Unde fugim de-acasa? la iarba verde!

UNDE FUGIM DE-ACASA?   LA IARBA VERDE!

GRATARUL

(Concept si paradigma)

Intr-o tara fundamental carnivora ca Romania, gratarul (barbecue-ul?) joaca nu numai un rol alimentar ci si un rol social exceptional (imi dau lacrimile de emotie si bucurie cand citesc - la altii! - asemenea fraze inteligente).

Nu iese bine soarele primaverii ca romanul tusti, la iarba verde, sa picnic-eze fericit, cu toata familia si toata berea din frigider.

Tiganind in jurul focului, regasindu-si o vana primitiva (nu prea profunda!) lafaindu-se intr-un amniotic miros de fum si in simplitatea grosolana si despovaratoare a mancatului fara eticheta, mioriticul pare a-si regasi copilaria ori inocenta pierdute pe langa fleicile aruncate pe jar.

Exorcizant, enorm, festiv, exotic, gratarul se practica in curte, in fundul gradinii, in poiana, pe marginea soselei, chiar si in balcon.

Nu e roman care, daca ii permite cat de cat buzunarul, sa nu iasa la iarba verde, sa nu evadeze deci, intr-o solidaritate emotionala, chiar daca temporara, cu izvoarele, nu prea indepartate, ale propriei conditii. Satui si binevoitori, toleranti, reconciliati in sfarsit cu natura care i-a abandonat si pe care au distrus-o, valahul, moldoveanul si ardeleanul fac din gratar un fetis,

. 1 kg ceafa porc       . 1 lingurita piper macinat

. 1 lingura ulei          . 1 lingurita cimbru macinat praf

l lingurita sau cata va place de sare (la sfarsit de tot!)

2 brate voinicesti de bucati nu prea groase de fag uscat

. 1 brat de copil nevinovat cu aschii si scandurele de brad uscat

. ziare, chibrituri, un pic de motorina (eventual) (chiar daca folositi carbuni din comert, va trebuie totusi un brat de lemn de brad uscat, ca sa-i aprinda)

. Focul se face pe loc uscat si ferit, inconjurat de pietre si cat mai departe de holde, case, paduri, ca bate vantul si se duce, Doamne fereste, vreo scanteie aiurea (unele gratare au vatra metalica, ceea ce limiteaza enorm riscurile incendiilor)

* Focul se face ca mai jos, respectand proportiile

* Se mototolesc cateva ziare mai citite, sa iasa de un musuroi

Se imbraca musuroiul in aschii subtiri de brad, piramida, apoi in lemnisoare mai groase, cat sa se-adune de-un stup de albine

Se stropeste capita asta mititica cu motorina, daca n-avem incredere in uscaciunea bradului

Se da foc ziarelor, printre zabrelele de lemn

. Daca o cam palpaie, se mai toarna nitica motorina, pana o ia! Daca n-o ia, ori mergeti la dragostit tiganci, ori e lemnul ud de-a binelea si atungi fuga la branza si salam, ca foc n-o sa iasa

Cand a luat-o temeinic, se pun toate lemnele de fag, tot piramida, sa fie gata tot jarul deodata

S-a facut jarul?! Urraa Urmeaza carnea!

Se taie carnea in felii de-un deget (da nu degetel de domnisoarabaletista, ci de om bine hranit)

. Se freaca feliile cu piper si cimbru, se ung cu ulei, se lasa in asteptare (merg si alte mirodenii la carne - rozmarin, busuioc, chimen, ienibahar, boia etc; se mai poate pune o ora carnea la marinat, in vin alb cu felii de mar, apoi se scoate, se sterge bine, se unge cu ulei; se mai unge si cu zeama deasa de usturoi)

Se pune gratarul metalic peste jarul inca palpaind, sa se incinga, la o palma deasupra vetrei

Se unge-sterge - cu o carpa imbibata in untdelemn sau cu o bucata de slanina

Cand jarul nu mai palpaie deloc - si numai atunci - se pune carnea pe gratar, cu un pic de distanta intre felii

Sa aveti pregatita la indemana o cana mare cu apa (o sa vede^ de ce!)

Dupa un timp scurt - un minut-doua - carnea incepe sa sfaraie si sa se coloreze pe partea dinspre foc

O intoarceti cand se desprinde usor (se zice "cand se-ntoarce singura')

. Daca picura grasime pe jar - si sigur picura - se va aprinde cu flacara mare - stingeti pe loc, stropind cu apa din cana

Daca o vreti in sange, cand s-a rumenit pe ambele parti, e numai buna

Daca o vreti patrunsa, ar trebui (la cat jar v-am zis sa faceti) fripta 10 minute pe o parte - 10 minute pe alta, intorcand-o tot timpul

Sa aveti la indemana o furculita lunga si o paleta, sa puteti umbla la carne

Mai puteti stropi carnea in timp ce se frige cu vin alb, cu bere sau cu zeama de usturoi, ca sa se parfumeze si sa ramana frageda

. Se ia de pe foc (si se si mananca!)

PIATRA - PLITA - TIGLA

. Carnea se impodobeste la fel

a) Piatra « Se face un foc, ce foc, un rug, peste o piatra mare de rau mai plata, cat sa incapa fripturile ce le vrem (carnea se miceste cu o treime cand intra-n calduri)
« Cand a ars valvataie - cam 1 ora si mai bine - se matura piatra (de obicei crapa de caldura cu un bubuit imbietor) si se astern fripturile Se intorc cand "se lasa', cand se desprind usor

Daca piatra e bine incinsa, in 10 - 15 minute e gata

b)Plita

. Plita trebuie sa fie bine incinsa si presarata cu sare (sau unsa cu ulei, dar fumega!)

c) Tigla

. In focul bine jaruit se pun cativa bolovani. Pe bolovani se potriveste tigla

. Cand tigla s-a incins (sfaraie picatura de apa) se asaza carnea

. Se intoarce cand "si-a dat drumul', apoi, dupa ce a facut crusta, se intoarce de mai multe ori « E mai repede decat la gratar, cam 5-10 minute pe fiecare parte.

DISCUL

. O moda noua de "barbecue' face ravagii in Ardeal: discul, Ideea le-a venit prima data brasovenilor, se pare, acum un deceniu-doua, cand n-au avut in camp tigai si au furat un disc de la o masina agricola. De aici pana la o adevarata industrie a fost un pas,

. Deci discul este o placa de metal groasa (spre 1 cm), rotunda si bombata. Are circa 50-75 cm diametru (seamana cu o antena parabolica). Pe partea bombata - de jos, sa-i spunem - are 3 picioare, tot metalice. Pe partea scobita, exact in mijloc, are un soi de catarg insurubabil de 5-7 mm diametru, lung de 60-70 cm, cu maner, care-ti permite sa plimbi discul de colo colo fara sa te frigi

Carnea: se pregateste la fel ca mai sus

Untura (suntem in Transilvania) sau untdelemn pentru prajit « Se face un foc bunisor

Se infig picioarele discului intre lemnele arzand

Se toarna ulei - sau untura - in partea scobita a discului
. Cand s-a incins, se pune carnea la prajit (pe margini)

Brasovenii, fagarasenii, sibienii, secuii din Covasna si Sf. Gheorghe, bucovinenii, sunt toti innebuniti dupa friptura la disc, pentru ca la disc pot sa-si faca, in acelasi timp cu carnea, ce iubesc ei mai tare si mai tare, cartofii prajiti. Toti ii fac la fel, carnea grasa pe margini, sa se usuce putin, sa prinda scoarta, si in mijloc, unde e adunata untura, cartofii, taiati felii rotunde si groase cat un degetel de luptator sumo (daca nici la chestia mujdeiul cel mai aspru nu e la el acasa, atunci nu mai stiu eu ce am mancat asta-vara, tot augustul!)

Multe se pot face la gratar. Si mielul, si oaia, si vitelul si manzatul (vaca mai putin). Depinde de cum alegi carnea.

Muschiuletii, maruntaiele, pieptul, ceafa sunt aproape sigur fragede.

