Dreptul de optiune succesorala

I.1.      Consideratii generale

I.1.1.           Notiunea de optiune succesorala

In dreptul roman, atit in cazul mostenirii legale, cit si in cazul mostenirii testamentare, transmiterea patrimoniului succesoral (transmisiune universala sau cu titlu universal) sau a bunurilor determinate din patrimoniu (transmisiune cu titlu particular) opereaza de drept din momentul deschiderii mostenirii (art. 644, 688, 899 al. 1 Cod civil) fara vreo manifestare de vointa din partea sucesibilului si chiar fara stirea lui. Mai mult, in caz de moarte a succesibilului inainte de lichidarea mostenirii la care avea dreptul, ea se retransmite, tot de drept, mostenitorilor sai, ca facind parte din propriul lasamint succesoral. Rezulta ca patrimoniul succesoral nu ramine nici un moment fara titular.

Cu toate ca transmiterea patrimoniului succesoral se produce de drept din momentul deschiderii mostenirii, ea nu are caracter definitiv si obligatoriu; dimpotriva, ca principiu de ordine publica, legea precizeaza ca "nimeni nu este obligat de a face acceptarea unei mosteniri ce i se cuvine" (art. 686 Cod civil); deci succesibilul are dreptul de a alege - numit drept de optiune succesorala - intre consolidarea (confirmarea) titlului de mostenitor prin acceptarea mostenirii sau desfiintarea acelui titlu prin renuntarea la mostenire.

I.1.2.           Variante de optiune

Potrivit legii, dupa deschiderea mostenirii, succesibilul are dreptul de a alege intre trei posibilitati:

Acceptarea pura si simpla a mostenirii - Succesibilul care opteaza in acest sens isi consolideaza titlul de mostenitor si va fi obligat sa raspunda pentru datoriile si sarcinile succesiunii, chiar daca acestea ar depasi ca valoare activul mostenit (raspunde ultra vires hereditatis). Astfel fiind, succesibilul va opta in acest sens daca mostenirea este neindoielnic solvabila sau din considerente personale (familiale, morale etc.) isi asuma riscul platii datoriilor peste valoarea activului mostenit.

Renuntarea la mostenire - Succesibilul desfiinteaza cu efect retroactiv vocatia sa succesorala (art. 696 Cod civil). Devenind strain de mostenire, nu raspunde de pasiv, dar nici nu beneficiaza de eventualul activ. Mostenirea in intregul ei va reveni comostenitorilor sau mostenitorilor subsecventi. Succesibilul alege aceasta cale daca mostenirea este neindoielnic insolvabila sau daca doreste ca prin renuntarea sa pur abdicativa sa beneficieze de mostenire alte persoane (comostenitori sau mostenitorii subsecventi).

Acceptarea sub beneficiu de inventar (varianta intermediara) - Succesibilul isi consolideaza titlul de mostenitor (deci beneficiaza de mostenire), dar isi limiteaza raspunderea sa pentru datoriile si sarcinile mostenirii la emolumentul mostenirii. El va raspunde de pasiv numai in limita activului succesoral (intra vires hereditatis) si numai cu bunurile mostenite (cum viribus), punindu‑si la adapost bunurile sale personale (art. 713 Cod civil). Se alege aceasta varianta cind solvabilitatea mostenirii este indoielnica si sauccesibilul nu intelege sa‑si asume riscul insolvabilitatii, dar doreste sa beneficieze de un eventual sold activ.

Dintre cele trei posibilitati pe care le are succesibilul, elementul principal il constituie dreptul de a renunta la mostenire. Astfel, dreptul de a beneficia de mostenire poate suferi anumite limitari legale,  in schimb dreptul de a renunta la mostenire nu comporta limitari, caci nimeni nu poate fi constrins sa mosteneasca (nemo invitus heres). Acceptarea mostenirii se defineste uneori prin raportare la dreptul de a renunta la mostenire; prin acceptare, titularul dreptului de optiune "renunta la dreptul de a mai putea renunta la moptenire".

I.1.3.           Subiectele dreptului de optiune

Dreptul de optiune succesorala apartine tuturor persoanelor cu vocatie succesorala, indiferent daca vocatia lor este legala sau testamentara si fara deosebire dupa cum vocatia este universala, cu titlu universal sau cu titlu particular. In caz de deces al titularului dreptului de optiune inainte de a‑l exercita, acest drept se transmite asupra propriilor mostenitori legali sau testamentari, alaturi de celelalte drepturi patrimoniale lasate mostenire, fara deosebire dupa cum optiunea are ca obiect o mostenire legala sau testamentara, universala, cu titlu universal sau cu titlu particular.

A.  Mostenitorii legali

In cadrul mostenirii legale, calitatea de subiect al dreptului de optiune apartine tuturor persoanelor cu vocatie generala (eventuala) la mostenire, iar nu numai celor cu vocatie concreta (utila). Dreptul de optiune apartine si trebuie sa fie exercitat nu numai de catre succesibilii chemati in primul rind sa mosteneasca (de exemplu rude din clasa I de mostenitori), dar si de catre succesibilii subsecventi (de exemplu rude din clasa a II‑a), fara sa astepte exercitarea optiunii din partea mostenitorilor in rang preferat. Solutia se impune intrucit mostenitorii in rang preferat ar putea renunta la mostenire in ultimele zile ale prescriptiei unice de 6 luni, astfel incit succesibilii subsecventi, asteptind pina in acest moment, ar risca stingerea prin prescriptie a vocatiei succesorale. Daca mostenitorul in rang preferat accepta mostenirea, isi consolideaza titlul de mostenitor si anihileaza efectele optiunii exercitate de mostenitorii subsecventi, desfiintind drepturile succesorale ale acestora.

B.   Legatarii

Dreptul de optiune succesorala apartine si legatarilor (art. 928 Cod civil) pentru ca, daca vocatia lor este universala sau cu titlu universal, dobindirea mostenirii implica si suportarea pasivului, astfel incit trebuie sa aiba posibilitatea de a renunta la mostenire sau de a o accepta sub beneficiu de inventar.

Legatarul cu titlu particular trebuie sa aiba drept de optiune deoarece - exercitarea lui implicind aprecieri de ordin moral - nimeni nu poate fi gratificat fara voie; in plus, daca legatul este cu sarcina, implica si interese patrimoniale. Pe de alta parte, numai prin exercitarea dreptului de optiune "notarul public va putea stabili drepturile legatarului cu titlu particular asupra bunurilor determinate prin testament" si redacta certificatul de legatar, potrivit dispozitiilor legale (art. 82 si 83 din Legea nr. 36/1995).

Rezulta ca toti legatarii au drept de optiune; vointa unilaterala a testatorului nu poate constringe nici un legatar sa conserve dreptul dobindit prin mostenire si, cu atit mai putin, sa suporte anumite obligatii sau sarcini.

C.  Dreptul creditorilor succesibilului

Se pune intrebarea daca creditorii succesibilului neglijent pot sau nu sa exercite dreptul de optiune pe calea actiunii oblice si daca pot sau nu sa atace optiunea frauduloasa pe calea actiunii pauliene.

Actiunea oblica

Potrivit parerii dominante in literatura de specialitate, deoarece dreptul de optiune succesorala este de natura patrimoniala (iar nu de natura "exclusiv personala" - art. 974 Cod civil), el poate fi exercitat si de catre creditorii personali ai succesibilului, pe calea ctiunii oblice (subrogatorii). Pentru ipoteza acceptarii se poate adauga si argumentul ca ea nu face decit sa consolideze dobindirea care a avut loc la data deschiderii mostenirii. Optiunea pe cale oblica ar putea fi refuzata creditorului - atit in cazul mostenirii legale, cit si al celei testamentare - numai daca se dovedeste, in concret, ca alegerii facute de el i se opun considerente de ordin moral, caz in care optiunea ar avea caracter exclusiv personal.

Daca succesibilul a renuntat la mostenire, dar renuntarea nu a devenit irevocabila potrivit art. 701 Cod civil (prin expirarea termenului de prescriptie de 6 luni sau prin acceptarea mostenirii de catre un alt succesibil), creditorii vor putea retracta renuntarea pe calea actiunii pauliene si accepta mostenirea pe calea actiunii oblice in numele si pe seama succesibilului.

