Tehnici avansate ale hipnoanalizei

Tehnici avansate ale hipnoanalizei

VISUL - IN STARE DE VEGHE - al lui ROBERT DESOILLE este o tehnica care deriva din hipnoza, care consta din "sugerarea unui vis orientat spre imaginea unei plecari - coborare-urcare. Pacientul este pus in stare de relaxare si apoi este rugat sa descrie imaginea sugerata. Terapeutul urmareste asociatiile pacientului pe care le interpreteaza dupa simbolismul lui Freud si Jung; el intervine activ in derularea acestor asociatii, facand ca imaginea sa evolueze catre un model cat mai perfect. Aceasta metoda necesita de la 15 la 30 de sedinte si apartine unei tehnici de hipno-analiza "Tehnicile sugestive, in special cele de relaxare, intra in sfera metodelor de autoreglare si chiar de autoprogramare psihica, dar sunt folosite variabil de majoritatea orientarilor si metodelor terapeutice, inclusiv comportamental cognitiva si psihodinamica (vezi hipnoanaliza), cele umaniste (experientiale si holiste) incluzandu-le dupa necesitati in demersul procesului terapeutic."[1] Astfel "Abordarile holiste au o predilectie speciala pentru utilizarea meditatiei creatoare si a tehnicilor de integrare psihosomatica, cu suport sugestiv, precum si a unor modalitati hipnoterapeutice, clasice sau ericksoniene (bazate in mai mare masura pe metafora)."[2]

Metodele de relaxare reprezinta terapii care folosesc practica sistematica de destindere musculara completa sau relaxarea. Se urmareste o  autoreglare psiho-fizica a comportamentului uman, cu realizarea unui repaus cat mai profund, care sa recupereze energia epuizata printr-o activitate. "Multe sisteme si tehnici de relaxare isi au originea in practicile meditative orientale de tip yoga sau in practica hipnozei terapeutice.

Majoritatea sistemelor clasice de relaxare pornesc de la aceasta asemanare cu hipnoza si utilizeaza tehnici de tip inductiv."[3]

Indicatiile cele mai frecvente, sunt

stari nevrotice usoare

tulburari psihomotorii (ex. ticurile)

balbaiala

crampe profesionale

tulburari psihosomatice

"De exemplu, Schultz, practicand hipnoza fractionata, a observat aparitia anumitor senzatii corporale la pacientii cu care lucra si pe care acestia le relatau la iesirea din transa. Este vorba despre senzatiile de caldura si greutate, pe care le-a integrat in trainingul autogen,unde demersul este invers: se sugereaza aparitia respectivelor senzatii pentru a obtine prin aceasta o stare de tip hipnotic. Nu toti psihologii sunt de acord insa cu faptul ca trainingul autogen intra in aria sistemelor de relaxare de tip hipnotic, insa, in general, adeptii hipnozei terapeutice traditionale considera starea de relaxare ca tranzitorie catre transa hipnotica."[4]

a) Metoda lui SCHULTZ se mai numeste  si metoda de relaxare sintetica TRAINING AUTOGENE de antrenament autogen, care urmareste o destindere completa a organismului prin realizarea de catre pacient a unor senzatii de greutate corporala si de caldura, prin control cardiac, respirator si al organelor abdominale. SCHULTZ considera metoda sa ca un antrenament de gimnastica tehnica. Se dirijeaza pacientul la o decontractare succesiva al unui membru dupa alt membru; se incepe cu un brat, obtinandu-se o destindere perfecta, cu formula de concentrare bratul meu este din ce in ce mai greu si executand exercitii succesive si repretate de contractii si decontractii .In acelasi mod se procedeaza si cu celelalte membre. "Tehnicile de relaxare sunt utilizate nu doar in preventia si reducerea reactiilor la stres, ci si in tratarea anumitor afectiuni, psihice si psihosomatice."[5] Indicatia de electie este tulburarea anxioasa.

Similar, terapeutul obtine si controlul vasomotricitatii, dupa formula de concentrare "bratul meu este din ce in ce mai cald". Pentru decontractare musculara sunt necesare 15 zile de exercitii, iar pentru controlul vasomotricitatii, cca.21 zile.

