LUCRARE EDUCATIE FIZICA SI SPORT - metode si mijloace pentru invatarea contraatacului la o echipa de copii 8-10 ani in jocul de rugby

Universitatea "AlEXANDRU IOAN Cuza" Iasi

Facultatea de educatie fizica si sport

lucrare de licenta

Metode si mijloace pentru invatarea contraatacului la o echipa de copii 8-10 ani in jocul de rugby

Cuprins

1.Introducere

2.Capitolul I

-argumentare teoretica

3.Capitolul II

- ipoteza

-scop

-sarcini

4.Capitolul III

- organizarea cercetarii

5.Capitolul IV

-rezultatele cercetarii

6.Concluzii si propuneri

7.Bibliografie

1. INTRODUCERE

Sportul face parte din patrimoniul oricarui barbat si al oricarei femei, iar absenta acestuia nu poate fi nicicand compensata." - Pierre de Coubertin 1

Unul dintre cele mai hulite sporturi de astazi a ramas cel de rugby. Majoritatea celor care nu cunosc substraturile acestui joc vad in rugby doar 30 de jucatori care se incaiera si se lovesc necontenit. Cu toate acestea, rugby-ul ramane "jocul de golani care este practicat de gentlemani". Pe langa evidenta dezvoltare fizica, jocul de rugby propune o excelenta dezvoltare psihica si spirituala, mai ales daca este practicat din mica copilarie.

     Un copil, care este dus la rugby inca de mic, invata rapid cum sa se descurce intr-o aglomerare de oameni, cum sa-si canalizeze eforturile pentru atingerea unor obiective pozitive, lucrul in echipa si alte elemente care il vor ajuta ulterior in viata, indiferent de nivelul la care va ajunge sa practice acest sport. Jocul de rugby, ca oricare alt joc in echipa, asigura si o buna dezvoltare a memoriei, componentii unei formatii fiind pusi in situatia de a memora cat mai multe scheme de joc ce implica participarea a unui numar cat mai mare de jucatori.

Un studiu britanic de ultim moment arata ca jucatorul de rugby trebuie incurajat sa evolueze in echipa, recompensat si felicitat pentru treaba bine facuta, dar si pus in ipostaza de a-si expune parerea. Astfel, copilul va invata apoi sa depuna eforturi pentru a merita recompense si sa comunice deschis. Mai mult, acelasi studiu arata ca antrenorul modern trebuie sa ii invete pe copii dezvoltarea unor prietenii trainice in echipa si asocierea intre jucatorii ce fac o munca de calitate.

Pe langa dezvoltarea fizica si psihica de care va avea parte copilul, parintii au un motiv in plus sa-si lase odraselele la sport. Cum noi traim vremuri in care cuvantul de baza este "viteza", din ce in ce mai multi parinti tind sa-si taie din timpul petrecut alaturi de copii in favoarea eforturilor de a-i asigura acestuia siguranta zilei de maine. Astfel, cum grupele de copii de la cluburile de rugby asigura cel putin cate trei antrenamente pe saptamana, parintii isi pot lasa odraslele timp de cateva ore in atentia unui staff tehnic si intr-un cadru organizat.

Fizicul dezvolta personalitatea

Un tanar cu un fizic impunator, creat prin practicarea jocului de rugby, devine un tanar cu o incredere deosebita in fortele proprii. Astfel, individul devine o personalitate puternica, cu mai multa incredere in sine, si va stii sa se impuna in momentele decisive ale vietii. Crearea unei personalitati puternice poate duce la o maturizare mai rapida si asumarea responsabilitatilor.

Nu in ultimul rand, practicarea unui sport precum rugby-ul poate insemna si crearea unui tonus pozitiv in abordarea diferitelor probleme si actiuni cu care individul va da piept in perioada urmatoare a vietii. Jocul de rugby inseamna si "cum sa lupti pana in ultima clipa si sa parasesti campul de lupta doar in momentul in care nu te mai poti misca", "cum sa accepti deciziile autoritatii (arbitrilor) fara a reactiona" sau, mai ales, "cum sa-ti aplauzi adversarul la final, indiferent de cine a castigat".

Rugbyul este un joc al miscarii. Miscarea este cheia, miscarea balonului, a jucatorului cu sau fara balon, in aparare sau in atac. Pentru a juca acest joc dinamic, fiecare jucator trebuie sa fie capabil sa inteleaga alergarea, manuirea balonului, penetrarea apararii adverse si lovirea balonului la cel mai inalt nivel, sub presiunile si restrictiile jocului. Nivelul inalt de pregatire si intelegerea cum, cand si de ce trebuie introduse acestea sunt realizate intr-adevar, ele fiind baza progresului si succesului viitor.

Rugbyul este un joc al continuitatii in ceea ce priveste contactul. Pentru a controla situatiile de contact care se intampla regulat, jocul cere forta, intelegere si luarea de decizii ingenioase si nu intotdeauna usor de identificat. Cand, de ce si cum se evita, se accepta sau se produce un contact; cand, de ce si cum se joaca balonul - sunt probleme care necesita decizii prompte in circumstante agresive. Abilitatea de a lua decizii corecte se confunda cu discernamantul. Prin aceasta, jocul capata continuitate. Pentru unii, aceasta abilitate este din nastere, pentru altii insa este nevoie de educarea si dezvoltarea ei.

Siguranta contactelor are o importanta primordiala. Antrenorii trebuie sa se asigure ca tehnicile sunt corect insusite si devin o a doua natura. Jucatorii de la toate nivelurile trebuie sa joace controlandu-si actiunile ofensive si forta in limitele Regulamentului. Arbitrii si judecatorii de linie trebuie sa foloseasca Regulamentul cu prioritate maxima in ceea ce priveste siguranta jucatorilor.

Rugbyul este un joc de echipa. Responsabilitatea fiecarui jucator este de a se misca si de a continua jocul. Oricum, fiecare jucator are un rol specific in echipa, fara de care miscarile care definesc rugbyul nu s-ar vedea. Neobisnuit, dar nu unic, acest joc este o repetitie de manevre de reincepere a jocului - gramada ordonata, aruncare de la margine si lovituri de reincepere. Ele sunt necesare, dar sunt foarte rar scopuri in sine. Reinceperea jocului permite echipei sa-si declare controlul de care are nevoie pentru a se angaja din nou in jocul dinamic si plin de aventuri. Reinceperea jocului inseamna mereu un punct de plecare, nu o concluzie.

Rugbyul este un joc strategic. Sarcina antrenorului este de a realiza, cu ajutorul si intelegerea jucatorilor, o strategie potrivita echipei. Aceasta strategie trebuie sa fie prietenoasa pe cat posibil. Ea trebuie, constant, sa se dezvolte astfel incat jucatorii sa devina mai tehnici in luarea deciziilor si a actiunilor. Aceasta strategie trebuie sa permita jucatorilor sa recunoasca repetarea situatiilor pe timpul jocului si sa-si constientizeze strategiile inainte de a alge. cea mai buna solutie pentru echipa.

Prin miscarea, prin continuitatea si procesul de luare a deciziilor, prin nevoia de a controla jocul in planificarea strategica si de performanta, rugbyul este un joc pe cat de complex pe atat de simplu. Aceasta insumeaza de la relativ simpla pasa din alergare, inscriere pana la complicatele manevre ale jocului international, unde echipe la fel de tactice pot avea slabiciuni si incearca sa suporte tensiuni mari in efortul de a invinge.

2.Capitolul I

SCURT ISTORIC

EVOLUTIA JOCULUI PE PLAN MONDIAL

Am aflat ca, deja in urma cu 4000 de ani, in Japonia si China, grupuri de barbati se jucau in jurul unui 'bulgare' rotund alcatuit din piele, care de fapt reprezenta o minge. Grecii si romanii, de asemenea practicau jocurile cu balonul unde picioarele si mainile erau autorizate.

Jocul de rugby, impreuna cu celelalte jocuri sportive, isi are originea in jocurile cu mingea ale antichitatii, cum ar fi: 'harpastum', practicat de legiunile romane, 'siulul' breton, 'pallio' italian si chiar in vechile jocuri chineze si egiptene. In Gruzia exista si astazi un joc arhaic care seamana cu rugbyul.

Deci in forma lui moderna, rugbyul a aparut in orasul Rugby, situat la 300 km de Londra, Anglia. William Webb Ellis, un elev al colegiului din localitate, este considerat de istorici inovatorul involuntar al acestui joc sportiv, care a primit numele orasului in care a luat fiinta. in memoria acestui elev si a faptei lui, pe un perete al colegiului din orasul Rugby se gaseste o placa comemorativa care consfinteste acest eveniment.

Timp de patru decenii nu s-a facut nici o diferenta intre fotbal si rugby. Pe parcursul jocului se juca atat cu mana, cat si cu piciorul. in 1863, odata cu aparitia mingii cu camera de cauciuc, s-a infiintat 'Football Association' in care au fost primite doar echipele care jucau mingea cu piciorul, excluzandu-le pe cele care jucau mingea si cu mana. In fata acestei situatii, se infiinteaza in anul 1871 'Rugby-Football Union' care a reunit 27 de echipe, consfintindu-se astfel ruptura definitiva intre fotbal si rugby.

De la aparitie si pana in prezent, jocul de rugby a evoluat continuu. Primul regulament de rugby modificat, ce cuprindea 59 de paragrafe, a aparut in anul 1871 si s-a modificat permanent. Procesul continua si in prezent, odata cu trecerea la profesionism a rugbyului in XV. De mentionat ca, initial, o echipa de rugby a avut 20 de jucatori, iar mai tarziu, in preajma primului razboi mondial, s-a ajuns la o formula asemanatoare celei de astazi, cu 15 jucatori: 8 inaintasi, 4 treisferturi, 2 mijlocasi si un fundas. Anul 1871 este cu adevarat important si prin desfasurarea primului joc international intre Scotia si Anglia.

Forul suprem care hotaraste soarta rugbyului este International Rugby Board, infiintat in anul 1890. Un moment de rascruce a reprezentat anul 1903, cand din 'Rugby-Football Union', rugby in XV, s-a desprins 'Rugby-Football League', rugby in XIII, care a trecut la profesionism. Din acel moment, cele doua forme ale jocului de rugby au evoluat in paralel. in 1924 s-a inregistrat singura participare a rugbyului la Jocurile Olimpice, desfasurate la Paris, unde au participat formatiile Frantei, S.U.A. si Romaniei.

Editia inaugurala a 'Turneului celor 4 Natiuni' a avut loc in anul 1884. Au participat echipele Angliei, Tarii Galilor, Scotiei si Irlandei. Din 1910, prin includerea echipei Frantei se transforma in 'Turneul celor Cinci Natiuni'.

Ca urmare a excluderii Frantei, in anul 1931, din Turneul celor Cinci Natiuni, ia fiinta, in 1934, 'Federatia Internationala de Rugby Amator' sau 'FIR.A', la care s-au afiliat tari din America, Africa, Asia si Europa. in 1966 ia nastere Cupa F.I.R.A., desfasurata atat la juniori, cat si la seniori, transformata ulterior, in 1973, in Campionatul European F.I.R.A.

Anul 1987 aduce si prima editie a Cupei mondiale, desfasurata in Noua Zeelanda. Anul 1996 este momentul in care si ultimul bastion al amatorismului - rugbyul in XV - trece la profesionism.

La nivel mondial, rugbyul prezinta mai multe forme:

- Rugby in XV - forma cea mai veche si mai raspandita

- Rugby in XIII - desprinsa in 1903, profesionista de la inceput

- Rugby in XII, X, VIII - la nivel juvenil, utilizate ca trepte de invatare a acestui joc.

Rugby in VII - a luat amploare in ultimele decenii si are o priza deosebita la public.