Apoi, mai depinde de cum o pregatesti pentru fript: daca e mai batran animalul, trebuie marinat. Daca e tanar, trebuie si el uns cu ulei, apoi fript, la jar iute la-nceput, sa se imbrace in scoarta, ceva mai potoli, dupa aceea, sa nu se usuce.

Tocatura si carnatii, pestele si pasarea tot asa se fac: esential sa ungi gratarul bine cu ulei, sa nu se prinda, si sa urmaresti cand s-a rumenit carnea, s-o intorci si s-o scoti la timp.

Dar carnea de gratar a romanului e porcul! Iar, dintre putinele vinuri care zic eu ca merg falos cu gratarul romanesc de porc, imi vine in minte Cabernetul negru ca fundul minelor de carbuni de la Samburesti - unde e clar ca pamantul infunda bobul de strugure cu zemuri minerale intunecate din alta era. Solemn ca o declaratie inter-guvernamentala de razboi rece, arogant ca un grof ungur, sumbru si catifelat ca hainele de doliu ale reginelor Spaniei, Cabernet - Sauvignonul de Samburesti paseste triumfator si majestuos prin lume, imbracat cum nici un alt vin iesit din matca romaneasca n-a facut-o inca: e frumos la culoare ca un inger negru.

Are un parfum dur, pietros, de salbaticiune nobila dar si de lichen inflorit pe stanci de cuart rosu, imbraca mai intai palatele gurii cu o uluitoare senzatie vegetala, un fel de fruct aspru, necunoscut, copt intre gheturi. Apoi se asaza temeinic, cu bruschete de ocupant, in adevarata lui substanta vitala, forta.

Remanenta lui se intinde pe saptamani intregi, te trezesti tulburat, lingandu-ti buzele uscate, pentru ca ai visat o picatura din acest sange aristocrat punandu-ti prin artere. M-am tot intrebat cu ce as putea asemana aceasta licoare uluitoare. Si m-am intors mereu la aceeasi comparatie dureroasa: Cabernet Sauvignonul de Samburesti nu poate fi decat sperma unui sihastru matusalemic, care s-a metamorfozat in crin negru, din cauza suferintelor si a poftelor infranate.

Iarba verde - Pentru cei ce nu stiu unde merg, cand "ies la iarba verde', formula defineste un ritual religios ce are loc in ziua de Luni a celei de g doua saptamani de dupa Duminica Mare. Oamenii trebuie sa mearga in camp inverzit asa cum merg la biserica, si sa petreaca pana seara tarziu. Se mananca obligatoriu ceapa verde si se bea vin cu pelin pentru a se uni cu fortele magice restauratoare si proiectoare din aceste ierburi si bauturi sacre.

(dupa Ion Ghinoiu - "Obiceiuri populare de peste an'}

CIUPERCI LA GRATAR

Se fac din pastraviori de fag (pleurotus), manatarci (boletus), ciuperca de padure si de cultura (agaricus), craita (amanita), painisoare (russula) si palaria sarpelui (macro lepiota) pentru ca au palariile mari si boltite.

I. (ARDEAL)

l kg palarii ciuperci . 100 g slanina afumata . marar

II.            (MUNTENIA)

l kg palarii ciuperci           . 100 g unt

marar, patrunjel * sare, piper

III.           (BUCOVINA)

l kg palarii ciuperci    . 100 g unt . 100 g cascaval

sare, piper                     . marar, patrunjel

IV.          (DE POST)

l kg palarii ciuperci      . 100 g margarina * sare, piper , patrunjel, marar

Se incinge gratarul (plita sau cuptorul)

Se grijesc ciupercile: se curata de mizerii si pielite, se rupe din radacina piciorusul

Se unge o tava cu unt, slanina sau grasime vegetala, se presara cu putina sare, se asaza ciupercile cu scobitura in sus

Se pune in ciuperci, ca in farfurii, grasime (slanina sau unt, sau ce doriti), plus ce mai vreti, cascaval, sare, piper

Se pune tava pe gratar, se acopera cu un capac mare, se lasa sa se coaca pana se-nmoaie (10-20 minute)

Se toaca verdeata si se presara in palariile ciupercilor

V.           (SECUIESTI)

Se toaca piciorusul ciupercilor, se freaca cu untura, 1 ou, paprica, piper, sare, verdeata

Palariile se umplu si se pun la copt, la fel ca mai sus

O tarie de fructe, un pic galbena de veche, onoreaza acest aperitiv domnesc.

ARTA MURATURILOR - CURS LIBER SI ACRISOR

introducere in arta muraturilor, cu o prefata de r. a, romanprecum si unele propuneri de iesit timid din iarna

Ce e Beaujolais-ul la francezi e muratura la romani. Din octombrie si pana-n mai (si sa nu uitam, vara, castraveciorii la potroc!) masa se-nsoteste de diverse vegetale in otet sau saramura, muratura fiind o conserva principala a iernii carpatine (din ce in ce mai putin temperata dar deja foarte continentala). Muraturile, ca si vinul rosu, au darul sa usureze drumul fripturilor, sa schimbe gustul greu al grasimilor, sa mineralizeze-vitaminizeze proteina lipida, bazata pe darurile porcului din camara mioritica hibernala.

MURATURI - PRINCIPII DE BAZA

in general, orice fel de muratura cere:

. telina cu frunze      . usturoi .morcovi
. arpagic * mere tari de toamna

plus:

« tulpini de marar uscat (1-2 legaturi la borcan de 10-15 litri)

3-4 legaturi de cimbru uscat la borcan

hrean, 3-5 radacini la borcan

crengute visin verde - 3-4 la borcan

plus (pentru zeama ce va fierbe):

. sare, 1-2 linguri la 1 litru lichid « otet - daca e in otet muratura - 3-5 litri la 10-15 litri lichid
. piper - cea 20 g la borcan 10 litri

foi dafin cea 10-15 foi per borcan 10 litri

boabe mustar cea 2 linguri la borcan 10 litri, aspirina 1 pastila per litru « conservant 10-20 g la litru

. Aceste legume, zarzavaturi si mirodenii dau aroma si mai ales pastreaza tari si proaspete legumele murate « Taiate ornamental si puse cu un anume dichis, la vedere, dau borcanului de muraturi si un aer decorativ, de bibelou gospodaresc, bucurand bine ochiul inaintea gurii

. Oricum, cand plecati la piata dupa muraturi luati in calcul toate cele de mai sus plus (eventual):

*miere           . chimen .ardei iute

Orice se poate pune la murat, dupa aceleasi retete, de la gutui si praz, ceapa si pepeni verzi, varza rosie si alba, ardei, gogosari, conopida, castraveti, sfecla, gogonele, pere, mere, morcovi, telina, prune, fasole verde pana la struguri, ciuperci si portocale.

SARAMURA (si atat)

Cea mai ieftina si mai lesne de facut: nu se fierbe; face legumele sec acrisoare; de cele mai multe ori fermenteaza dand un anume ce zvapaiat castraveciorilor si gogonelelor.

Exista insa un risc - mucegaiul. De aceea, e preferabil - cum fac de secole taranii din Baragan si Moldova - sa puneti totul la butoi (capacul coboara odata cu zeama, izoland legumele de aer) in pivnita, unde e rece constant, si sa vanturati zeama, din cand in cand, pana da frigul.

Proportii (la un litru de zeama):

linguri de sare (50-60 g)             . 1 litru apa

. 20 g conservant (adaos citadin recent, pentru siguranta)

Taina: orasencele fac asa: pun si 1 litru otet la 9 litri apa, sa fie sigure.

