Actiunea in revendicare mobiliara - dificultatea revendicarii bunurilor mobiliare

1. Precizari preliminarii

Spre a asigura bunurilor mobile o circulatie simpla si rapida, transmisiunea dreptului de proprietate asupra acestora se face deseori fara a intocmi inscrisuri doveditoare, astfel ca legiuitorul a introdus o regula de exceptie in materia probatiunii proprietatii mobiliare, inscrisa in art. 1909 alin. 1 Cod civil.

Aceasta dispozitie confera posesiei de buna-credinta asupra bunului ce a iesit de sub stapanirea proprietarului cu voia sa o prezumtie absoluta de proprietate, care face imposibila exercitarea actiunii in revendicare.

Pentru celelalte ipoteze ce nu cad sub incidenta art. 1909 alin. l, revendicarea este posibila.

Revendicarea mobiliara este influentata totodata de faptul daca bunul a iesit de sub puterea proprietamlui cu voia sau tara voia sa si daca paratul posesor este de buna sau de rea-credinta ori hot sau gasitor.

Asadar, in materia revendicarii mobiliare, probleme teoretice si practice se nasc in legatura cu modul in care este reglementata dovada proprietatii, buna sau reaua-credinta a posesorului parat si modul in care bunul a iesit de sub puterea proprietarului (cu sau fara voia sa).

Dificultatea revendicarii bunurilor mobiliare 2.1. Regula inscrisa in art. 1909 alin. 1 Cod civil

Revendicarea bunurilor mobiliare este reglementata in art. 1910-1910 Cod civil si cuprinde unele reguli diferite fata de revendicarea bunurilor imobile. Aceste diferente se datoreaza in primul rand modului in care este reglementata dovada proprietatii mobilelor. In acest sens, art. 1909 alin. 1 Cod civil prevede ca 'lucrurile miscatoare se prescriu prin faptul posesiunii lor. fura sa fie trebuinta de vreo scurgere de timp '.

Aceasta dispozitie confera posesiei mobiliare o forta probatoriu deosebita (simplul fapt al posesiei echivaland cu un adevarat titlu de proprietate), in temeiul unei prezumtii absolute, iuris et de iure, de proprietate. in consecinta, revendicarea bunurilor mobile devne imposibila intaicat proprietarul neposesor nu poate face dovada dreptului sau, ca urmare a prezumtiei irefragabilc de proprietate, de care se bucura posesorul actual al lucrului.

Asadar, in situatiile ce cad sub incidenta art. 1909 alin. 1 Cod civil, proprietarul nu poate sa revendice bunul de la posesorul neproprietar.

Spre a invoca dispozitia art. 1909 alin. 1 Cod civil se cer intrunite o serie de conditii cu privire la bunul revendicat, persoana posesorului si posesie.

2.2. Conditii cu privire la bunul revendicat, cerute pentru invocarea art. 1909 alin. Cod civil

In ce priveste bunurile, dispozitiile art. 1909 alin. 1 se aplica numai bunurilor corporale, care pot fi posedate. Prin exceptie, aceasta regula se aplica si bunurilor incorporale, care pot fi obiect al posesiei si anume titlurile la purtator. Valoarea acestora este incorporata in titlu, astfel ca titlul constituie corporalitatea dreptului pe care il reprezinta (spre exemplu, actiunile societatilor comerciale, obligatiunile emise de stat, eertifeatele de proprietate etc).

Bunul mobil trebuie sa fie individual determinat. Dispozitiile art. 1909 alin. 1 nu se aplica universalitatilor de bunuri cum ar fi, spre exemplu, succesiunea mobiliara si nici fondului de comert, intrucat acesta este un bun mobil incorporai.

Totodata, tertul dobanditor de buna-credinta nu va putea invoca dispozitiile art. 1909 alin. 1 Cod civil in cazul urmatoarelor categorii de bunuri:

a)      bunuri care fac parte din domeniul public;

b) bunuri care sunt accesorii, cum este mobilierul unui apartament, deci, bunuri care nu devin imobile prin destinatie, ci isi pastreaza caracterul lor de mobile. Asadar, nu ar fi posibil sa se restituie apartamentul, dar sa se retina mobilierul pretinzand ca se aplica art. 1909 alin. 1 Cod civil;

Referat: Contract de leasing financiar Lucrare: Contract de inchiriere - model

c) bunuri mobile supuse inmatricularii, precum navele, aeronavele etc.

