Obligativitatea inceperii urmaririi penale inainte de solicitarea emiterii unui mandat de perchezitie

Obligativitatea inceperii urmaririi penale inainte de solicitarea emiterii unui mandat de perchezitie

Pentru a se solicita emiterea unei autorizatii de perchezitie este obligatoriu ca urmarirea penala sa fie inceputa. Aceasta cerinta legala este deplin justificata deoarece efectuarea unei perchezitii vizeaza unul dintre drepturile fundamentale ale omului, adica inviolabilitatea domiciliului sau a persoanei, prin urmare, autorizarea nu se poate situa in afara procesului penal.

In conformitate cu opinia practicienilor care efectueaza urmarirea penala, de la momentul comiterii unei infractiuni si pana la finalizarea actelor premergatoare in vederea inceperii urmaririi penale, precum si pana la data obtinerii mandatului de perchezitie, trece in general o perioada mare de timp, fapt care duce, de cele mai multe ori, la pierderea momentului operativ, propice efectuarii perchezitiei. Mai mult, in acest interval lung de timp, probele ce se cauta pot disparea sau pot fi distruse. De asemenea, exista posibilitatea ca faptuitorul sa ia cunostinta, prin intermediul celorlalte persoane implicate in procesul penal (martori, partea vatamata, etc.), de activitatile desfasurate de organele de ancheta, fapt ce il poate determina sa ascunda, sa instraineze ori sa distruga mijloacele de proba necesare solutionarii cauzei.

Intr-o opinie se apreciaza ca "era cazul sa se mentina vechea dispozitie cu privire la momentul efectuarii perchezitiei inainte de inceperea urmaririi penale, deoarece punerea sub urmarire penala este o activitate ce are consecinte mult mai grave asupra libertatilor si drepturilor persoanei decat o activitate procedurala cum este perchezitia si, ca atare, ar putea fi efectuata inainte de inceperea urmaririi penale, adica in faza actelor premergatoare" .

O alta problema semnalata de practica se refera la distinctia facuta de unele instante intre inceperea urmaririi penale in rem si in personam.

Desi izolat, exista in practica judiciara solicitari de autorizare a perchezitiei respinse de catre instantele de judecata, cu motivarea ca urmarirea penala nu a fost inceputa in personam sau ca nu vizeaza persoana ce urmeaza a fi perchezitionata.

Pentru a infirma situatiile de mai sus, putem invoca urmatoarele argumente:

art.100 alin.6 Codul de procedura penala nu distinge cu privire la tipurile de incepere a urmaririi penale, deci nici instanta nu ar trebui sa o faca;

urmarirea penala urmareste fapta si nu faptuitorul, ar fi irelevant daca s-a inceput urmarirea cu privire la persoana cunoscuta si presupusa a fi comis fapta, sau mai intai cu privire la fapta, urmand a se identifica ulterior faptuitorul;

probele ridicate in cursul efectuarii unei astfel de perchezitii pot conduce la identificarea faptuitorului si, deci, la inceperea urmaririi penale si in personam;

sunt des intalnite situatiile in care instantele de judecata au autorizat perchezitionarea unui domiciliu apartinand altei persoane decat cea care este cercetata;

Dupa cum am mai precizat, perchezitia domiciliara nu poate fi dispusa decat dupa inceperea urmaririi penale.Practica a demonstrat ca, in unele cazuri, organele de urmarire penala, desi aveau indicii despre existenta unor obiecte sau inscrisuri la domiciliul unei persoane, perchezitiile domiciliare efectuandu-se tardiv, s-au soldat cu rezultate negative.