Legume si fructe: (aici nu conteaza proportiile - faceti dupa gust: din fiecare sau numai castraveti, sau pepeni cu gutui, cum vreti, cum vi se nazare si cum gasiti la piata).

gogonele (chiar si din cele inrozite) .castraveciori
* pepeni mici, verzi (magnificii!) *gogosari

Document online: Atentie la alimentele toxice Proiect: Zaharul - valoarea lui alimentara

* conopida (taiata cu un pic de frunza) . fasole verde

ridichi negre          . varza alba

ceapa                     . gulioare

praz                        * usturoi

telina (cu frunze neaparat)                     . morcovi

mere                       * gutui

Altele de ajutor:
. tulpini marar uscat
. hrean, crengute visin, ardei iute, cimbru uscat « leustean si patrunjel uscat

(atentie, sfecla rosie si varza rosie daca puneti, coloreaza tot)

. Se spala bine, in mai multe ape, toate "ingredientele'

Se curata ridichile, telina, gulioarele, morcovul, hreanul, usturoiul, ceapa, prazul

. Se taie varza si prazul in bucati mai mici cat sa incapa intr-o farfurioara

. Se pun in butoi, toate amestecate, sa ia gust una de la alta; din strat in strat, se potrivesc felii de mar si gutuie, hrean, ardei iute, arpagic, catei de usturoi, morcovi, telina

. Cand s-a umplut butoiul se asaza ca un capac frunze de telina, radacina de hrean, cateva crengi de visin si tulpini de marar uscat « Se toarna saramura pana acopera legumele

. Se pune un capac de lemn mai gros, eventual ingreunat cu o gresie, sa tina afundate muraturile

. O data pe saptamana se vantura (pritoceste) zeama, sa nu ia miros

Imaginati-va, de Sf. Vasile, la o friptura de ceafa de porc cu piure de cartofi si paine de casa, un castron cu muraturi umede, sclipind: gogosarii rosu, conopida alb, castraveciorii verde, morcovii morcoviu, gutuile auriu, feliile de pepene pestritiu - totul luminand a sarbatoare, bucurand casa cu miros de telina si marar, Nu-i asa ca merita sa traiesti (bine!)?!

SARAMURA CU OTET

O reteta pentru aceleasi legume ca mai sus, insa mai sigura. Merge si la borcan, cu risc mic de mucegai.

Zeama:

* 1 l apa

. 10 boabe piper

10 g boabe mustar

. Cand s-a umplut borcanul, se asterne un capac de frunze de felina, cimbru uscat, hrean, marar, crengi visin

. Cand zeama a dat in cateva clocote se trage deoparte, cateva minute, sa se raceasca rozeta de cutite, sa nu crape sticla de caldura « Se toarna zeama fierbinte peste muraturi dintr-o data
. Se infasoara borcanul in carpe, se acopera cu o farfurioara, se lasa sa respire o noapte

Se leaga borcanul cu celofan spalat si inmuiat in apa fierbinte

Se pune la pastrare in cel mai rece loc din casa

MURATURI IN OTET

O zeama mai ales pentru gogosari (in care mierea si ofetul se iubesc tare), dar merge uns si cu castraveciori, cu mere, pere, prune, gutui, struguri, cu ceapa si usturoi. Stiti ce interesante sunt muraturile din ceapa sau numai din usturoi?

Zeama:

3 litri apa             . 1,5 1 otet 9 grade * 450 g zahar

300 g miere          * 30 boabe piper * 6 foi dafin

30 g boabe mustar          * 3 ramurici cimbru uscat . 3 linguri sare

Legume si fructe - (borcan 10 litri)

l kg ceapa rosie mica           . 5 capatani usturoi

l telina mijlocie                    . 5 morcovi potriviti

3 legaturi cimbru uscat * 3 radacini hrean

l legatura tulpini marar uscat   . 3 mere tari

kg gogosari rosii, umflati, sanatosi si tari (sau 9 kg castraveciori) ori ce doriti: prune, varza rosie, mere, conopida etc.

* Se curata ceapa, telina, morcovii, se taie felii, se curata usturoiul
. Castraveciorii se aleg de obicei mici, cat mai mici, asa numitii cornisoni

Gogosarii in schimb, se aleg mari, rosii, tari in toate

Se spala, se in borcan - la fiecare strat de castraveciori sau gogosari se mai pun o felie de telina, 2-3 rondele morcov, 5-6 catei usturoi, cepe rosii mici (nu puneti, in zeama asta, castraveciori si gogosari impreuna, ca nu se pupa)

. Cand borcanul s-a umplut se intind trei mere taiate felii apoi ramurele de visin verzi, crengute de marar si cimbru uscat

. Zeama fiarta si putin racita se toarna in borcanul bine spalat cu apa fierbinte (atentie: pentru ca borcanul sa nu se sparga trebuie sa-l asezam pe lame de cutit)

* Se acopera cu o farfurie, se inveleste in carpe sa-si pastreze caldura si se lasa toata noaptea sa respire si sa scada

. A doua zi, se completeaza cu zeama ramasa, se leaga cu celofan bine spalat si inmuiat in apa fierbinte

. Dupa 3-4 saptamani e numai bun de mancat

Taine:

a) Se pot, in aceeasi zeama, mura si fructe - mere, pere, prune, struguri, gutui - singure sau in amestec, precum si numai cepe rosii sau usturoi (la borcane mai mici).

b)Se pot pune si felii de sfecla rosie, care vor da culoare mai intunecata, misterioasa hainei castraveciorilor mai ales.

c) Gogosarii se pot, pentru a fi mai spornici, taia injumatati, sferturi, felii. Deci, la un borcan de 10 litri, trebuie cam 10-14 kg gogosari si cu 1-2 litri mai putina zeama decat de obicei.

. Pentru a pune si mai multa substanta gogosereasca la iernat, se dau feliile intr-un clocot, 2-3 minute in zeama, apoi se indeasa in borcan; intra vreo 14-15 kg gogosari

Exista si o reteta cu otet diluat, mai slab si mai putin dulce:

Zeama:

4 1 apa            . 11 otet 9 grade

300 g zahar    . 200 ml miere

150 g sare       * 5 linguri boabe mustar
. 1 legatura cimbru uscat

. 5 aspirine
. 5 foi dafin
. 2 lingurite boabe piper

Restul e la fel cu legumele, cu fiertul, cu fructele, cu toate cele,

Alaturi de perioadele obisnuite de recoltat miere (uara de la stupii prisacii, toamna de la stupii gasiti prin scorburi), aceasta se mai scoate si inainte de bagatul stupilor la iernat, sau in alte perioade ale sezonului
apicol, pentru a obtine o miere speciala, cu calitati deosebite. Cunostintele populare privind produsele apicole folosite in stare pura sau amestecate cu alte leacuri (plante, bauturi) sunt uimitoare: "doftoroaiele' satului cunosc perfect efectele neasteptat de diferite ce le are mierea recoltata de la stupul-matca, stupul roi si stupul-paroi (a doua generatie de albine roite intr-o singura vara).

(dupa Ion Ghinoiu - "Obiceiuri populare de peste an'}

VARZA MURATA LA BUTOI

Butoiul: E bine sa fie de stejar, si sa fi tinut in el tuici (ca sa dea varza zeama limpede) si sa aiba cana

* Verze, cate incap in putinica (cam 20-25 sa zicem)

20 crengi de marar uscat *10 radacini hrean

10 legaturi cimbru uscat                * 1 pahar piper boabe

4-5 pumni boabe de porumb        * 3-4 gutui galbene

sare, cam 1,5 kg, grunjoasa

* Varza se lasa vreo 15 zile afara, s-o bata bruma, s-o fragezeasca

Butoiul se opareste si se lasa o zi cu apa si var nestins, 1 kg, sa se curete

Se spala iar, in cateva ape, neaparat clocotite

Capacul (sau o leasa de sipci) se opareste bine

* Pe fundul butoiului care e pus in pivnita se presara mai intai un strat de sare, foi de varza, ceva cimbru, marar, boabe de porumb si cateva felii de gutui

Capatanile de varza se curata de foi rele si se si scobesc pe cocean, apoi se indeasa bine, cu coceanul in sus

Se presara sare pe fiecare varza, se mai potrivesc radacini de hrean, marar, porumb si cimbru, piper, felii tari de gutuie si se pun alte verze, tot asa, strat dupa strat, pana se umple butoiul

