Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate stiintaSa fii al doilea inseamna sa fii primul care pierde - Ayrton Senna





Aeronautica Comunicatii Drept Informatica Nutritie Sociologie
Tehnica mecanica


Drept


Qdidactic » stiinta & tehnica » drept
Infractiuni contra patrimoniului: furtul calificat, talharia si pirateria, delapidarea



Infractiuni contra patrimoniului: furtul calificat, talharia si pirateria, delapidarea



Ocrotirea patrimoniului prin normele dreptului penal a constituit dintotdeauna un obiectiv prioritar al oricarui sistem de drept, patrimoniul repretentand o componenta importanta a vietii de zi cu zi a oricarei persoane fizice sau juridice, de care depinde satisfacerea cerintelor curente.

Ocrotirea patrimoniului este asigurata in principal de alte ramuri ale dreptului (dreptul civil, administrativ, al muncii etc), legea penala avand numai un rol subsidiar, ea actionand atunci cand se dovedesc ineficiente celelalte mijloace nepenale.

Astfel in descursul Titlului III al partii speciale "Infractiunile contra patrimoniului" sunt incriminate acele fapte indreptate nemijlocit contra patrimoniului.


FURTUL (art 208 C.pen.)

Furtul este incriminat in art 208 C.pen. si consta in luarea unui bun mobil din posesia sau detentia altuia, fara consimtamantul acestuia, in scopul de a si-l insusi pe nedrept.

Furtul mai consta (potrivit art. 208 alin 4 c.pen) in luarea unui vehicul din posesia sau detentia altuia, fara consimtamantul acestuia, cu scopul de a-l folosi pe nedrept.

Furtul reprezinta fapta tipica a infractiunilor patrimoniale, care se realizeaza printr-o actiune de sustragere.

In varianta tip sau simpla a furtului se incadreaza fapta de furt, oricare ar fi circumstantele care o insotesc, atata timp cat printre acestea nu se afla vre una dintre imprejurarile care, potrivit legii, constituie un element circumstantial al furtului calificat.


FURTUL CALIFICAT (art. 209 C.pen.)

Furtul calificat este incriminat in art. 209 C.pen. in patru variante.

Prima varianta a furtului calificat, potrivit art 209 alin 1 C. pen. consta in savarsirea faptei in anumite imprejurari cum ar fi: de doua sau mai multe persoane impreuna, de o persoana avand o arma, de o persoana mascata, intr-un loc public, in timpul unei calamitati, prin efractie s.a.



A doua varianta a furtului calificat, potrivit art 209 alin 2 C.pen. consta in furtul privind: un bun care face parte din patrimoniul cultural, un act care serveste pentru dovedirea starii civile s.a.

A treia varianta agravata a furtului, potrivit art. 209 alin. 3 C.pen. exista cand furtul priveste urmatoarele categotii de bunuri: titei, gazolina, etan lichid, componente ale sistemelor de irigatie sau ale retelelor electrice, instalatii de siguranta si dirijare a traficului feroviar, rutier, naval, aerian, dar si cabluri, linii echipamente si instalatii de telecomunicatii, s.a.

Ultima varianta a furtului calificat, prevazut in art. 209 alin. 4 C.pen. se realizeaza in cazul in care prin fapta de furt s-au produs consecinte deosebit de grave.

Din observarea continutului legal al furtului calificat se poate retine ca legiuitorul a avut in vedere elemente circumstantiale privitoare la modul, locul, timpul savarsirii furtului ori de natura bunurilor ce fac obiectul material al infractiunii sau consecintele deosebit de grave produse prin comiterea faptei.


PEDEPSIREA UNOR FURTURI LA PLANGEREA PREALABILA (art.210 C.pen.)

Furtul savarsit intre soti ori intre rudele apropiate, sau de catre un minor in paguba tutorelui sau, ori de catre cel care locuieste impreuna cu persoana vatamata sau este gazduit de aceasta, se urmareste numai la plangerea prealabila a persoanei vatamate. Impacarea partilor inlatura raspunderea penala.

Asa cum se observa si din denumirea articolului cat si din textul legal pedepsirea unor anumite furturi intervine doar in cazul in care exista o plangere prealabila referitoare la acele situatii, tinand cont de persoanele intre care se desfasoara aceste fapte.


talharia si pirateria (art. 211 si art. 212 C.pen.)

Talharia este incriminata in art 211 C.pen., intr-o varinata tip si trei variante agravate.

