Relatia dintre controlul cognitiv si capacitatea de inhibitie

Relatia dintre controlul cognitiv si capacitatea de inhibitie

1.     Cadrul teoretic

1.1. Evaluarea capacitatii de control cognitiv.

Ca urmare a complexitatii sarcinilor cu care este confruntat, sistemul cognitiv uman isi dezvolta o serie de mecanisme de autocontrol ce ii permit selectia mentinerea intr-o forma activata, respectiv dezactivarea reprezentarii scopurilor.

Selectia scopurilor; In orice situatie, cerintele mediului orienteaza individul spre anumite actiuni determinand activarea a numeroase scopuri. Dintre acestea insa, numai o parte sunt relevante asigurand coerenta comportamentului. In acest sens, controlul actiunii implica selectarea scopurilor relevante pe baza unei analize a prioritatilor.

Mentinerea activarii; Obtinerea unui rezultat este posibila numai in masura in care exista o anumita stabilitate a scopurilor. Cu alte cuvinte, este necesar ca acestea sa se mentina activate la nivelul memoriei de lucru, evitandu-se orientarea prematura spre alte actiuni, chiar in situatia existentei unor distractori (scopuri competitive).

Inactivarea reprezentarii scopurilor;In conditiile in care este detectata o schimbare in mediu ce determina modificarea prioritatii asociate scopurilor,sau in cazul in care este necesara obtinerea unor informatii suplimentare, intra in actiune o serie de mecanisme de supresie, ce vor asigura comutarea alocarii de resurse spre alte scopuri.

Un control cognitiv adaptativ, implica deci stabilirea unui echilibru intre mentinerea respectiv inactivarea scopurilor, pe baza monitorizarii situatiei.

O proba frecvent invocata in evaluarea capacitatii de control cognitiv, este sarcina de sortare a cartilor Wisconsin (Heaton, 1981). Materialele utilizate in cazul acestei probe sunt patru carti "cheie" si doua pachete identice, compuse din cate 64 carti de "raspuns", (figura 1).

Figura 1. Proba de sortare a cartilor Wisconsin

(dupa Changeux J. P. & Dehaene S., 1994).

Fiecare carte contine un numar (cuprins intre 1-4), de forme geometrice diferite (triunghi, stea, cerc, cruce), care de asemenea prezinta culori diferite (rosu, verde, galben, albastru). Sarcina subiectului este aceea de a sorta cartile "raspuns" pe baza unei reguli stabilite de experimentator. Dupa fiecare raspuns, subiectului i se ofera feedback asupra corectitudinii sortarii. Pe baza acestui feedback, el poate identifica regula. Regulile sunt schimbate in urmatoarea ordine : culoare, forma, numar. Trecerea la o alta regula se realizeaza dupa ce subiectul a sortat corect un numar de carti. Formalizarea sarcinii de sortare a cartilor Wisconsin este urmatoarea:

F (culoare, forma, numar, feedback)  SORTAREA CARTILOR.

Explicitarea acestui sistem multidimensional se realizeaza in modul urmator:

Deci toate cele 3 reprezentari se vor afla intr-o forma activata, feedbackul oferit determinand inhibarea a 2 dintre ele pe durata sortarii.

In aceasta proba pacientii care prezinta leziuni prefrontale inregistreaza un procent crescut de perseverari (sortare pe baza regulii anterioare), ceea ce arata faptul ca in conditiile modificarii contextului (feedback-ul oferit), subiectii intampina dificultati in a inhiba reprezentarea regulii ce s-a dovedit eficienta anterior.

Utilizarea tomografiei cu emisie de pozitroni (TEP) la subiecti normali, in cazul sarcinii de sortare a cartilor Wisconsin, evidentiaza o crestere a activitatii metabolice la nivelul zonelor prefrontala respectiv parietala (Berman et al., 1995).