Actiunea pauliana

Problema care se pune este de a sti ce se intimpla daca succesibilul isi exercita dreptul de optiune, dar o face in frauda creditorilor sai: renunta la o mostenire solvabila sau accepta o mostenire insolvabila? In aceste cazuri, actul de optiune poate fi revocat pe calea actiunii pauliene, pentru ca apoi creditorii sa opteze pe calea actiunii oblice?

Art. 699 al. 1 Cod civil consacra expres posibilitatea revocarii pauliene a renuntarii la mostenire facuta de succesibil in paguba creditorilor. Fiind un caz particular de revocare pauliana (iar nu o retractare a renuntarii in conditiile art. 701 Cod civil), trebuie sa fie indeplinite conditiile generale ale actiunii pauliene. Trebuie dovedita numai frauda debitorului (succesibilului renuntator) constind in constiinta rezultatului pagubitor al actului fata de creditor (prin renuntare a devenit insovabil sau si‑a marit starea de insolvabilitate). Intrucit renuntarea la succesiune este un act juridic unilateral, nu se poate pune problema dovedirii complicitatii la frauda a vreunui tert (comostenitori, creditorii succesiunii etc.). Actiunea pauliana, fiind o actiune personala, trebuie sa fie intentata in cadrul termenului general de prescriptie de 3 ani, chiar daca mostenirea se compune din imobile.

Ca efect al actiunii pauliene admise, actul de renuntare devine inopozabil fata de creditorul reclamant si in limita prejudiciului suferit de el (in limita creantei sale). Renuntarea fiind revocata in aceste limite, creditorul poate opta pentru acceptarea mostenirii (dar numai in favoarea sa si in limita creantei sale). Codul civil precizeaza ca "acceptarea nu se face in folosul eredelui care a renuntat" (art. 699 al. 2). El ramine renuntator in raport cu ceilalti mostenitori (inclusiv legatari) si creditori (atit creditori personali, cit si creditorii mostenirii). Deci, ca efect al actiunii pauliene, renuntarea nu este "anulata" (cum prevede art. 699 Cod civil), ci revocata, devenind inopozabila numai in raport cu creditorul reclamant. Aceasta inseamna ca, de exemplu, comostenitorii acceptanti se vor putea intoarce impotriva renuntatorului pentru a reclama inapoierea valorii bunurilor urmarite de creditorul reclamant. Astfel, renuntatorul ar profita indirect de rezultatul revocarii pauliene (micsorind pasivul propriului patrimoniu).

Document online: Contract de inchiriere - obiectul contractului Document online: Contractul individual de munca cu timp partial - MUNCA LA DOMICILIU

Din faptul ca legea reglementeaza in mod special revocarea pauliana a renuntarii la mostenire nu trebuie trasa concluzia ca ea ar fi admisibila numai in cazul renuntarii. Dimpotriva, posibilitatea revocarii pauliene se recunoaste unanim in conditiile dreptului comun (art. 975 Cod civil) si in cazul acceptarii. Numai daca acceptarea ar fi fost facuta sub beneficiu de inventar, prin jocul regulilor aplicabile actiunii pauliene, revocarea nu ar putea interveni fiindca o asemenea acceptare nu produce efecte pagubitoare pentru creditorii succesibilului. Evident, si revocarea pauliana a acceptarii produce efecte numai fata de creditorul reclamant; fata de orice alte persoane mostenitorul ramine acceptant

In toate cazurile, revocarea actului de optiune succesorala pe cale pauliana poate fi ceruta numai de catre creditorii optantului, nu si de catre creditorii succesiunii sau de catre legatari.

I.1.4.           Conditiile de validitate ale actului de optiune succesorala

A.  Capacitatea

Conform art. 687 Cod civil, interpretat in lumina dispozitiilor Codului familiei, acceptarea mostenirii reprezinta un act de dispozitie. Cu toate ca textul vizeaza numai acceptarea mostenirii, se admite unanim ca aceeasi concluzie este valabila si in cazul renuntarii la mostenire, deoarece mostenirea se dobindeste de drept de la deschidere, iar renuntarea la drepturi este act de dispozitie.