* In dreptul cepului se face o de crengute de marar, sa nu se astupe, sa se poata pritoci

Ultimul strat e de sare

Se potriveste capacul (leasa) si se apasa cu o lespede de gresie bine grijita; varza isi va. lasa mai iute apa

Se acopera butoiul cu o carpa curata si se uita de el o zi si o noapte

Daca dupa atata timp varza nu a lasat apa cat s-o acopere, se mai adauga apa fiarta si racita, cata trebuie s-o inece de-o palma

Dupa o saptamana se face prima pritoceala: se goleste butoiul pe la cep, se vantura zeama, turnandu-se iar in butoi, pe deasupra Se gusta zeama, se mai potriveste de sare: ori se mai pune sare, ori se mai ia potroaca si se mai pune apa chioara

. Butoiul, capacul, piatra se sterg cu o carpa uda de rachiu tare

Se mai pritoceste, o data la saptamana, pana s-a acrit ca lumea, apoi, tot la 10-20 zile (dupa cat e de cald ori frig)

E buna deja la 3 saptamani

Taine: Unii baga un furtun pana dau de fundul butoiului si atunci vantura varza asa, bagand aer Parca-i bine, da' parca nu, ca n-ajunge. Altii (sau poate chiar tot aceia) pun de cu vara la doua strachini cu frunze de visin: nu-i mai bun lucru pentru muratura. Iarna, cand zeama e frumoasa, limpede si acra-inmiresmata, se poate trage la sticle: indopate bine, ca vinul, cu ceara ori smoala, se pun la pastrare, sa acreasca ciorbele de vara.

In prima zi a lunii lui martisor, numita pe ahcurea si Dragobete,Dragobete cap de primavara, si Dragobete cap de vara, este datina in cele mai multe parti locuite de romani ca fetele cele mari sa stranga apa de neaua (omat, zapada) si cu apa de aceasta sa se spele apoi peste tot anul,anume ca sa se faca frumoase si dragastoase. Pe langa apa de neaua si cea de pe floarea de fraga din luna lui martisor, unele romance mai intrebuinteaza inca si apa de ploaie, precum fi cea de izvor din aceeasi luna, parte spre conservarea sanatatii si parte spre mvartosarea pepenilor (castravetilor)murati si a curechiului (verzei) murat, care incepe in decursul acestei luni a se muia si a se strica,

(S. FI. Marian- "Sarbatorile la romani')          

ARDEI UMPLUTI CU VARZA

Muratura sudica, de pe la Lunguletu, care e mama gradinarilor bulgari de langa Bucuresti,

Miez:

5 kg ardei foarte grasi

l kg morcovi

Zeama:

l litru otet

l lingurita piper

* 3 verze mijlocii « cimbru si marar uscat, vreo 3linguri

. 3 linguri apa

* 2 linguri rase cu sare

. Se grijesc ardeii de seminte si cotoare, se spala

Varza se taie fideluta

Morcovii se rad

Se pune zeama la fiert

Se freaca cu putina sare si ierburi uscate varza si morcovii

. Se umplu ardeii cu varza si morcovi, se potrivesc in borcane

. Se toarna zeama fierbinte (sub borcanele de sticla se pun cutite, sa nu se sparga)

* Pentru siguranta, se mai fierb borcanele ihtr-o cratita mare cu apa

VERDEATA LA BORCAN

Verdeata - marar ori leustean, patrunjel ori telina, care va place, cat sa umple indesat un borcan

. Sare

* Se curata leusteanul (sa zicem) de tulpinile mai groase (sau de toate, cum vreti) si se indeasa straturi in borcan

Fiecare strat se presara cu sare

Dupa ce s-a lasat leusteanul si a mai lasat zeama, a doua zi se mai pune indesat leustean, se mai presara sare pana se umple ochi borcanul

. Se potriveste un capac din 2-3 crengute de visin care sa tina verdeata sub zeama si se inchide bine borcanul

. La. folosire, iarna, cand verdeata ori e prea scumpa ori nu e deloc, leusteanul sau mararul in sare parfumeaza la fel de bine ea vara mancarica sau ciorbita (atentie, e si sare pe-acolo!)

VERDEATA-N OTET

Otetul parfumat de leustean, tarhon, busuioc, cimbru, marar, patrunjel, telina poate da salatelor si ciorbelor miresme inaltatoare, iar frunzele ierburilor conservate in otet isi pastreaza harul amiroaselor cu care firea le-a daruit.

. Verdeata cata incape, indesat, intr-un borcan « Otet - cat e nevoie

. Se toaca (sau cum vreti) verdeata, se asaza straturi in borcan, indesat, pana se umple

. Se toarna otet pana la gura - intr-o saptamana-i bun de treaba

La fel se face si cu ardeii iuti: se rostuiesc ardeii vertical, cu cozile in sus, imbulziti unul langa altul, in borcan; se mai pune si un praf-doua de zahar, sa se aline tepuiala otetului ce va alina, la randu-i, vijelia ciusea-i (vedeti ce legata-i lumea la bune si la rele?).

BULION DE ROSII

Orasencele nu prea mai fac bulion, invadate de paste si checiapuri, dar cine vrea sa stie ce pune-n oala trebuie sa cumpere:

20 kg rosii sanatoase, coapte si rascoapte    . 1 ceasca de sare

Se grijesc, se taie bucati

Se trec prin sita - exista chiar si azi in comert un soi de sita-storcator care lasa pielita vesteda de uscata

* Se pune la fiert piureul, amestecand mereu, intre 1 ora si pana se face bulionul pasta

. Se sareaza, cam 1 lingura la 3 litri zeama, se pune-n sticle cu gura larga, se toarna de-un deget ulei, se dau la bain-marie, se-nsira in camara, ca le-a dus dorul cu atatea rafturi goale

ARDEI DE UMPLUT IARNA

Orice gospodina geto-latina prevazatoare muta, in octombrie-noiembrie, o mica toamna in camari: muraturi, "zacusti', vinete tocate-n ulei, zarzavat si verdeturi in sare sau otet, si altele, destule,

De aici nu pot lipsi ardeii de umplut.

10 kg ardei grasi, frumosi si sanatosi      * 5 legaturi frunze telina

l pumn plin de frunze de visi                   . aspirina, 2 la 1 litru lichid
. sare, sa fie cam 1 lingura rasa la 1 litru de lichid

Se pune apa cu sare si aspirina la fiert, vreo 3 litri

Se grijesc ardeii de seminte si cotoare, apoi se oparesc pe rand in apa clocotita, circa 2-3 minute

Se scot si se pun intr-un vas acoperit, sa-si revina

Frunzele de visin si de telina se spala bine (sau se si oparesc in aceeasi zeama)

Se astern, cat mai indesat, ardeii in borcan, se capacesc cu frunze si se toarna zeama fierbinte pana la gura; se leaga

Pentru siguranta se mai fierb borcanele ihtr-o cratita, 1 jumatate ora

VINETE IN BULION PENTRU IARNA

. 4 vinete bine coapte . 1 ardei gras

* 1 kg rosii                             * 1 morcov

l ceapa                                 * 1 ceasca untdelemn

l capatana usturoi * 1 lingura sare

5 fire cu frunze de telina

Vinetele se taie felii groase de-un deget, se presara cu sare si se pun intre 2 funduri de lemn, o ora, sa-si lase zeama amara

. Se sbicesc cu o carpa uscata si se prajesc in untdelemn incins
* Se toaca rosiile, ardeiul, ceapa, se rade morcovul si se pun toate cu 1 ceasca de apa la fiert
. Usturoiul se taie felii subtiri
*Se asaza vinetele in borcan, presarandu-se cu felii de usturoi si fire de telina
* Cand rosiile si celelalte au fiert si sunt bulion, cam 1 litru, se strecoara, se mai dau o data in clocot, apoi se toarna peste vinete

* Se pune si uleiul ramas de la prajit, se leaga bine borcanele si se pun si ele, invelite in carpe, la fiert 1 ora, intr-o cratita mare, cu apa numai pana la gat, sa nu se inece

Taine: Sunt bune si reci, si calde. Daca rosiile, ardeiul, ceapa, morcovul se calesc in ulei pana ajung pasta, e si mai gustoasa gateala si se va chema "vinete in ulei'.

Daca bagati si cativa gogosari in afacere, si fierbeti pana scoateti apa, gata zacusca!

PASTA DE ARDEI ORI DE ROSII

. Cati ardei vreti (sa zicem 10 kg)       * 1 kg rosii

* 1 pahar untdelemn

Se grijesc ardeii de cotoare si seminte, se taie bucati si se pun la fiert cu rosiile sparte si stoarse, sa lase zeama

Se amesteca pana dau bine in clocot si s-au facut pasta

Se trece pasta prin sita; piureul obtinut se mai fierbe cat e nevoie sa ajunga ca o smantana groasa si se pune in borcane preincalzite

Se toarna o pelicula de untdelemn in fiecare borcan si se leaga etans

Se invelesc borcanele in carpe_r se pun intr-o cratita mare, cu apa pana la gat si se fierbe apa 1 ceas

10 kg rosii       . 1 pahar untdelemn

Ca mai sus

Taina: Noi decidem in ce stadiu stingem focul: bulion subtire, gros ori pasta.

diverse masuri

Untura se poate inlocui cu untdelemn, untul cu margarina, smantana cu iaurt, daca vreti sa va fie mai usor si mai fara valuri in'viata asta.

Dar vezi ca si gustul se-nlocuieste si el cu ce o da Dumnezeu!

Ca nici eu, nici prietenii mei nu punem, de frica betiei, pisvaser in vin - oricum tot la mascari lautaresti ajungem! Si nici in locul muierii tatoase, nesatule i dragalasa la boi, n-o sa mi-l potrivesc, Doamne pazeste, pe frate-su al mic de la Vaslui, numai pentru ca-i mai cuminte!!

o lingura cinstita nu pretuieste mai mult de 15-30 g
. un pahar plin are 100-150 ml

o ceasca 200-250 ml

o ceasca mare 250-350 ml (mai mare nu-i decat butoiul!)

o legatura e cat trece prin destu-al mare si cel aratator, facute cerc

compatibilitati foarte simpatice

Frecati carnea asta - cu buruienile si semintele astea!

MIEL:            Busuioc, rozmarin, usturoi

PORC:           Tarhon, cimbru, piper, coriandru, ienibahar

PUI: Marar, usturoi, hrean, patrunjel

CURCAN:      Menta, piper, chimen, telina

GASCA:         Leustean, marar, patrunjel, piper

RATA:           Ardei iute, hasmatuchi, patrunjel

VITEL:           Patrunjel, marar, piper

Salata de: Merge perfect cu:

SFECLA ROSIE: Hrean, chimen, boabe mustar

SALATA VERDE: Ceapa, marar, usturoi

CASTRAVETI: Marar, cimbru

ROSII:             Busuioc, piper, cimbru, usturoi

CARTOFI:       Patrunjel, chimen, marar

FASOLE VERDE: Usturoi, tarhon,marar

CIUPERCI:      Patrunjel, marar, usturoi

ARDEI COPTI:    Cimbru, leustean, usturoi

TOTI ALERGAM PE DRUMUL SPRE RAI

Ceremoniile culinare de Craciun sunt legate in primul rand de colaci.
Painea de zi cu zi e sarbatoreste impletita si impodobita, devenind un simbol venerat. Privilegiat de datina, si, bineinteles, mai ingrijit si mai indelung muncit decat painea, colacul se incarca cu emotia si speranta innoirii, cu bucuria sarbatorii.

De Craciun, in Valahia se face si o turta care aminteste oarecum de anafura de Pasti, Ca si bucatica de paine cu sare oferita oaspetilor, colacul si turta de Craciun poarta in ele mesaje de bunavoie, de schimbare, de promisiuni fericite,

Colacii de Craciun sau Craciunei, alimente sacre, se fac din aluat dospit si sunt mancati la mesele si ospetele rituale, daruiti colindatorilor si, prin pomana, spiritelor mortilor.

Pot avea forme de cerc, potcoava si stea, inchipuind Soarele, Luna si stelele de pe Cer, de papusa si cifre (care eprezinta trupul divinitatii indo-europene si crestine) de cerc umplut, fara gaura la mijloc (reprezentand ivinitatea neolitica geomorfa) si de diferite animale si pasari sacre (taurul, pupaza etc.).

In raport deforma, denumire si ornamente, de momentul oferirii, de perioada pastrarii si contextul rito-magic al folosirii, Colacii de Craciun reprezinta sacrificiul spiritului graului, jertfa divinitatii care moare si renaste, impreuna cu timpul, la Anul Nou, ocupatia, varsta, sexul si statutul social al celui care ofera sau primeste colaci, finalitatea activitatilor agraresau pastorale ale gospodarului, prefigurarea belsugului etc.

Prepararea, urarea si primirea colacului, ruperea si utilizarea acestuia sunt momente ceremoniale de adanca traire spirituala, incarcate de numeroase practici si credinte preistorice. Prepararea Colacilor de Craciun este unul dintre cele mai stabile si mai respectate obiceiuri romanesti,

Turtele de Craciun sunt un aliment sacramental reprezentand spiritul graului. Se fac in sudul si estul Romaniei. Asemanatoare azimelor, au o compozitie simpla: faina de grau amestecata cu apa calduta si sare, fara utilizarea fermentilor. Aluatul se intinde in foite rotunde cu mana sau cu facaletul (sucitorul) si apoi se coace pe plita sobei sau, ceremonial, pe fierul plugului incins pe jaratec

In anumite zone, se coace un Colac de Craciun antropomorf, de forma cifrei 8 (care reprezinta in bucataria populara divinitatea). Nu se mananca de Sarbatori ci se pastreaza pana la Macinici, la Pornirea Plugului. Atunci se pune in barsa plugului sau in coarnele boilor inaintea primei brazde si se mananca in tarina de gospodari §i de vitele de munca,
(dupa Ion Ghinoiu - "Obiceiuri populare de peste an')

TURTA DIN FAINA DE GRAU

500 g faina                           * sare

apa cat primeste un aluat (de-i vartos ori moale, puterea casei decide)

. Faina se cerne, se framanta cu apa si un pic de sare pana nu se mai lipeste de degete

. Se rup bucati de aluat, se rotunjesc si turtesc (desigur!) si se pun pe vatra sau intr-o tava presarata cu faina, in cuptorul incins sau sub test- cand li s-a intarit coaja sunt gata

Paranteza de expediat la alte capitole: de aici incolo incep adaosurile in grasimi, branzeturi, oua, smantana, desigur si alte bunatati ce schimba viata si chiar si numele turtei, indepartand-o intrucatva de rolul primar religios caruia-i fusese destinata.

TURTELE DE AJUN

Iata un prim exemplu: ce fac moldovencele pentru noaptea de Ajunul Craciunului,

Aluat:

800 g faina . apa, sare

ulei de uns tava (desi, traditia nu prevede!)

Se framanta un aluat ce se poate intinde foaie subtire (muchie de cutit)

Se taie cu paharul turtite

Se unge tava cu putin ulei (se poate si fara, presarand doar faina)

Tava se pune pe foc si se coc turtitele repede, pe o parte si pe alta, apoi se lasa sa astepte

Sirop:

. 400 g zahar (sau miere)      . zahar vanilat

l cana ceai de tei, iasomie si petale de trandafir (sau lapte - julfa - de samanta de canepa)

Se fierbe zaharul cu ceai (sau mierea cu julfa) pana se face un sirop bine legat

Glazura:

200 g miez de nuca prajita (sau mac)

200 g zahar pudra

* Se inmoaie turtitele-n sirop, se tavalesc prin nuca sau mac si se presara cu zahar pudra

De post sunt, dar sunt atat de dulci!

renasterea

Prin anii '65, cand generatia artistica saizeci schimba fata culturii romanesti si darama, cu o splendida violenta spirituala, zidurile proletcultismului, un fenomen similar, la alta scara si in alt plan, avea loc si in satele fagarasene. Eram tulburat, nu intelegeam, - nu stiam atunci cat de sensibila e freatica unei culturi - cum prind, din nimic parca, latentele culturale semnale insesizabile si reactioneaza exploziv.