Competitii majore:

Cupa Mondiala - la seniori - Rugby in XV, 1987, se desfasoara odata la patru ani, atat la masculin, cat si la feminin. Participa 20 de selectionate, iar echipa Romaniei s-a calificat la toate turneele finale, ocupand locurile 12-14.

Rugby in XIII, se desfasoara odata la patru ani, doar la masculin. Rugby in VII, se desfasoara odata la patru ani, doar la masculin. La juniori - Rugby in XV, se desfasoara anual, la masculin; in 1996 echipa Romaniei a ocupat locul III.

Turneul celor Sase Natiuni (2000), desfasurat intre Anglia, Tara Galilor, Irlanda, Franta,Scotia si Italia. in cadrul acestui turneu se disputa, in paralel, Cupa Calcuta, intre Anglia si Scotia (1873) si Cupa Triplei Coroane, intre echipele britanice (1883). Acesta este o continuare a Turneului celor Cinci Natiuni. Cupa Natiunilor Europene (2000), castigata de la prima editie de echipa Romaniei, este o continuare a Cupei F.I.R.A. Turneul celor Trei Natiuni (1996), desfasurat intre Australia, Africa de Sud si Noua Zeelanda. Turneul Super 12 (1996) se desfasoara la nivel de selectionate regionale din Africa de Sud, Australia si Noua Zeelanda, fiind o continuare a Turneului Super 10.

RUGBYUL IN TARA NOASTRA

La inceputul secolului, rugbyul a patruns in tara noastra (1912), fiind promovat de studentii romani care-si efectuasera studiile in Franta si Anglia. Printre acestia amintim: fratii Iconomu, Grigore Caracostea, fratii Tanasescu, Nicolae Marascu si altii.

La 28 septembrie 1913 a avut loc primul joc intre Tennis Club si Sporting Club, incheiat cu scorul de 3:3.

Anul 1914 reprezinta aparitia primului campionat al Romaniei la care au participat trei echipe: Tennis Club, Sporting Club si Rugby Club. inca de la inceput ia fiinta si rugbyul scolar, 'Cupa Malla', disputata intre liceele 'Sf. Sava', 'Gheorghe Lazar', 'Matei Basarab' si Scoala de arte si meserii.

In vederea organizarii si rezolvarii problemelor legate de acest sport, ia nastere, in 1915, 'Comisiunea de Footbal - Rugby', ca for tutelar. Aparitia primei echipe studentesti de rugby dateaza din 1919, pe langa Scoala Militara de Educatie Fizica, fiind sprijinita de maiorul Justin Marinescu, comandantul acestei scoli. Tot in acest an, 1919, s-a consumat si prima confruntare internationala, la Paris, in cadrul Jocurilor Interaliate. Prima vizita a unei echipe straine in tara noastra a avut loc in anul 1923 si este vorba de clubul german Ruder-Gesellschaft din Heidelberg.

Jocurile Olimpice de la Paris, 1924, reprezinta singura participare a rugbyului la aceasta competitie, precum si prima medalie olimpica castigata de tara noastra, prin echipa reprezentativa de rugby, care s-a clasat pe locul III, dupa echipa Frantei si S.U.A.

In anul 1931 ia nastere Federatia Romana de Rugby care se afiliaza la U.F.S.R. (Uniunea Federatiilor Sportive din Romania). Perioada interbelica a reprezentat etapa consolidarii rugbyului prin infiintarea de noi echipe, aparitia mai multor categorii, intensificarea participarii internationale, imbunatatirea jocului sub aspect tehnico-tactic etc.

Dupa cel de-al doilea razboi mondial, rugbyul romanesc isi continua evolutia, inregistrand numeroase momente de stralucire, printre care amintim:

1954, 21 august - prima echipa britanica - Swansea - la Bucuresti;

1957 - reluarea jocurilor anuale traditionale dintre Romania si Franta;

5 iunie 1960 - prima victorie asupra Frantei cu scorul de 11-5;

castigarea Cupei Campionilor Europeni in 1964 - Grivita Rosie - si in 1967 - Dinamo
Bucuresti;

castigarea de cinci ori a Cupei F.I.R.A.;

participarea la toate turneele finale ale Cupei Mondiale (loc 12-14);

1996, Italia- locul trei la Cupa Mondiala de juniori;

1997, Honk-Kong - locul XIII la Cupa Mondiala de Rugby

STRUCTURA JOCULUI DE RUGBY

Jocul de rugby are o structura complexa si fiabila care cuprinde trei componente de baza: fazele statice, miscarea generala si punctele de fixare. Alternanta si particularitatile acestor componente precum incrancenarea, darzenia si lupta pentru castigarea balonului la fazele statice, abilitatea si maiestria penetrarii apararii adverse in cadrul miscarii generale si capacitatea de conservare sau castigare a balonului la punctele de fixare reflecta frumusetea si grandoarea cu totul speciale ale jocului cu balonul oval.

FAZELE STATICE se definesc ca momente ale jocului de rugby caracterizate prin imobilismul initial al balonului si jucatorilor. Ele vizeaza castigarea posesiei balonului. Fazele statice sunt:

gramada ordonata;

marginea;

lovitura de incepere;

lovitura de reincepere;

lovitura libera directa;

lovitura libera indirecta.

PUNCTELE DE FIXARE se definesc ca momente ale jocului de rugby caracterizate prin imobilismul relativ al balonului si circulatia jucatorilor. Ele vizeaza conservarea sau castigarea posesiei balonului. Punctele de fixare sunt:

molul

MISCAREA GENERALA se defineste ca fiind circulatia balonului si a jucatorilor, exprimata prin diferite forme de joc, in vederea trecerii liniei avantajului. Ea are ca finalitate dezorganizarea apararii sau oprirea atacului si inscrierea de puncte sau recuperarea balonului.

Importanta acestor componente in structura jocului de rugby rezulta, printre alti factori, din evolutia modelului de joc:

Extras din modele elaborate de Dan Badea

Enumerarea unor indicatori reprezentativi ai modelului jocului de rugby reflecta cresterea importantei miscarii generale si a punctelor fixe in structura jocului modern.

LANSAREA JOCULUI reprezinta primul timp al miscarii generale, ulterior fazei statice. Acest timp se caracterizeaza prin organizarea echipelor si joc pe posturi optim structurat, avand ca scop dezorganizarea apararii. Un rol important in cadrul lansarii jocului il are comunicarea intre compartimente si jucatori, precum si eficienta actiunilor tactice colective.

CONTINUITATEA JOCULUI reprezinta al doilea timp al miscarii generale, ulterior transformarii jocului, cu sau fara punct de fixare. Este caracterizat printr-un joc fara posturi, avand ca obiectiv exploatarea dezechilibrului in aparare creat de primul timp. in cadrul continuitatii jocului se remarca importanta pregatirii polivalente a jucatorilor, a capacitatii de anticipare si a jocului fara balon. Miscarea generala se concretizeaza prin trei forme de joc:

JOC GRUPAT-PENETRANT - se defineste ca actiune colectiva ce avanseaza si penetreaza, cat mai rapid posibil, in axul profund, intre spatiile libere ale apararii, cu maximum de jucatori in sustinere.

Referat: Necesarul de Bioelemente Minerale Proiect: Identificarea peroxidazei

JOC DESFASURAT - se defineste ca actiune ofensiva colectiva de avansare si trecere a liniei avantajului prin circulatia balonului spre lateral si crearea supranumericului.

JOC CU PICIORUL - se defineste ca actiune ofensiva colectiva de avansare si trecere a liniei avantajului printr-o lovitura de picior, cu asigurarea superioritatii pe locul de cadere a balonului.

Alternarea formelor de joc in cadrul miscarii generale se realizeaza prin transformare direta, fara punct de fixare (dupa schema: forma de joc ) sau prin transformare indirecta, cu punct de fixare (dupa schema: forma de joc - aglomerare -forma de joc).

ETAPELE INVATARII MISCARII GENERALE

Rezolvarea situatiilor tactice 1-4 jucatori - in aceasta etapa jucatorul va invata actiuni tactice individuale si colective, atac si aparare, in relatie de jucatori, parteneri si adversari, in conditii de superioritate si inferioritate numerica. Se dezvolta capacitatea de perceptie si analiza a actiunilor de joc, precum si optimizarea capacitatii decizionale.

Polivalenta jucatorilor - etapa ce urmareste formarea deprinderilor si priceperilor aferente miscarii generale tuturor jucatorilor de rugby, indiferent de viitoarea specializare pe post.

Selectarea formei de joc - vizeaza formarea capacitatii jucatorului de a opta pentru forma de joc cea mai eficienta, in functie de asezarea apararii adverse.

Sustinerea jucatorilor - are ca obiectiv ameliorarea capacitatii de sustinere a partenerilor. Susfinerea se realizeaza in trei planuri: lateral stanga, lateral dreapta si in axul terenului. Astfel purtatorul de balon are posibilitati multiple de a continua jocul sau de a conserva balonul sau in faza de aparare de a bloca atacul si recupera posesia balonului.

Recuperarea balonului si contraatacul - urmareste formarea deprinderilor si priceperilor de recuperare a posesiei balonului de la adversar si de la declansare a contraatacului in functie de nivelul perdelei defensive (de regula sunt doua trei perdele) unde s-a realizat recuperarea balonului.

Organizarea si reorganizarea ofensiva si defensiva jucatorii vor invata sa se organizeze si reorganizeze in atac si aparare, in functie de momentele jocului, zonele terenului, actiunile de joc etc.

Fazele statice si lansarea jocului se urmareste invatarea, consolidarea si perfectionarea fazelor statice - enuntate anterior - si ale actiunilor tactice aferente acestora, in atac si aparare.

Jocul pe posturi - etapa ce vizeaza specializarea jucatorilor pe posturi, optimizarea tehnicii si tacticii specifice, a interrelatiilor dintre jucatori, integrarea in sistemele de joc etc. Jocul pe posturi este caracteristic primului timp al miscarii generale.

Caracteristicile anatomofiziologice,

motrice si psihice ale copiilor din grupele

de incepatori 8-10 ani

Cresterea si dezvoltarea copiilor prezinta o problema biologica de mare importanta pentru viitorul unei natiuni.

Literatura de specialitate ne prezinta numeroase date, dintre care cele mai importante sunt cele legate de fenomenul de accelerare a cresterii, de fond ereditar, de rolul conditiilor de mediu si social in dezvoltarea copiilor.

O problema care nu poate fi neglijata de antrenor este caracterul particular al biologiei varstei de crestere.

Din datele existente in momentul de fata putem desprinde urmatoarele concluzii:

- Dezvoltarea si cresterea copiilor nu se face uniform ci pe parcursul dezvoltarii apare perioada de accelerare si de intindere a cresterii datorate    atat restrictiilor biologice cat si particularitatilor individuale.

- La sfarsitul perioadei de crestere, copilul ajunge la maturizare somato-vegetativa si psihica. Datorita dezvoltarii neuniforme a copiilor perioada de crestere o impartim in mai multe etape, fiecare etapa avand elemente definitorii.

Datorita faptului ca perioada varstei fiziologice nu corespunde celei cronologice si nici etapelor:

• de scolarizare, vom prezenta periodizarea biologica si vom mentiona in secundar etapele de scolarizare si varstele:
• etapa prepubertara
• etapa pubertara
• etapa postpubertara

Particularitati somatice

La 10 ani, perioada la care ne referim, se observa o crestere mai accentuata a membrelor inferioare, apoi a celor superioare, care de multe ori creeaza dezonorari. In aceasta perioada majoritatea specialistilor vorbesc despre o faza caracterizata printr-o forma alungita a oaselor si muschilor.

Oasele se dezvolta in urma cresterii in lungime, ele fiind mai dure prin consolidarea sistemelor functionale lamelare, ceea ce determina o crestere usoara a rezistentei acestora la solicitarile de tractiune, impingere, presiune, rasucire.