Dempster (1991), atribuie imbunatatirea performantei in cadrul probelor de interferenta odata cu trecerea de la copilarie la varsta adulta, precum si declinul la varstele inaintate, modificarilor ce apar la nivelul lobilor prefrontali.

Activarea corticala la nivelul acestor zone este corelata cu functiile cognitive executive, sau sistemul atentional supervizor (S.A.S.), in termenii modelului propus de Norman si Shallice (1986), (figura 2).

Figura 2. Modelul Norman & Shallice (dupa Posner & DiGirolamo, 1997)

Conform acestui model, controlul proceselor cognitive se realizeaza la mai multe niveluri, subsistemele implicate interactionand in vederea coordonarii scopurilor actiunii. La primul nivel, controlul este exercitat pe baza unor scheme ce permit coordonarea unor comportamente suprainvatate. Activarea unei astfel de scheme ce asigura coerenta comportamentului, se realizeaza automat, prin intermediul sistemului de organizare a schemelor. In conditiile unei schimbari survenite in contextul sarcinii, (cazul probei de sortare a cartilor Wisconsin), sistemul atentional supervizor (S.A.S.), va determina inhibarea unei scheme inadecvate, respectiv activarea schemei corespunzatoare, acesta reprezentand cel de-al doilea nivel de control. Interventia S.A.S., este necesara in 5 situatii, in care procesele automate de la nivelul sistemului de organizare a schemelor, nu permit o selectie adecvata:

a)     situatiile care implica planificarea sau decizia;

b)     situatii ce impun corectarea erorilor;

c)     situatii in care raspunsul este nou si insuficient exersat;

d)     situatii considerate dificile sau periculoase;

e)     situatii care necesita inhibarea unui raspuns habitual.

Se considera astfel, ca sistemul atentional supervizor, nu actioneaza continuu ci numai in acele secvente ale sarcinii ce nu pot fi controlate automat (rolul sau se reduce prin familiarizarea cu sarcina, in urma exersarii). Desi terminologia utilizata este evident tributara metaforei computer, predictiile ce pot fi realizate pornind de la acest model nu sunt de neglijat.

1.2. Definirea inhibitiei cognitive

Inhibitia a cunoscut o larga recunoastere in cadrul teoriilor asupra dezvoltarii cognitive precum si a personalitatii. Dincolo de popularitatea sa, este insa necesara definirea teoretica si operationalizarea empirica a acestui construct. Definirea, constituie un aspect problematic pentru constructul inhibitie, deoarece, in cadrul literaturii, acest termen prezinta numeroase conotatii. In aceste conditii se ridica intrebarea daca exista un singur proces de inhibitie aplicabil diferitelor procese ce au ca trasatura comuna functia de supresie.

Una dintre solutii consta in considerarea unei familii de mecanisme inhibitorii. In acest sens, o serie de teorii subliniaza faptul ca inhibitia se poate conceptualiza ca un proces general, ce opereaza la diferite niveluri (Dempster, 1993; Luria,1973). De exemplu, Luria identifica forme variate de inhibitie, determinate de disfunctiile lobului prefrontal (incapacitatea de a opri un comportament repetitiv, de a declansa un nou pattern comportamental, inconsistent cu un raspuns stereotip, precum si de a planifica, directiona sau monitoriza procesele cognitive).

Analiza: Efectele consumului de alcool Analiza: Identitatea de secui

In aceeasi directie, Dempster, propune o clasificare a proceselor de inhibitie in trei categorii distincte atat din punct de vedere functional, cat si al modului de dezvoltare. Acest autor postuleaza inhibitia motorie, lingvistica, respectiv perceptiva, ca forme distincte, ce pot fi diferentiate din punct de vedere al localizarii (interna sau externa), sau al ordinii de manifestare. Inhibitia motorie apare timpuriu, celelalte forme reprezentand achizitii mai tarzii.