Nici azi nu stiu pe ce cai au simtit taranii fagaraseni valul innoitor (ca doar nu citeau la Ceapeu, dupa arat, in cor, Romania literara!) si nici cum s-au hotarat, toti feciorii, din cincizeci de sate odata, sa porneasca iar, toti in acelasi an, cetele de colindatori, interzise de doua decenii.

Nici daca s-ar fi dat ucaz si s-ar fi anuntat la ziar - de maine reincep cetele - si tot n-ar fi reactionat asa cei cateva sute de tineri, nascuti si crescuti sub poala de un rosu intolerant a lui Mos Gerila,

Oricum, o febra mistuitoare, deopotriva fericita si dureroasa, a cuprins satele fagarasene. Serbarile cu Mos Gerila s-au dus dracului, plangeau bietele invatatoare in caminele (culturale!) goale, cu sarcina neindeplinita si activistul UTC, descumpanit, amenintator si beat, pe cap. Batranii alergau - la propriu! - prin sat, scotand de prin poduri sculele dosite - borita, turca, capra, buhaiul - sa le dea in sfarsit in grija nepotilor, ca pe o solie fara de pret. Tiganii ramasesera fara uneltele de lucru - noroc ca era iarna si nu se scotea ciurda, asa ca se puteau lipsi de harapnice.

De unde, de neunde (pana atunci, daca veneai in sat si voiai sa cumperi rachiu, te plimbau: "N-avem, ni-l ia statul pe tot, domnisorule, muncim degeaba') brusc, bautura curgea in valuri.

La Casa Cetei, militianul, cu mana lui, implantase brazii in pamant, la intrare, iar cand trecea prin fata bisericii se inchina (si inainte o facea, dar numai cand credea ca nu-l vede nimeni).

Tot satul carase lavite, mese, pahare si farfurii, mancare, la intai decembrie Casa Cetei putea primi si ospata pe oricine ii trecea pragul. Flacaii cu cas la gura, care de douazeci de ani pareau sa nu fi invatat decat "Republica mareata vaaatra' si marsul cu cantec patriotic la munca voluntara, jucau "horita' si "turca' de ziceai ca n-au facut nimic altceva toata viata! Colinde pe care le credeam disparute, uitate, ingropate, lungi poeme de cincizeci de strofe tasneau izvor din gura plozilor de cinci-sase anisori ("Fost-o odat-un imparatu, Leru-i domn, leru mH domn, Care veste-n lume-o datu, Lerui domn, leru mi-i domn) de parca le-ar fi avut tot timpul in ei!

Asta mi-a fost impresia: ca nimeni nu a invatat sau nu a reinvatat nimic, ci totul a erupt din adanc, dintr-o gena culturala, dintr-o memorie unica, dintr-un monolog artistic milenar neintrerupt.

De unde numai basca si pantalonii de salopeta impanzeau ulitele satului de doua decenii, o data cu Sfantu'Nicolae n-am mai vazut altceva decat costume populare. Cand veneau de la lucru, "de la fabrica' din Fagaras, cu "Rata', feciorii opreau autobuzul in capul satului si se schimbau, isi puneau cioarecii albi si camesile brodate si numai asa intrau in vatra satului si in Casa Cetei,

S-au tocmit lautari pe o luna-ntreaga, s-a scos o data jocul, a venit si Craciunul, Vataful Cetei, desi nu eram din sat, mi=a ingaduit sa-l ajut pe colacar, urma incercarea cea grea, colindatul.

La sarbatorile de iarna in Transilvania, un rol important in ceata de feciori il detine "colacarul', cel de gestioneaza proviziile alimentare stranse, inclusiv colacii oferiti colindatorilor, cu care se organizeaza mesele comune ce marcheaza ciclul sarbatorilor de Craciun si Anul Nou, Functie principala in cetele de feciori, cea a colacarului, poate fi indeplinita de un tanar cu calitati deosebite; - cinste ireprosabila, istetime si respect pentru "randuiala indatinata'.

(Oielia Vaduva - " Pasi,,,')

Obiceiul fagarasan (si nu numai) este ca ceata, cu tot alaiul, cu capra, borita, turca, buhai, cu lautari si ce o mai fi, sa colinde intregul sat, casa cu casa, in seara si noaptea de Ajun si in ziua si noaptea de Craciun.

Se intra in fiecare casa, chiar si in cele de tigani - in satele din Tara Fagarasului tiganii au propriul lor "cartier' prapadit, un pic in afara asezarii, si sunt crestini, - se bea un pahar de rachiu si unul de vin si se joaca fetele de maritat.

Acuma, ganditi-va si dumneavoastra, un sat are doua sute de case.

Sa zicem ca nu toti au fete de maritat. Sa zicem ca unii sunt in doliu si nu te pot primi, asa ca iti dau, din poarta, o sticla, un ban, o bucata de carne si un colac, si se intorc sa-si planga necazul. Dar, am numarat: in noaptea aceea Vataful si ai sai au cantat, au jucat si au baut cate un rachiu si un pahar de vin in nouazeci si trei de case! Au dormit trei ore si iar au plecat, spre seara ispravind, taras, de colindat si ultima casa de tigani, dupa datina!

Colacarul si cu mine n-am baut deloc - aveam raspunderi - dar ceilalti ma asteptam tot timpul sa cada secerati de o coma alcoolica fara intoarcere: nouazeci si trei de paharele de rachiu de cincizeci-saptezeci de grade - si inca de soiuri diferite, Dumnezeu stie din ce facute fiecare - si nouazeci si trei de pahare de vin, si el de toate felurile!!

Nu numai ca nu a cazut nici unul, dar si-au terminat misiunea (altfel nu pot s-o numesc) cu o anume demnitate incetosata. Sigur, fetele aveau grija sa-i sustina ele, in cei doi-trei pasi de joc, abia schitate. Sigur, oamenii aveau grija sa-i sprijine pe cetasi de la o poarta la alta, altfel poate s-ar fi pravalit.

Dar feciorii, asa imbibati de alcool si epuizati de oboseala cum erau, isi cantau constiincios colindele la fiecare curte, jucau "capra' (Doamne, ce greu e!) si fetele corespunzatoare si urau gazdelor bucurii, sanatate si belsug de sarbatoare, band paharutele ceremoniale.

Ce puteri ii anima? ma-ntrebam. Ce ii poarta mai departe, iluminati de viziuni, sa-si duca mesajul augural, daca nu niste forte divine? (eram destul de exaltat pe vremea aceea, si nu stiu daca m-am schimbat).

Colindatorii, care il aduc chiar pe Dumnezeu in casele oamenilor, nu sunt decat mediatorii ce primesc darul care, prin ei, ajunge la divinitate, Colindele retin imaginea mesei de Craciun, cand se deschide cerul si Dumnezeu intra in casa o data cu colindatorii si se asaza la masa cu gazda, realizandu-se un imaginar contact intim cu divinitatea, Darurile-ofranda oferite colindatorilor, menite sa medieze raporturile cu divinitatea, sunt o reflectare a dorintei perpetue a omului de a comunica cu fortele supreme (de aici credinta, inca actuala, ca cel ce nu rasplateste corespunzator colindatorii poate atrage mania divina).

(din Ofelia Vaduva - "Pasi spre sacru')

Seara, la Masa Craciunului, in Casa Cetei, dupa ce popa a sfintit bucatele, toti feciorii cetei - livizi, cu cearcane dramatice, cu febre musculare dureroase si paralizante - au cinstit sarbatoreste cu oaspetii, cum se cuvine. intai s-a rupt Colacul Mare, si s-a-mpartit la toti cei de fata, care numai putini nu eram.