Fiind un act de dispozitie, pentru validitatea optiunii, succesibilul trebuie sa aiba capacitate de exercitiu deplina, iar persoanele lipsite de capacitate sau cu capacitate de exercitiu restrinsa trebuie sa exercite optiunea prin ocrotitorul legal, respectiv cu incuvintarea acestuia, si in ambele cazuri cu autorizarea autoritatii tutelare (art. 105, 124 si 147 Codul familiei). Astfel fiind, in cadrul procedurii succesorale notatriale, in cazul mostenitorului "incapabil" (sau cu capacitate de exercitiu restrinsa) "se citeaza reprezentantul sau si autoritatea tutelara" (art. 75 al. 4 din Legea nr. 36/1995).

Pentru ocrotirea minorilor (indiferent de virsta) si a persoanelor puse sub interdictie, legea mai prevede ca acceptarea mostenirii cuvenite lor "va fi socotita totdeauna ca fiind facuta sub beneficiu de inventar" (art. 19 din Decretul nr. 32/1954). Deci in cazul lor optiunea succesorala se reduce la posibilitatea acceptarii beneficiare sau renuntarii la mostenire.

B.   Consimtamintul neviciat

Pentru ca optiunea succesorala sa fie valabila, consimtamintul trebuie sa fie neviciat.

Privitor la viciile de consimtamint in aceasta materie, Codul civil face referire la viclenia (dolul) care determina acceptarea mostenirii si, intr‑o formulare neclara, la leziunea suferita de majorul acceptant al mostenirii prin descoperirea ulterioara a unui testament, in cazul in care legatul ar absorbi sau ar micsora cu mai mult de jumatate succesiunea (art. 694).

In literatura de specialitate se admite ca dolul poate vicia nu numai actul acceptarii, dar si al renuntarii, si poate proveni de la orice persoana (comostenitori, creditori etc. - art. 960 al. 1 Cod civil nefiind aplicabil in aceasta materie dat fiind ca optiunea este act unilateral).

De asemenea, se admite ca si violenta si eroarea (atit cea de fapt, cit si cea de drept, daca este scuzabila si constituie cauza determinanta a actului de optiune) pot fi retinute ca vicii de consimtamint in materie. Eroarea asupra continutului (emolumentului) patrimoniului succesoral poate fi retinuta ca viciu de consimtamint (leziune) numai in cazul prevazut de art. 694 Cod civil si numai daca cel in cauza a acceptat mostenirea. Renuntarea nu ar putea fi atacata pe motiv ca s‑au descoperit ulterior active ale patrimoniului succesoral si nici acceptarea pe motiv ca s‑au descoperit pasive.

Viciile vointei in materie de optiune succesorala sint guvernate de regulile dreptului comun, cu unele particularitati rezultind din art. 694 Cod civil. Datorita procedurii succesorale notariale, problema viciilor de consimtamint in materia optiunii succesorale se pune extrem de rar in practica.

C.  Conditii de forma si alte conditii de validitate

Spre deosebire de acceptarea pura si simpla a mostenirii, care este un act consensual, acceptarea sub beneficiu de inventar si renuntarea la mostenire sint acte juridice solemne, fiind valabile numai daca au fost incheiate in conditiile de forma special prevazute de lege (ad validitatem).

Pentru validitatea actului de optiune (oricare), trebuie sa fie respectate, potrivit dreptului comun, si cerintele legale referitoare la obiectul si cauza actului juridic

D.  Sanctiunea conditiilor de validitate

Nerespectarea conditiilor de validitate ale actului de optiune succesorala se sanctioneaza cu nulitatea, potrivit dreptului comun.

Nerespectarea conditiilor de capacitate si viciile de consimtamint determina anulabilitatea (nulitatea relativa) actului de optiune. Nerespectarea formei solemne (in cazurile prevazute de lege) si a conditiilor legale privind obiectul si cauza se sanctioneaza cu nulitatea absoluta.

In ambele cazuri, actul de optiune succesorala se desfiinteaza cu efect retroactiv si succesibilul va putea opta din nou in cadrul termenului de prescriptie a dreptului de optiune succesorala, tinind seama - daca este cazul - si de regulile care guverneaza suspendarea prescriptiei si repunerea in termen.

