ipotecii (art. 2475 si 2476 N.C.C.) si sanctiunile aplicabile in cazul incalcarii regulilor referitoare la distribuirea pretului (art. 2477 N.C.C.).

In cazul incalcarii regulilor referitoare la preluarea bunului, creditorul raspunde pentru pagubele pricinuite, fiind obligat sa restituie bunurile si sa plateasca persoanei impotriva careia a pornit urmarirea o treime din valoarea acestor bunuri.

Consideram ca, fata de reglementarea din Legea nr. 99/1999, se largeste sfera persoanelor carora le este recunoscuta calitatea procesuala activa intr-o actiune in daune, nu doar in persoana debitorului ci eventual si a constituitorului sau tertului deposedat.

In cazul in care creditorul incalca regulile stabilite de lege cu privire la executare ipotecii, va raspunde, in conformitate cu prevederile art. 2475 N.C.C., pentru prejudiciile cauzate, fiind, de asemenea, dator sa plateasca persoanei impotriva careia a pornit urmarirea o treime din valoarea bunurilor supuse urmaririi la momentul vanzarii si nu raportat la valoarea acestor bunuri, precum in cazul incalcarii regulilor referitoare la preluarea bunului. Creditorul este dator sa plateasca si eventuala diferenta dintre valoarea bunului ipotecat si pretul realizat din urmarirea silita, in masura in care aceasta diferenta este mai mare decat cea prevazuta la art. 2475 alin. (2) (art. 2475 alin. (3) N.C.C.). Creditorul va putea retine pretul vanzarii, in masura in care va plati aceste sume, insa va pierde partea din creanta ipotecara care a ramas neacoperita dupa urmarirea bunului .

Articolul 2476 N.C.C. prevede modalitatea de stabilire a valorii bunului, sens in care creditorul și constituitorul vor desemna cate un expert evaluator.

Asadar, din interpretarea acestor dispozitii putem concluziona ca, incalcarea formalitatilor privind preluarea bunului, ca si act premergator al executarii ce are ca finalitate transferul proprietatii asupra bunului afectat garantiei, atrage nulitatea vanzarii (art. 2449 N.C.C.) cu obligarea creditorului de a restitui bunurile (art. 2474 N.C.C.) iar in cazul incalcarii formalitatilor cu privire la executarea ipotecii, vanzarea nu se desfiinteaza, creditorul fiind dator sa raspunda pentru prejudiciile cauzate prin despagubirea persoanelor prejudiciate.

Articolul 2477 N.C.C. instituie de asemenea si raspunderea creditorului care incalca regulile prevazute de lege cu privire la distribuirea sumelor fata de ceilalti creditori, facand trimitere la raspunderea conform dreptului comun.

Considerații finale

Ipoteca trebuie ințeleasa in contextul economic și social precum și al necesitații creditarii in mod special. Creditul reprezinta motorul oricarei activitați economice, fara de care, in societațile moderne, nu este de conceput dezvoltarea economica.

In acest context, garanțiile reale și in special ipoteca, s-au impus ca o necesitate practica. Un mijloc de a sancționa debitorul atunci cand acesta iși incalca obligația contractuala, deoarece simpla forța obligatorie a obligațiilor asumate contractual pare a nu mai fi suficienta uneori in aceste raporturi. Rolul garanției insa nu este de a inlocui obligația principala, acestea ramanand un accesoriu al obligației. Garanția nu face decat sa aiba un rol de remediu in caz de neplata, insa ea implica și un rol disciplinator pentru debitor: existența garanției reale il incurajeaza pe acesta sa iși indeplineasca obligația de buna voie. Debitorul intodeauna va prefera sa pastreze bunul afectat garanției in propriu patrimoniu, fie datorita atașamentului personal fața de acesta, fie datorita conștientizarii faptului ca orice executare silita a bunului afectat garanției nu poate conduce la obținerea unei sume egale cu valoarea de piața a bunului, ci a unei sume mai mici. Astfel, chiar daca nu este atașat in mod special de acel bun, pentru a evita o pierdere patrimoniala, va fi interesat sa-și indeplineasca obligația principala, creditorul avand astfel confortul psihic ca debitorul va face tot ce ii sta in putere pentru a-și indeplini obligația principala garantata, astfel evitand executarea garanției. De asemenea, și creditorul garantat va prefera intotdeauna sa fie indeplinita obligația garantata decat sa treaca la executarea garanțiilor reale. Daca ar fi dorit executarea silita a bunului afectat garanției, creditorul ar fi incheiat un contract care sa aiba drept obiect predarea acelui bun. De vreme ce a preferat un drept subiectiv diferit, inseamna ca nu iși dorea bunul in cauza. Acesta a aparut doar pentru a aduce un element suplimentar in completarea increderii pe care debitorul trebuia sa o insufle creditorului pentru a-l convinge sa intre in relația contractuala.

Rațiunea finala a oricarei obligații este executarea ei, iar garantarea obligației constituie o masura de asigurare a indeplinirii obligației principale garantate.

BIBLIOGRAFIE

ACTE NORMATIVE

Expunere de motive Codul civil - Ministerul Justiției, portalul www.just.ro;

Legea nr. 287/ 2009 privind Codul Civil;

Legea nr. 71/ 2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr. 287/ 2009 privind Codul Civil;

Legea nr. 60 din 10 aprilie 2012 privind aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 79/2011 pentru reglementarea unor masuri necesare intrarii in vigoare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil;

Ordinul nr. 1185/2011 al Directorului General al Agenției Naționale de Cadastru și Publicitate Imobiliara, publicat in Monitorul Oficial, Partea I, nr. 832/24.2011;

Protocolul de Colaborare incheiat in data de 01.2011 intre Uniunea Naționala a Notarilor Publici din Romania, Agenția Naționala de Cadastru și Publicitate Imobiliara și Asociația Romana a Bancilor.

CURSURI, TRATATE

Constantin Statescu si Corneliu Birsan, Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, Editura Hamangiu, Bucuresti, 2008;

Eugeniu Safta-Romano - Drept civil. Obligațiile. Curs teoretic și practic, Editura Neuron, Focșani;

Liviu Pop, Teoria generala a obligațiilor, Editura Lumina Lex, București, 2000;

Liviu Pop, Ionuț-Florin Popa, Stelian Ioan Vidu - Tratat elementar de drept civil. Obligațiile, Editura Universul Juridic, București, 2012;

Livia Mocanu - Garanțiile reale mobiliare, Editura All Beck, București, 2004;

Noul Cod Civil - Comentariu pe articole - Flavius Baias, Eugen Chelaru, Rodica Constantinovici, Ioan Macovei, Editura C.H.Beck, București, 2012;

Noul Cod Civil - Comentarii, doctrina și jurisprudența, vol. III - Dumitru Marcel Gavriș, Marius Eftimie, Monna-Lisa Belu Magdo și alții, Editura Hamangiu, București, 2012;

Radu Rizoiu - Garanțiile reale mobiliare, Editura Universul Juridic, București, 2006;

Radu Rizoiu, Garanțiile reale mobiliare. O abordare funcționala., Editura Universul Juridic, Bucuresti, 20