2.3. Conditii privitoare la persoana posesorului, cerute pentru invocarea art. 1909 alin. 1 Cod civil

Ipoteza avuta in vedere de textul art. 1909 alin. 1 Cod civil priveste un tert dobanditor care, cu buna-credinta, intra in posesia bunului, ca urmare a instrainarii acestuia de catre un detentor precar in favoarea caruia adevaratul proprietar s-a desesizat in mod voluntar. Se inscrie acestei ipoteze situatia in care, spre exemplu, proprietarul unui bun mobil il imprumuta unei persoane in temeiul uui contract de comodat, cu obligatia imprumutatorului de a-1 restitui la un anumit termen, lncalcad aceasta obligatie, impaimutatorul instraineaza bunul unei terte persoane, care intra in posesia bunului imprumutat, cu convingerea ca a dobandit de la adevaratul proprietar. Acest tert de buna-credinta poate sa invoce in favoarea sa prezumtia absoluta de proprietate instituita de art. 1909 alin. 1 Cod civil cu consecinta ca actiunea in revendicare va fi respinsa independent de proba pe care reclamantul ar face-o cu privire la dreptul sau de proprietate. Este neecsar ca proprietarul sa se fi desesizat voluntar de bun. In cazul unei desesizari involuntare, constand in pierderea sau furtul bunului, nu se va face aplicatia art. 1909 alin. 1, Cod civil, ci ne vom afla in ipoteza art. 1909 alin. 2 Cod civil.

Detentorul precar nu poate invoca in favoarea sa dispozitiile ari. 1909 alin. 1, intrucat el nu exercita o posesie reala si utila, ci este tinut sa restituie bunul adevaratului proprietar in temeiul unei obligatii asumate, dispozitiei legii sau principiilor generale de drept.

2. Conditii privitoare la posesie, cerute pentru invocarea ari. 1909 alin. 1 Cod civil

Posesia termenuului dobanditor de buna-credinta trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii:

a) sa fie reala, adica posesorul sa detina ambele elemente structurale ale posesiei, corpus si animus;

b) posesia sa fie utila, neviciata. Posesia trebuie sa fie continua, pasnica, publica si neprecara. Posesia nu trebuie sa fie afectata de vicii precum: discontinuitatea, clandestinitatea, violenta, precaritatea. In unele cazuri, o posesie viciata prin violenta este si o posesie de rea-credinta. Neregularitatea posesiei trebuie sa fie dovedita, posesia fiind preziimata a fi utila pana la proba contrarie;

c) posesia sa fie de buna-credinta. Buna-credinta este nu numai o conditie ceruta in persoana dobanditorului, ci si o calitate a posesiei pe care acesta o invoca. Posesia este de buna-credinta daca posesoml (tertul dobanditor) este de buna-credinta. Acesta este de buna-credinta daca ignora viciul de care este afectat titlul celui de la care 1-a dobandit. Se cere, deci, ca persoana care exercita posesia sa aiba convingerea sincera ca a dobandit bunul de la adevaratul proprietar.

Conditia bunei-credinte a posesiei rezulta din dispozitiile art. 972 Cod civil: 'Daca lucrul ce cineva s-a obligat succesiv a da la doua persoane este mobil, persoana pusa in posesiune este preferata si ramane proprietara, chiar cand titlul sau este cu data posterioara, numai posesiunea sa fie de buna-credinta', care se considera a fi un caz particular de aplicare a regulii inscrise in art. 1909 alin. 1 Cod civil.

Buna-credinta trebuie sa existe in momentul intrarii in posesie. Proba bunei-credinte se face printr-o prezumtie relativa legala instituita de art. 1899 alin. 2 Cod civil ('buna-credinta se presupune totdeauna si sarcina probei cade asupra celui ce alege reaua-credinta'). O asemenea situatie se poate invoca in ipoteza in care proprietarul vinde lucrul mobil unei persoane care nu-1 ridica in momentul vanzarii, astfel incat, ulterior, lucrul este vandut unei alte persoane, care il ia in posesie. Tertul dobanditor posesor nu este proprietar (intrucat a dobandit de la un detentor precar). La data vanzarii, vanzatorul nu mai era proprietar, intrucat a transmis deja proprietatea primului cumparator. Acest tert dobanditor posesor, desi a cumparat nevalabil mai tarziu (dupa primul cumparator), este prezutnat a fi proprietarul lucrului mobil, intrucat a intrat in posesia acelui lucru inaintea primului cumparator, iar posesia sa este de buna-credinta. Nu se cere ca buna-credinta sa fie probata cu existenta unui just titlu, acesta putand fi putativ, adica sa existe numai in imaginatia posesorului¹²⁷. Justul titlu poate fi si un act viciat, inexistent din punct de vedere juridic sau un act lovit de nulitate. Tertul posesor nu trebuie sa dovedeasca nici buna sa credinta, nici existenta justului titlu.

