Cererea privind autorizatia de pechezitie se inainteaza impreuna cu dosarul de urmarire penala

Cererea privind autorizatia de pechezitie se inainteaza impreuna cu dosarul de urmarire penala

Atricolele din Codul de procedura penala referitoare la perchezitie nu specifica expres necesitatea prezentarii de catre procuror a propunerii de autorizare a perchezitiei insotita de dosarul de urmarire penala.

Cu aceasta ocazie, putem remarca, oportunitatea oferita de lege practicii de a reglementa aceasta procedura dupa principiul eficientei si managementului rational al timpului si dosarului.In aceste conditii, practica instantelor si parchetelor (din Bucuresti) a variat in finctie de modalitatea aleasa de catre procuror sau de instanta de judecata. Se disting, in aceasta reglementare, trei situatii posibile[1]:

1.Cea mai des intalnita dintre proceduri este urmatoarea: se prezinta judecatorului, alaturi de referatul de sesizare a instantei in vederea emiterii autorizatiei de perchezitie, intregul dosar de urmarire penala.

Argumentele pro aduse acestei interpretari de catre instanta de judecata sunt:

a ) necesitatea ca instanta de judecata sa aiba posibilitatea sa efectueze verificarile necesare la sesizarea acesteia;

b ) necesitatea ca instanta de judecata sa aiba posibilitatea sa isi formeze convingerea cu privire la existenta indiciilor temeinice din dosarul de urmarire penala;

c ) necesitatea ca judecatorul sa poata verifica orice act al cauzei pe care il apreciaza relevant (mai ales sub aspectul legalitatii) in vederea fundamentarii deciziei;

Unii practicieni sunt de parere ca documentarea amanuntita a instantei de judecata este necesara pentru obtinerea rezultatului dorit, adica acela al autorizarii perchezitiei si valorificarii momentului operativ. Exista, in acest sens ,dificultati cu privire la dosarele de urmarire penala care contin un numar mare de informatii .

2. Cu o frecventa redusa, se intalneste situatia prezentarii, o data cu sesizarea instantei, a unui referat motivat al procurorului ce solicita autorizarea perchezitiei.

Argumentele folosite pentru a sustie aceasta practica sunt:

a) legea penala nu prevede exact natura actului prin care procurorul va sesiza instanta cu privire la propunerea de efectuare a perchezitiei;

b) prin urmare, referatul trebuie sa invedereze instantei de judecata indiciile temeinice apreciate de catre organul de cercetare penala ca exista in dosar si care pot conduce la concluzia ca se impune emiterea unei astfel de autorizatii pt descoperirea si strangerea de probe necesare aflarii adevarului in cauza. Organul de urmarire penala, pentru a sustine cele afirmate va trebui sa ataseze la actul de sesizare si copiile acelor acte procesuale relevante din dosarul de urmarire penala, pe care la va parafa cu mentiunea in conformitate cu originalul.Aceasta practia, va fi utila atat organelor de urmarire penala cat si instantelor de judecata, pentru ca: organele de urmarire pot proceda la selectarea rapida a informatiilor din dosar si la prezentarea sistematizata a acelora care reprezinta relevanta pentru convingerea judecatorului de a emite autorizatia de perchezitie.

c) in egala masura, la examinarea unui astfel de referat motivat, instanta se afla in fata unei administrari judicioase si eficiente a timpului necesar studierii unei astfel de cauze, acordandu-se astfel maximul de timp procesului deliberarii.

d) aceasta solutie prezinta un interes deosebit mai ales in contextul actual nefericit al supraincarcarii cu dosare a instantelor de judecata si al cautarii de solutii pentru degrevarea judecatorului.

Initiativa procurorului de a ajuta instanta, cu ocazia prezentarii intregului dosar, indicand in propunerea sa actele de procedura pe care isi bazeaza sesizarea, cu scopul facilitarii identificarii actelor relevante pentru examinarea la care va proceda judecatorul,nu este interzisa de lege.

Document online: Contractul de intretinere Eseu: Conventie civila de prestari servicii

3. Principiul prudentei

Valoarea oricarui element trebuie sa fie determinata pe baza principiului prudentei. In mod special se vor avea in vedere urmatoarele aspecte:

a) se vor lua in considerare numai profiturile recunoscute pana la data incheierii exercitiului financiar;

b) se va tine seama de toate obligatiile previzibile si de pierderile potentiale care au luat nastere in cursul exercitiului financiar incheiat sau pe parcursul unui exercitiu anterior, chiar daca asemenea obligatii sau pierderi apar intre data incheierii exercitiului si data intocmirii bilantului;

c) se va tine seama de toate ajustarile de valoare datorate deprecierilor, chiar daca rezultatul exercitiului financiar este profit sau pierdere

4. Principiul permanentei metodelor

Acesta presupune continuitatea aplicarii acelorasi reguli si norme privind evaluarea, inregistrarea in contabilitate si prezentarea elementelor patrimoniale si a rezultatelor, asigurandu-se comparabilitatea in timp a informatiilor contabile.

Modificarile politicii contabile sunt permise doar daca sunt cerute de lege, de un standard contabil sau au ca rezultat informatii mai relevante sau mai credibile referitoare la operatiunile intreprinderii.

Este foarte importanta mentionarea in notele explicative a oricaror modificari ale politicilor contabile, pentru ca utilizatorii sa poata aprecia: daca noua politica contabila a fost aleasa in mod adecvat; efectul modificarii asupra rezultatelor reportate ale perioadei si tendinta reala a rezultatelor activitatii societatii

Bilantul de deschidere al unui exercitiu trebuie sa corespunda cu bilantul de inchidere a exercitiului precedent, cu exceptia corectiilor impuse de aplicarea IAS 8.