Asfel, Luria (1973) sau Dempster, (1993) considera ca inhibitia este un construct general ce afecteaza diferite aspecte ale comportamentului. O alta directie de cercetare subliniaza existenta unor procese separate ce actioneaza in diferite conditii, inhibitia fiind deci mediata de mecanisme independente la nivel comportamental respectiv cognitiv.

1.2.1. Distinctia dintre inhibitia comportamentala respectiv inhibitia cognitiva.

Mecanismele de inhibitie pot fi diferentiate in raport cu constructul psihologic asupra caruia se exercita (comportament, cognitie). Inhibitia comportamentala implica controlul (potential intentionat), al comportamentului manifest exprimandu-se prin: intarzierea unei recompense, inhibitie motorie sau controlul impulsului (Luria, 1961; Mischel, 1989). Inhibitia cognitiva, implica controlul continuturilor si procesarilor cognitive si poate fi intentionata/constienta, respectiv neintentionata, deci neaccesibila introspectiei. In categoria inhibitiei cognitive se pot include: supresia cognitiilor sau controlul intentionat al continutului din campul constiintei (Wegner,1989), supresia sensului inadecvat al cuvintelor polisemantice (Swinney & Prather,1989) si filtrarea informatiei nerelevante in memoria de lucru (Harnishfeger & Bjorklund, 1993).

Cele doua tipuri de inhibitie controleaza constructe diferite. Dovezi in favoarea acestei ipoteze sunt aduse de studiile asupra diferentelor individuale, in care performantele in cadrul diferitelor sarcini ce evalueaza fiecare tip de inhibitie nu sunt corelate. Astfel, in literatura de specialitate apar numeroase studii ce evalueaza autocontrolul si impulsivitatea ca si constructe generale. Acestea reprezinta evaluari multimetoda ale impulsivitatii, autocontrolului, inhibitiei motorii; rezultatele obtinute demonstrand corelatii reduse intre categoriile inhibitie cognitiva/comportamentala, patternul de corelatii fiind semnificativ in cazul sarcinilor din aceiasi categorie. Utilizand analiza factoriala, Olson (1989), arata ca diferite masuri ale controlului inhibitor, se grupeaza in 3 factori: capacitatea de intarziere a recompensei, inhibitie motorie si inhibitie cognitiva. Controland variabilele varsta si C.I., Olson obtine o corelatie semnificativa intre inhibitia motorie si capacitatea de intarziere a recompensei, 2 forme de inhibitie comportamentala. Corelatiile dintre factorii de inhibitie comportamentala si masurile inhibitiei cognitive s-au dovedit nesemnificative.

1.2.2. Gradul de constienta al proceselor de inhibitie

Inhibitia automata. O mare parte a cercetarilor asupra inhibitiei au vizat procesarea automata sau preconstienta. Aceasta se refera la procesarile care asigura selectarea informatiei relevante careia i se asigura accesul in campul constiintei. Un exemplu de paradigma experimentala utilizata pentru evaluarea inhibitiei automate este reprezentat de selectia sensurilor adecvate unui anumit context in cazul cuvintelor polisemantice (Swinney & Parther, 1989). Aceasta paradigma implica prezentarea de cuvinte polisemantice in variate contexte, ce amorseaza unul dintre sensurile cuvantului. Consecutiv prezentarii, nivelul de activare pentru sensurile alternative ale cuvintelor polisemantice este masurat. Explicatia efectelor observate se bazeaza pe faptul ca toate sensurile adecvate contextului de aparitie vor fi initial activate, ulterior inhibitia sensurilor neconcordante, realizandu-se simultan cu activarea sensurilor adecvate contextului de aparitie. In cadrul acestei paradigme, inhibitia consta in supresia activa a unui continut anterior activat, proces care se realizeaza automat.