Varianta tip art.211 alin. 1 C. pen. consta in furtul savarsit prin intrebuintarea de violente sau amenintari ori prin punerea victimei in stare de inconstienta sau neputinta de a se apara, precum si furtul urmat de intrebuintarea unor astfel de mijloace pentru pastrarea bunului furat sau pentru inlaturarea urmelor infractiunii ori pentru ca faptuitorul sa-si asigure scaparea.

Prima varianta agravata art. 211 alin. 2 C. pen. se realizeaza cand talharia este savarsita in imprejurarile: de o persoana mascata, in timpul noptii sau intr-un loc public sau mijloc de transport.

A doua varianta agravata art. 211 alin 21 C. pen. exista daca talharia a fost savarsita: de doua sau mai multe persoane impreuna, de o persoana inarmata, intr-o locuinta, in timpul unei calamitati a avut vreuna din urmarile aratate in art. 182 C. pen.

A treia varianta agravata art 211 alin 3 C. pen. se retine cand talharia a produs consecinte deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei.

Asa cum rezulta din continutul legal, talharia este o infractiune complexa, unica, prin vointa legiuitorului.

In continutul talhariei sunt intrunite infractiuni distincte, cum sunt furtul, amenintarea, fapte care aduc atingere integritatii corporale sau sanatatii persoanei.

Ne aflam in fata unor infractiuni mijloc (violente, amenintari) si a unei infractiuni scop (furtul), situatie care, in principiu, se rezolva dupa regulile concursului de infractiuni, cu exceptia cazurilor in care legiuitorul prevede - ca in cazul talhariei- ca se aplica o calificare unitara.

Pirateria este incriminata in art 212 C.pen., intr-o varianta tip si doua variante agravate.


Varianta tip consta in jefuirea prin acte de violenta savarsite in scopuri personale, de echipajul sau pasagerii unei nave impotriva persoanelor sau bunurile care se gasesc pe aceea nava ori impotriva altei nave daca navele se afla in marea libera sau intr-un loc care nu este supus jurisdictiei nici unui stat.

Prima varianta agravata se realizeaza cand pirateria a avut vreuna din urmarile prevazute in art. 182 C. pen.

A doua varianta agravata exista in cazul in care pirateria a produs consecinte deosebit de grave sau a avut ca urmare moartea victimei.

Asa cum rezulta din continutul legal pirateria nu este decat talharia savarsita in largul marilor sau in ape lipsite de orice jurisdictie. Conceptul de "piraterie" a fost insa largit, asimilandu-se acestei infractiuni o serie de alte fapte care pot fi savarsite impotriva unei nave aflate in marea libera, sau chiar impotriva litoralului unei tari de catre o nava straina.


ABUZUL DE INCREDERE (art. 213 C.pen.)

Potrivit art 213 C.pen., abuzul de incredere consta in insusirea unui bun mobil al altuia, detinut cu orice titlu, sau dispunerea de acel bun pe nedrept, ori refuzul de a-l restitui.

De esenta abuzului de incredere este tocmai comportarea incorecta, abuziva si pagubitoare a celui care detine un bun ce i-a fost incredintat de altul pentru a-l pastra sau pentru a-i da o anumita intrebuintare, acesta, indispretul increderii ce i s-a acordat, trece acel bun in propia sa stapanire. Pericolul pe care il prezinta aceasta infractiune consta tocmai in faptul ca loveste in acel minim de incredere si de probitate care trebuie sa existe in raporturile patrimoniale dintre membrii colectivitatii, incredere si probitate fara de care valorile sociale de ordin patrimonial nu s-ar putea forma si consolida.


GESTIUNEA FRAUDULOASA (art. 214 C.pen.)

Gestiune frauduloasa este incriminata in art 214 C. pen., intr-o varianta tip si alta agravata.

Varianta tip art 214 alin. 1 C.pen. consta in pricinuirea de pagube unei persoane, cu rea-credinta, cu ocazia administrarii sau conservarii bunurilor acesteia, de catre cel care are ori trebuie sa aiba grija administrarii sau conservarii acestor bunuri.

Varianta agravata art 214 alin. 2 C. pen. exista cand gestiunea fraudulosa este savarsita in scopul de a dobandi un folos material.

Dupa cum se observa din continutul normei de incriminare, aceasta fapta reprezinta o comportare abuziva si pagubitoare a gestionarului bunurilor altei persoane, ceea ce reprezinta pericol social, aducand atingere, ca si abuzul de incredere si probitatii si bunei credinte, fara de care raporturile patrimoniale, nu ar fi posibile.