I.1.5.           Caracterele juridice ale actului de optiune succesorala

A.  Act juridic unilateral

Optiunea succesorala se realizeaza prin manifestarea de vointa a succesibilului in sensul acceptarii pure si simple a mostenirii sau sub beneficiu de inventar ori in sensul renuntarii la mostenire. In toate cazurile, optiunea trebuie sa reprezinte vointa unei singure persoane, fiind un act juridic unilateral. Deci, daca exista mai multi succesibili, ei nu pot exercita dreptul de optiune in mod "colectiv"; fiecare in parte urmeaza sa se pronunte individual, iar soarta juridica a optiunii facute de unul dintre ei nu afecteaza optiunea facuta de ceilalti.

Spre deosebire de testament - tot act juridic unilateral - actul de optiune poate fi savirsit nu numai personal de catre succesibil, dar si prin reprezentare (legala sau conventionala) sau cu incuviintarea autoritatii tutelare. Deci actul de optiune nu este un act esentialmente personal.

B.   Act juridic voluntar

Libertatea de alegere care caracterizeaza actul de optiune se manifesta pe mai multe planuri:

Nimeni nu este obligat sa accepte mostenirea ce i se cuvine (art. 686 Cod civil).

In principiu, succesibilul are un drept absolut de a alege intre posibilitatile conferite prin dreptul de optiune. El nu poate fi obligat sa justifice motivul pentru care a acceptat (pur si simplu sau sub beneficiu de inventar) sau a renuntat la mostenire si nici sa raspunda pr consecintele alegerii facute.

Daca exista o pluralitate de succesibili, fiecare este liber sa opteze in sensul dorit, indiferent de alegerea facuta de ceilalti. Deci este posibil ca unii sa accepte mostenirea, iar altii sa renunte la ea.

Principiul libertatii de alegere - libertate atenuata numai de dreptul creditorilor succesibilului la actiunea oblica si actiunea pauliana - cunoaste si unele exceptii:

a)      Conform art. 19 din Decretul nr. 32/1954 pentru punerea in aplicare a Decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice si juridice, "acceptarea mostenirii cuvenite unui minor, indiferent de virsta, sau a unei persoane pusa sub interdictie va fi socotita intotdeauna ca fiind facuta sub beneficiu de inventar". Inseamna ca, pentru ocrotirea persoanelor lipsite de capacitatea de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restrinsa, pentru evitarea riscului rezultind din acceptarea pura si simpla a unei mosteniri insolvabile, dreptul lor de optiune se restringe la posibilitatea acceptarii sub beneficiu de inventar sau renuntarii la mostenire.

b)      In ipoteza succesibilului decedat inainte de stingerea dreptului de optiune prin prescriptie fara a‑si fi exercitat dreptul, acest drept - indiferent ca succesibilul era unic mostenitor sau comostenitor alaturi de altii, mostenitori universal, cu titlu universal sau cu titlu particular - se transmite prin succesiune la propriul sau mostenitor (art. 692 Cod civil) care va avea de exercitat doua drepturi de optiune: propriul drept de optiune nascut in persoana sa la deschiderea mosteirii succesibilului decedat si - daca accepta aceasta mostenire - dreptul de optiune retransmis in cadrul patrimoniului succesoral si care vizeaza mostenirea anterior deschisa.

Nu sint probleme daca succesibilul decedat are un singur mostenitor. Daca acest mostenitor a exercitat propriul drept de optiune in sensul acceptarii mostenirii (pur si simplu sau sub beneficiu de inventar), el va fi chemat sa exercite si dreptul de optiune care a apartinut succesibilului decedat: poate accepta pur si simplu sau sub beneficiu de inventar sau poate renunta la acea mostenire cuvenita defunctului. Cele doua optiuni nu trebuie sa fie identice; acceptarea celei din urma nu presupune si acceptarea mostenirii retransmise. Evident, renuntarea la mostenirea succesibilului decedat exclude posibilitatea exercitarii dreptului de optiune cu privire la prima succesiune; cel in cauza devine strain fata de ambele mosteniri; nu s‑ar putea renunta la ultima mostenire, acceptind‑o pe prima, insa este posibila solutia inversa.