Un alt tip de paradigme experimentale utilizate pentru evaluarea inhibitiei automate sunt cele bazate pe sarcinile de amorsaj negativ Acest efect poate fi studiat in cadrul unei probe de tip Stroop. Pentru evaluarea capacitatii de inhibitie cognitiva intr-o astfel de sarcina se folosesc mai multe tipuri de liste: o lista neutra in care cuvintele sunt inlocuite cu patrate, o lista in care intre culoare si sens exista discrepanta, (lista cu interferenta), respectiv o lista, in care, cuvantul ce reprezinta numele unei culori in cadrul itemului n-1, devine culoarea ce va trebui denumita in cadrul itemului n (lista cu amorsaj negativ). Ca si in cazul paradigmei ambiguitatii lexicale, aceasta supresie activa a unui continut anterior activat, se realizeaza automat.

Inhibitia intentionata. Nu toate formele de inhibitie actioneaza la nivel automat, o serie de cercetatori focalizandu-si interesul asupra inhibitiei intentionate (Wegner,1989; Bjork,1989). Aceasta reprezinta un proces activat deliberat, in scopul atenuarii stimulilor nerelevanti, avand sursa interna sau externa. Exemple de sarcini ce evalueaza acest mecanism il reprezinta, paradigma supresiei cognitiilor (Wegner, 1989) sau paradigma uitarii intentionate (Bjork, 1989). Procesele de inhibitie intentionata sunt accesibile reflectiei constiente, in aceste situatii fiind posibile interventii mnezice. Exista diferite incercari de a evalua capacitatea de control strategic al inhibitiei. De exemplu, Wegner (1989), dezvolta o procedura de control al cognitiilor ce implica selectia deliberata a unei sarcini alternative asupra careia se reflecteaza in timpul supresiei cognitive. Controlul intentionat al inhibitiei, a fost de asemenea examinat in cadrul studiilor utilizand paradigma uitarii intentionate. In probele de uitare intentionata subiectii sunt instruiti sa uite itemii invatati anterior, eficienta uitarii fiind evaluata pe baza unei reactualizari surpriza a materialului asociat cu instructiunea de a uita.

2.     Ipoteza studiului:

Capacitatea de control cognitiv evaluata pe baza probei de sortare a cartilor Wisconsin coreleaza semnificativ cu inhibitia evaluata in cadrul sarcinii de uitare intentionata.

3.     Design-ul cercetarii:

Se va utiliza un design de tip corelational, studiindu-se covariatia performantei obtinute in cadrul probei de sortare a cartilor Wisconsin respectiv in cadrul probei de uitare intentionata. Aceste sarcini se vor administra pe un esantion de 10-15 subiecti.

4.     Materiale necesare:

Proba de sortare a cartilor Wisconsin: Se va confectiona un set alcatuit din 64 biletele (cartoane), in cadrul caruia se vor desena patru tipuri de stimuli: cerc, stea, cruce, triunghi.Numarul acestor stimuli va fi cuprins intre 1 si 4, iar culorile folosite vor fi :galben, albastru, verde, rosu.

Din interactiunea acestor trei caracteristici rezulta:

4 X 4 X 4 = 64 stimuli

De asemenea se vor realiza patru carti etalon: prima pe care este desenat un triunghi de culoare rosie, a doua pe care sunt desenate doua stele de culoare verde, o a treia continand trei semne " + "de culoare galbena iar ultima prezentand patru cercuri de culoare albastra. (vezi figura 1).

Sarcina de uitare intentionata: Pentru evaluarea capacitatii de uitare intentionata, s-au folosit 30 de cuvinte,. Fiecare cuvant a fost expus sub forma unui cartonas. De asemenea s-au confectionat 30 de cartonase continand instructiunile "uita"(15 cartonase), respectiv "retine"(15 cartonase).

5. Procedura:

Administrarea probei de sortare a cartilor Wisconsin:

Subiectului i se prezinta cele 4 carti etalon,precum si urmatoarea instructiune:

" In cadrul acestei sarcini va trebui sa clasificati cartile din pachet, in raport cu una dintre cele patru categorii pe care le aveti in fata.Dupa fiecare clasificare va voi spune daca sortarea realizata este corecta sau incorecta"

Daca subiectul va adresa alte intrebari, i se va repeta ultima formulare, fara a se adauga alta afirmatie.