Se poate spune ca in ipoteza analizata, art. 1909 alin. 1 Cod civil acorda preferinta bunei-credinte intemeiate pe aparenta de proprietate, pe care insusi proprietarul a creat-o prin fapta sa, adica prin incredintarea de buna voie a detentei lucrului unui detentor precar care a instrainat lucrul tertului dobanditor de buna-credinta. Intre proprietarul lucrului si tertul dobanditor de buna-credinta al acestuia se da preferinta ultimului. intr-o decizie a instantei supreme, se precizeaza ca 'posesia de buna-credinta a unui bun mobil valoreaza titlul de proprietate in toate cazurile in care adevaratul proprietar s-a desesizat voluntar de acel bun, iar detcntorul, desi nu avea calitatea de proprietar, 1-a instrainat catre un dobanditor de buna-credinta.

3. Revendicarea bunurilor mobile pierdute sau furate

Art. 1909 alin. 2 Cod civil inlatura regula instituita de alin. 1 al aceluiasi articol si admite revendicarea bunurilor mobile pierdute sau furate, prin urmatoarea dispozitie: 'cu toate acestea, cel ce a pierdut sau cel caruia i s-a furat un lucru poate sa-l revendice in curs de trei ini din ziua cand l-a pierdut sau cand i s-a furat, de la cel la care il gaseste, ramanand acestuia recurs impotriva celui de la care il are.

Dispozitiile art. 1909 alin. 2 sunt aplicabile daca sunt intrunite urmatoarele conditii:

- tertul dobanditor de buna-credinta sa fi dobandit de la hol sau gasitor;

- bunul sa fi iesit din patrimoniul proprietarului tara voia lui, prin furt sau pierdere. Sunt asimilate furtului si pierderii actele de talharie, piraterie, pierderea din neglijenta ori forta majora. Nu se incadreaza in ipoteza art. 1909 alin. 2 abuzul de incredere, inselaciunea, gestiunea frauduloasa.

Spre a revendica bunul furat sau pierdut, reclamantul trebuie sa daca dovada ca a fost proprietarul lucrului care a iesit din patrimoniul lui iara voia sa si ca bunul revendicat este identic cu cel pierdut sau furat.

Termenul de trei ani este un termen de decadere. Prin urmare, acest termen nu este susceptibil de intrerupere sau suspedare. Daca actiunea in revendicare nu se introduce inauntrul acestui termenii. se pierde insusi dreptul de proprietate al revendicantului. Acest termen opereaza o suspendare a aplicarii regulii inscrise in art. 1909 alin. 1.

Reguli speciale aplicabile in materia revendicarii bunurilor pierdute sau furate

Proprietarul care revendica bunul de la posesorul nelegitim si a carui actiune a fost admisa nu are obligatia de a plati acestui posesor contravaloarea bunului revendicat.     Posesorul dispune insa de o actiune personala impotriva celui de la care si-a procurat bunul, pentru a se despagubi.

Totusi, in ipoteza prevazuta de art. 1910 Cod civil, proprietarul este obligat sa plateasca tertului dobanditor pretul pe care acesta l-a platit, daca tertul dobanditor a dobandit lucrul furat sau pierdut dintr-un loc public, unde se fac asemenea operatii curent si obisnuit (targ, balci, ori negustor care vinde asemenea lucruri). Art. 1919 precizeaza: 'Daca posesorul actual al lucrului furat sau pierdut l-a cumparat la balci sau targ sau la o vindere publica sau de la un negutator care vinde asemenea lucruri, proprietarul originar nu poate sa ia lucrul inapoi decat intorcand posesorului pretul ce l-a costat.

Aceasta dispozitie se fondeaza pe o prezumtie absolut de buna-credinta recunoscuta in favoarea tertului dobanditor care, dorind sa-si procure lucrul, l-a obtinut din locuri in care asemenea bunuri se vand in mod obisnuit.

Proprietarul are in aceasta ipoteza o actiune in despagubire contra hotului sau gasitorului.

5. Revendicarea bunului mobil de la tertul dobanditor de rea-credinta, de la hot si gasitor

Dispozitiile art. 1909 alin. 1 Cod civil nu se aplica in cazul actiunii in revendicare introdusa de proprietar impotriva posesorului ce a cunoscut ca nu a dobandit de la adevaratul proprietar, socotit de rea-credinta. Tot posesor de rea-credinta este considerat si hotul si gasitorul. Toti acestia nu vor putea invoca prezumtia de proprietate, iar actiunea in revendicare mobiliara este pe deplin posibila.

Termenul general de prescriptie este in acest caz de 30 de ani, potrivit art. 1890 Cod civil. Totusi, doctrina si practica juridica considera ca actiunea in revendicare mobiliara este imprescriptibila, pentru ca proprietatea nu se stinge prin neuz.