Muschii se dezvolta si ei, mai ales prin alungire fibrelor, si nu in grosime, din aceasta cauza, suprafata lor de sectiune fiziologica este mica, de aici rezulta ca si forta musculara este mica. Musculatura ajunge sa reprezinte 27,2% din greutatea corpului. Lungimea fibrelor musculare permite cresterea valorii lucrului mecanic, cu conditia sa nu existe o ingreunare peste forta globala a muschiului.

Trunchiul este lung, toracele ingust, abdomenul rupt, iar organele interne din cutia toracica sunt slab dezvoltate.

Asigurarea echilibrului corpului in repaus, dar mai ales in timpul efortului intampina dificultati din cauza analizatorului Kinestezic care este

insuficient dezvoltat, precum si datorita faptului ca centrul general de greutate al corpului este mai ridicat fata de sol.

Rezistenta la efort static a copilului la aceasta varsta este mica, in schimb activitatea dinamica de contractii si relaxari succesive este mai putin obositoare.

Eforturile de forta care reclama incordari musculare mari, si cele de rezistenta nu sunt recomandabile la aceasta varsta. Alternarea judicioasa a efortului fizic, intelectual, si al odihnei, alimentatiei rationale bogate in proteine si vitamine, miscarea in aer liber va contribui la dezvoltarea armonioasa a organismului copiilor in vederea angrenarii lor in jocul de rugby.

Particularitati functionale

In concordanta cu particularitatile morfologice se observa o capacitate functionala caracterizata prin:

- capacitatea redusa de adaptare,

- rezistenta functionala a aparatului cardio-vascular si respirator la efortul fizic.

La copii capacitatea vitala este de 2000 cm³, datorita plamanilor slabi dezvoltati, si ajunge la 3000 de cm³ in jurul varstei de 14-15 ani. Cordul depune mari eforturi pentru irigarea organelor si sistemelor, lucru datorat ingustarii himenului vaselor de sange ceea ce genereaza de multe ori instalarea fenomenului de oboseala, ameteli si tulburari ale sistemului cardiac. Numarul de respiratii la copiii de pana in 15 ani este de 20 r/min iar la adulti este de 16-18 r/min.

Respiratia este mica, superficiala comparativ cu adultii, si ventilatia pulmonara se produce prin marirea frecventei respiratorii si nu pe seama adancirii ei. Orice tulburare a activitatii plamanilor dauneaza lucrul inimii.

Imbolnavirea organelor respiratorii la copii se observa frecvent iarna si primavara, lucru ce impune un echipament corespunzator.

Particularitati motrice

Organismul copilului prezinta o dezvoltare pe mai multe planuri: se mareste plasticitatea scoartei cerebrale, mobilitatea proceselor nervoase, excitatia si inhibitia, viteza

La copii organismul prezinta disponibilitati pentru dezvoltarea vitezei sub formele ei simple de dezvoltare.

Odata cu viteza progreseaza la aceasta varsta si indemanare pubertatea fiind numita 'varsta indemanarii'.

Disproportia dintre diferite segmente ale corpului face ca executarea diverselor miscari sa se remarce o oarecare stangacie, dar sunt disponibilitati pentru marirea indemanarii atunci cand aceasta calitate se dezvolta simultan cu orientarea in spatiu.

Imbunatatirea calitatii muschiului si mai ales laturii functionale care conditioneaza viteza, sporeste capacitatea de forta in regim de viteza sub forma detentei, si capacitatea de efort static-moderat.

Capacitatea de rezistenta este mai redusa, mai ales rezistenta cardio­vasculara, fapt ce impune actionarea sistematica cu mijloace bine alese si dozate pentru dezvoltarea ei.

Trebuie sa se actioneze asupra rezistentei in regim de forta sau viteza, sa se antreneze grupe musculare mari, care sa permita activitatea nestingherita a aparatului cardio-respirator.

Rezistenta este mai mica la aceasta varsta in comparatie cu alte varste, se impun masuri metodice atente in procesul dezvoltarii pentru a se putea obtine indici superiori in dezvoltarea ei.

Alergarea, deprinderea cea mai larg aplicata se desfasoara in mod deosebit neorganizata, cea organizata solicita un efort mai mare, cu inaintarea in varsta se observa o tendinta de scadere a volumului alergarii, lucru ce trebuie remediat prin interventia profesorului.

Se observa in multe cazuri greseli transmise la varsta frumoasa, cum ar fi: alergare pe calcaie; alergare pe toata talpa; oscilatii ale trunchiului in plan lateral; insuficienta fazei de zbor; alergare ingenuncheata; lipsa lucrului de brate etc. care trebuie corectate folosindu-se exercitii speciale.

Particularitatile psihice

Activitatea nervoasa si psihica se dezvolta rapid atingand nivele superioare si ca urmare procesele gandirii; analiza, sinteza abstractizarea se perfectioneaza, ceea ce face posibila rezolvarea unor situatii problematice. Dezvoltarea psihica la aceasta varsta este bine sintetizata.

Caracterul ei general consta in cucerirea unui nou mod de a rationa, care nu se refera numai la obiecte sau relatii, ci si la ipoteze din care pot fi trase consecintele necesare fara ca subiectul sa se pronunte asupra veridicitatii sau falsitatii lor inainte de a examina rezultatul acestor implicatii?

In antrenamentul de performanta sarcinile pregatirii psihologice sunt: formarea capacitatii de analiza si aprecierea independenta a situatiilor ivite, in instruirea sportiva; educarea calitatilor de vointa; dezvoltarea gandirii tactice; formarea capacitatii de invingere a emotiilor negative; evitarea supraincarcarii afective.

Calitati motrice necesare pentru faza de contraatac

in jocul de rugby

Viteza

Sub raport functional viteza este conditionata in principal de doua elemente fundamentale: a) Activitatea sistemului nervos - si in principal a scoartei cerebrale unde se realizeaza intreaga comanda coordonare si reglare a miscarii, durata medie - de 70-82 m/s a acestor operatii poate fi redusa prin antrenament care inlesneste formarea unor stereotipuri dinamice motrice intr-un timp mai scurt, conditionate genetic sub raportul rapiditatii de instalare.

b) Metabolismul de la nivelul muschiului - care asigura energia necesara contractiilor musculare in conditii de anaerobioza. Energia necesara in cazul efortului de viteza in anaerobioza rezulta din descompunerea ATP in ADP si acid fosforic, in muschi, ceea ce permite realizarea cuplajului excitatiei-contractie. Sub raport morfologic s-a dovedit ca fibrele musculare care asigura viteza sunt cele albe bogate in mitocondrii. Dezvoltarea acestei calitati debuteaza la copii prin preocuparea pentru dezvoltarea vitezei de reactie si a celei de deplasare.

Viteza de reactie se poate dezvolta pentru ca reclama miscari simple accesibile copiilor, iar cea de deplasare se poate dezvolta pe fondul alergarii in general, deprinderea constituind o achizitie naturala.

Viteza se dezvolta pe fondul unui organism odihnit de regula la inceputul lectiei de antrenament.

Se realizeaza in serii scurte (3-4-6), abuzand de viteza are efecte contrare mai ales cand se efectueaza pe un fond sarac in deprinderi tipice sau lipsite in pregatirea fizica multilaterala.

Lucrul excesiv de viteza (volum exagerat cu intensitati maxime) pe un fond lipsit de pregatire fizica duce la instalarea prematura a 'barierei de viteza'.

Pentru dezvoltarea vitezei la copii de 8-10 ani se folosesc exercitii de alergare de viteza cu pas lansat pe distante de 10, 15, 20, 30, cu intensitate 80-100%.

Se mai fac exercitii sub forma de stafeta si jocuri dinamice.

Metodologia de lucru se bazeaza pe repetarea exercitiilor cu viteza si efort mare - de putere - cu incarcaturi mici.

Se lucreaza cu intensitate mare si maximala in conditii de excitabilitate optima a scoartei cerebrale.

La varsta copilariei viteza se manifesta pe baza mobilitatii proceselor corticale, a mobilitatii si supletei articulatiilor si musculaturii: iar mai tarziu pe baza evolutiei calitatilor motrice.

Indemanarea

Substratul biologic al acestei calitati se gaseste situat in aria motrica a scoartei cerebrale si a analizatorului chinestezic,in selectie la copii se impune exigenta fata de aceasta calitate.

indemanarea generala fiind o calitate innascuta sta la baza indemanarii speciale care se dezvolta numai in conditiile speciale respectiv rugby-ului si mai ales in fazele de contraatac unde trebue sa ai o indemanare foarte buna in pasarea balonului,receptionarea balonului schinbari de directie indemanarea este o calitate complexa care este rezultanta mai multor factori ca: simtul echilibrului, al orientarii corpului in spatiu, a coordonarii membrelor si a marilor grupe musculare, a diferentierii si reproducerii directiei, a vitezei si amplitudinii miscarii, al diferentierii si reproducerii intensitatii contractiilor musculare.

Contractiile musculare sunt deplin evoluate la copii

Din toate cele expuse mai sus se poate trage concluzia ca dezvoltarea indemanarii trebuie sa se faca de timpuriu pentru ca efortul fizic produce

modificari calitative ca efect al actiunii factorilor interni (interoceptivi) si externi (exteroceptivi) de pe ambele emisfere cerebrale.

Forta

Forta este capacitatea de a invinge o rezistenta externa sau de a i se impune prin efort muscular. Forta este una din caracteristicile de baza ale miscarii. Datorita calitatilor fibrelor componente muschii pot manifesta forta:

• in regim static - izometric fara deplasarea segmentelor;
• in regim miometric de scurtare
• contractie izotonica
• contractie auxotonica

in regim de cedare - polimetric. Factorii care determina valoarea fortei dezvoltate:

• Numarul fibrelor musculare
• Gradul de coordonare neuro-musculara
• Concentrarea excitatiei
• Grosimea muschiului
• Perfectiunea proceselor metabolice.

In jocul de rugby cea mai importanta forma de manifestare a fortei este forta in regim de rezistenta - este capacitatea organismului de a efectua efort de forta timp indelungat.

'Forta' am pus cuvantul forta in ghilimele pentru ca de fapt la incepatori si mai ales la copii nu facem forta in adevaratul sens al cuvantului ci o pregatire prealabila pentru lucrul de forta in perspectiva. Directiile dezvoltarii fortei 'fortei' la copii si la juniori mici sunt: dezvoltarea analitica a fortei principalelor grupe musculare (musculatura triplei extensii si membrelor inferioare, musculatura abdomenului si ridicarea coapselor, musculatura spatelui, bratelor si centurii scapulo-humerale), dezvoltarea detentei (a fortei explozive).

Prezentarea nivelului de dezvoltare a fortei in copilarie la 10 ani este de 56 % si abia la 20-30 ani este de 100%

Specificul jocului de rugby de lupta nemijlocita cu adversarul in disputa pentru balon, de sustinere in 'forta' a purtatorului de balon se impune o grija deosebita in instruirea tinerilor rugbysti pentru inarmarea lor cu robustete si forta musculara. Pentru dezvoltarea formei la copii se folosesc exercitii cu incarcatura proprie cu parteneri si cu haltere mici.

Rezistenta

Rezistenta este capacitatea organismului de a efectua un efort oarecare timp indelungat cu eficacitate constanta.

Factorul limitativ este oboseala, dar pentru dezvoltarea rezistentei este necesar sa se lucreze in conditii de oboseala.

Valoarea rezistentei depinde de urmatorii factori:

capacitatea da efort a sistemului cardio-vascular, respirator, muscular;

calitatea proceselor metabolice si resurselor energetice;

coordonarea functiilor de catre sistemul nervos central;

calitatea proceselor volitive;

raportul intre efort si odihna.