Prin incriminarea gestiunii fraudulose, legiuitorul a urmarit sa realizeze o ocrotire mai eficienta bunurilor pe care o persoana fizica sau juridica le incredinteaza alteia in scopul administrarii ori conservarii lor, prin obligarea celui insarcinat cu administrarea sau conservarea acestora, la o comportare corecta, in actiunile pe care le intreprinde, pentru a nu produce pagube propietarului acelor bunuri.


INSELACIUNEA (art 215C.pen.)

Infractiunea de inselaciune este incriminata intr-o varianta tip, doua variante speciale si alte doua agravate. Potrivit art 215 alin 1 C.pen. varianta tip consta in inducerea in eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevarata a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasa a unei fapte adevarate, in scopul de a obtine pentru sine sau pentru altul un folos material injust si daca s-a pricinuit o paguba.

Prima varianta speciala presupune inducerea sau mentinerea in eroare a unei persoane, cu prilejul incheierii sau executarii unui contract, savarsit in asa fel incat, fara aceasta eroare, cel inselat nu ar fi incheiat sau executat contractul in conditiile stipulate.

A doua varianta speciala consta in emiterea unui cec asupra unei institutii de credit sau unei persoane , stiind ca pentru valorificarea lui nu exista provizia sau acoperirea necesara, precum si fapta de a retrage, dupa emitere, provizia, in total sau in parte, ori de a interzice trasului de a plati inainte de expirarea termenului de prezentare, in scopul aratat in alin. 1, daca a pricinuit o paguba posesorului cecului.

Prima varianta agravata, comuna celei tip si variantelor speciale consta in inselaciunea savarsita prin folosirea de nume sau de calitati mincinoase sau orice alte mijloce fraudulose.

A doua varianta agravata se realizeaza cand inselaciunea a avut consecinte deosebit de grave.

Ratiunea incriminarii inselaciunii este aceea de a asigura increderea si buna-credinta in relatiile cu caracter patrimonial si de a evita producerea unui prejudiciu persoanei fizice sau juridice, mai ales in conditiile actuale, cand s-au intensificat relatiile de natura patrimoniala intre persoane fizice, intre societati comerciale, precum si intre persoane fizice si societati comerciale.


DELAPIDAREA (art. 2151 c.pen.)

Delapidarea este incriminata in art 2151 c.pen. intr-o varianta tip si alta agravata.

Varianta tip art.2151 alin 1 c.pen. consta in insusirea, folosirea sau traficarea, de catre un functionar, in interesul sau sau pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestioneaza sau administreaza.

Varianta agravata art 2151 alin 2 c. pen. se realizeaza in cazul in care delapidarea a avut consecinte deosebit de grave.

Caracterul periculos al delapidarii este dat, pe de o parte, de urmarile daunatoare pentru patrimoniul unei persoane juridice private sau publice, iar pe de alta parte, de conduita persoanei care savarseste o astfel de fapta prin nesocotirea obligatiei de fidelitate si probitate care incumba oricarui gestionar sau administrator in sfera patrimoniului unei persoane juridice.

Datorita calitatii faptuitorului infractiunea poate fi mai usor savarsita si mai greu descoperita, ceea ce ii mareste gradul de pericol social.


INSUSIREA BUNULUI GASIT (art. 216 c.pen.)

Aceasta infractiune este prevazuta in codul penal la art.216 si consta in fapta de a nu preda in termen de 10 zile un bun gasit autoritatilor sau celui care l-a pierdut sau de a dispune de acel bun ca de al sau.

Conform alin. 2 constituie infractiune insusirea pe nedrept a unui bun mobil ce apartine altuia, ajuns din eroare in posesia faptuitorului.

Incriminand aceasta infractiune, legiuitorul a prevazut posibilitatea reala ca anumite bunuri sa iasa fara voie din posesia propietarului, detentorului sau posesorului ori ca anumite bunuri sa ajunga din eroare in posesia altor persoane si a urmarit sa realizeze o protectie a patrimoniului, in sensul instituirii obligatiei de a preda astfel de bunuri sau de a nu dispune de ele.

Prin pierderea unui bun, prin ajungerea bunului din eroare in posesia altei persoane, evident s-ar produce o paguba in patrimoniul detentorului sau posesorului, de aceea persoanele care iau contact material cu astfel de bunuri, in conditiile descrise anterior, trebuie sa dea dovada de buna-credinta si onestitate si sa procedeze intocmai cum prevede legea penala.


