Sportul - fenomen social

Sportul - fenomen social

Sportul este un fenomen social care are ca trasatura fundamentala competitia si prin aceasta are un caracter preponderent competitiv, dar si un accentuat caracter formativ.

Ca structura, in sport se remarca cele patru subsisteme clasice ale sale:

- sportul pentru toti;

- baza de masa a sportului de performanta (sportul la copii si juniori);

- sportul de performanta;

- sportul de inalta performanta, observand in fiecare dintre ele implicarea factorului economic.

Plecand de la subsistemul sportul pentru toti unde putem discuta mai mult despre argumente sociale in care putem amintii interactinea care se realizeaza intre oameni si unde castigul este pur si simplu de partea celor care fac miscare si trecand prin baza de masa a sportului de performanta unde argumentele economice incep sa se faca simtite datorita investitiilor facute in tanara generatie putem deja amintii ca sportul este o activitate strict necesara in care raportul cost – beneficiu nu trebuie privit numai din punct de vedere strict banesc.

Din punct de vedere economic putem definii sportul ca fiind o activitate stric necesara incepand cu subsistemul sportul de performanta, unde deasemenea putem vorbii de investitii, de aceasta data mai mari, dar in raportul cost – beneficiu putem observa deasemenea ca si castigurile cresc substantial comparativ cu subsistemul anterior.

Exemplul prin care putem definii sportul ca fiind o activitate strict necesara din punct de vedere economic este subsistemul sportului de inalta performanta in care bugetele alocate sunt colosale la fel ca si beneficiile. Dar pana aici am pledat mai mult pe argumente apte sa demonstreze ca economic sportul reprezinta o activitate strict necesara si intr-adevar asa este daca ne gandim la cluburile sportive gigantice (Real Madrid, Barcelona etc.) care au castiguri anuale de zeci de milioane de dolari, cu toate ca investesc si au bugete alocate foarte mari.

In acelasi timp putem privii sportul ca pe o activitate in care raportul cost beneficiu nu trebuie privit numai din punct de vedere strict financiar, deoarece aceste cluburi, prin imaginea lor, prin tot ceea ce inseamna istoria lor au capacitatea de a face parintii sa-si indrume copii catre sport, fanii sa participe la diferite competitii petru amatori, publicul sa vina la stadion (100.000 persoane), creandu-se astfel un extraordinar sentiment de apartenenta la o mare familie ca Real Madrid, pentru a se bucura de spectacolul oferit, de show-l propriu-zis care la un asemenea nivel nu mai poate decat sa incante inima si privirea.

In Romania cluburile sportive se impart in cluburi private si cluburi de stat. In timp ce cluburile sportive private au ca scop final obtinerea de profit financiar, cele bugetare au ca scop incurajarea participarii a cat mai multor persoane in activitati sportive de masa si deperformanta. Chiar daca organizatiile non – profit nu urmaresc profitabilitatea ca scop principal, ele pot fi si trebuie sa fie rentabile.

Evolutia sportului de la perioada preistorica pana in zilele noastre demonstreaza tendintele permanente ale omului de autoperfectionare.Perioada preistorica este fascinanta prin insasi marcarea debutului tendintelor omului de a concura,de a inventa diverse forme de miscare.Activitatiile sportive de astazi isi datoreaza in mare parte spectaculozitatea acestei perioade de inceput pentru tot ceea ce inseamna materiale sportive,tehnici,probe sportive.

Consider ca domeniul sportului devine si mai interesant prin studiul si descoperirea originilor acesteia,a punctelor sale de debut.

Miscarile fundamentale ale omului primitiv erau:alergarea,saritura si catararea care alcatuiau mijloacele luptei pentru existenta.Armele omului primitiv erau organele naturale:mainile,picioarele,dintii,dar pe viitor omul a inceput sa intrebuinteze segmente materiale cum ar fi:piatra,lancea,cutitul si maciuca.Aceste segmente amplifica,prelungesc si sporesc puterea organelor naturale si reclama si alte feluri de miscari,necesitate de manuirea lor.

Lupta a castigat spatiu in cea mai importanta perfectiune pe care a atinso omul atunci cand el nu s-a mai multumit sa tina in mana acesta arme si a inceput sa le arunce la distanta impotriva adversarului.Elasticitatea corpurilor a dus la inventia prastiei si arcului,iar mai tarziu elasticitatea gazelor a dus la inventia armelor de foc.

Omul a putut sa-si sporeasca fortele fizice care in chip natural erau inferioare acelora ale unor animale,in cele trei miscari fundamentale.El n-a putut intrece calul in fuga,dar inteligenta sa a inventat roata,miscata prin puterea musculara proprie,prin forta de tractiune a animalelor sau prin forte motrice a aburului sau electicitatii.N-a putut sari mai tare ca pantera,nici n-a putut zbura ca pasarile,nici inota ca pestii,dar a inventat armele,uneltele si masiniile cu care a intrecut prestatiuniile fizice ale animalelor,dar le-a inrecut pe acestea prin puterea minti,a tendintelor sale de perfectionare.

Capitolul II - Continut

1. Preistoria

1. Jocurile la animale si la oamenii primitivi.Orice istorie incepe cu originile.Exercitiile fizice nu s-au nascut in mod spontan la popoarele civilizate.Ele au o preistorie.O scoala moderna a Eucatiei fizice se intemeeaza pe intoarcerea omului la”starea de natura”.Aceasta formula implica necesarmente existenta unor exercitii corporale la oamenii primitivi.Ea isi are de sigur un temei,intrucat exercitiile fizice corespund unor impulsiuni naturale,ce fac parte organica din fiinta omului.Una este din ordinul vietii vegetative:necesitatea pregatirii la lupta pentru existenta;alta de ordinul vietii psihice:sentimentul placerii pe care-l da miscarea.

Aceste doua impulsiuni spre miscare sunt in cea mai stransa legatura intre ele si cu insasi viata;ele sunt generale pentru toate fiintele vietuitoare,caci le au atat oamenii cat si animalele.Necesitatea miscariilor pentru intretinerea vietii o gasim mai ales la varsta tanara.Jocul este forma caracteristica a miscarii la animalele tinere.Explicatia acestui important fenomen al vietii i-a preocupat mult pe psihologi si pedagogi,fara a se fi putut gasi o formula intru totul multumitoare.

Jocul e o manifestare libera a fortelor fizice si psihice;fantezia intervine ca sa dea obiectelor insusiri pe care acestea nu le au; activitatea fizica,punand in miscare toate resorturile vietii organice,produce un intens sentiment al placerii.Unii autori considera jocul ca o simpla recreatie a organismului.Altii,ca izvorand din necesitatea cheltuelii unui excedent de energie,care trebuie consumata si care,realmente,se consuma in mod liber,fara scop real si fara folos.Aceste explicari nu pot rezista unei analize stranse.Cea mai veridica pare teoria lui K.Groos care,pe baza studiului comparativ al jocului la om si la animale,ajunge la concluzia ca jocul trebuie sa fie considerat ca o imitatie instinctiva a miscarilor vietii practice,o pregatire pentru viata serioasa de mai tarziu a adultului,un exercitiu necesar pentru dezvoltarea si intarirea fortelor naturale,de care fiinta va avea nevoie in lupta vietii,,in conditiile particulare ale speciei.El este deci o scoala de pregatire vietii.Vanatoarea si culegerea fructelor din copaci sunt principalele mijloace de satisfacere ale trebuintelor vietii;in vederea lor,animalele alearga,sar,se catara si lupta intre ele.Toate jocurile animalelor,ori cat de variate ni s’ar parea,se pot descompune si reduce la aceste patru miscari fundamentale:alergarea,saritura,catararea,lupta.Pisoiul alearga dupa tot ce misca,sare,se rostogoleste,facand adevarate exercitii de prindere si stapanire a mobilului,ca si cum ar vana soarecele.Cainele alearga,,luandu-se la intrecere cu copiii,sare si in apa ca sa culeaga batul aruncat de stapan.Puiul de pantera desfasoara o adevarata strategie ca sa prinda un fluture.Caii se joaca alergand si zburdand prin livezi.Maimutele fac exercitii de acrobatie prin copaci.Carnivorele se joaca cu prada lor.Iezii caprelor si gazelelor fac exercitii de echilibru si sarituri.Puii de caine,pisica,lupi,ursi,lei,tigri,lupta intre ei.Iezii se bat in cap.Unii observatori au notat lupte si la animalele mici cum ar fi furniciile.