La copii pe primul plan trebuie sa se situeze preocuparea pentru dezvoltarea rezistentei aerobe, folosind in acest stop 'metoda efortului neintrerupt' reprezentata prin alergare de durata. La copii se propune si dezvoltarea rezistentei anaerobe lactacide pentru care vom folosi 'metoda repetarilor' (doua - trei repetari intr-o serie cu 2-3 serii intr-o sedinta cu distantele precizate (150 - 200 m ) si care vor fi inscrise in durata inscrise aprox. 25 - 30 la 40 - 45 secunde.

Exercitiile de rezistenta se recomanda lucrul alternativ pe tot terenul de rugby sau intr-un parc natural ori padure unde mobilizarea sportivilor este simultana, de starea de buna dispozitie si pofta de lucru determinate de aerul curat si cadrul vegetal.

Mobilitatea

Reprezinta calitatea sistemului musculo-ligamentar si a articulatiilor care permite efectuarea miscarilor cu mare amplitudine. Factorii limitativi ai mobilitatii:

• tipul articulatiei si structura acesteia;
• masa musculara, tonusul musculaturii;
• coordonare neuro-musculara
• starea de incalzire a aparatului locomotor etc.

Pentru dezvoltarea mobilitatii intalnim metode bazate pe actiuni dinamice, active repetari de exercitii cu caracter de mobilitate fara sau cu ingreuieri.

Mobilitatea articulara depinde de elasticitatea muschilor si ligamentelor putand fi modificata de factorii interni si externi (temperatura, ambianta, oboseala, gradul de antrenament.). Valoarea ei maxima se gaseste la 15 - 16 ani si se obtine foarte usor in copilarie (8-10 ani).

Dezvoltarea excesiva a mobilitatii articulare produce efecte negative atat pentru perfectionarea celorlalte calitati motrice cat si deficiente de postura.

Este expresia puterii musculare maxime in minimum de timp, deci travaliu exploziv depinzand de numarul si viteza de angrenare a unitatilor neuro-musculare.

3.Capitolul II

SCOPUL SI SARCINILE LUCRARII

SCOPUL LUCRARII

In aceasta lucrare ne propunem sa orientam procesul de pregatire in directia perfectionarii nivelului de organizare si desfasurare a actiunilor de joc pe linia de treisferturi, prin sporirea ponderii si eficacitatii actiunilor de contraatac, in sistemul de joc al fiecarei echipe de copii, pe baza insusirii si aplicarii unor combinatii tehnico-tactice variate. Avand in vedere importanta metodei modelarii in instruirea individuala si colectiva a jucatorilor in special de pe linia de treisferturi, ne propunem sa aducem o contributie teoretica si metodica privind:

a) lamurirea unor aspecte metodice care ne faciliteaza intelegerea jocului de rugby si in special a jocului de contaatac.

b) Importanta specializarii si individualizarii jucatorilor pe posturi, cupluri si compartimente.

c) Punerea la dispozitia tehnicienilor din domeniul rugbyului (cei cu mai putina experienta) a unor metode si mijloace pentru eficientizarea jocului specific de contaatac.

SARCINILE LUCRARII

a)        Caracteristicile particulare pentru invatarea si pregatirea copiilor pe linia de treisferturi pentru faza de contraatac.

b)        Cunoasterea modelului de joc, formelor de joc si a zonelor tactice particulare jocului de contaatac in rugby

c)        Prezentarea posturilor si a sarcinilor jucatorilor pe posturi, cupluri si compartimente;

d)        Elaborarea de mijloace tehnico-tactice pentru specializarea jocului pe linia de treisferturi, in fazele de contraatac.

MOTIVATIA realizarii TEMEI

Lucrarea se incadreaza in randul metodicii tehnico-aplicative de specialitate in rugby. Am considerat ca experienta mea in calitate de sportiv jucand rugby la copii, juniori si seniori imi va permite sa fiu obiectiv si concret. Aceasta lucrare a pornit de la ideea formarii unui concept comparativ critic, privind aprecierea unor scoli de rugby din Romania si a scolilor din tarile din 'lumea buna' a rugbyului cat si cele in proces de dezvoltare a acestui sport,precum si aprecierea a unor jocuri de rugby din tara noastra si a jocurilor din 'lumea buna' a rugbyului international (vizionarea jocurilor din campionatele interne ale Romaniei - jocuri la nivel de nationale de juniori, tineret, seniori ale Romaniei, vizionare prin intemediul televiziunii si a casetelor de specialitate a celor mai mari forte ale rugbyului international: Australia, Noua Zeelanda, Africa de Sud, Anglia, Franta, Scotia, Tara Galilor, Irlanda etc).

Desi in ultimul timp Romania a progresat in jocul pe treisferturi, totusi exista unele reticente pentru a ne face din acest compartiment o arma de temut pentru adversari,si una din aceste retineri este si jocul de contraatac. Avem dorinta de a progresa printr-o inalta tinuta rugbystica si dorim sa avem rezultate, atat in campionatele interne, cat si la intalnirile de nivel international. Acest ideal este pe masura posibilitatilor si a talentelor de care dispune rugbyul romanesc.

Pentru a practica rugbyul de calitate trebuie sa ne impunem in rugbyul mondial prin daruire, stradanie, inteligenta si pricepere pe care le presupune munca si pregatirea in acest joc, atat la nivelul jucatorilor, cat mai ales la nivelul antrenorilor si specialistilor din rugbyul romanesc.

IPOTEZA LUCRARII

Timpul si energia sunt factori limitativi in pregatirea sportivilor, de aceea se impune gasirea unor metode si mijloace prin care sa se eficientizeze instruirea jucatorilor de pe linia de treisferturi. in aceasta lucrare, noi presupunem ca printr-o buna cunoastere a contraatacului cat si a procesului de selectie specific posturilor se va obtine un inalt grad de perfectionare, contribuind la cresterea nivelului de pregatire a copilului.

METODE DE CERCETARE UTILIZATE

In aceasta lucrare am folosit metode cu caracter general (metoda istorica, metoda modelarii) si metode, procedeee si tehnici de investigare - metode particulare (metoda observatiei, metoda studierii documentelor). in domeniul activitatilor corporale sunt utilizate in mod firesc metode ale pedagogiei, fiziologiei, psihologiei, sociologiei, biomecanicii, medicinei si alte stiinte sau discipline, in functie de tema propusa si de directiile in care se urmareste cunoasterea fenomenelor. Aceasta lucrare se refera mai pregnant la metoda invatarii si metoda modelarii.

Metoda istorica - am studiat si am facut o paralela intre aparitia si dezvoltarea rugbyului pe plan mondial si aparitia si dezvoltarea rugbyului in Romania.

Metoda observatiei este o metoda cu o pondere mare in antrenamentul sportiv. De regula, observatia este vizuala, dar este si un proces de inregistrare a celor vazute. Investigatiile facute prin aceasta metoda s-au referit la comportamentul jucatorilor pe linia de treisferturi din punct de vedere motric, tehnic si tactic. Prin aceasta metoda am urmarit diferite jocuri de rugby din campionatul romanesc si foarte multe jocuri din rugbyul international. in acest fel am fost determinat sa-mi focalizez ideile catre aceasta lucrare. Am reusit sa inregistrez o serie de meciuri de rugby si sa prelucrez o serie de sisteme de joc din care mi-am format o conceptie de formare si pregatire a jucatorilor de pe linia de treisferturi pentru a crea o faza de contraatac.

Metoda studierii documentelor - este o metoda indispensabila unui profesor/antrenor, care preda rugbyul in scoala sau lucreaza in performanta. Este o metoda care te insoteste atat
timp cat vei instrui elevi intr-o scoala sau sportivi de performanta. Foarte multe materiale de specialitate au aparut periodic, din partea institutiilor de invatamant si a federatiilor de specialitate, pentru a ne consolida si aprofunda cunostintele din punct de vedere metodic. Aceasta metoda m-a ajutat foarte mult in conceperea si definitivarea acestei lucrari.

Metoda modelarii - in termeni generali, un model este o imitatie, o simulare a realitatii, alcatuita din elemente specifice ale fenomenului observat. Modelul tehnic si tactic consta din planul individual de joc si actiune al fiecarui sportiv, care trebuie integrat in modelul coechipierilor. in acelasi fel, modelul de pregatire fizica se refera la reactiile si adaptarea jucatorilor la intensitatea jocului. Modelul ambiental se refera la: conditiile in care joaca sportivii (echipament, ora meciului, calitatea arbitrajului si eventualitatea efectuarii unui scurt antrenament pe teren inaintea jocului oficial)

Adesea, un mediu nefavorabil poate da nastere unei tensiuni puternice, care tulbura procesele psihologice (concentrare, autocontrol, combativitate, perceptie, luciditate, reactie rapida si luarea deciziilor). Un public prietenos poate stimula aceste trasaturi si face ca performanta sa fie mai buna.

In anumite parti ale antrenamentului, daca e nevoie, se pot reproduce elemente cum sunt: public ostil si zgomotos, pentru ca sportivii sa invete sa reziste la efectul negativ asupra performantei. Insusirea modelului integral necesita timp indelungat, care trebuie impartit in subsisteme pentru a permite asimilarea progresiva, mai ales in timpul fazei pregatitoare. Spre sfarsitul acestei faze, inainte de jocurile demonstrative, incorporati in modelul integral modele simple si testati-le contra unor adversari cu diverse capacitati. in faza precompetitionala, antrenorul poate planifica in ce competitii se va concura, cu o atentie deosebita pentru turnee. Nu sunt de asteptat mari rezultate la competitii daca antrenorul nu si-a pregatit echipa pentru ele. in timpul unei astfel de 'repetari', antrenorul trebuie sa tina cont de ora desfasurarii si frecventa jocurilor, intervalul de timp dintre ele, precum si mijloacele de refacere pe care le vor folosi sportivii inaintea fiecarui joc.

.Capitolul III

Contraatacul la rugby, este la fel ca in toate sporturile, este trecerea din aparare in atac si este marcat in mare masura de catre posesia balonului. Jocul de coontraatac este de obicei foarte avantajoas pentru echipa care stie cum sa realizeze bine aceasta faza pentru ca apararile practic nici nu exista sau sunt dezorganizate. Trebuie sa utilizam toate baloanele care le recuperam in special daca avem o posesie slaba trebue sa mentinem presiunea asupra adversarului si apoi sa fim pregatiti de contaatac. In rugby posesorul balonului este unicul care poate ataca. Vom incepe cu o situatie in care noi nu avem balonul si suntem in aparare, principalele obiective a fiecarei echipe in aparare sunt

-Impiedicarea echipei contrarii sa avanseze atat jucatorii ei cat si balonul

-si recuperarea balonului

Echipa adversa poate pierde posesia balonului din doua cauze fundamentale :

-Prin proprie initiativa (o decizie tactic), in principiu ar fi o pierdere temporara a posesiei, un castig mare de teren sau dintr-o situatie de joc conplicata La o initiativa a echipei din aparare, de catre presiune defensiva obtininduse din placaje, loviturile gresite cu piciorul a rivalilor sau decizii rele luate de adversar dar de cele mai multe ori sunt provocate de presiunea echipei din defensiva .

Odata cu pierderea posesiei balonului a echipei, incepe faza de recuperare, si putem vorbii de trei tipuri de situatii bazice de recuperare :

- Cand mingea se afla inca in mainile unui adversar, exista mai multe tipuri de recuperare, dar noi putem sublinia, izolarea adversarul contrar si mingea de coechiperii lui aceasta tehnica ne pune in posesia balonului cel mai rapid.

- Cand balonul este in aer atunci cand adversarul cauta terenul sau tusa cu sut,este foarte inportant sa dominam tehnica receptionarii mingii din aer , pentru ca daca o lasam sa cada vom pierde multe obtiuni de joc.

-Cand balonul este pe sol, jucatorul il poate culege pentru el pentru un coechipier sau sa asigure posesia balonului printr-o mica aglomerare, sau avansand.

Odata cu recuperarea posesiei balonului ajungem la punctul cel mai important al fazei de contraatac, utilizarea blonului pe care lam terminat de recuperat.