DISTRUGEREA (art.217 c.pen.)

Distrugerea este incriminata in art. 217 c.pen. intr-o varianta tip si trei variante agravate.

Varianta tip art.217 alin 1 c.pen. consta in distrugerea, degradarea ori aducerea in stare de neintrebuintare a unui bun apartinand altuia sau impiedicarea luarii masurilor de conservare ori de salvare a unui astfel de bun, precum si inlaturarea masurilor luate.

Prima varianta agravata art 217 alin. 2 c.pen. exista cand bunul care face obiectul infractiunii de distrugere are o deosebita valoare artistica, stiintifica, istorica, arhivistica sau o alta asemenea valoare.

A doua varianta agravata art 217 alin. 3 c. pen. consta in distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de neintrebuintare a unei conducte petroliere sau de gaze, a unui cablu de inalta tensiune, a aechipamentelor si instalatiilor de telecomunicatii sau pentru difuzarea programelor de radio si televiziune ori a sistemelor de alimentare cu apa si conductelor magistrale de alimentare cu apa.

A treia varianta agravata art 217 alin. 4 c.pen. se retine daca distrugerea, degradarea sau aducerea in stare de neintrebuintare se savarseste prin incendiere, explozie ori prin orice alt asemenea mijloc si daca rezulta pericol public.

Legea penala incrimineaza fapta de distrugere, deaorece savarsirea acesteia prezinta pericol social pentru relatiile sociale de ordin patrimonial a caror formare si normala desfasurare nu ar fi posibile fara asigurarea si ocrotirea existentei si starii de fapt a bunurilor care privesc sau fac obiectul acestor relatii.

Distrugerea face parte din grupul infractiunilor patrimoniale care se savarsesc prin vatamare pe nedrept adica direct asupra bunurilor patrimoniale in materialitatea lor.


TULBURAREA DE POSESIE (art. 220 c.pen.)

Tulburarea de posesie este incriminata in art 220 c.pen. intr-o varianta tip si doua variante agravate.

Varianta tip art 220 alin1 c. pen. consta in ocupare, in intregime sau in parte, fara drept, a unui imobil aflat in posesia altuia, fara consimtamantul acestuia sau fara aprobare prealabila primita in conditiile legii, ori refuzul de a elibera imobilul astfel ocupat.

Prima varianta agravata art. 220 alin. 2 c.pen. se retine daca fapta descrisa la varianta rtip se savarseste prin violenta sau amenintare ori prin desfiintarea semnelor de hotar, a reperelor de marcare.

A doua varianta agravata art 220 alin 3 c.pen. exista daca fapta descrisa la prima varianta agravata se savarseste de doua sau mai multe persoane impreuna.

Tulburarea de posesie prezinta pericol social pentru acele relatii sociale de ordin patrimonial a caror existenta si dezvoltare sunt conditionate de mentinerea si respectarea starii de fapt a posesiunii unui imobil, adica de asigurarea si de ocrotirea pasnicei folosiri a bunului imobil de catre cei indreptatiti.

Sub raportul caracterizarii speciale, infractiunea pe care o examinam face parte din subgrupa infractiunilor patrimoniale care se savarsessc prin actiuni care aduc atingere directa starii de fapt a bunurilor.

TAINUIREA (art 221 c.pen.)

Constituie aceasta infractiune, potrivit art. 221 c.pen. primirea, dobandirea sau transformarea unui bun ori inlesnirea valorificarii acestuia, cunoscand ca bunul provine din savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, daca prin aceasta s-a urmarit obtinerea, pentru sine ori pentru altul, a unui folos material.

Tainuirea este inclusa in categoria faptelor contra patrimoniului intrucat prin comiterea ei se face sa se piarda urma bunurilor provenite prin savarsirea de fapte prevazute de legea penala, ingreunand in acest mod recuperarea acelor bunuri si introducerea lor in patrimoniul din care au fost scose in mod ilicit.

Totodata, prin incriminarea tainuirii se protejeaza si activitatea de infaptuire a justitiei. Posibilitatea de a gasi un tainuitor si existenta unor adevarati profesionisti ai acestui gen de infractiune constituie un stimulent, o incurajare pentru cei ce se indeletnicesc cu savarsirea infractiunilor patrimoniale.




Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright