Specificul psihologic al situatiilor tensionale si de risc crescut

Situatia tensionala este descrisa de existenta unor factori contextuali cu caracter neobisnuit, neasteptat, care ameninta integritatea organismului sau pun sub semnul intrebarii reusita actiunilor ulterioare.

Conceptul de "risc" caracterizeaza comportamentul decizional desfasurat intr-o situatie ce poate implica primejdie si nereusita, deoarece exista insuficiente informatii si, de asemenea, probabilitatea de a intampina obstacole, finalul nefiind sigur. Situatia de risc este imprejurarea in care individul trebuie sa aleaga intre cel putin doua alternative care difera intre ele atat prin valoare cat si prin probabilitatile de castig asociate astfel incat unei utilitati mari i se asociaza o probabilitate de reusita scazuta si invers.

Caracterul tensional si cu risc crescut al situatiilor de lupta rezulta din multitudinea solicitarilor neobisnuite la care sunt supusi indivizii si colectivul, din conditiile daunatoare, exprimate in privatiuni, incertitudini, presiuni, amenintari care asalteaza organismul. Caracterul amenintator al unor asemenea situatii constituie o particularitate esentiala a starilor tensionale.

Orice efort prelungit, intens depus pentru a rezolva o problema pune persoana intr-o stare de tensiune ce se exprima prin disconfort, prin senzatii neplacute, emotii negative, astenice. Procesele emotionale alcatuiesc fondul si latura energetica a vietii psihice si a comportamentului, indeplinind un rol important in declansarea si sustinerea dinamica a activitatii adaptative si de luare in stapanire a ambiantei. Durata si intensitatea lor sunt strans legate de activitatea nemijlocita, de structura psihica a persoanei, de formatia lui intelectuala si morala.

Factorii situationali care provoaca o anumita traire afectiva, pozitiva sau negativa conditioneaza succesul sau, dimpotriva, esecul. Pe fondul unei situatii tensionale sau de risc crescut apar o serie de emotii - neliniste, teama, frica - care exprima starea afectiva a individului in raport cu modificarile mediului, ale factorilor situationali. Aparitia reactiilor emotionale negative are loc in situatii cum ar fi:

atunci cand persoana trebuie sa raspunda la solicitari pentru care nu este pregatit, nu si-a elaborat modalitati adecvate de actiune;

cand se gaseste in fata necunoscutului, intr-un mediu care comporta riscuri ;

cand intampina dificultati de adaptare;

cand consecintele esecului, ale incapacitatii de a raspunde solicitarilor sunt negative pentru  

individ, in raport cu pozitia sa in cadrul grupului, cu prestigiul castigat in fata superiorilor

si a colectivului.

Intensitatea starii tensionale depinde de semnificatia pe care o atribuie persoana in cazul consecintelor esecului, de locul ocupat de ea in cadrul actiunii, de posibilitatile de a raspunde eficient la solicitari.

Cercetarile au demonstrat ca stari tensionale pot precede actiunile cu un grad ridicat de complexitate, cu un grad mai mare sau mai mic de risc. Daca are intensitate moderata, emotia are un efect energizant, mobilizator, iar comportamentul este unul adaptiv, normal. Este cazul luptatorului antrenat, stapan pe sine, autocontrolat. Din contra, emotiile intense pot conduce la dezorganizarea conduitei, la deruta sau la paralizarea disponibilitatilor actionale.

Tensiunea psihica moderat-crescuta, in limitele activitatii fiziologice normale, se traduce printr-o vigilenta eficienta, printr-o mobilizare a instrumentelor de lucru disponibile, printr-o sustinere motivational-emotionala optima. O astfel de alaturare de conditii psiho-functionale poate fi asimilata starii de "revarsare " - expresie a unui nivel de inteligenta emotionala exceptional.

Asadar, inzestrarea cu o inteligenta emotionala crescuta ii asigura individului obtinerea facila, fara efort sustinut a unor rezultate superioare in actiunile intreprinse, in special o data cu instalarea asa-numitei "stari de revarsare"- stare de detensionare a activitatii psiho-fiziologice in ciuda pastrarii parametrilor energo-dinamici eficienti. Afirmatia ramane valabila atat in cazul sarcinilor individuale, cat si al celor de grup sau care vizeaza interactiunea individ-colectivitate.