Este foarte inportant ca toti jucatorii din echipa care va contraataca sa se reaseze cat mai repede posibil pentru a sustine coechiperul care poseda balonul si reasezarea se face in functie de :

-In locul unde se desfasoara jocul in functie de linia de avantaj si terenul de tinta

-In finctie de echilibrul dintre atac si aparare si organizarea lor

-realizarea eficienta a jocului tinand cont ca orice intarziere favorizeaza reorganizarea echipei din aparare

-trebue sa contraatacam foarte rapid orice timp pierdut in utilizarea balonului da timp echipei rivale sa se reaseze si sa se reorganizeze in aparare

-trebue sa realizam contraatacul in locurile mai dezorganizate al apararii adverse pentru care trebue sa localizam spatiile libere si dirijam atacul catre ele si foarte important e sa mentinem spatiile libere pe care leam localizat.

Putem marca unele norme generale pentru a duce la o buna executie a contraatacului in functie cu situatia noastra cu linia de avantaj (linia de avantaj este o linie imaginara paralela cu linia terenului de tinta care trece pe punctul de unde punem in joc balonul in fazele statice si prin mijlocul aglomerarilor)

Daca recuperam balonul inaintea liniei de avantaj, alergam cu el spre zona de eseu al echipe contrare .Trebue sa tinem cont ca in fata noastra avem foarte putini ruvali si ca orice retinere de balon da timp adversarilor sa se stranga in aparare,cu cat sustii jucatorul cu balonul cu atat mai greu pentru aparatorii sa se reorganizeze.In cazul in care se produce o aglomerare putem avea acces din partea atacantilor avand multi aparatori in afara jocului.Daca recuperarea balonului are loc la linia de avantaj putem opta pentru un joc desfacut (deschis) mentinand aceasi directie ce o avea balonul sau penetrind .

Daca recuperarea se face in spatele liniei de avantaj, jucatorul care recupereaza balonul inainte de al controla trebuie sa fie constient unde se afla rivalii si coechiperii.Daca adversarii sunt inprastiati prin teren poate opta sa joace prin penetrare infiltrandu-se printre rivali si sustinanduse cu pase scurte.

Daca sunt multi adversari in fata recuperatorului, cu siguranta sunt spatii lipsite de aparare in lateralele terenului si trebue sa dirijam atacul in acele zone cu pase lungi si joc desfasurat.

Jocul de rugby de-a lungul anilor a evoluat constant in imbunatatirea si crearea de noi strategii de atac si de aparare, initial crescand de la faze fixe, apoi mai tarziu a evoluat in faza a doua.

Cu toate acestea, in ultimii ani au avansat sisteme defensive, in asa fel incat a ajuns sa domine atacul in cele mai multe faze ale jocului. Jucatorii capabili sa execute incursiuni rapide si inzestrati cu abilitati rafinate poate face fata la astfel de aparari atat de ermetice atunci cand au posibilitatea,la fel si sutul sa convertit intr-o principala maniera de a marca puncte.

Una dintre provocarile ce le prezinta rugbyul este de a exploata resursele ce permite recuperarea echilibrului pierdut.

Contraatacul este o arma excelenta de a o utiliza pentru a desface aceste aparari bine organizate, utilizarea lor corecta poate oferi un spectacol excelent si poate transforma de asemenea, un rezultat negativ in unul pozitiv si prin urmare schimba istoria unui partide.

Contraatacul pe langa pase si alergare in viteza , nu e o obtiune usor de ales la echipele de rugby si mai ales la copii utilizarea lui implica un mare angajament pentru ca eruarile se vor plati scunp,dar in majoritatea cazurilor de esec copii fac uz de a lovi cu piciorul balonul ca un mijloc de a elimina responsabilitatea pe care el singur a luat-o.Oricum contraatacul este o resursa indispensabila in anumite momente ale jocului. Un exemplu este atunci cand avem o buna recuperare a mingii dintro aglomerare si suntem pe finalul meciului si scorul este nefavorabil .Contraatacul necesita o anumita doza de curaj si de incredere in eficacitatea coopiilor. Desi nu toate situatiile sunt favorabile pentru al realiza, de-a lungul partidei sunt prezentate excelente oportunitati care sunt ratate. Utilizarea sa nu inseamna a se face lucrurile orbeste sau in perioadele nefavorabile,majoritatea echipelor ce utilizeaza aceste faze de contraatac stiu sa-si asume un risc calculat in antrenamentele cu copii trebuie sa dedicam suficienta atentie pentru ca ei sa invete sa efectueze o lectura corecta a jocului pe care sa le permita sa aleaga intre a face sau a abandona incercarea de a coontraataca. Este de remarcat ca exista putin timp dedicat pe durata antrenamentelor si trebue sa fie incurajate utilizarea lor inca de la copii si juniori, chiar si cu pretul de a plati scump greselile.

DEZVOLTAREA

Un contraatac se produce atunci cand o echipa pierde posesia mingii si acest lucru este exploatat de catre echipa adversa pentru a ataca. Obtinerea mingii poate sa apara in doua moduri :

Din situatii surprinzatoare

Este atunci cand obtii posesia in mod neasteptat, de exemplu, atunci cand este interceptata o minge sau atunci cand echipa adversa pierde mingea de la un Ruck, Maul, sau tusa. Aceste situatii care fac parte din jocul spontan, in general este excelent pentru a contraataca, deoarece vor gasi echipa adversa dezorganizata in defensiva. Echipa care obtine mingea in acest fel nu ar trebui sa fie surprinsi,va trebuii sa fie pregati si sa actioneze rapid. Surpriza este in principal factorul pentru a incepe un contraatac.

Din situatii calculate

Cand se obtine posesia balonului sutat de catre adversar si nu iese in afara terenului de joc,spre exemplu in spate sau in lateral aceste situatii sunt favorabile pentru a stabili unele modele de prezentare a contraatacul.

Localizare in terenul de joc: RECUPERAREA DIN SPATELE LINIEI DE AVANTAJ-jucatorii trebue sa dea imediat continuitate jocului evitand orice intarziere in utilizarea balonului si conservand aceasi directie de atac,o alta obtiune este lovirea cu piciorul si se realizeaza atunci cand nu ai aparatori raspanditi in terenul advers.

         RECUPERARE LA LINIA DE AVANTAJ-recuperatorul mingii trebue sa actioneze in functie de spatiul lasat de aparare.Daca mingea iese rapid dintr-o aglomerare contraatacul se poate realiza pe partea opusa de unde isi avea originea balonul

RECUPERAREA IN SPATELE LINIEI DE AVANTAJ-Se produce cu balonul luat de ultima recuperare de la baloanele sutate trebue sa tinem cont de urmatorii factori :

ANTICIPAREA- Jucatorii care receptioneaza trebue sa fie amplasati in pozitii ce ii permite a prinde balonul din aer,cand este sutat asupra jucatorului receptor dar de multe ori nu este propice pentru al juca,cei trei din spate trebue sa analizeze sutiorii adversi in principal uvertura si fundasul trebue sa avem in vedere ca acestia sunt stanga sau dreapta si de puterea loviturii de picior la fel si de factorii externi ca ploaia,vantul,soarele contra si terenul de joc.

CITIREA JOCULUI

Jucatorul receptionant : -un jucator experimentat inainte de a receptiona balonul anticipeaza obtiunile pentru a initia un contraatac.

Dar la echipele de copii care nu au experienta necesara trebue sa se concentreze prima data la receptionare balonului din aer si apoi initierea unui contraatac,dar o situatie probabila cand balonul poate cadea pe sol la fel de inportant este si asezarea corpului in asa fel incat sa ia balonul dar nu orbeste pentru a face inainte.

Imediat dupa ce avem mingea jucatorul trebue sa faca rapid o lectura a jocului si alegand o obtiune cat mai buna pentru a contraataca.

Jucatorii care vin in sustinere : - inainte de a receptiona balonul coechiperii trebue sa ia pozitii ce le permite pentru participarea la desfasurarea jocului de contraatac

COMUNICAREA

-Daca balonul este receptionat cu destula presiune de jucator, si presingul advers face presiune asupra lui coechiperii din sustinere trebue sa ii indice verbal actiunea mai convenabila

-Daca receptionantul initiaza o incursiune cu balonul nu este neaparat necesara comunicarea orala dar sustinatorii trebue sa reactioneze imediat la actiunea purtatorului de balon intrand in joc si sustinandul.

OBTIUNI DE ALERGARE

-Se poate alerga pentru a scapa de aparatorii adversi,catre spatiile libere ,catre coechiperii ce vin in sustinere,catre un grup de aparatori,catre sutior.

-Cand se initiaza un coontraatac dintro lovitura de picior ,se deschide o gama de posibilitati pentru a contraataca si fiecare antrenor poate elabora diferite strategii,exista unele concepte de joc care sunt orientari de baza pentru astfel de posibilitati.

CONCEPTE DE BAZA

- Cand nu se dispune de timp pentru a initia un contraatac este important sa mentinem controlul balonului iar jucatorii din sustinere trebue sa se lege si sa formeze o spontana, dupa consolidarea spontanei se vor crea noi spatii in defensiva adversa atunci cand se va elibera balonul.

-Cand se dispune de putin timp trebue sa transmitem rapid balonul la un coechiper ce vine in sustinere, aceasta actiune are ca finalitate fixarea urmatorului adversar.

-Daca jucatorii dispun de timp si spatii trebue sa alerge spre apararea adversa inainte de a transmite jocul pe spatii.

Cand adversarii urca in linie pe latimea terenului se poate recurge la sut cautand spatiile care se formeaza in spatele aparatorilor. In general cei care initiaza contraatacul sunt jucatorii din spate astfel foarte important ca sustinatorii sa se retraga si sa localizeze jocatorii din ofensiva. Pe durata partidelor se prezinta situatii in care fundasul si aripile pot initia o alergare evaziva pentru a da timp coechiperilor sa ajunga in sustinere. Contraatacul permite situatii precum pasele lungi sau alergare in viteza prin teren, situatii in care nu sunt favorabile in alte momente ale jocului.

EXERCTII METODICE PENTRU INVATAREA CONTRAATACULUI LA O ECHIPA DE COPII DE 8-10 ANI

MODELUL Nr 1

OBIECTIV Contraatacul prin realizarea supranumericului.

Locul

Delimitam un dreptunghi de 20x10 m(dimensiunile pot varia depinzand de nivelul si numarul de jucatori).

Echipe de 3 contra 2

Variante 2 contra1  conta 2 ;3 conta 1 ;5 contra 3 ;4 contra 3 etc

Antrenorul sau un jucator din echpa din aparare loveste balonul cu piciorul si alearga pentru a marca, echipa adversa receptioneaza balonul si initiaza un contraatac jucatorul care receptioneaza balonul si sustinatorii fac rapid o vizionare a jocului si apoi initiaza o contra si alege o obtiune profitabila, coechiperii trebue sa adopte imediat o pozitie ce le permite sa participe la desfasurarea jocului.

MATERIALE-conuri pentru delimitarea terenului ,balon si scuturi de soc

                       OBSERVATII :

-Apararea : jucatorii din aparare in functie cu directivele antrenorului vor varia pozitiile initiale pentru a iesi in aparare(dreapta,stanga,in linie) ;

-Atacul :jucatorii atacanti la fel ca aparatorii pot alterna pozitiile initiale si trebue adoptata rapid pozitii ce le permite participarea la joc.

MODELUL 2

Obiective : contraatac creind spatii pentru parteneri sau debordand

Locul :delimitam un dreptunghi de 20x10m(variaza dupa numarul de jucatori si nivelul acestora)

Variante :3contra3

Actiunea :la fel ca la modelui1

Aparatorii vor conplica mai mult coontraatacul. Incorporarea loviturii de picior este o obtiune valida cand nu avem posibilitati de a vulnera apararea adversa

MATERIALE-conuri pentru delimitarea terenului ,balon si scuturi de soc

OBSERVATII

Aparatorii si atacantii vor varia pozitiile initiale,in functie de comenzile antrenorului

MODELUL 3

OBIECTIV : Contraatac cautand spatii pentru penetrare sau debordare.