Nu sint probleme nici in ipoteza in care succesibilul decedat are mai multi mostenitori acceptanti care inteleg sa exercite dreptul de optiune retransmis intr‑un singur fel: daca accepta, ei vor beneficia prin retransmitere de mostenire (partea de mostenire) la care era chemat succesibilul decedat; iar daca renunta, se desfiinteaza retroactiv vocatia succesorala a acestuia, deci acea mostenire nu va face parte din propriul lasamint succesoral.

Dificultatile apar numai in caz de dezacord intre mostenitorii acceptanti ai succesibilului decedat: unii vor sa accepte (pur si simplu sau sub beneficiu de inventar), iar altii vor sa renunte la mostenirea la care era chemat autorul lor. Potrivit Codului civil, in acest caz "succesiunea se va accepta sub beneficiu de inventar" (art. 693).

Problema analizata se pune numai in ipoteza retransmiterii prin mostenire a dreptului unic de optiune nascut in persoana mostenitorului decedat si care trebuie sa fie exercitat de catre proprii sai mostenitori in mod unitar si indivizibil. Numai aceasta ipoteza este vizata de art. 692-639 Cod civil. In schimb, in cazul in care mai multi mostenitori vin la mostenire prin reprezentare succesorala (ascendentul lor reprezentat fiind decedat la data deschiderii mostenirii), ei pot opta diferit, deoarece dreptul lor de optiune nu este dobindit prin retransmitere de la ascendentul reprezentat, ci se naste in persoana lor si se exercita in mod liber (unii pot accepta, altii renunta).

c)      Nu se bucura de libertate de optiune mostenitorul care cu intentie frauduloasa a dat la o parte sau a ascuns (in special cu ocazia inventarierii) bunuri ale mostenirii; cu titlu de pedeapsa civila, un asemenea mostenitor este considerat acceptant pur si simplu (art. 703 si 712 Cod civil).

C.  Act juridic irevocabil

Mostenitorul care a exercitat dreptul de optiune nu mai poate reveni asupra alegerii facute.

Acest principiu opereaza cu caracter absolut in cazul acceptarii pure si simple a mostenirii. Ca efect al unei asemenea acceptari, in mod irevocabil se consolideaza calitatea de mostenitor, el nemaiputind reveni asupra alegerii facute.

Irevocabilitatea caracterizeaza si celelalte variante ale optiunii succesorale, insa nu in mod absolut. Renuntarea la mostenire poate fi retractata acceptindu‑se pur si simplu mostenirea, dar numai daca nu s‑a implinit termenul de prescriptie a dreptului de optiune si daca mostenirea nu a fost acceptata pina in acest moment de alti mostenitori (comostenitori sau mostenitori subsecventi - art. 701 Cod civil). Mostenitorul major si nepus sub interdictie care a acceptat mostenirea sub beneficiu de inventar - si care nu mai poate renunta la ea (asemanator acceptantului pur si simplu) - poate renunta la beneficiul de inventar, devenind acceptant pur si simplu. Mai mult, daca accceptantul sub beneficiu de inventar savirseste anumite fapte culpabile, drept sanctiune legea prevede decaderea lui din acest beneficiu.

D.  Act juridic indivizibil

Exercitind dreptul de optiune, succesibilul (fiecare in parte) trebuie sa se pronunte unitar cu privire la dreptul sau succesoral, nefiind posibila acceptarea in parte a mostenirii (a unor bunuri din mostenire) si renuntarea la rest ori acceptarea pura si simpla pentru o parte si acceptarea sub beneficiu de inventar pentru cealalta parte (sintetic: "totul sau nimic").

Indivizibilitatea caracterizeaza optiunea succesorala nu numai in cazul mostenitorilor legali, dar, deopotriva, si in cazul legatarilor. Potrivit principiilor care guverneaza materia succesiunilor, legatarul universal trebuie sau sa accepte sau sa repudieze succesiunea, neexistind posibilitatea unor situatii intermediare, cum ar fi aceea a acceptarii unor bunuri determinate din mostenire. Acest principiu opereaza nu numai in cazul legatului universal sau cu titlu universal, dar si in cazul legatului cu titlu particular. Optiunea trebuie sa fie unitara chiar daca legatul ar avea ca obiect bunuri generice. Indivizibilitatea optiunii vizeaza numai mostenirea; in persoana mostenitorilor (daca sint mai multi), intrucit optiunea este individuala, divizarea este posibila (unii sa accepte, iar altii sa renunte). numai in cazul dreptului de optiune retransmis prin mostenire - iar nu nascut in persoana mostenitorilor - optiunea urmeaza sa fie exercitata unitar.