Document online: Saracia in societatea romaneasca Referat: Sociologie economica rurala - intrebari

Reglarea cardiaca, respiratorie si abdominala, necesita stadii ulterioare de antrenament. Hipnoza este sora mai mare a relaxarii. Se incepe cu o tehnica simpla de relaxare de tip Schultz care se aplica pe scara larga in Europa. "Probabil cel mai raspandit sistem de relaxare, cuprinde exercitii organizate in 2 cicluri, menite a produce subiectului o serie de senzatii de destindere, greutate in corp si membre, caldura in corp si pleoape, racire a fruntii (in primul ciclu) si de calmare si control al respiratiei si ritmului cardiac

(in cel de-al doilea). Cel de-al doilea ciclu al antrenamentului autogen poate fi practicat numai sub indrumarea unui specialist atestat in aceasta metoda

• clientul se obisnuieste cu terapeutul, se consolideaza alianta terapeutica, clientul

se obisnuieste cu vocea terapeutului, etc. astfel multi clienti cad din relaxare direct in hipnoza.

• multe afectiuni pot fi rezolvate doar printr-o usoara relaxare.
• clientul are la dispozitie o tehnica de relaxare si autoreglare pe care o poate utiliza

si singur.

Tehnici folosite: primele exercitii de relaxare Schultz - relaxare profunda

Etape:

testarea gradului de hipnotizabilitate - scale standard: scale Havard, Stantford, Bardel - dureaza 50-60 de minute. Se folosesc itemi izolati folositi frecvent:

testul inclestarea degetelor (strangerea degetelor in altele) - terapeutul va da sugestii de strangere, astfel, dandu-i sugestii de a incerca sa desfaca degetele.

testul rigiditatii bratelor intinde bratul si strange pumnul

testul oscilatiei corpului sa stea cu spatele la terapeut cu ochii inchisi, picioarele apropiate.

testul catalipsei pleoapelor sugestii de greutate a pleoapelor si ca ii este imposibil sa desfaca ochii.

Inducerea transei se poate realiza spontan, din relaxare, la subiectii foarte buni sau prin folosirea tehnicilor speciale de inductie:

fixarea privirii

fixarea pe un obiect exterior: bila de sticla, metal foarte stralucitor, fie un nasture

stralucitor;

- fixare degetelor terapeutului in forma de "V"

privirea punctului dintre sprancene prin rotirea ochilor

- fixarea unei parti a corpului

- tehnica levitatiei bratului

- tehnica de inductie hipnotica (fara vointa clientului): Erickson - variante:* inductia pe perechi: terapeutul se intelege cu o persoana cerandu-i sa fie observator, sa aiba aceeasi varsta, preocupari comune, relatie buna unul cu celalalt, asezati in pozitie simetrica.

inductia metaforica: se administreaza clientului un scenariu metaforic care sa-l duca in transa prin folosirea unei povestiri sau ilustratii.

- repetitivitatea, caracterul monoton si accentul: - un terapeut bun trebuie sa fie un foarte bun actor.

- teste pentru diferite afectiuni.

b) Metoda lui JACOBSON: se mai numeste si metoda analitica - reprezentand o psihoterapie fiziologica; ea se bazeaza pe o decontractare progresiva, care incepe cu un membru si se termina cu corpul intreg. "Starea de relaxare este definita ca absenta a oricarei contracturi musculare. Tehnica presupune parcurgerea unor faze succesive, de la relaxarea musculara la cea psihica. Subiectul face exercitii de constientizare a tensiunii musculare, exercitii de contractura a diferitelor grupe musculare, de relaxare diferentiata pe grupe de muschi, de constientizare a tensiunilor musculare reziduale produse de starile afective. Finalitatea este ca subiectul sa-si controleze tonusul muscular, sa se relaxeze, sa-si controleze practic propriile stari emotionale."[7]

Intr-o prima faza, tratamentul se ocupa de grupe musculare, obtinand-se pentru fiecare, succesiv, o relaxare profunda.