LOCUL :terenul de joc

VARIANTE : se include si linia a treia.

Antrenorul sau un jucator din echipa din aparare suteaza balonul si alearga pentru a marca echipa adversa receptioneaza balonul si initiaza un contraatac. Jucatorii vor adopta o pozitie strategica asemanatoare cu cele ce se produc in timpul partidelor cu configuratii diferite ca tusa,ruck,maul.

OBSERVATII

-Balonul va fi sutat in diferite zone din suprafata de joc

-Echipa adversa va raspunde in functie de medelul propus de antrenor

-Este bine sa folosim mai multi atacanti decat aparatori

.Capitolul IV

Caractzerizarea de sinteza a jucatorilor specializati pe posturile PENTRU CONTRAATAC

Linia de trei-sferturi este linia de atac si contraatac, aici se constuesc toate fazele unui contraatac de la initiere pana la finalizare, sau cavaleria echipei prin indemanarea cu care poarta si transmit balonul intre ei prin subtilitatea cu care forteaza patrunderea in linia adversa, prin generozitatea cu care atrag asupra lor doi adversari pentru a crea spatiu liber de actiune a coechipierului urmaresc inscrierea de incercari in terenul de tinta advers.Deci linia de trei-sferturi sunt cei ce indeplineesc parametrii pentru a sustine o faza de contraatac:

1.Vivacitate-Rapiditate

2.Tehnica individuala-Precizie

3.Controlarea deplasarii

5.continuitate

In aparare au sarcina de a-l opri pe purtatorul de balon advers prin placaj din fata, lateral sau din spate, recuperare.

In ambele momente de atac-aparare sunt ajutati si de fundas care este ultimul aparator, Caracteristica efortului acestui compartiment este de viteza sub toate formele de manifestare, indemanare, rezistenta in regim de viteza, forta dinamica si in special printr-o mare capacitate de analiza si de decizie rapida, acest post este declansatorul majoritatii fazelor de contraatac.

Mijlocasul la gramada este jucatorul care impreuna cu mijlocasul la deschidere, face legatura intre inaintare si linia de trei-sferturi. Mijlocasul la gramada trebuie sa imbine robustetea cu agilitatea si abilitatea la o inaltime si o greutate medie. Aceste caracteristici somatice ii permit sa reziste la contactele dure la care este supus. Trebuie sa posede o apreciabila viteza de executie si de deplasare o foarte mare indemanare si o remarcabila rezistenta, toate acestea dublate de un dezvoltat simt al jocului si al plasamentului. El este cel care introduce mingea in gramada si transmiterea lui liniei de trei-sferturi sau la atacurile pe langa gramada, la jucarea balonului in margine.

Jucatorul de pe acest post paseaza fara greseala nu numai de pe loc sau din culegere ci si din alergare, in functie de cerintele tactice ale momentului de joc.

Mijlocasul la gramada trebuie sa aiba o deosebita de buna 'priza la balon'; in orice conditii climatice in orice conditii privind prezenta adversarilor in imediata sa apropiere cu o mana, cu doua maini sau din plonjon. Prin postul pe care-l ocupa mijlocasul la gramada are cel mai mult timp, contact cu balonul, luciditate, stapanire de sine, initiativa personala, curajul sunt calitatile psihice cele mai necesare acestui post in echipa.

Postul de mijlocas la gramada este considerat unul din posturile 'cheie' in cadrul unei echipe de rugby.

Mijlocasul la deschidere este cel care impreuna cu mijlocasul la gramada alcatuiesc 'Balamaua' de legatura a unei echipe. Jucatorul de pe

acest post trebuie sa fie un om dotat cu o mare suplete, precum si cu o buna viteza de reactie si de deplasare.

Din punct de vedere somatic la indicii optimi mijlocasul la deschidere este un om cu o talie nu foarte inalta si o greutate medie anvergura bratelor depasind cu mult inaltimea.

Cand sportivul indeplineste aceste conditii de conformatie sunt premise ca el sa beneficieze de suplete, mobilitate in manevrarea balonului in mod rapid si indemanatic. Din bagajul tehnic al mijlocasului de deschidere fac parte obligatoriu: deplasarea in teren (start, alergare variata, schimbari de directie), o remarcabila manuire a balonului in orice conditii de clima, chiar in prezenta adversarului. Primirea mingii trebuie sa se efectueze din plina viteza la orice nivel de prindere (inalt-mediu-jos) atat in prezenta adversarului cat si in absenta lui.

Loviturile de picior ale mijlocasului la deschidere reprezinta un mare atribut de valoare fie ca este vorba de trimitere a balonului in margine lunga fie de lovituri de urmarire fie de lovituri de picior cazute printre buturi.

Pentru jocul de aparare mijlocasul de deschidere trebuie sa posede in primul rand placajul si inchiderea unghiului dintre gramada si trei-sferturile adverse. El are sarcina de a conduce si orienta atacul liniei conform cu actiunile de joc ce nu cer a fi executate in functie de situatiile ivite in jocul adversarilor in sensul de a exploata orice greseala comisa de acestia. Mijlocasul la deschidere este un om echilibrat calm si sigur pe miscarile lui, om de baza in echipa jucand pe un post cheie si in care orice greseala valoreaza de multe ori 7 puncte.

CENTRII LINIEI DE TREI SFERTURI

Percutanti, dar si cu idei spontane tactice deosebita, capabile de explozii in anumite faze initiale, stapani pe schimbarile de directie derutante din mare viteza. Sunt jucatori de viteza si tehnica inalta in manuirea balonului fente (de pasa si de sut) ruperi de ritm adica cu un bagaj tehnic care ii pune in situatia sa practice un joc in atac plin de imaginatie eficient si asigurat.

Talia centurilor - ii arata ca tip de sportivi robusti dar foarte indemanatici dotati cu apreciabila mobilitate si pricepere in a actiona spontan si eficient atat in atac cat si in aparare.

Tehnica jocurilor de pe aceste posturi cuprinde, in special receptia si transmiterea baloanelor in plina viteza procedee de fenta dar de asigurare a posesiei balonului, schimbari de directie, precum si de variate lovituri de picior. Din tehnica speciala pe post pasarea balonului cu ambele maini la fel de bine in ambele sensuri si de orice picior de sprijin, pase din placaj, pasa in incrucisare cu un partener, fenta de pasa si de sut, toate aceste elemente trebuiesc bine insusite.

Pentru aparare centrii trebuie sa stapaneasca placajul din fata si 'din lateral, sa execute opririle din zbor, culoarea baloanelor aflate in sol, culegerea celor libere pe sol din viteza si cu rezolvare imediata.

O caracteristica determinanta a jocului centrilor este colaborarea lor la un inalt grad de perfectiune cu jucatorii aflati pe posturile invecinate, aripele, fundasul precum si uvertura.

Jucatorul centru este un tip combinativ, cu fantezie si imaginatie dar si cu un bagaj tehnic care sa-i permita sa realizeze actiunile intreprinse capabil de mare daruire de sine in folosul rezolvarii favorabile a fazei de joc.

ARIPILE DE TREI-SFERTURI

Se considera a fi jucatorii cu viteza cea mai mare intr-o echipa de rugby, trebuie sa fie capabili ca, dupa primirea balonului in viteza sa mai poata accelera si schimba eventual directia pentru a depasi adversarul direct din fata. Majoritatea actiunilor de joc ale aripilor in apropierea terenului de tinta advers sunt decisive si de foarte multe ori un asemenea factor se afla in lupta cu mai multi adversari deoarece intreaga forta definitiva adversa este concentrata pe zone de actionare a unei aripi in atac. Avand acestea in vedere jucatorul aripa trebuie sa, fie un tip solid dotat cu o viteza deosebita. In ceea ce priveste talia trebue sa corespunda unei robusteti cu putin subunitare. Anvergura bratelor depaseste inaltimea cu 4-5 cm. Aripa este tipul de jucator relativ inalt, rapid, indemanatic si puternic. Jucatorul aripa de trei-sferturi trebuie sa aiba o buna deplasare in teren, alergare lansata in viteza maxima cu balonul intr-o mana (cea dinspre exterior) asociata cu apararea de placaj (tamponul) fiindu-i specifica. Schimbarea ritmului de alergare schimbarile de directie opririle si pornirile bruste coraborate cu o buna receptie a balonului venit din pasa, dintr-o lovitura de picior data de partener, de el insusi sau chiar de adversari, culegerea baloanelor ce se rostogolesc sau sar pe sol, driblingul lung precum si culoarea balonului in terenul de tinta din plonjon, aceste elemente sunt specifice fazei de contraatac. Placajul din fata, din lateral, blocarea mingilor la adversar si prinderea din zbor corespund jocului in defensiva. In ceea ce priveste pregatirea tactica jucatorul aripa trebuie sa fie capabil sa fixeze si sa depaseasca adversarul in faze de joc de unu contra unu (debordajul) sa execute incrucisarile si recentrarea pasei in contact cu adversarul. Jucatorii de pe acest post trebuie sa dea dovada de multa si prompta hotarare, decizie si impetuozitate in actiunile pe care le intreprind pentru a se impune in rata adversarilor directi.

FUNDASUL

Pentru satisfacerea multiplelor sarcini ce-i revin fundasului trebuie sa fie un jucator exceptional dotat din mai multe puncte de vedere fizic, tehnico-tactic dar in special moral-volitiv. Jocul fundasului presupune atat sarcini defensive pe care trebuie sa le indeplineasca cu deosebita siguranta cat si o participare activa sustinuta la actiunile de atac, si poate cat mai mult la fazele de contraatac initiate de el insusi.

. Fundasul este un robust rapid in alergare, si rezistent in regim de viteza si forta pentru a face fata distantelor apreciabile pe care le are de strabatut si deselor contacte cu adversarii. Ca procedeu tehnic prim este priza la balon, in special la mingile ce vin din zbor in diferite feluri, suturi inalte sau pe jos si care imprima balonului o viteza apreciabila adesea pe traiectorii inselatoare. Datorita fortei sutului ca si preciziei loviturilor de picior fundasul este de multe ori principalul realizator de puncte ale echipei, pe loviturile de pedeapsa sau cazute.

Un alt procedeu tehnic este placajul care constituie un element solid de referinta si apreciere. Alte elemente de tehnica se refera la culoarea sau culegerea mingilor de pe sol sau vin de la adversar.

Actiunile tactice individuale de atac sau contraatac patrunderile prin linia de trei-sferturi adversa incadrarea si depasirea dupa fixarea incrucisarile si dublajul. Fundasul trebuie sa dea dovada de o mare stapanire de sine, calm si siguranta in actiunile ce le intreprinde, acest calm al sau de cele mai multe ori le transmite si celorlalti componenti ai echipei.

Orientarea sportivilor pe posturi

Este o actiune metodica de specializare tehnico-tactic si incepe odata cu instruirea prin joc a copiilor, prin tatonari continue, antrenorul trebuie sa le gaseasca sportivilor locul potrivit in echipa. La aceasta actiune va tine seama de calitatile pe care le solicita postul respectiv, dar mai ales de calitatea dominanta necesara, corelata cu calitatile motrice ale sportivului. Important este ca aceste calitati sa fie vazute in perspectiva.