Principiul indivizibilitatii optiunii succesorale comporta si unele exceptii:

a)      Mostenitorul legal gratificat prin testament va putea opta diferit cu privire la mostenirea legala si la legat. Cumularea calitatii de mostenitor legal cu aceea de legatar (vocatie succesorala dubla) confera posibilitatea optiunii diferite. Aceasta exceptie isi gaseste temeiul juridic in dispozitiile art. 752 Cod civil, conform caruia "eredele ce renunta la succesiune (legala) poate . poate cere legatul ce i s‑a facut". Insa daca legatul este de o valoare mai mica decit cota legala, dispozitia testamentara poate constitui o exheredare partiala, caz in care succesibilul nu ar putea renunta la legat pentru a accepta mostenirea legala (de mai mare valoare); insa poate sa invoce calitatea sa de mostenitor rezervatar, daca este cazul.

Optiunea succesorala poate fi diferita si in cazul in care succesibilul beneficiaza de mai multe legate care nu sint indivizibile

b)      Potrivit art. 8, 11, 36 si 48 din Legea fondului funciar nr. 18/1991, "stabilirea (reconstituirea) dreptului de proprietate se face la cerere . ", depusa de catre fostul proprietar sau mostenitorii lui. Daca mostenitorii fostului proprietar (la fel ca si proprietarii in viata) nu au formulat (sau nu formuleaza in baza art. 36) cererea prevazuta de lege, nu beneficiaza de reconstituirea dreptului de proprietate. Inseamna ca, desi au acceptat (pur si simplu sau sub beneficiu de inventar; expres, tacit sau fortat) mostenirea lasata de fostul proprietar al terenului (decedat), prin derogare de la principiul indivizibilitatii optiunii succesorale, pot renunta - prin abstentiune - la reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului. In prinvinta terenului ei sint considerati ca au acceptat mostenirea prin cererea pe care o fac comisiei (art. 13 al. 2), personal sau prin reprezentantul legal ori prin mandatar.

Este controversata problema daca mostenitorul care a renuntat la mostenirea fostului proprietar decedat poate sau nu sa beneficieze de reconstituirea dreptului de proprietate.

Parerea dominanta in literatura de specialitate si practica judiciara este ca succesibilul renuntator nu poate beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate, deoarece "eredele ce renunta este considerat ca n-a fost niciodata erede" (art. 696 Cod civil), devenind o persoana straina de mostenirea fostului proprietar. De altfel, art. 13 din Legea nr. 18/1991 precizeaza ca repunerea in termen vizeaza numai "mostenitorii", persoanele care au "calitatea de mostenitor". Or, renuntatorul nu are aceasta calitate si nu intra in categoria persoanelor care sint mostenitori, doar ca nu‑si pot dovedi aceasta calitate. In cazul renuntatorului nu este vorba de neacceptarea mostenirii ori de lipsa unor dovezi in acest sens; dimpotriva, se dovedeste cu certitudine (declaratie notariala) ca nu este mostenitor, dat fiind ca a renuntat. Pe de alta parte, renuntarea priveste atit bunurile existente in succesiune la data decesului autorului, cit si cele ce eventual ar intra ulterior in succesiunea respectiva. Situatia este asemanatoare cu aceea a succesibilului care renunta la mostenire crezind ca este insolvabila. Daca ulterior se stabileste, de exemplu, ca defunctul a avut o mare suma de bani depusa la banca, renuntatorul nu poate reveni asupra optiunii facute pentru a beneficia de depunere. Se opune nu numai principiul indivizibilitatii, dar si irevocabilitatea optiunii succesorale, retractarea renuntarii fiind posibila numai in conditile prevazute de art. 701 Cod civil.

