Aspecte privind norma de drept administrativ si raporturile create de catre aceasta ramura de drept

Aspecte privind norma de drept administrativ si raporturile create de  catre aceasta ramura de drept

1.Norma de drept administrativ

Se spune in doctrina ca, dreptul reprezinta o ordine a comporta- mentului uman, adica un sistem de norme care reglementeaza comportamentul uman.

Definitiile date normei juridice in literatura de specialitate contin elemente comune in consecinta aplicabile si normei de drept administrativ.

Fata de aceste aspecte, am putea afirma ca norma juridica reprezinta o regula sociala de conduita a carei aplicare este asigurata de acceptarea constienta de catre destinatarii ei, iar la nevoie, prin forta coercitiva a statului.

Structura logico-juridica a normei este trihotomica, fiind compusa din: ipoteza, dispozitie si sanctiune.

Ipoteza normei de drept administrativ- reprezinta primul element al structurii acesteia si ea poate sa faca referire la:

a) imprejurarile, conditiile, situatiile in care se aplica norma juridica(art.2 din Legea nr.60/1991 privind organizarea si desfasurarea adunarilor publice;

b) subiectele de drept, persoane fizice sau juridice, care cad sub incidenta normei(art.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ);

c) definitii(art.1 din Legea nr.215/2001, a administratiei publice locale, republicata);

d) principii(art.4 din Hotararea de Guvern nr.61/2008 pentru aprobarea normelor privind organizarea si dezvoltarea carierei functionarului public);

e) scopul unei anumite autoritati publice sau al unei anumite activitati(art.2 din O.G. nr.81/2001 privind infiintarea Institutului National de Administratie, aprobata cu modifica prin Legea nr.106/2002);

f) explicarea semnificatiei unor termeni(art.2 din Legea nr.195/2006 a descentralizarii);

Ipoteza normei de drept administrativ este foarte dezvoltata, avand in vedere specificul administratiei de a pune in practica marile comandamente politice, de a se adapta la situatiile variate, numeroase, in continua schimbare.

In practica, in linii mari, pot aparea doua categorii de situatii:

a) Cand legea impune cu precizie administratiei un anumit comportament, ii dicteaza ce anume trebuie sa faca, iar aceasta trebuie sa se supuna intocmai, fiind vorba de "competenta legata", iar ipoteza are caracter absolut determinat.

In doctrina franceza, competenta legata este calificata ca fiind situatia cand administratia este tinuta, pe de o parte, sa actioneze, iar pe de alta parte, este obligata sa actioneze intr-un sens determinat, fara posibilitatea de a alege.

b) Cand legea se multumeste sa creeze cadrul general si lasa posibilitatea agentului sa aprecieze, in functie de circumstante, daca va face sau nu ceea ce ea consacra in termeni generici. Aceasta libertate de apreciere, consituie ceea ce se cheama putere discretionara a administratiei publice.

In situatia in care ipoteza nu este précis conturata, lasand posibilitatea administratiei sa cantareasca, sa aleaga sau sa decida, ne aflam in prezenta ipotezei relativ determinate.

Dispozitia normei de drept administrativ- reprezinta aceea parte a normei juridice care contine prescriptia, permisiunea sau autorizarea de a face sau a nu face ceva. Dispozitia normei juridice, cuprinde drepturile si obligatiile subiectelor participante la raporturile sociale, conduita acestora, ceea ce formeaza continutul normei juridice.

Cum administratia publica se desfasoara in regim de putere publica si are ca scop realizarea unui bine de ordin general, dispozitia normei de drept administrativ va fi, de regula, imperativa, categorica, impunand o anumita prestatie sau interzicand o anumita activitate.

Fata de aceste aspecte, putem afirma ca sunt cunoscute trei categorii de dispozitii, care se regasesc intr-un mod specific si in sfera normei juridice de drept administrativ si anume:

a) dispozitii onerative, prin care se impune o anumita conduita subiectului de drept;

b) dispozitii prohibitive, prin care se interzice o anumita conduita subiectului de drept;

c) dispozitii permisive atunci cand se prevede o anumita actiune, lasandu-se la alegerea subiectului de drept daca va face sau nu ceea ce morma ii permite, dar nu il obliga.