Pentru reusita actiunii de orientare pe posturi, antrenorul trebuie sa fie un bun cunoscator al ansamblului de calitati psiho-fizice necesare tuturor posturilor un atent observator al manifestarilor coopiilor inca de la 8 ani si mai ales sa aiba un simt fin de perspectiva, 'sa vada si sa citeasca' in viitorul acelora carora le calauzeste pasii in activitatea rugbystica.

a) Conceptia de joc

Actiunile pe care jucatorii le intreprind in timpul desfasurarii partidelor sunt calauzite intotdeauna de un ansamblu de idei care reflecta anumite principii si norme cu privire la organizarea, pregatirea si desfasurarea actiunilor de contraatac, interrelatiile functionale intre compartimentele, liniile si jucatorii aceleasi echipe, indreptate in scopul obtinerii victoriei, unificate in cadrul a ceea ce in mod generic se numeste conceptie de ioc.

Stabilirea conceptiei de joc constituie un demers teoretic deosebit de complex, ce abordeaza in mod simultan o serie de factori cum sunt: notele definitorii ale evolutiei echipelor de mare valoare, structura principalelor inlantuiri de actiuni tehnico-tactice, caracteristicile efortului competitional si cele ale comportamentului psihic al sportivilor, particularitatile propriilor sportivi.

Toti acesti factori trebuie, in mod sintetic, integrati in cadrul conceptiei de joc, ce trebuie sa fie guvernata de spiritul jocului si de principiile sale fundamentale.

b) Obiectivele tactice fundamentale ale jocului de contraatac sunt in esenta urmatoarele: marcarea de puncte prin incercari , dobandirea unei situatii favorabile lansarii contraatacului decisiv, dezorganizarea sistemului defensiv advers, epuizarea fizica a adversarului.

Realizarea acestor obiective tehnice se bazeaza pe o larga implicare a tuturor celor 15 jucatori, angrenati permanent in actiuni de purtare si manevrare a balonului.

In toate actiunile de joc este necesara o corecta intelegere si aplicare a principiilor fundamentale ale jocului: castigarea posesiei, avansarea, sustinerea, continuitatea actiunilor si presingul

Contraatacul inseamna trecerea de la aparare la atac si trebue sa constitue o arma in arsenalul oricarui echipe fie de seniori sau copii.Si nu se refera numai la cei trei jucatori din spate (fundasul 15 sau cele doua aripi 11 ) trebue sa faca parte din filozofia intregii echipe si se faca referire la cea mai buna modalitate pentru a gestiona o recuperare de posesie a balonului.

Urmatoarele idei sunt prezentate pentru a oferii principii de baza a contraatacului asupra antrenorilor care pot lucra pentru a incuraja jucatorii care pot sa inceapa sa gandeasca pozitiv asupra acestui concept.Trebue sa fie una din cultura de joc in care jucatorii pot juca inprevizibil pentru ca toata echipa sa se obisnuiasca si sa reactioneze la cea ce se intanpla.Cea ce pare o reactie inprovizata poate fi practicata pe terenul de antrenament in asa fel incat contraatacul pote fi simulat ori de cate ori este posibil.

Aceste exemple care le descriem sunt pentru initierea copiilor pentru a gandi pozitiv cu privire la procesul si la oportunitatile ce le prezinta cu ajutorul contraatacului.

PRINCIPIILE trebue sa fie apreciate, intelese si acceptate de toata echipa, si exicsta cateva reguli simple pentru a incepe :

-Este nevoie sa fim pozitivi, astfel sa dam mesaje de incredere la restul echipei de la care furnizeaza semnale ca este relativ usor sa reactioneze.

Nu sunt decizii gresite ,dar ai unele mai bune ca altele.

-prima data gandim la o decizie corecta ,jucatorii trebue sa duca ideia pozitiva pana la final

-Cea mai buna decizie este in mod normal simplu ,ca pasa la timp si dupa aceia sustinerea omului cu balonul

-Incercand sa mentina aglomerarea cu o cat mai mare cantitate de aparatori, de multe ori atacatii aleg prima obtiune care este cea mai folosita este alergarea spre aparatori pentru ai fixa inainte de a realiza o pasa.

-Sutul poate constitui o arma pozitiva in contraatac.

-Cand balonul este recuperat atacul trebue sa se dirijeze inspre spatiile mai largi si cu mai putini aparatori

Exista mai multe situatii ce permit in majoritatea partidelor obtiuni pentru a contraataca. La antrenament se pot uza de aceste exenple pentru a aduce puncte in meciuri si a le adapta la cerintele echipei.Ca securitate exicsta si alte exemple asemanatoare ce nu sunt adaptate exact la aceasta descriere,dar in general obtiunile de contraatac vor continua dupa modelul si situatiile recunoscute.De obicei provin din urmatoarele faze de joc :

-Din suturi gresite a adversarului.

-Mele.

-Atunci cand adversarii lasa sa cada balonul sau fac inainte

-Din placaje.

-Dintr-un ruck sau maul.

-Sau din deciziile arbitrului, atunci cand se fluera lovitura de pedeapsa

LOVITURA DE PICIOR IN SPATE LATERAL

-Balonul se indreapta spre fundas nr 15, imediat isi va dirija traictoria in alergare inspre inaintasi pentru ai ficxa si apoi se realizeaza o cruce cu aripa de pe partea inchisa nr 11 care se indreapta spre zona ramasa mai libera din dreapta terenului, iar centrii 12 respectiv13 vin in viteza spre exterior prin spatele aripilor pentru ai sustine in contraatacul declansat.

-Balonul este sutat pe numarul 11 acesta poate realiza o pasa cu 15 si acesta poate continua daca tinpul ii permite acelasi model ca la diagrama anterioara.Sau numaru15 trebue sa evalueze situatia din fata lui si poate decide sa alerge in forta pe spatiile libere.

-Daca sutul adversarilor este dirijat pe numarul 14 trebue sa alerge drept si cativa coechiperi sa-l sustina.

Aspectul important pentru care antrenorii sa se faca intelesi,este ca toate situatiile anterioare sunt posibile in diferite momente,dar oricare din jucatorii din spate poate pur si sinplu avansa, obtiunile pot fi practicate in asa fel incat raspunsurile sa nu se faca de orice maniera.Odata ce jucatorii se simt comozi multumita exercitiilor,jocul improvizat poate fi extins si dezvoltat.

-Balonul ajunge la numarul 15 si executa un sut in diagonala directionata intr-o zona slab aparata.Este important sa se faca un presing in zona unde sa sutat pentru ca balonul sa nu iasa in afara terenului si se poate transforma intr-o posesie daca superioritatea numerica este mai numeroasa ca cea defeansiva.

-Daca apararea se gaseste in terenul nostru pentru a evita linia din lateral .Doua pase lungi de la 11 la 15 si acesta la 14 care poate avea o obtiune pentru a ataca numarul 14 poate schimba catre inaintarea adversa ficxandui si utilizand sustinatorii care sau asezat in exterior in timp ce sau realizat pasele.

LOVITURA DE PICIOR DINTR-UN MELE IN APARARE

-Dint-o gramada ordonata in partea dreapta de atac poate fi utilizat sutul ,este dificil de contraatacat dintro astfel de pozitie si prima prioritate e de a asigura balonul inainte de a cotempla orice posibilitate,odata ce balonul este asigurat ,un sut poate fi cea mai buna obtiune pentru a le intoarce presiunea adversarilor,dar tinando si reciclando trebue sa fie prioritatea initiala.

-Balonul este sutat lung asupra lui 15,oferind jucatorului mai multe obtiuni asupra liniei de alergare asa ca in situatia asta exicsta mai multe spatii pentru contaatac decat din lateral,traictoria poate fii oricare din cele indicate in triunghiul din diagrama indicata mai jos dar anumite principii trebue sa fie amintite si de urmat.

1. Daca alearga in fata sau la stanga numarul 11 trebue sa fie jucatorul in sustinere

2. Numerele 12 si 13 trebue sa revina in spatele lui15 ca sa fie disponibili pentru a duce balonul in zona mai putin aparata din dreapta

3. Numarul 15 trebue sa alerge pe spatii libere atunci cand are in spate sustinatorii,raspunsul lui pozitiv poate declansa o reactie de sustinere de la jucatorii mai apropiati de el.

4. fundasul (15) poate decide obtiunea de sut care este mai apropiata pentru a contraataca.

RECUPERAREA BALONULUI DIN GRAMADA DIN LATERAL

In granada (aproape de linia din lateral) sau in tusa, spatiul cel mai mare va ramane in exterior din zona centrala poate fii exploatat cu pase de la mijlocasul la deschidere (10) la 13 executand o pasa sarita peste 12

Mijlocasul la deschidere 10 si primul centru12 trebue in continuare sa redubleze pe 13 la exterior oferindui sustinere alaturi de 14,numarul13 trebue sa alerge in viteza si sa ficxeze unul din cetri adversi si sa paseze pentru a crea spatiu in exterior

In gramada exicsta o optiune pentru inchizatorul la gramada (8) trebuie sa se ridice rapid cu balonul dar depinzand de rotirea gramezii sa iasa la stanga.

RECUPERAREA BALUNULUI DINTRUN PLACAJ LA MIJLOCUL TERENULUI DINTR-UN RAC SAU MAUL

-Exista doua obtiuni in aceasta zona a terenului :

1. Primul care receptioneaza balonul din aceasta recuperare da o pasa sarita peste doi jucatori pentru a deschide intr-un spatiu mai mare care vor fi disponibile, imediat pentru ca obtiunile sunt relative daca era de asteptat castigarea mingii.Jucatorii care au fost sariti cu pasa trebue sa alerge pentru a se aseza la exterior de purtatorul de balon pentru a sustine contaatacul.

2. Daca aparatorii incep sa se decaleze in aparare,purtatorul de balon trebue sa alerge in forta si drept catre ei si sa ia contact la interior cu aparatorul sau direct si apoi sa caute sa paseze din placaj.

LOVITURA DE PEDEAPSA SI INDIRECTA

-Ingredientul inportant in aceasta situatie este rapida decizie al mijlocasului la gramada (9) sau care este mai aproape de balon.

-Decizia trebue probabil sa stii sa ataci drept sa penetreze si sa dezorganizeze apararea pentru a exploata ulterior orice disponibilitate pe latime in faza a doua,fundasul trebue sa stea intodeauna disponibil pentru a se intercala in atac la a doua faza pentru a crea supranumericul.

-Odata ce numarul 9 scoate trbue sa iasa cate doi jucatori din ambele parti laterale care trebue sa fie primii lui sustinatori,acesta dizloca apratorii in spate si in interior si trebue sa creeze noi spatii pentru a doua faza.Daca aparatorii nu sunt atrasi in spate si in interior consecinta este ca ai putini aparatori in zona in care numarul 9 alearga care este un potential pentru a marca cu patru jucatori care sau oferit ca sa il sustina.

-In faza a doua cerinta initiala este sa se obtina un balon rapid pe care dupa aceia sa exploateze spatiile din dreapta sau stanga prin care adversarii pot fi dusi in interior sau de unde a inceput faza de atac.

Toate obtiunile incepand cu diferitele surse de joc contine unu sau toate principiile de contraatac, trebue sa fie fara indoiala o obtiune pentru ca un jucator sa ia individual decizia sa alerge in viteza cu capul sus pentru a vedea bine terenul si sa paseze si sa vina rapid in sustinere.Toti copii trebue sa invete sa inteleaga care este rolul lor de a incepe un contaatac ce amplitudine trebue mentinuta pentru a oferi apoi o a doua linie de atac.

Aspectul mai inportant de contaatac este de a fii pozitiv nu sunt decizii grasite sunt doar una mai buna ca altele.

TENDINTE IN JOCUL DE CONTRAATAC

In ceea ce priveste aceasta tema se obisnuieste sa fie exersata cu efectivul total.

Obiectivul pedagogic consta aici in ameliorarea fluiditatii circulatiei balonului. Aceasta forma de antrenament se efectueaza dupa doua structuri cheie:

■o structura cu patru jucatori;

■unmijlocas la deschidere, doi centri, o aripa; doua criterii de reusita: balonul trece la aripa in confruntare 1 contra 1 in limita celor 15 m (1); situatia de 2 contra 1 in cei 15 m .

