Studiu de caz: Copiii sunt mai violenti

Studiu de caz: Copiii sunt mai violenti

PROBLEMA

In societatea actuala ne confruntam tot mai des cu fenomene de violenta scolara. A califica un fapt ca violent inseamna a emite o judecata de valoare asupra acelui fapt. Judecata corespunde unor norme sociale determinate de cultura unei societati, dar ea se face si in functie de valorile grupului de apartenenta, dar, in acelasi timp, ceea ce este resimtit ca violenta de un elev de la o anumita scoala poate trece neobservat in ochii elevilor de la alta scoala. Important este si faptul ca violenta verbala nu este perceputa in aceeasi maniera de elevi si de profesori: elevii o minimalizeaza, in timp ce profesorii o supraevalueaza.

In mediul scolar intalnim doua tipuri de violenta:

- violentele obiective, care sunt de ordinul penalului (crime si delicte) si asupra carora se poate interveni frontal; Politia si Justitia sunt obligate, in acest caz, sa colaboreze direct cu institutiile scolare;

- violentele subiective, care sunt violente mai subtile, de atitudine, si care afecteaza climatul scolar. Sunt incluse aici atitudinile ostile, dispretul, umilirea, jignirea, sfidarea, lipsa de politete, absentele de la ore, refuzul de a raspunde la ore si de a participa la activitati sau ceea ce unii autori numesc atitudini antiscolare. O forma de violenta extrem de raspandita in mediile scolare este violenta verbala (bullying-ul) adica atacurile verbale, cat si intimidarile (presiunea psihica) exercitata prin amenintari, injurii, umilinte.

OBIECTIVE

a) Determinarea cauzelor;

b) Eliminarea cauzelor;

c) Determinarea expectantelor;

PREZENTAREA CAZULUI - SITUATIA ACTUALA

Copiii au probleme la invatatura;

Absenteismul scolar este intalnit tot mai des;

Rata abandonului scolar creste;

Relatiile conflictuale dintre colegi se amplifica;

In unele cazuri violenta elevilor se rasfrange si asupra celor apropiati, a parintilor si a profesorilor.

PROCURAREA SI SISTEMATIZAREA INFORMATIILOR

Analiza activitatii scolare

- Rezultatele scolare ale elevilor observati sunt mai slabe;

- Nu isi indeplinesc sarcinile scolare decat cu mare dificultate;

- Elevii sunt atrasi de activitatile unor grupuri defavorizate in detrimentul scolii si al familiei;

- Violenta devine "o solutie" universal valabila pentru orice problema intalnita.

Relatii sociale

- Familie - relatiile dintre parintii sunt incordate, se intalnesc cazuri de violenta domestica, divort, decesul unuia dintre parinti;

- Tatal este violent, autoritar, coleric, consuma alcool, nu are un loc de munca stabil si uneori are aventuri extraconjugale;

- Mama este depasita de problemele financiare, de activitatile casnice, de educatia copiilor, afectata de probleme de sanatate, hiperemotiva, blazata;

- Fratii mai mari fac parte din grupuri de adolescenti rebeli, puterea imitatiei afecteaza mult fratii mai mici;

- Grupul de prieteni are un comportament similar, apartenenta/neapartenența la grup poate afecta siguranta elevului, comportamentele violente sunt incurajate si apreciate;

- Colegii de clasa au o situatie financiara mai buna ceea ce declanseaza sentimental de invidie, de neputinta in a-l egala pe celalalt, ii evita din cauza violentelor verbale si fizice pe care le manifesta.

DESCOPERIREA CAUZELOR

Influenta mediului familial

Mediul familial reprezinta cea mai importanta sursa a agresivitatii elevilor. Multi dintre copiii care prezinta un profil agresiv provin din familii dezorganizate, au experienta divortului parintilor si traiesc in familii monoparentale. Echilibrul familial este perturbat si de criza locurilor de munca, de somajul ce-i atinge pe foarte multi parinti. Parintii sunt confruntati cu numeroase dificultati materiale, dar si psihologice, pentru ca au sentimentul devalorizarii, al esecului. In aceste conditii, ei nu mai sunt sau sunt mai putin disponibili pentru copiii lor.

Analiza: Efectele consumului de alcool Analiza: Identitatea de secui

Pe acest fundal apar apoi probleme familiale foarte grave care-i afecteaza profund pe copii: violenta intrafamiliala, consumul de alcool, abuzarea copilului, neglijenta, la care se adauga si importante carente educationale - lipsa de dialog, de afectiune, inconstanta in cerintele formulate fata de copil (treceri de la o extrema la alta, de la o permisivitate exagerata la restrictii foarte dure), utilizarea mijloacelor violente de sanctionare a copilului pe motiv ca bataia-i rupta din rai.