Sanctiunea normei de drept administrativ- reprezinta consecintele, urmarile care intervin, ce urmeaza a se produce in cazul nerespectarii dispozitiei normei juridice. In continutul normei juridice, sunt astfel precizate consecintele care urmeaza a fi luate impotriva destinatarilor sai care nu se conformeaza prescriptiilor impuse de aceasta. Norma trebuie sa se supuna disciplinei juridice a societatii, ea nu trebuie dusa la indeplinire numai prin forta de constrangere a statului.

Din ratiuni didactice, operatiunea de identificare a tipurilor de sanctiuni, trebuie sa se fundamenteze pe existenta unor criterii care genereaza diferite categorii de sanctiuni.

Primul criteriu, l-ar reprezenta obiectul la care se refera, fapt pentru care distingem:

a) Sanctiuni cu privire la actele juridice(anulari, suspendari, etc.);

b) Sanctiuni cu privire la persoane, institutii, autoritati publice( amenda, avertisment, etc.);

c) Sanctiuni cu privire la bunuri(demolarea unor constructii ilegale);

d) Sanctiuni mixte(destituirea si anularea actului emis de un functionar public);

Al doilea criteriu, l-ar reprezenta temeiul obiectiv al sanctiunii si de aceea putem identifica:

a) Sanctiuni administrativ-disciplinare (intervin in cazul savarsirii ilicitului administrativ propriu-zis, sub forma unei abateri administrative);

b) Sanctiuni administrativ-contraventionale (intervin in cazul savarsirii ilicitului contraventional);

c) Sanctiuni administrativ-patrimoniale (atunci cand s-a savarsit o fapta cauzatoare de prejudicii materiale si morale).

Referitor la clasificarea normelor de drept administrativ, aceasta poate fi analizata in functie de criteriile comune sau a celor de diferentiere existente.

1.Primul criteriu il reprezinta obiectul de reglementare, putand fi identificate mai multe categorii de norme:

Proiect: Forma si inregistrarea contractului individual de munca Document online: Contractul de mandat

a) norme de drept material, care vizeaza drepturile si obligatiile corelative ale autoritatilor administratiei publice sau agentilor implicati in activitatea administrativa;

b) norme de drept procedural(procesual) al caror obiect il reprezinta procedura de concretizare a activitatii administrative;

2.Al doilea criteriu il reprezinta caracterul acestora, motiv pentru care indentificam:

a) norme imprerative- care impun subiectelor de drept anumite obligatii. Obligatiile continute de aceste norme pot fi:

- fie sa impuna subiectului sa faca ceva(ne-am afla in cazul normei onerative);

- fie sa interzica subiectului sa faca un anumit lucru(ne-am afla in prezenta normei prohibitive);

b) norme permisive- care ingaduie o conduita determinata, care prevad pentru subiectul de drept posibilitatea de a avea o anumita conduita, de a uza de anumite drepturi, fara insa sa-i impuna acest lucru;

3.Al treilea criteriu il constituie sfera lor de aplicare:

a) norme cu caracter general, care se aplica tuturor organelor administratiei publice sau unei sfere mai mari de organe;

b) norme speciale, care se refera la un organ determinat(ex. Legea nr.90/2001 peivind organizarea si functionarea Guvernului, sau Legea nr.188/1999, privind Statutul functionarilor publici, etc.);

4.Ultimul criteriu diferentiaza normele in functie de izvoarele de drept:

a) norme cuprinse in Constitutie;

b) norme cuprinse in legi organice sau ordinare;

c) norme cuprinse in ordonante de Guvern, simple sau de urgenta;

d)norme cuprinse in hotarari de Guvern si acte ale autoritatilor centrale de specialitate;

e) norme cuprinse in acte ale autoritatilor locale, etc.

2.Raporturile de drept administrativ

A)Definitia raportului de drept administrativ

Raportul juridic, in general, este o relatie sociala, care a cazut sub incidenta unei norme de drept.

Referindu-ne strict la raporturile de drept administrativ, stuita fiind definitia generala a acestei ramuri de drept, putem afirma ca acestea reprezinta acele relatii sociale care apar in sfera de realizare a administratiei publice si care sunt supuse normelor dreptului administrativ.