Colacul Mare, de 4-6 kg, are forma rotunda si este bogat ornamentat cu motive astrale (Soarele si Luna), fitomorfe (flori, crengute de pomi, fructe) si zoomorfe (pasari). Se face in Bucovina, Maramures, Transilvania, Oltenia de nord.

(Ion Ghinoiu - "Obiceiuri,..')

Trebuie spus, daca nu stiti obiceiul; din banii, bucatele si bautura primite din colindat, ceata tine lautari si casa deschisa si imbelsugata o luna intreaga, intregului sat, asigurand bunul mers al tuturor sarbatorilor de iarna.

Pe masa erau, pentru inceput, insirate blide incarcate cu racituri: toba (cas de cap, cum i se spune), caltabos, carnati afumati, piftii, chisea si jumari printre sticle de rachiu si cepe rosii, lucind in otet. in dreptul fiecarei farfurii era un craciunel rotund, frumos impletit, pe o ramurica de brad.

Lautarii cantau intr-o dunga, ametiti si ei de oboseala.

S-a cantat colind, s-a facut semnul crucii peste colaci, peste adunare si peste blide si s-a inceput vesel, masa. Dupa racituri a venit la fala cinei o ciorba de carne de porc afumata, cu tarhon si otet, sa dreaga. Se manca incet dar galagios, se radea mult, din nesomn si sarbatoare. Lume venea, lume pleca.

Masa Cetei - la spectacolul ritual asistau mamele, surorile si dragutele flacailor, plus cine mai dorea din sat - a continuat cu o friptura de carne de porc - parte afumata, parte proaspata - un carnat prajit, langa ceva cartofi saraci si castroane cu muraturi in otet: gogosari si castraveciori.

A venit vinul, fiert si dulce, insinuant ca o otrava, au venit si sarmalele, uriase, cu smantana, cu mamaliga si ardei iute. in sfarsit au venit si cozonacii, cu nuca si cu mac.

Bradul avea toate lumanarile aprinse, asezand pe chipurile mesenilor umbre mici.

Toti pandeau cetasii, sa vada, se rupe vreunul, se lasa?

S-au ridicat toti, au spus rugaciune - Doamne, erau atat de tineri, de frumosi, de exaltati in hotararea lor supraomeneasca - au mai cantat un colind si au iesit din "casi' sa scoata jocul, sa dea drumul sarbatorii. Purtati in triumf de intregul sat, s-au oprit in "centru', la locul "de hora'. Au jucat intai o "fecioreasca', numai ei. Apoi, si-au luat dragutele la "posovoaica' si s-a pornit hora taraneasca, ca o imbratisare a tuturor, de Craciun.

Au jucat pana la miezul noptii, fara oprire, fara istov, ca niste soli, ca niste insemnati, niste alesi ce erau - satenii se potolisera-n priveala - trimitand astfel undeva, spre inalt, mesajul lor de speranta, de bucurie, de incredere.

Copii bubuiau din pocnitori improvizate, aprindeau artificii, frigul si zapada nu existau pentru nimeni. Am plecat in sfarsit spre Casa, Istoviti, feciorii cetei s-au prabusit in paturi, inveliti si privegheati de mamele lacrimand ingrijorate.

Apoi luminile s-au stins, satul a adormit. Am ramas singur, in camera darurilor. Nu-mi era somn, retraiam, socat, clipa cu clipa, extazul acelor zile si nopti, lumea necunoscuta de datini vechi si mistere in care fusesem aruncat, nepregatit si poate prea brusc.

Satul meu fagarasan devenise brusc altceva. O lume mistica, arhaica, incarcata de rituri si obiceiuri vechi, rasarite torential dintre grijile zilnice, Dezghetul acela temporar din '63 - '71 eliberase exploziv energii si amintiri de o dimensiune colosala (asa s-a intamplat si cu literatura: dupa descatusarea '60 - '70, cine ne-a mai putut intoarce la proletcultism?)

Lumina lunii se filtra prin geamul inghetat. Si nu stiu daca a fost doar emotia noptii, a varstei, a oboselii exaltate, sau si altceva, dar mi s-a parut ca, in jurul mesei pe care se inaltase stiva de colaci - asa arata camera colacarului - s-a aprins un foc rece, nobil, de raze, O aureola.

Mi-era frig, am adormit cu colac rotund si cald ca un soare la piept - eram doar un adolescent sentimental - traisem, la saisprezece ani, prima mea zi de libertate.

Cercul este forma pastrata cu frecventa cea mai mare la facerea colacilor. Imagine simbolica arhetipala, ce ne trimite la profundele radacini ale culturii universale, cercul este " inzestrat cu puterea de a apara, caci, simbolic, semnifica vesnicia'.

Zonal apare sub forma a doua cercuri concentrice (de exemplu, colacii pentru prapur - Mures) sau a trei cercuri concentrice (colacii de nunta - Valcea). Sub forma cercului taiat de cruce, realizata prin aplicari de fasii de aluat sau prin incizare cu ajutorul unui varf ascutit este aluatul folosit in ceremonialul de inmormantare sau de nunta in numeroase zone.

Roata a vietii care se invarteste perpetuu - imagine care, mai tarziu, a capatat acceptiune solara, devenind semn astral in arta populara, in genere -in localitati din judetul Salaj, "colacul Soarelui' este inca agatat pe peretele camerei unde se ia "cina mortului', in judetul Caras-Severin "Soarele' (cu raze trasate din f asii de coca aplicate) face inca parte din motivele ornamentale ale colacilor necesari ceremonialului de inmormantare. in Maramures, dupa cununie, fata se uita prin colac la "Sfantul Soare',
gest pe care-l gasim si in alte zone, colacul fiind insa substituit prin inelul de cununie.

(Ofelia Vaduva - "Pasi spre sacru')

PAINE DE SORTI

Paine de Anul Nou si Sf, Vasile, roata a norocului si veseliei:
"Fetica mare de-mi iesti,
O sa-ti vina la feresti,
Zburatorul din povesti,
Baietica daca-mi iesti,

Mai asteapta sa mai cresti', zicea un ravasel de odinioara.

Iar alt sort radea asa:
"Bani nu ai
Ca des ii dai.
Casa n-ai
Ca-i de pospai,
Cai nu bati
Ca sunt de vai,
N-ai nici trai,
Nici cheag, nici strai,
Soacra ai
Si vrei s-o dai'.

2,4 kg faina                          * 1 00 g drojdie

600 g unt + 100 g pentru uns            * 600 ml lapte cald

oua + 1 ou pentru uns    * 300 g zahar (sau mai mult)

* ceva sare                             * bani buni, sorti (ravase)

. Drojdia se-nmoaie-n apa calda, se strecoara si se vantura

. Jumatate din faina se amesteca cu zeama de drojdie si se lasa sa dospeasca

. Untul se pune sa clocoteasca, apoi se opareste cu el faina ramasa
. Se freaca in palme pana se face iar faina

. Se bat ouale cu zaharul
* Se amesteca plamadeala cu faina de unt, sare, lapte, oua cu zahar, si se framanta bine, vreo 2 ore
* Se unge o tava mare cu unt, se intinde aluatul lipie si se lasa sa creasca frumos
. Daca a crescut indeajuns, se ascund bani si sorti ici si colo, in aluat, se niveleaza, se unge painea cu ou si se da la cuptor incins, la foc molcom

Romancele din unele parti ale Bucovinei, carora IM aminte de starea, binele si fericirea fiilor lor, atunci cand merg sa se culce iau atatea coji de ceapa cati fii au si, turnand intr-insele cate un pic de sare, le pun pe fereastra, inde le lasa apoi pana a doua zi dimineata, a carui ceapa o afla ca e mai plina cu apa, acela cred ele ca va avea mai mult noroc.