Sunt si parinti - si nu putini - care privilegiaza in mod exagerat relatia afectiva in detrimentul rolului educativ pe care ar trebui sa-1 aiba in raporturile cu copiii lor: nu le impun nici un fel de interdictii, de reguli, emit putine exigente si cauta sa evite conflictele. Aceasta absenta cvasitotala a constrangerilor (in afara scolii) il va determina pe elev sa adopte in scoala comportamente de refuz a exigentelor profesorilor.

Influenta mediului social

Mediul social contine numeroase surse de influenta de natura sa induca, sa stimuleze si sa intretina violenta scolara: situatia economica, slabiciunea mecanismelor de control social, inegalitatile sociale, criza valorilor morale, mass-media, disfunctionalitati la nivelul factorilor 84

responsabili cu educatia tinerilor, lipsa de cooperare a institutiilor implicate in educatie.

Conjunctura economica si sociala provoaca anumite confuzii in randul tinerilor, care incep sa se indoiasca de eficacitatea scolii, de utilitatea stiintei. Si aceasta cu atat mai mult cu cat constata ca scoala nu ii asigura insertia profesionala. Valorile traditionale vehiculate in scoala - munca, meritul, efortul - cunosc o eroziune vizibila.

Un mediu social in criza (criza locurilor de munca, criza familiei, criza valorilor) afecteaza profund dezvoltarea personalitatii copilului.

Influenta mediului scolar

De multe ori comunicarea este lateralizata, adica profesorul e cel care permite si care monopolizeaza comunicarea, iar elevul ramane doar un receptor pasiv. Comunicarea intre elevi in cadrul unor grupuri de lucru este destul de restransa, iar opiniile elevilor cu privire la viata clasei sunt prea putin luate in considerare. Nevoia de expresie si de comunicare e nevoie fundamentala a oricarui individ, iar grupul scolar este un loc privilegiat de satisfacere a acestor nevoi. Nesatisfacerea lor antreneaza inevitabil o frustrare ce se va reduce prin comportamente agresive.

Si alte componente ale atitudinii profesorului fata de elevi pot genera situatii conflictuale si comportamente violente ale elevilor. Unii profesori adopta o atitudine de ignorare dispretuitoare a elevilor, corelata cu tendinta de evaluare a lor in termeni constant negativi si depreciativi.

F. Dubet spune ca indiferenta profesorilor este cea mai importanta manifestare a dispretului fata de elevi. Sunt numerosi elevii care sufera ca urmare a acestor judecati negative ale profesorului, pentru ca ele vin sa intareasca propriul lor sentiment de indoiala, de descurajare, de lipsa de incredere in fortele proprii. Acest dispret, o data interiorizat, poate antrena un ansamblu de consecinte in plan comportamental: lipsa de comunicare, pasivitatea la lectie, indiferenta sau, dimpotriva, perturbarea lectiilor, dezvoltarea unor atitudini ostile, provocatoare.

De multe ori, in mod inconstient, profesorul introduce diferentieri intre elevi si in functie de performanta atinsa. Parkay si Stanford evidentiaza cateva dintre aceste atitudini diferentiatoare (1992: 349):

Acorda mai putin timp elevilor cu realizari mai modeste:

* le acorda mai putin timp sa gandeasca un raspuns;

* le acorda mai putina atentie si intra in relatie cu ei mai rar;

* evita sa utilizeze cu ei cele mai potrivite metode de instruire, deoarece acestea necesita mai mult timp;

Are mai putina rabdare cu acesti elevi:

* prefera sa le ofere chiar el raspunsul sau sa numeasca pe unul dintre elevii buni in loc sa puna intrebari ajutatoare sau sa reformuleze intrebarile;

* le ofera feedback-uri neglijente si neconcludente;

* ii solicita mai rar sa raspunda;

Ignora elevii cu realizari mai modeste:

* le repartizeaza locuri mai departate de traseul sau obisnuit prin clasa;

* nu accepta si nu utilizeaza ideile lor;

* interactioneaza cu ei mai degraba in particular decat in public;

Le acorda mai putin interes:

* se poarta mai putin prietenos cu ei, le zambeste mai rar;

* stabileste mai rar contactul din priviri cu ei;

* le acorda mai putini indici nonverbali de sprijin, atentie si intelegere;

Discrimineaza elevii cu realizari mai modeste:

* ii premiaza mai rar pentru succesele obtinute si ii critica mai des pentru esecuri;

* solicita mai rar ceva de la ei;

* le noteaza si le administreaza in mod diferit testele si temele.