Aceasta structura cu 4 jucatori ne pare fundamentala pentru punerea in valoare a initiativei personale si asumarea riscurilor. intr-adevar, 'raportul castigarea balonului - joc desfasurat' inevitabil in posturile colective a cam fost neglijat in perioada actuala de mijloacele utilizate in detrimentul jocului colectiv de compartiment al carui scop este, desigur, realizarea unui supranumeric dar aceasta prin intermediul interventiei unui jucator suplimentar in compartiment. Aceasta, desigur, in detrimentul asumarii riscului individual. intr-adevar, analizand rugbyul ca pe un sport colectiv si tactic, se tinde uneori sa se uite ca, daca dezechilibrul defensiv se obtine prin actiuni colective in care intervine un jucator suplimentar pentru a crea supranumericul, acesta se obtine de asemenea prin capacitatea pe care o are un jucator de a crea un raport de forte favorabile, aratandu-se superior adversarului sau direct.

Daca dezechilibrul defensiv poate da nastere unei combinatii tactice, este posibil de asemenea, mai banal, sa creeze o situatie de 1 contra 1, in care jucatorul atacant domina adversarul din fata sa. Este vorba deci, de a reconsidera prin aceasta structura de 4 contra 4, valoarea dimensiunii luptei individuale om la om, de a reclama dreptul de exprimare al fiecaruia, de a revendica dominarea in cadrul raportului 'castigarea balonului - joc desfasurat'. Aceasta este opinia noastra asupra jocului liniilor de treisferturi, care este o modalitate de a spune jucatorului: 'incearca sa-l bati pe cel din fata ta pentru a-i pune pe ceilalti in situatie favorabila', iar purtatorilor de balon: 'adaptati-va initiativei individuale'. Pe scurt, scopul este aici de a pastra structura cheie a sistemului (4 jucatori) pentru a-i forta pe fiecare dintre jucatori sa nu se ascunda 'in spatele colectivului' pentru a-l pune in conditiile in care el sa aiba posibilitatea de a se exprima ca jucator individual prin tehnici de alergare si de faze periculoase care sunt apanajul marilor jucatori. Exprimarea colectiva nu trebuie in nici un caz sa insemne negarea personalitatii si nici a individului. Caci individul si exprimarile personale se afla la baza oricarei inovatii.

Daca am putea sa nu pierdem ceea ce a constituit 'cultura rugbystica a liniilor de treisferturi'. Sa redam deci prioritate unicitatii si originalitatii JUCATORULUI. Aceasta este in orice caz semnificatia profunda a 'structurii cu 4 jucatori': sa se valorifice asumarea riscului individual fara a se altera si decontextualiza situatia cheie a colectivului partial de compartiment.

O structura cu 6 jucatori:

Un mijlocas la deschidere, doi centri, o aripa pe latura deschisa si, in plus, cealalta aripa si fudasul.

Obiectivul antrenamentului il constituie aici realizarea unui supranumeric prin corporarea unui jucator din afara structurii de baza a celor patru. Aceasta aducere a unui jucator plus are drept scop de a avea o situatie supranumerica favorabila concretizarii dezechilibrului ;aceasta forma de joc este, asa cum am lasat sa se inteleaga, cea mai uzata. Si desigur, analiza nu inseamna in nici un caz refuzul acestei modalitati tactice. Acest joc de realizare a numericului are drept obiectiv jocul in zona II si III, aceasta pentru a indeparta pe cat posibil balonul de zona de cucerire si pentru a-i face pe doi sau trei atacanti sa beneficieze de o libertate de manevra ofensiva legata la maximum de spatiul de joc. Conditii de eficacitate

Eficacitatea circulatiei balonului este legata cu precadere de calitatea transmisiilor, de calitatea stapanirii tehnicilor paselor si mai ales de calitatea diferitelor tehnici care succed. Fara a intra in detalii tehnice pe care le cunoaste toata lumea, sa reamintim numai unele actiuni care guverneaza fazele de fixare-pasa, pana la incadrare-pasa. Notiunea cheie instituie pentru noi aceea de AMENINTARE (faza periculoasa).

Amenintarea intervalului trebuie sa respecte patru principii: Directia de alergare 'la interior'-ul adversarului sau direct; Accelerarea 'la interior'; Privirea indreptata catre adversar.

Respectarea acestor trei principii constituie amenintarea. Ea este o agresiune la distanta, vorba de a dezorienta pe adversar pana la a-i mobiliza temporar 'la interior', declansarea transmiterii se efectueaza in momentul in care aparatorul se gaseste intr-o faza de suspensie sau si mai mult in mmomentul in care el se afla intr-o pozitie spre exterior ceea ce duce la o orientare a corpului in sens invers fata de traiectoria pe care o va lua balonul.

CONCLUZII SI PROPUNERI

Aceste metode si mijloace de actionare propuse in lucrarea de fata sporesc si eficientizeaza jocul de contraatac.

Criteriile de selectie pentru jucatorii liniei de treisferturi sunt: profilul biologic, calitatile motrice remarcabile si trasaturile psihologice puternice.

Folosirea modelelor de contraatac are mai multe avantaje:

reduce in mod substantial timpul necesar pentru a ajunge in terenul de tinta;

este o resursa indispensabila in anumite momente ale jocului, un exemplu este atunci cand avem o buna recuperare a mingea dintro aglomerare si suntem pe finalul meciului si scorul este nefavorabil;

antrenorul nu mai iroseste munca, energie, talent. Eficacitatea antrenamentelor este marita prin pregatirea specializata a jucatorilor cu abilitati superioare pentru faza de contraatac;

Este una dintre provocarile ce le prezinta faza de contraatac, este de a exploata resursele ce permite recuperarea echilibrului pierdut in urma unei dominari categorice a adversarului ;

creste increderea in sine a jucatorului care poate sa inceapa sa gandeasca pozitiv asupra acestui concept

in mod indirect, se faciliteaza aplicarea pregatirii stiintifice, pentru ca specialistii teoreticieni si practicieni din rugby pot fi motivati sa continue modelarea jucatorilor si monitorizarea modelului de varf in permanenta.

Modelarea da posibilitatea selectionarii dintr-un numar mai mare de mijloace pe cele mai eficiente.

Aceste modele si mijloace pot fi folosite in orice perioada de pregatire. Anumite structuri de exercitii care nu au fost eficiente pot fi analizate si eliminate in perioadele de tranzitie.

Anumite structuri de exercitii pot fi folosite in partea de inceput a antrenamentului - partea de incalzire - (gridurile, exercitiile cu efectiv redus).

Specializarea si individualizarea jucatorilor pe posturi si cupluri este o conditie esentiala pentru jocul liniei de treisferturi.

Este necesar ca jucatorii si antrenorii sa cunoasca din punct de vedere teoretic, sarcinile jucatorilor pe posturi, cupluri si compartiment.

Jucatorii trebuie sa stie sa alterneze formele de joc in momentele optime ale jocului.

Jucatorii trebuie sa cunoasca zonele tactice particulare ale terenului de rugby si sa actioneze in consecinta in fazele de contraatac.

Caracteristicile jocului liniei de treisferturi sunt: dinamica, forta in regim de viteza, rapiditatea in schimbarea statutului aparator - atacant, aparare foarte agresiva, recuperarea posesiei, contraatac, utilizarea eficienta a formelor de joc in functie de aparare, calitati motrice remarcabile, organizarea jocului - nimic intamplator, principiile de joc aplicate in practica, disciplina tactica, polivalenta, comunicare, secvente de joc, eliberare rapida a balonului, schimbarea unghiurilor de atac, buna circulatie a jucatorilor, dispunerea jucatorilor in doua planuri de atac.

Datorita profesionalizarii rugbyului pe plan mondial, a schimbarilor de regulament, implicarii mass-media si a altor factori, jocul de rugby va evolua in permanenta, tinzand sa fie tot mai dinamic si mai spectaculos. Aceste caracteristici se vor evidentia prin urmatoarele valori:

daca in prezent, timpul efectiv de joc cunoaste valori de pana la 37 min./meci, in viitor aceasta 'bariera' va fi depasita, inregistrandu-se valori mai mari de 60 min./meci - timp efectiv de joc;

daca in anii 1980 existau aproximativ 80 de puncte de fixare (aglomerari) / meci, dupa campionatul mondial din anul 1999, numarul aglomerarilor a crescut semnificativ, ajungandu-se in prezent la un numar de 150- 170/meci. Aceasta crestere se va simti si in viitor, fiind prognozate 250-270/meci, ceea ce inseamna o participare consistenta a jucatorilor de pe linia de treisferturi in toate fazele de contraatac;

apararea - daca in momentul actual se inregistreaza 80-100 de placaje/meci, viitorul rugbyului va inregistra 150-160 placaje/meci.

BIBLIOGRAFIE

Badea, Dan - Fundamente teoretice si metodice, Ed. FEST, Bucuresti, 2001;

Bompa, O. Tudor - Teoria si metodologia antrenamentului sportiv - periodizarea, C.N.F.P.A., Bucuresti, 2001;

Bompa, O. Tudor - Dezvoltarea calitatilor biomotrice -periodizarea, C.N.F.P. A., Bucuresti,

Bompa, O. Tudor - Performanta in jocurile sportive, Ed. Ex Ponto, Bucuresti, 2003;

Charreyre, Bernard; Mitrea, Daniel - Proiect national de joc, F.R. Rugby, 2002;

Chiriac, Rene - Jocuri dinamice pentru invatarea elementelor fundamentale ale jocului, A.N.E.F.S., Bucuresti, 1992;

Chiriac, Rene - Jeu au pied, A.N.E.F.S., Bucuresti, 1995;

Chiriac, Rene - Modul de abordare a jocului, F.R.R., Bucuresti, 1997;

Collinet, Serge; Yvevnerin, Jean; Peyresblanques, Marcel - Rugby de l'Ecole aux Associations,

Constantin, Vasile - Specializarea posturilor, Ed. FEST, Bucuresti, 2002;

David, L. -1000 de exercises etjeux de rugby, Editions Vigot, Paris, 1993;

Dragnea Adrian - Antrenamentul sportiv, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1996;

Dragnea, Adrian; Bota Aura - Teoria activitatilor motrice, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1999;

Epuran, Mihai - Modelarea conduitei sportive, Ed. Sport-turism, Bucuresti, 1990;

Manoileanu, Dumitru - Rugby modern, Ed. Sport-Turism, Bucuresti, 1989;

Mihalache, Dumitru; Cojocaru, Mihai- Modelul de pregatire si concurs, F.R. Rugby, 1998;

Mitrea, Daniel -Apararea in jocul modern, F.RRugby, 2002;

Mitrea, Daniel - Atacul - principii moderne, F.RRugby 2002;

Mitrea, Daniel - Regruparile, F.RRugby, 2002;

Niculescu, Marian - Elemente de psihologia sportului de performanta si mare performanta, Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1999;

Straton, George; Cojocaru, Mihai - Manualul antrenorului de minirugby - traducere dupa Rugby Football Union - The Auckland Rugby Union - New Zeeland, Bucuresti, 1999;

xxx-Defense. Recuperation. Contre-attaque, F.F.R., Paris, 1996;

xxx - Skill Drills Manual, New Zeeland Football Rugby Union, 1991;

xxx - Skylls Practices for AU, Rugby Football Union, 1994;

xxx - Regulamentul jocului de rugby, F.RRugby, 2001;

xxx - Rugby info - buletin editat de FEST (Fundatia pentru Formarea si Educarea prin Sport a Tinerilor), Bucuresti, 2001;

xxx - Materiale de specialitate editate si difuzate de F.R. Rugby la cursurile de specializare a antrenorilor in perioada 1990-2003, cu concursul deosebit al profesorilor Chiriac Rene, Ianusievici Peter, Badea Dan, Mitrea Daniel, Cojocaru Mihai etc.