In unele parti din Moldova, locul mamelor il ocupa adeseori fetele cele mari, $e strang adica cateva fete la un loc, ia fiecare fata cate o ceapa, o scobeste bine inauntru, o umple cu sare pana la jumatate; le fasaza apoi pe prichiciul ferestrei, unde stau pana a doua zi. Cepele, la ^umezeala, slobod mai putina ori mai multa apa si, cu cat o fata gaseste i multa apa in coaja de ceapa pe care a pus-o dansa, cu atata crede ca are mai mult noroc.

Fetele din unele parti ale Moldovei, voind a sti de vor avea barbati betivi ori nu, si ce bautura anume vor bea, mai f ac inca urmatoarea vraja: omul de gazda, la care s-au adunat fetele, umple cateva ulcele cu diferite bauturi, precum: vin, rachiu si altele, iar unele cu apa; apoi le duce afara | si le lasa in tinda ori pe prispa. Fetele ies cate una si aleg o ulcica, si ce bautura gasesc aceea cred ele ca vor bea-o barbatii lor. Iar fata care ia ulcica cu apa nu va avea barbat betiv.

(S,FI, Marian - "Sarbatorile la romani¹¹)

COZONACII DE MODEL

De Craciun, ortodocsii si toti crestinii romani se aduna in jurul unor simboluri gustoase traditionale, intre care si cozonacii, fara de care sarbatoarea ar fi frustrata si trista. Nu afirma nimeni, desigur, ca in toata aceasta bucurie, in feericul ritual al sarbatorilor crestine, cozonacelul este de sorginte romaneasca. Nici pe departe! Dar atata timp cat Ajunul face sa miroasa naucitor a cozonaci peste muntii Carpati, peste Dunare si Nistru, peste Tisa, trebuie s-o spunem, si inca in gura mare : de sarbatori, romanii mananca cozonac!

Reteta fascinanta, citata de ALO, Teodoreanu, zis Pastorel, de mine dintre multe alte variante, pentru opulenta ei aproape exotica, un concept de sarbatori.

Material;

150 oua                           * 1 pahar mare (de apa) cu rom alb

l baton vanilie                 *3-4lingurite rase cu sare
. 1 litru lapte . 100 g drojdie

l paharut undelemn fin

zahar tos circa 1,200 kg
. 3-4 (maximum) kg faina extra

3-4 paharute de vin cu unt topit si cald

Explicatie:

Cand aplici aceasta reteta, nu poti spune: am sa fac trei sau cinci kilograme de cozonaci, ci am sa intrebuintez atatea oua. Ouale nu sunt toate la fel si faina niH toata deopotriva de uscata. Cu cat e mai uscata, cu atat inghite mai mult lichid (ceteste: oua si rom).

Observatie:

Pentru fabricarea cozonacilor trebuie socotite 12 (douasprezece) ore.
De aceea, e bine sa fie pregatite toate de cu seara si sa te apuci de treaba cu noaptea in cap.

Tehnica:

Se strica de cu seara ouale, punand galbenusurile deoparte. Albusurile le pui unde vrei, caci ori pui prea putin (ca o lingurita de omat), ori deloc cam totuna e. in galbenusuri pui sarea, mesteci, pui la rece si te culci, A doua zi, intr-un vas foarte curat, pui doi pumni de faina (circa 500 gr) pe care o oparesti cu lapte clocotit.

Se mesteca cu o lopata anume, de lemn (sau cu un linguroi) si se bate strasnic pana se face o pomada, fara nici un gogolos.

Cand s-a racorit (sa poti suferi degetul mic), adaugi drojdia, pregatita astfel: faramitata intr-o farfurie adanca si frecata cu doua-trei linguri zahar, pana se face ca o cafea cu lapte. Mesteci bine drojdia cu pomada, acoperi cu un servet si pui la loc caldut (nu fierbinte), ca sa creasca, in timp ce creste plamadeala (asa se cheama amestecul de mai sus), strecori prin sita galbenusurile in covata (albie de lemn, foarte curata, uscata si calduta), clatesti cu doua-trei linguri de apa calduta vasul in care au stat si torni totul in albie.

Daca vrei, pui si o ceasca de albus spuma, daca nu, nu pui. Bati galbenusurile cu strasnicie, adaugi romul si bati, si bati, bati mereu si te bucuri ca miroase bine; adaugi apoi vanilia taiata marunt si bati inainte, pana ce plamadeala a crescut frumos. Cand e gata plamadeala, o rastorni pe ea in allpie si mesteci pana se face una cu galbenusurile. Pe urma, incepi a pune faina, cate putin, si a tot mesteca si baie cu lopata, pana ce nu mai poti. Atunci, framanti cu pumnii inchisi, pana ce obtii un aluat potrivit de moale.

Cand crezi ca nu mai incape faina, cantaresti cata ti-a ramas, ca sa stii cata ai intrebuintat, si pui zaharul si untul dupa proportia- 300 g zahar la kilogramul de faina si un pahar de unt, plus unul, asa, pe deasupra.
Dupa ce a intrat faina, framanti inainte, punand zaharul, putin cate putin, pana ce^l pui tot. Dupa ce ai ispravit zaharul, pui untul (cate un paharut) si untdelemnul, intorcand aluatul mereu in aceeasi parte (ca sa iasa felii). Framantatul dureaza doua ceasuri.

Pui la crescut la loc caldut, nu fierbinte, acoperit bine, ca sa nu se raceasca, si lasi doua-trei ore, pana ce a crescut frumos. Ajuns aici, pui in formele unse perfect cu unt sleit (o treime din forma), si iarasi acoperit la loc caldut, aproximativ o ora. Cat timp cresc in forme, se pregateste cuptorul (detaliu foarte important). Cand e gata si cuptorul, ungi cozonacii cu ou batut si presari cu migdale taiate sau zahar granulat si, cu "Doamne-ajuta', pui la cuptor, wide stau o ora, ora si un sfert, cel mult, La cuptor trebuie om priceput, ca sa-l cerce, cu faina de papusoi (porumb), sa nu puie cozonacii prea desi, scH acopere la nevoie ca sa nu se parleasca, sa le puie "zagneata' etc.

La scosul din cuptor, alt meremet. Scoti cozonacul, il scuturi putinei cu urechea aplecata, sa-l auzi daca joaca, il culci apoi cu forma cu tot pe-o coasta, sprijinit de-un lemn. Dupa doua-trei minute il mai scuturi si-l legini catinel si cu mare bagare de seama, ca sa nu se cumva turteasca si incruzeasca!

Abia un ceas dupa ce i-ai scos din cuptor ii duci in casa si, dupa doua'trei, cand sunt bine raciti, ii transporti in camara. Ca sa-i pastrezi bine si multa vreme proaspeti, ii invelesti (pe fiecare in parte, se intelege) in hartie impermeabila si in servet gros. Cozonacul facut dupa aceasta reteta trebuie sa nu se usuce trei si chiar patru saptamani.

Peste sarbatoarea autohtona geto-dacica a Craciunului s-au suprapus, succesiv, Saturnaliile romane (la inceputul mileniului I d,H, zeul Saturn se celebra intre 1 7 si 23 decembrie), nasterea zeului solar de origine iraniana, Mithra, iar dupa aparitia crestinismului, nasterea lui lisus.

Pornind de la interpretarea unor texte biblice, parintii Bisericii au fixat dubla nastere a lui Usus (fizica si spirituala) in a sasea zi a creatiei dupa Anul Nou, celebrat pe atunci la Calendele lui Ianuarie. Ulterior, au lasat la 6 ianuarie doar Botezul sau nasterea spirituala si au mutat nasterea propriu-zisa pe 25 decembrie (suprapunand-o peste ziua de nastere a unor divinitati anterioare, Craciun, Saturn, Mithra), Din acest motiv, obiceiurile de Craciun, Anul Nou si Boboteaza, care formeaza laolalta ciclul Sarbatorilor de Craciun, pastreaza numeroase elemente comune, caracteristice scenariului de innoire rituala. Anul Nou de azi, este un ceremonial nocturn de celebrare a mortii si renasterii simbolice a timpului si divinitatii la cumpana dintre ani.

(dupa Ion Ghinoiu - "Obiceiuri populare de peste an')