Tratarea persoanelor autiste

Tratarea persoanelor autiste-dureaza de cele mai multe ori pe parcursul intregii vieti. Simptomele se pot ameliora sau agrava in timp, in functie de terapia si tratamentul urmat. Uneori este nevoie de institutionalizarea acestora.

Tratamentul se bazeaza in primul rand pe educatie care va fi individualizata in functie de simptome si nevoi, iar cu cat interventia are loc mai timpuriu, cu atat rezultatele pot fi mai semnificative. Tinta demersului terapeutic este diminuarea comportamentelor dezadaptative, invatarea de comportamente adecvate, dezvoltarea limbajului si cognitiei, formarea de abilitati necesare autoservirii, culminand cu integrarea sociala.

1. Tratamentul medicamentos-nu exista medicamente care sa trateze autismul, ci doar pentru diminuarea simptomelor si tratarea tulburarilor conexe. Astfel, se obisnuieste sa se administreze medicamente ce inhiba serotonina si medicamente antipsihotice(diminueaza frecventa comportamentelor stereotipe si celor de agresivitate). Se mai foloseste medicamentatie pentru tulburtri conexe: stimulanti ai hiperactivitatii neuroleptice pentru agresivitate si antidepresive pentru schimbari episodice de stari, somn, pofta de mancare, nivel al energiei si grad de iratibilitate despre care se crede ca reflecta o boala afectiva. Altele, precum fluotexinum, pot reduce anxietatea.

2. Terapia comportamentala este componenta cea mai importanta a ingrijirii unui copil autist. Cu cat terapia este inceputa mai devreme cu atat rezultatele obtinute vor fi mai bune.

La inceputul procesului educational, trebuie sa avem in vedere faptul ca niciodata doi subiecti diagnosticati cu autism nu au aceleasi simptome, si, drept consecinta, aceleasi nevoi si aptitudini in programele de terapie. Spre exemplu, unii subiecti pot prezenta limbaj verbal, altii nu, unii pot sa se situeze in limitele unei capacitati cognitive normale, in timp ce altii pot ajunge pana la retard mental. In functie de preachizitii, se va implementa o anumita interventie.

Deasemnea, este de punctat faptul ca subiectii asimileaza in mod diferit, mai usor, sau mai incet, si ca pe parcursul terapiei pot fi perioade de asimilare, de stagnare sau de regresie in functie de factori ce par incontrolabili.

Este de preferat ca procesul de predare sa implice persoanele apropiate, cat si persone din exterior si sa se desfasoare intr-un mediu cat mai apropiat de cel normal, pentru ca subiectul sa poata sa generalizeze cat mai usor raspunsurile invatate. Se lucreaza pe implementarea unei game cat mai largi de comportamente si strategii de invatare, in functie de nivelul si capacitatile fiecarui subiect in parte.

``Numeroase constatari indica faptul ca toate comportamentele autiste pot fi explicate prin legile invatarii. Daca aceste comportamente sunt intarite, curbele de asimilare ale autistilor se apropie de cele ale persoanelor normale. Cand se retrag intaritoarele, comportamentele prezinta curbe de extinctie similare celor luate din comportamentul altor organisme (Lovaas, Freitag, Gold si Kassorla, 1965b). Comportamentele care nu se asimileaza in tratament sunt de asemenea in legatura cu intaritoarele identificabile. De exemplu, comportamentele autostimulante ca leganatul si batutul din palme sunt mentinute de feedback-ul senzorial pe care il ofera unei persoane; daca acest feedback este eliminat, comportamente dispar (Rincover, Newsom si Carr, 1979). In aceeasi masura, s-a constatat despre comportamentele automutilante si agresiunea impotriva altora (Carr si Durand, 1985) ca au una dintre urmatoarele trei functii: autostimulare, intaritor negativ (permite persoanei sa scape din situatii nefavorabile) sau intaritor pozitiv (duce la atragerea atentiei celorlalti). Inainte de tratament, autistii raspund la o gama destul de ingusta de intaritori, care se poate largi prin folosirea principiilor derivate din teoria invatarii prin dublarea unui stimul neutru pentru autisti (cum ar fi lauda din partea altora) cu un alt stimul (ex. alimentele), care este deja intaritor (Lovaas, Freitag, et al., 1966). In cele din urma, conform teoriei comportamentale, paradigmele de pregatire diferentiata derivate din teoria invatarii sunt foarte folositoare la dezvoltarea programelor de tratament pentru autisti (Stoddard si McIlvane, 1986). Doua tipuri de invatare diferentiala sunt baza pentru predarea mai multor comportamente: imitatia si actiunea de asociere a obiectului mostra. ` Dr. O. Ivar Lovaas pag. 5)

Odata invatat, orice comportament este necesar sa fie verificat si invatat(daca este cazul) in generalizare. Prima etapa din acest proces este cea a stimulilor (ex o farfurie ramane acelasi obiect chiar daca este alba sau albastra), urmeaza locatia, distractori (este necesar ca subiectul sa dea un raspuns corect chiar daca in mediu sunt prezenti stimuli care pot fi auditivi, vizuali s. a. m. d.), persoana, comanda, distanta dintre subiect si interlocutor (aceasta se mtreste treptat) si a raspunsului (pentru o anumita comanda exista o varietate de raspunsuri, nu doar cel invatat).

Asadar, terapia comportamentala incearca sa construiasca o gama de comportamente, pornind de la obiective mici, pentru a ajunge la obiective mari.

``Esenta oricarui plan de interventie este sa ajute copilul autist acolo unde el are dificultati, sa-l faca sa se integreze in mediul din care face parte, pentru a-si dobandi mai tarziu independenta. ` Daniela Cucuruz,2004,pag.12)