In a doua faza, se recomanda pacientului o relaxare diferentiata, in cursul activitatilor zilnice (lectura, scris, etc.).

In ultima faza se obtine o destindere totala a musculaturii.

Aceste metode se folosesc in clinicile de psihiatrie, dar si in psihologia sportului pentru reglarea starilor psihice ale sportivilor. Prin tehnica relaxarii progresive Jacobson, subiectul invata sa operationalizeze conceptele de relaxare si tensiune. Ulterior, ca urmare a exercitiilor repetate, se intareste conexiunea intre eticheta lingvistica de relaxare si starea efectiva pe care aceasta o defineste, subiectul reusind astfel sa-si controleze lingvistic si voluntar relaxarea musculara.

c Hipnoza fractionata a lui KRETSCHMER reprezinta o varianta a tehnicii lui SCHULTZ. In cadrul exercitiilor de relaxare completa, se introduce si un exercitiu de fixare, care induce pacientului o stare de hipnoza. Tehnica reprezinta o metoda de hipno-analiza. Se poate obtine o reglare a functiilor vegetative sau chiar a somnului sau a starii de veghe. "Utilizata mai ales in clinica de psihiatrie, vizeaza abordarea inconstientului profund al pacientului. Se procedeaza in pasi : 1. inducerea relaxarii prin sugestii de caldura si greutate; 2. inducerea hipnozei prin tehnica fixarii privirii; 3. aplicarea terapeutica a hipnozei; 4. lichidarea relatiei terapeutpacient si practicarea individuala a relaxarii de catre pacient."[8]

In concluzie "Dupa cum se poate observa din cele de mai sus, peisajul tehnicilor de relaxare este extrem de variat in practica psihologica" si astfel oricare din aceste metode, permite terapeutului combinarea sugestiei, folosirea transferului si analiza partiala a afectelor; in acest fel pacientul va simti in corpul sau rezistentele de caracter.

CONCLUZIE

In lucrarea Hipnoza si hipnoterapie am dorit sa creionez principalele caracteristici ale hipnozei si implicit ale hipnoterapiei.

Inca din inceputul lucrarii am evidentiat ca atat hipnoza cathartica elaborata de Joseph Breuer cat si hipnoza ericksoniana a lui Milton Erickson au avut o mare influenta asupra destinului hipnozei dar si al hipnoterapiei in cadrul psihoterapiei.

Din continutul lucrarii rezulta ca primii cercetatori au contribuit pentru soarta hipnozei si al fenomenului hipnotic prin experimentele si observatiile lor aplicate pacientilor cu diferite afectiuni psihice, somatice si psihosomatice. Munca depusa de acesti cercetatori cum ar fi de exemplu Joseph Breuer, Milton Erickson si altii asemenea lor a adus insemnatatea pentru hipnoza si a fost considerata o metoda buna de psihoterapie.

Dupa cum s-a putut observa din continutul lucrarii in studiul hipnozei exista doua paradigme distincte si astfel avem o paradigma clasica si o paradigma cognitiv-comportamentala .

In concluzie chiar daca exista un fond comun pentru cele doua paradigme in studiul hipnozei ele raman totusi distincte. Asadar putem afirma in cele din urma ca avem de-a face cu o paradigma clasica si cu o alta care este cognitiv-comportamentala.

Atat paradigma clasica cat si cea cognitiv-comportamentala au un ceva anume specific care tine de istoria si caracterul propriu.

Din numeroasele studii, efectuate de diferiti cercetatori, a rezultat ca acestia au atribuit hipnozei un caracter predominant stiintific deoarece acest fenomen al hipnozei, a fost interesant din punct de vedere medical si in principal s-a dovedit ca hipnoza si implicit hipnoterapia au utilizare terapeutica cu bune efecte pentru tratarea si vindecarea afectiunilor psihice, somatice si psihosomatice. De aici rezulta in cele din urma si importanta utilizarii hipnoterapiei , a hipnoanalizei si a tehnicilor avansate ale acesteia.