5. Principiul necompensarii

Valorile elementelor ce reprezinta active nu pot fi compensate cu valorile elementelor ce reprezinta pasive, respectiv veniturile cu cheltuielile, cu exceptia compensarilor intre active si pasive admise de Standardele Internationale de Raportare Financiara.

6. Principiul evaluarii separate

In vederea stabilirii valorii totale corespunzatoare unei pozitii din bilant se va determina separat valoarea aferenta fiecarui element individual de activ sau de pasiv.

7.Principiul prevalentei economicului asupra juridicului

Informatiile prezentate in situatiile financiare trebuie sa reflecte realitatea economica a evenimentelor si tranzactiilor, nu numai forma lor juridica.

8. Principiul pragului de semnificatie

Orice element care are o valoare semnificativa trebuie prezentat distinct in cadrul situatiilor financiare. Elementele cu valori nesemnificative care au aceeasi natura sau functii similare trebuie insumate, nefiind necesara prezentarea lor separata.

9. Principiul entitatii

Societatile comerciale, societatile/companiile nationale, regiile autonome, institutele nationale de cercetare-dezvoltare, societatile cooperatiste si celelalte persoane juridice cu scop lucrativ au obligatia sa organizeze si sa conduca contabilitate proprie, respectiv contabilitate financiara, potrivit prezentei legi, si contabilitate de gestiune adaptata specificului activitatii.

10. Principiul nominalismului monetar

Impune exprimarea elementelor constituante ale patrimoniului, a veniturilor si a cheltuielilor, in etalon monetar.

11. Principiul costurilor istorice

Inregistrarea in contabilitate a elementelor de activ si pasiv se face la costul de achizitie, de productie ( . ), dupa caz.

1.3.3. Operatiile contabile care se efectueaza cu ocazia declansarii procedurii de insolventa

Aplicarea procedurii de insolventa presupune efectuarea a o serie de  operatiuni contabile privind constatarea si conservarea bunurilor debitorului, elaborarea de situatii financiare de incepere a lichidarii si de finalizare a ei, valorificarea activelor si plata creditorilor. Aceste operatiuni sunt reglementate de Legea privind procedura insolventei si de Ordinul ministrului finantelor publice nr. 1376/2004 de aprobare a Normelor Metodologice privind reflectarea in contabilitate a principalelor operatiuni de fuziune, divizare, dizolvare si lichidare a societatilor comerciale, precum si retragerea sau excluderea unor asociati din societatile comerciale si tratamentul fiscal al acestora.

1.) Sigilarea si conservarea bunurilor

In cadrul masurii de sigilare administratorul / lichidatorul are urmatoarele misiuni:

- de a stabili care bunuri vor trebui valorificate de urgenta si care sunt strategiile de punere in valoare a bunurilor, astfel incat valorificarea lor sa fie maxima;

- de a determina  gradul de perisabilitate a bunurilor, iar in functie de convingerea sa va trece la valorificarea acestora sau la depozitarea temporara si conservarea lor pana la finalizarea inventarului;

- de a tine seama de costurile cu conservarea care sa nu fie disproportionat de mari in raport cu valoarea lor, cu lichiditatile posibil de obtinut prin valorificarea lor si cu posibilitatile materiale ale debitorului in vederea conservarii bunurilor.

2.) Inventarierea averii debitorului

Privita sub aspectul procedurii insolventei inventarierea averii debitorului este operatia prin intermediul careia lichidatorul identifica, in mod concret, toate bunurile debitorului, in vederea cunoasterii acestora si a starii in care se prezinta, precum si a evaluarii lor.

Din punct de vedere contabil inventarierea reprezinta o lucrare preliminara elaborarii situatiilor financiare prin care se stabileste marimea reala a patrimoniului si evaluarea elementelor patrimoniale la valoarea actuala. Astfel inventarierea consta in ansamblul operatiilor prin care se constata existenta tuturor elementelor de activ si pasiv, cantitativ valoric sau numai valoric la o anumita data si de stabilire a valorii actuale a lor.

Scopul inventarierii bunurilor consta in stabilirea bunurilor din averea debitorului, atat cele supuse lichidarii judiciare cat si cele nesesizabile, "nepuse sub sigiliu", indiferent ca sunt bunuri corporale sau necorporale.

3.) Inventarierea elementelor de activ si pasiv

Inventarierea reprezinta o lucrare preliminara elaborarii situatiilor financiare respectiv a bilantului prin care se stabileste marimea reala (faptica) a patrimoniului si evaluarea elementelor patrimoniale la valoarea actuala, iar documentul contabil care se intocmeste este inventarul.

Inventarierea elementelor de activ si pasiv in conformitate cu OMPF nr. 1753/2004 pentru aprobarea normelor privind organizarea si efectuarea inventarierii elementelor de activ si de pasiv (art. nr.1) consta in ansamblu operatiilor prin care se constata existenta tuturor elementelor de activ si de pasiv, cantitativ - valoric sau numai valoric la data la care se efectueaza.

[3].Buna credinta, respectarea legii, respectarea drepturilor si libertatilor fundamentale ale ceatateanului sunt principii care trebuie sa calauzeasca organele judiciare in infaptuirea actului de justitie.

Deasemena, este necesara o pregatire profesionala de specialitate atat a judecatorilor cat si a organelor de urmarire penal, in sensul familiarizarii lor cu specificitatea probatoriului necesar instrumentarii acestui tip de cauze.