In cadrul literaturii de specialitate, parerile sunt diferite in ceea ce priveste momentul nasterii raportului juridic, fiind conturate doua opinii:

Prima, sustinuta de specialistii in teoria dreptului, evoca teza potrivit careia, raportul juridic ia nastere numai dupa ce a intervenit un fapt juridic, generator de efecte juridice.

Cea de-a doua, sustine ca pentru nasterea raportului juridic nu este nevoie sa intervina un anumit act omenesc, ca de fapt raportul se naste chiar din norma, direct si fara nici o mijlocire. (Acest curent este sustinut in special de penalisti si teoreticieni ai dreptului administrativ)

Pornind de la aceste opinii, putem teoretiza doua categorii de raporturi:

a) raporturi de cooperare(conformare), care dureaza cat norma de drept este respectata;

b) raporturi de conflict, cand norma de drept este incalcata, iar statul intervine cu forta lui de coercitie.

Definitia aplicabila raporturilor de drept administrativ, o regasim in Tratatul de drept administrativ al regretatului prof.univ.dr.Antonie Iorgovan, care arata ca raporturile juridice de drept administrativ, sunt acele relatii sociale care au fost reglementate in mod direct sau indirect, adica prin interventia unor fapte juridice, de normele dreptului administrativ.

Astfel, putem concluziona ca, raporturile de drept administrativ, sunt o parte din raporturile juridice in care sunt implicate autoritatile administrative prin diferite fapte juridice si anume acelea in care autoritatile administratiei publice, infaptuiesc puterea executiva, fiind purtatoare ale autoritatii publice.

B)Clasificarea si trasaturile raporturilor de drept administrativ

In actualul sistem constitutional si legal, putem identifica si clasifica  urmatoarele categorii de raporturi de drept administrativ:

a) raporturi de subordonare(ex., raporturile dintre Guvern si ministere; dintre Guvern si autoritatile centrale subordinate; dintre ministere si autoritatile centrale de specialitate subordinate lor);

b) raporturi de colaborare (ex., raporturile dintre primar si consiliul local, dintre Presedinte si Guvern);

c) raporturi de tutela administrativa ( ex., raporturi intre autoritatile autonomiei locale, inclusiv la nivelul judetului si Guvern, prin reprezentantul sau in teritoriu, prefectul);

d) raporturi de coordonare (ex., raporturile dintre consiliul local si primar, pe de o parte si consiliul judetean, pe de alta parte);

Trasaturile generale ale raporturilor de drept administrativ, pot fi evidentiate pornind de la elementele raportului juridic, astfel:

1.Din punctul de vedere al subiectelor, raporturile de drept administrativ au in mod obligatoriu un purtator al autoritatii publice, care potrivit contextului dar si a prevederilor constitutionale, ar putea fi:

- statul, prin organele sale;

- unitatile administrativ- teritoriale;

- un organ al administratiei publice, sau o alta autoritate publica, potrivit art.52 din Constitutie;

- stabilimentele publice(persoana de drept public ce are ca obiect gestionarea unui serviciu public) si de utilitate publica;

2. Continutului raporturilor de drept administrativ, particularizeaza prin aceea ca ele sunt formate din drepturile si obligatiile partilor care participa la procesul de infaptuire a administratiei, respectiv executarea legii si prestarea de servicii publice in limitele legii, precum si emiterea de acte normative cu forta juridica inferioara legii.

3. In prisma obiectului raporturilor de drept administrativ, trasatura generala este aceea ca actiunea subiectelor sau inactiunea lor, in general conduita partilor, se realizeaza intr-un regim de putere publica, raporturile de drept administrativ fiind raporturi de putere.

Trasaturile speciale sau specifice raporturilor de drept administrativ au incidenta in general in cazul raporturilor de tutela.

Tutela reprezinta o limita impusa autoritatilor administrative locale, in vederea ocrotirii legalitatii si apararii interesului public.

In consecinta, putem afirma ca raporturile de tutela administrativa au urmatoarele trasaturi:

a) Subiectele acestor raporturi au o determinare constitutionala si legala, ele fiind reprezentate de Guvern, respective prefect, precum si de autoritatile autonomiei locale si judetene;

b) Nasterea si realizarea lor exprima vointa legiuitorului.

Putem conchide prin concluzia ca, raporturile de tutela administrativa se nasc din lege.

