Caracterele juridice ale donatiei

Caracterele juridice ale donatiei

1. Contract unilateral. Din definitia acestui contract, cat si din interpretarea dispozitiilor legale care il reglementeaza rezulta caracterele juridice prezentate in continuare, primul mentionat fiind caracterul unilateral.

De regula, acest contract creeaza obligatii numai in sarcina donatorului.

Daca insa donatorul impune anumite sarcini donatarului, in schimbul transmiterii dreptului, atunci ambele parti au obligatii reciproce, una fata de cealalta si, in conformitate cu art. 943 C. civ., contractul este sinalagmatic sau bilateral.

Donatarul nu are, in principiu, nicio obligatie fata de donator, cu exceptia unei obligatii morale de recunostinta . Desi aceasta obligatie de recunostinta este o obligatie pur morala, atunci cand incalcarea ei imbraca formele ingratitudinii prevazute de art. 831 C. civ., donatia devine revocabila in conditiile determinate de acest text legal.

Caracterul unilateral opune donatia contractelor sinalagmatice, contracte in care toate partile isi asuma obligatii.

2. Contract solemn. Donatia este un contract solemn, fiind supusa ad validitatem formei autentice. Prin exceptie de la principiul consensualismului consacrat in sistemul nostru de drept, principiu ce guverneaza incheierea actelor juridice civile, contractul este valabil incheiat si produce efecte numai din momentul exprimarii consimtamantului celor doua parti in forma autentica ceruta de lege. Lipsa formei autentice este sanctionata cu nulitatea absoluta, care nu va putea fi confirmata nici de donator.

Caracterul solemn deosebeste donatia de contractele consensuale, pentru a caror formare valabila este suficient acordul de vointa al partilor, si de contractele reale, care, pentru a fi formate valabil, pe langa acordul de vointa valabil exprimat al partilor, este necesara remiterea lucrului care formeaza obiectul contractului.

3. Contract cu titlu gratuit. Este un contract cu titlu gratuit, intrucat donatia are drept efect transmiterea unui drept dintr-un patrimoniu in altul, fara un contraechivalent in schimb, doar pentru a procura un avantaj celeilalte parti. Donatorul transmite dreptul de proprietate sau un alt drept al sau fara a primi in patrimoniul sau un contraechivalent. Caracterul gratuit, in principiu, deosebeste donatia de contractele cu titlu oneros, in care partile se obliga in considerarea contraprestatiei pe care fiecare dintre ele o urmareste.

Mai mult decat a fi un contract cu titlu gratuit, donatia este o liberalitate, de altfel singura forma prin care se poate realiza o liberalitate prin acte intre vii. In dreptul nostru civil, mai intalnim si alte contracte cu titlu gratuit precum contractele de imprumut, depozitul etc, insa niciunul dintre acestea nu este o liberalitate, deoarece nu au la baza formarii lor intentia liberala animus donandi care il caracterizeaza pe donator si care reprezinta chiar cauza in contractul de donatie.

Specific asadar donatiei este aceasta intentie animus donandi a donatorului in a face o liberalitate, respectiv in a-si micsora propriul patrimoniu pentru a mari patrimoniul gratificatului; daca in celelalte contracte cu titlu gratuit, una din parti procura un avantaj celeilalte parti fara a urmari un contraechivalent, acest avantaj sau beneficiu nu le micsoreaza patrimoniul, astfel cum se intampla in cazul donatiei; este ceea ce deosebeste, de fapt, donatia de celelalte contracte cu titlu gratuit.

Caracterul gratuit nu elimina posibilitatea ca aceasta sa contina anumite sarcini impuse donatarului; in acest caz, contractul nu isi va pierde caracterul de liberalitate, ci, in parte, poate fi considerat cu titlu oneros.

Daca insa sarcina impusa donatarului este echivalenta sau chiar mai mare decat valoarea dreptului transmis, atunci contractul inceteaza de a mai fi o donatie, gratuitatea disparand cu totul. Este cazul contractelor intalnite in practica sub denumirea de «donatie cu sarcina de intretinere», in care in schimbul bunului sau dreptului donat, donatarul se obliga sa presteze intretinere donatorului pe toata durata vietii acestuia. In acest caz, perioada prestarii intretinerii este influentata de elementul alea, putandu-se ajunge ca valoarea sarcinii sa depaseasca valoarea bunului transmis, astfel incat contractul capata un caracter oneros, nemaiputand fi calificat drept donatie.

In consecinta, pentru a fi in prezenta unui contract de donatie, nu este suficient ca partile sa fi calificat astfel conventia dintre ele, ci instanta judecatoreaca va aprecia concret, de la caz la caz, daca contractul existent este sau nu o liberalitate pentru a fi sau nu supus regimului juridic destinat liberalitatilor.

Astfel, de esenta donatiei este intentia donatorului de a face o liberalitate (animus donandi), de a-si micsora patrimoniul sau cu un drept in beneficiul donatarului.

5. Contract translativ de proprietate. Transferul dreptului de proprietate opereaza in momentul incheierii contractului, respectiv in momentul exprimarii consimtamantului in forma autentica ceruta de art. 813 C. civ. In cazul darului manual, exceptie de la regula formei autentice a donatiei, transferul de proprietate opereaza tot la data incheierii contractului, care va fi insa data la care are loc traditiunea bunului de la donator la donatar.

Similar contractului de vanzare-cumparare, regula este ca la donatie, transferul dreptului de proprietate are loc in momentul incheierii valabile a contractului, indiferent de predarea bunului. Drept consecinta, donatarul este cel care suporta riscul pieirii fortuite a bunului, in calitatea sa de proprietar, conform regulii res perit domino, daca donatorul nu a avut nicio vina in neexecutarea obligatiei de predare si daca nu a fost pus in intarziere cu privire la obligatia de predare.

Este posibil ca partile, prin acordul lor de vointa, sa amane transferul proprietatii sau al unui alt drept la o data ulterioara incheierii contractului, caz in care se va amana si transferul riscului pieirii fortuite, in lipsa unei conventii contrare a partilor..

Daca partile nu sunt prezente simultan la incheierea contractului, ci acesta se incheie intre absenti, mai intai prin emiterea ofertei de donatie si apoi prin acceptarea acesteia, contractul este valabil incheiat si opereaza transferul de proprietate in momentul in care acceptarea ofertei de catre donatar, exprimata in forma autentica, ca si oferta, este comunicata donatorului Daca anterior comunicarii actului de acceptare a ofertei de donatie, intervine decesul donatorului, oferta de donatie devine caduca si contractul nu mai poate lua fiinta.

In concluzie, transmiterea dreptului ce face obiectul donatiei opereaza, ca si in materia vanzarii, potrivit principiului general consacrat de art. 971 C. civ., relativ la contractele translative de drepturi reale . Aceasta transmitere poate fi pura si simpla, cu termen sau conditionala, exceptand conditiile care nu sunt compatibile cu principiul irevocabilitatii donatiei.

Donatia este perfectata, operand transferul dreptului ce face obiectul ei, de la donator la donatar, imediat ce a fost acceptata, in conditiile determinate de lege; se confirma astfel principiile generale consacrate de art. 971 si art. 1295 C. civ. si care au incetat de a mai face din traditiune o conditie necesara a transmiterii proprietatii.