Pornind de la cele prezentate, putem spune ca o persoana constienta de trairile sale, care este capabila sa-si dirijeze emotiile astfel incat reactiile sale emotionale la diferite situatii sa constituie un suport stenic, pozitiv, va putea sa inteleaga reactiile celorlalti si sa intre in relatii cu acestia, sa-i ajute sa-si stapaneasca, sa-si reprime la randul lor, manifestarile dezadaptative.

Este de asteptat ca astfel de persoane sa reprezinte liderii grupurilor din care fac parte, chiar daca nu au fost investite cu aceasta autoritate, ascendentul si puterea lor de influentare asupra celorlalti decurgand din claritatea cu care isi expun punctul de vedere si asteptarile fata de actiunile grupului si de aportul fiecarui membru, din fermitatea pozitiei adoptate. In dobandirea autoritatii, un rol deosebit joaca empatia si abilitatile interpersonale, dar si participarea la schimburi de mesaje emotionale, de multe ori la niveluri imperceptibile (subliminale) - cu o putere de contagiune si influentare sporita, pana la "sincronicitatea sentimentelor". Aceasta contagiune afectiva permite organizarea grupurilor, negocierea solutiilor, stabilirea de conexiuni personale multiple, determinarea cauzelor sentimentelor negative si a grijilor personale, motivarea proprie si a celorlalti etc.

Persoanele "abile emotional" au capacitatea de a imita inconstient emotiile vazute la altii (adopta aceeasi mimica, gesturile, tonul vocii si alte aspecte nonverbale), chiar de a-si reconstrui la nivelul lor dispozitiile celeilalte persoane, lucru care ii ofera posibilitatea sa intre "pe aceeasi lungime de unda " cu interlocutorul, sa-l abordeze intr-o maniera empatica. In plus, cand doua persoane interactioneaza, dispozitia afectiva se transfera de la persoana mai puternica in exprimarea sentimentelor la cea care e mai pasiva.

Pentru a spera ca influenta personala sa fie una stenica, benefica si constructiva, individul trebuie sa fie el insusi stapan pe sine, cu autocontrol puternic. Persoanele cu EQ crescut stiu sa detecteze semnalele de anxietate, sa determine stimulii care declanseaza nelinistea (pana la senzatii somatice) si sa-i directioneze pe ceilalti spre dobandirea unei dispozitii optimiste si entuziaste, care sa faciliteze rezolvarea cu maxim de energie a diferitelor probleme dificile. In ceea ce priveste furia - ca emotie care dezorganizeaza conduita - ea trebuie acceptata la fel ca si linistea; sublimarea sau catharsis-ul furiei nu duce la inlaturarea acesteia, ci la prelungirea sa. Benefica este constientizarea furiei, acceptarea ei, pentru ca nimic nu se poate depasi prin negare sau refulare, dar gasirea unor modalitati de contracarare a ei, de stapanire a rabufnirilor impulsive sau canalizarea energiei intr-o directie constructiva. EQ furnizeaza capacitatea de autolinistire, de scadere si inlaturare treptata a anxietatii si ingrijorarii.

Comentariile pe marginea conceptului de "inteligenta emotionala" si definirea situatiilor tensionale sau cu risc crescut sugereaza modalitati comportamentale eficiente asemanatoare celor de care depinde reusita actiunilor intreprinse in aplicarea masurilor pentru restabilirea ordinii si linistii publice ; iata cum se poate realiza o corespondenta intre elemente ale inteligentei emotionale si aceste conditii de conduita:

pastrarea stapanirii de sine pentru a nu se lasa dominat sau acaparat da emotii (autocontrol);

manifestarea consecventei in aplicarea si sustinerea masurilor specifice (fermitate, autoritate);

solicitudine, ascultarea cu rabdare si atentie a tuturor persoanelor implicate (abilitati psiho-sociale);

respectarea fara discriminare a demnitatii tuturor persoanelor, inclusiv a celor turbulente (autoritate);

evitarea afirmatiilor bazate pe incertitudini sau lipsite de temei legal (autoritate);

pastrarea permanenta a controlului si autocontrolului asupra tinutei, gesticii si mimicii (autocontrol);

tratarea cu tact a persoanelor bolnave psihic, a minorilor, a tinerilor, a femeilor, a persoanelor in stare de ebrietate (abilitati psiho-sociale);

ignorarea intentionata a observatiilor ironice, daca acestea nu afecteaza buna-cuviinta, nu ajung la ultraj sau calomnii grave, sau nu tulbura ordinea sau linistea publica ( abilitati psiho-sociale ).