3.Dreptul administrativ si stiinta administratiei

Intreaga literatura de specialitate, mai ales postbelica a fost preocupata de fundamentarea particularitatilor legate de notiunea de stiinta administratiei sau stiinta administratiei de stat.

Conexiunea pedagogica actuala existenta intre conceptul de drept administrativ si stiinta administratiei este de substanta, deoarece aceasta legatura din punctul de vedere al doctrinei evoca, caracterul de stiinta interdisciplinara al acesteia cu o misiune speciala . Aceasta misiune speciala, confera administratiei o serie de sarcini in rolul pe care acesta il detine intr-o societate.

Sarcinile principale ale administratiei sunt: informarea, studiul, pregatirea deciziilor, adoptarea si executarea.

Deasemenea, sarcinile secundare sunt: informarea publicului, activitati de relatii publice, etc.

Atat doctrina interna, cat si cea internationala au alocat stiintei administratiei o serie de conceptii de o importanta majora.

Prima conceptie, califica stiinta administratiei ca o stiinta a principiilor rationale ale administratiei.

Intr-o alta conceptie, stiinta administratiei este analizata ca o disciplina politica, a carei analiza implica, criterii politice si juridice.

O alta viziune, ne prezinta stiinta administratiei ca fiind o stiinta sociala si economica.

In ceea ce ne priveste, intelegem prin stiinta administratiei, o stiinta de sinteza, care inglobeaza informatiile privind concepte, institutii, principii in devenirea lor si in sensul perfectionarii in ansamblu a activitatii administratiei intr-un stat.

In sfera obiectului de cercetare a stiintei administratiei, intra urmatoarele:

principiile de functionare a administratiei publice si aparatului care o compune;

personalul administrativ, incluzand atat pe cel supus unui regim de putere publica(functionarii publici), cat si pe cei supusi dreptului privat(societatile si regiile aflate in subordinea autoritatilor centrale sau locale);

formele concrete de activitate a administratiei;

desprinderea unor componente legislative din studierea evolutiei fenomenului administrativ dintr-un anumit stat, dar si din alte sisteme de drept;

analiza si combaterea unor aspecte negative care se manifesta in administratie, cum ar fi birocratia exagerata, coruptia, formalismul, etc.

studierea unor modele administrative in scopul desprinderii elementelor care pot influenta pozitiv sau negative activitatea administrativa.

In Romania utimilor ani, stiinta administrativa a capatat o importanta de marca. Prin Legea nr.246/2007 a fost creat Institutul de Drept Public si Stiinte administrative, for national stiintific, cu personalitate juridica de drept public.

Prin statutul sau, Institutul se incadreaza in categoria autoritatilor centrale de specialitate autonome, aflate sub control parlamentar, care se finanteaza de la bugetul de stat si din alte surse, in conditiile legii. Concretizarea controlului parlamentar asupra activitatii acestui institut, se realizeaza prin prezentarea de rapoarte stiintifice.

Misiunea Institutului, cum este exprimata prin art.2 din legea de infiintare, consta in fundamentarea stiintifica a solutiilor de perfectionare a organizarii si functionarii autoritatilor publice centrale si locale.

Conducerea Institutului se asigura de adunarea generala, care este forul suprem de conducere, consiliul stiintific, care asigura conducerea curenta si se compune din membrii de onoare si presedinte, vicepresedinte si secretar general, care nu pot face parte din partidele politice.

Teste de autoevaluare:

1. Ipoteza normei de drept administrativ poate face referire la

a)     imprejurarile, conditiile, situatiile in care se aplica norma juridica, subiectele de drept;

b)     drepturile si obligatiile partilor;

c)      consecintele nerespectarii normei.

2.Potrivit sistemului constitutional si legal actual, se identifica urmatoarele categorii de raporturi de drept administrativ:

a) numai raporturi de subordonare;

b) numai raporturi de colaborare;

c) raporturi de subordonare, colaborare, tutela administrativa si coordonare.

3.Determinati care dintre activitatile urmatoare se include in obiectul de cercetare pentru stiinta administratiei:

a) personalul administrativ in care se include salariatii care se supun legislatiei muncii;

b) analiza si combaterea unor aspecte negative care se manifesta in administratie(birocratia exagerata, coruptia).