Renuntatorul nu poate beneficia de reconstituirea dreptului de proprietate, chiar daca a fost trecut (din greseala) pe titlul de proprietate, alaturi de mostenitorii acceptanti ai succesiunii fostului proprietar. Tot astfel, nu poate beneficia de dispozitiile Legii nr. 18/1991 nici mostenitorul nerezervatar exheredat (direct sau indirect) prin testament.

c)      Conform art. 5 al. 3 din Legea nr. 112/1995 pentru reglementarea situatiei juridice a unor imobile cu destinatia de locuinte trecute in proprietate statului, mostenitorii fostului proprietar al imobilului cu destinatia de locuinta trecut in proprietatea statului cu titlu sint socotiti de drept acceptantii succesiunii de la data depunerii cererii pentru restituirea in natura a locuintei sau pentru acordarea despagubirilor. Mostenitorul care nu a depus cererea in termenul prevazut de lege (art. 14) nu beneficiaza de dispozitiile legii, chiar daca la decesul fostului proprietar a acceptat mostenirea acestuia (derogare de la caracterul indivizibil, unitar al optiunii succesorale).

In schimb, succesibilul care la moartea fostului proprietar al locuintei a renuntat la mostenirea acestuia, devenind astfel persoana straina de mostenire (art. 696 Cod civil), nu poate beneficia de dispozitiile legii intrucit nu are calitatea de mostenitor, aceasta calitate stabilindu‑se "potrivit legii" (art. 1 al. 2 din Legea nr. 112/1995), deci in conditiile dreptului comun. Nefiind indeplinite conditiile retractarii renuntarii la mostenire (art. 701 Cod civil), renuntatorul nu poate accepta mostenirea; in cazul lui opereaza principiul indivizibilitatii optiunii succesorale. Evident, nici mostenitorul nerezervatar exheredat nu poate beneficia de masurile reparatorii prevazute de lege.

d)      Divizibilitatea optiunii succesorale mai poate rezulta si din relativitatea puterii (autoritatii) lucrului judecat. In principiu, optiunea succesorala produce efecte absolute, in sensul ca alegerea facuta de succesibil poate fi invocata de catre el (si succesorii lui in drepturi) erga omnes si ii poate fi opusa de oricine are interes. Optiunea este indivizibila nu numai in privinta bunurilor succesorale, dar si in privinta persoanelor care o pot invoca sau fata de care poate fi invocata, deci sub raportul efectelor, al opozabilitatii.

Totusi, daca alegerea rezulta dintr‑o hotarire judecatoreasca, ea va avea efecte relative, numai intre partile din proces

e)      Daca in cadrul devolutiunii succesorale intervine un element de extraneitate, conditiile si efectele optiunii succesorale fiind supuse unor legi deosebite (lex patriae in ce priveste bunurile mobile, lex rei sitae in ce priveste bunurile imobile si fondul de comert), succesibilul - prin derogare de la caracterul indivizibil (unitar) al optiunii - va putea opta diferit, acceptind o masa de bunuri si renuntind la alta (art. 66-68 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat).

E.   Act juridic declarativ de drepturi

Optiunea succesibilului produce efecte retroactive, de la data deschiderii mostenirii, deci este declarativa de drepturi. Prin acceptare, drepturile si obligatiile asupra mostenirii, dobindite din momentul deschiderii ei, se consolideaza retroactiv (art. 686 Cod civil); in caz de renuntare, renuntatorul este socotit ca nu a fost niciodata mostenitor (art. 696 Cod civil), devenind retroactiv persoana straina de mostenire.

Optiunea produce efecte declarative (retroactive) si in cazul in care se produce prin retractarea renuntarii. Prin derogare, insa, drepturile dobindite de tertii de buna credinta asupra bunurilor succesiunii intre momentul renuntarii si acela al retractarii ei (acceptarii) vor trebui sa fie respectate.

F.   Act juridic nesusceptibil de modalitati

Optiunea succesorala nu poate fi afectata de termen sau conditie, deci trebuie sa fie un act juridic pur si simplu (neafectat de modaitati). Soarta juridica a mostenirii nu poate sa depinda de un eveniment viitor si incert sau de un termen, fie si cert.

Daca optiunea ar fi afectata de o modalitate, nu va putea produce nici un efect, fiind nula absolut. Ea nu ar putea fi considerata pura si simpla, caci ar insemna neluarea in considerare a vointei succesibilului.