Astfel in acest context se contureaza si distinctia intre hipnoza si autohipnoza si totodata diferentele in ceea ce priveste modul de desfasurare a etapelor si pasilor pentru inducerea transei.

In cadrul lucrarii Hipnoza si hipnoterapie exista si precizari cu privire la analiza hipnozei ericksoniene si a hipnozei cathartice, prima fiind elaborata de Milton Erickson si a doua de catre doctorul Joseph Breuer din care au rezultat deosebiri esentiale cu referire la caracterul lor si s-a subliniat ca ambele tipuri de hipnoza au avut si au in continuare o contributie uimitoare pentru psihoterapie iar aceste descoperiri despre hipnoza sunt valorificate in prezent si de alti psihoterapeuti.

BIBLIOGRAFIE

1. Atkinson L.Rita - Introducere in psihologie, Editura Tehnica, Bucuresti, 2002;
2. Cosmovici Andrei - Psihologie generala, Editura Polirom, Iasi, 1996;
3. Dafinoiu Ion - Hipnoza clinica, Editura Polirom, Iasi, 2003;
4. Dafinoiu Ion - Elemente de psihoterapie integrativa, Editura Polirom, Iasi, 2001;
5. David Daniel - Tratat de psihoterapii cognitive si comportamentale, Editura Polirom, Iasi, 2006;
6. David Daniel - Psihologie clinica si psihoterapie, Editura Polirom, Iasi, 2006;
7. David Daniel - Interventie cognitiv-comportamentala in tulburari psihice, psihosomatice si optimizare umana, Editura Risoprint, Cluj-Napoca, 2000;
8. David Daniel - Prelucrari inconstiente de informatie, Editura Dacia-Stiinte sociale, Cluj-Napoca, 2000;
9. Drugas Marius - Introducere in psihologia personalitatii, Editura Universitatii din Oradea, Oradea, 2006;
10. Enachescu Constantin - Tratat de psihanaliza si psihoterapie, Editura Polirom, Iasi, 2003;
11. Erickson Milton H. - Hipnoterapia, Editura Irvington Publishers, Inc.,Halsted Press Division of John Wiley Sons, Inc., New York, 1979;
12. Goldberg Bruce - Tehnici de autohipnoza, Editura Teora, Bucuresti, 2000;
13. Guilane-Nachez Erica - Transa, hipnoza si autohipnoza, Editura Polirom, Iasi, 2004;
14. Holdevici Irina - Psihoterapia cognitiv comportamentala, Editura Stiintelor medicale, Bucuresti, 2005;
15. Holdevici Irina - Psihoterapia - Tratament fara medicamente, Editura Ceres, Bucuresti, 2004;
16. Holdevici Irina - Sugestiologie si psihoterapie sugestiva, Editura Victor, Bucuresti, 1995;
17. Holdevici Irina - Psihoterapii scurte, Editura Ceres, Bucuresti, 2000;
18. Holdevici Irina - Elemente de psihoterapie, Editura All, Bucuresti, 1998;
19. Holdevici Irina - Hipnoza si fortele nelimitate ale psihismului, Editura Aldomars, Bucuresti, 1991;
20. Ionescu Angela - Psihoterapie- Notiuni introductive, Editura Fundatiei Romania de Maine, Bucuresti, 2003;
21. Ionescu George - Tratat de psihologie medicala si psihoterapie,Editura Asklepios, Bucuresti, 1995;
22. Mitrofan Iolanda - Psihoterapia experientiala, Editura Infomedica , Bucuresti, 1999;
23. Mitrofan Iolanda - Psihoterapie- Repere teoretice, metodologice si aplicative, Editura Sper, Bucuresti, 2008;
24. Opre Adrian - Inconstientul cognitiv, Editura ASCR, Cluj-Napoca, 2002;
25. Schiopu Ursula - Introducere in psihodiagnostic, Editura Fundatiei Humanitas, Bucuresti, 2002;
26. Zlate Mielu - Introducere in psihologie, Editura Polirom, Iasi, 2000.