Aceasta atitudine a profesorului poate determina din partea elevilor sustragerea de la activitati, indiferenta fata de ceea ce se intampla in clasa, absenteismul, refuzul de a-si fece temele, violente verbale fata de colegi si chiar fata de profesori, comportamente agresive.

GASIREA SOLUTIILOR

Prevenirea violentei scolare

Pierre-Andre Doudin si Miriam Erkohen-Markiis (2000: 11-12) vorbesc chiar de trei tipuri de preventie pe care le poate desfasura scoala si care se completeaza reciproc:

a) preventie primara, care se poate realiza foarte usor de catre fiecare profesor si se refera la dezvoltarea unei priviri pozitive asupra fiecarui elev, exprimarea increderii in capacitatea lui de a reusi, valorizarea efortului elevului. Toate aceste atitudini pot reduce riscurile aparitiei violentei;

b) o preventie secundara, ce pleaca de la faptul ca scoala reprezinta un post de observatie privilegiat al dezvoltarii intelectuale si afective a elevului, iar profesorul, printr-o observare atenta a acestuia, poate repera efectele unor violente la care elevul a fost supus in afara mediului scolar. Semnaland cazul respectivilor elevi profesionistilor (psihologului scolar, asistentului social) si autoritatilor competente, pot fi luate masuri de ajutor si de protectie care sa vizeze inlaturarea cauzelor abuzurilor si reducerea tulburarilor somatice, psihice si comportamentale induse prin violenta;

c) preventie tertiara, ce are in vedere sprijinul direct adus elevilor care manifesta comportamente violente. Mentionarea unor asteptari pozitive fata de ei, dezvoltarea sentimentului de apartenenta comunitara, exprimarea preocuparii fata de situatia pe care o au si integrarea lor in activitatile grupului sunt factori de protectie ce pot fi exercitati in cadrul institutiei scolare. Prin aceste masuri se poate impiedica cronicizarea tulburarilor provocate de violenta si eventuala transmitere a lor de la o generatie la alta.

Masuri concrete de acțiune:

La nivel personal

Dezvoltarea increderii in fortele proprii ale elevilor;

Stimularea motivatiei pentru invatare;

Imbunatatirea relatiei cu colegii de clasa;

Sedinte de psihoterapie;

Redefinirea sistemului propriu de valori al elevilor.

86

La nivelul colectivului de elevi:

Favorizarea integrarii in grup;

Valorificarea potentialului fiecarui elev;

Implicarea in activitati extrascolare, proiecte si programe educative.

La nivelul comunitatii locale:

Colaborarea cu familia si cu consilierul scolar;

Implicarea elevilor in activitati desfasurate in colaborare cu comunitatea locala: primaria, biblioteca, politia, fundatii sau organizatii nonguvernamentale;

REZULTATE FINALE

Cresterea increderii in fortele proprii;

Rezolvarea crizelor de identitate;

Cresterea stimei de sine;

Integrare in colectiv si relationare pozitiva cu colegii;

Colaborare in realizarea sarcinilor de echipa;

Detensionarea si imbunatatirea situatiei familiare;

Gasirea unor solutii concrete pentru situatiile de criza.

CONCLUZII

Violenta in scoala este o expresie a violentei din societate; cand violenta se produce in scoala, ea conduce si la alte consecinte: alaturi de prejudicii, victimizare, uneori moarte, violenta din scoala reduce sansele elevilor de a-si dezvolta personalitatea pe deplin si de a dobandi o educatie de calitate.

Pentru ca scoala sa isi asume acest rol de prevenire si de stapanire a fenomenului violentei, prima investitie trebuie facuta in domeniul formarii profesorilor. Trebuie sa recunoastem ca, atat in cadrul formarii initiale, cat si al formarii continue, atentia este concentrata asupra lucrului cu clasele de elevi "fara probleme'.

Se discuta mult prea putin despre modalitatile de abordare a claselor dificile. Este nevoie de o formare specifica, in masura sa permita satisfacerea cerintelor elevilor "cu probleme'. Nu putem astepta pasivi ca problemele sa se rezolve de la sine, cu atat mai mult cu cat, in conditiile unui mediu familial instabil, tensionat, conflictual, scoala poate reprezenta pentru elev o a doua sansa.

Bibliografie

Neamtu, C., Devianta scolara, Editura Polirom, Iasi, 2003

Paun, E., Scoala. Abordare sociopsihopedagogica, Editura Polirom, Iasi, 1999

Preda, V., Delincventa juvenila. O abordare multidisciplinara, Presa Universitara Clujeana, Cluj Napoca, 1981

Salavastru D., Violenta in mediul scolar. Aspecte psihosociale, vol. Coordonat de Gilles Ferreol, Adrian Neculau, Polirom, Iasi, 2003 87