Introducere

In 2008, pentru prima data in istorie, mai mult de jumatate din populatia globului, insumand 3,3 miliarde de oameni, locuiesc la oras. Se estimeaza ca, pana in 2030, aceasta cifra va ajunge la aproape 5 miliarde. Fara urbanizare, nicio tara nu a realizat o crestere economic?? semnificativa in epoca industriala. Evenimentele culturale si sportive sunt un instrument valoros in dezvoltarea urbana.

In contextual actual al competitiei intre destinatiile turistice, hotelul si ofertele turistice nu sunt de ajuns pentru a asigura avantajul suficient pentru competitori. Competitivitatea turismului unei destinatii se bazeaza mai ales pe oferta sa pentru petrecerea timpului liber, cultura, sport si mediu.

Asteptarile, in ceea ce priveste turismul, s-au schimbat: vacantele presupun din ce in ce mai mult sa fie un moment de descoperire (culturala, naturala), de educare informala si mentin o stare de sanatate buna. Astfel, este logic ca turismul natural si cultural mostenit va experimenta cea mai semnificativa crestere.

Orasele europene gazduiesc organizarea de evenimente sportive sau culturale, de exemplu evenimente care pot juca un rol important in promovarea imaginii destinatiilor, atat pe parcursul evenimentului, cat si dupa acesta. Toti participantii locali pot beneficia din acest tip de evenimente. Fara indoiala, activitatile culturale si sportive constituie una din principalele motivatii in alegerea destinatiilor turistice.

Cea mai importanta parte a turismului urban este detinuta de turismul cultural. Turismul cultural este o particularitate a turismului urban, care abordeaza cultura unei regiuni, in special valorile ei artistice. Turismul cultural include turismul in regiunile urbane, in special orase mari, istorice si obiective culturale (muzee si teatre) precum si festivale in aer liber.

Orasele ar trebui sa promoveze o cultura vibranta, constand atat in factori „hard” (disponibilitatea facilitatilor precum centre culturale, cartierelor istorice, muzee si librarii) si factori „soft” (activitati culturale, viata de noapte, concerte). Acestea fac orasul mai atractiv pentru forta de munca specializata si intareste mandria si identitatea locala.

Turismul cultural atrage un numar din ce in ce mai mare de turisti. Potrivit unui studiu al Comisiei Europene, 20% dintre vizitele din Europa au motivatie culturala, in timp ce 60% dintre turistii europeni sunt intr-adevar interesati in descoperirea culturala in timpul calatoriei lor.

Evenimentele sportive, in special competitiile sportive, genereaza, de asemenea, importante fluctuatii ale populatiei si constituie un motor al promovarii regionale. Comitetul European Economic si Social a afirmat recent ca sportul si turismul constituie “un mijloc de schimb de valori pozitive” si tot acestea contribuie la indeplinirea scopurilor Agendei Lisabona. Astfel, Comitetul a formulat diferite propuneri pentru o mai buna asociatie si dezvoltare a turismului si sportului: crearea unui observator european comun si o banca de informare unde sunt adunate cele mai bune practice, promovarea studiilor si cercetarilor si crearea unei agentii a turismului european.