Cartile din cadrul pachetului se pot clasifica in functie de culoare, forma figurii sau numarul elementelor. Experimentatorul va decide inainte de inceperea probei secventa regulilor pe baza carora se va realiza clasificarea, Este important ca subiectul sa nu cunoasca in prealabil aceasta secventa.

Ordinea criteriilor va fi urmatoarea:

1. Culoare ; 2. Forma; 3 . Numar; 4. Forma; 5. Culoare ; 6. Numar ; 7. Culoare ;

8. Forma; 9. Numar.

Schimbarea principiului de clasificare se va realiza dupa ce subiectul sorteaza exact un numar de 5 carti. In cadrul fiecarei secvente experimentatorul va nota intr-un tabel, modul in care subiectul a clasificat stimulul (corect / incorect). (vezi tabelul 1)

Tabel 1.

Notarea raspunsurilor in cadrul celor 9 criterii de sortare, (exemplu)

I = incorect ; C = corect

In conditiile modificarii celor 9 criterii, va fi necesar un set mai mare de 64 carti.Astfel, dupa ce setul de 64 carti a fost sortat, procedura se va relua cu acelasi set de carti, dupa ce in prealabil s-a procedat la amestecarea lor.

Administrarea probei de uitare intentionata: In cadrul celor 30 de cuvinte utilizate, 15 vor fi asociate cu instructiunea 'uita', iar 15 cu instructiunea 'retine'. Subiectul va extrage din setul de 30, un cartonas ce contine un anumit cuvant, pe care il va studia timp de 5 secunde. Apoi dintr-un alt set va extrage un cartonas pe care se precizeaza instructiunea "uita" sau "retine" .Prin aceasta procedura se asigura randomizarea atat a ordinii de prezentare a cuvintelor cat si a asocierii dintre un cuvant si o anumita instructiune. Dupa incheierea fazei de expunere subiectilor li se prezinta o lista de 60 cuvinte (vezi anexa), din care ei vor trebui sa recunoasca cuvintele prezentate anterior.

6. Rezultate:

In cazul probei de sortare a cartilor Wisconsin, se va nota procentul raspunsurilor incorecte pentru fiecare criteriu. Deci se vor obtine 9 procente. Se va urmari dinamica erorilor in cadrul celor 9 rezultate, realizandu-se o reprezentare grafica a acestora. De asemenea pe baza celor 9 procente se va calcula o medie.

Eficienta capacitatii de inhibitie se va evalua prin determinarea procentului cuvintelor asociate cu instructionea "uita" care au fost selectate in cadrul listei de recunoastere. (deci numarul cuvintelor selectate raportat la 15, inmultit cu o suta).

O buna capacitate de inhibitie va fi reflectata intr-un numar redus de cuvinte selectate.

Pe baza celor doua probe pentru fiecare subiect se va determina procentul mediu al erorilor in cadrul probei Wisconsin, respectiv proportia cuvintelor asociate cu instructiunea "uita", selectate din lista de recunoastere.Intre cei doi indici se va calcula coeficientul de corelatie.

7. Interpretarea rezultatelor

Pe baza datelor obtinute se va discuta relatia dintre inhibitie si capacitatea de control cognitiv.

8. Concluzii:

Se va decide asupra relatiei dintre inhibitie si controlul cognitiv

BIBLIOGRAFIE:

Bjork R.A.(1989). Retrieval inhibition as an adaptative mechanism in human memory. In

H.L. Roedinger &F.I.M. Craik (Ed). Varieties of memory and consciousness (p.309-330). Hillsdale.NJ:Erlbaum.

Changeux, J.P., Dehaene, S. (1994). Neuronal models of cognitive functions

associated with the prefrontal cortex. In Oaksford, M. & Brown, G. (Eds.) Neurodynamics and Psychology, Academic Press.

Heaton, R.K. (1981). A manual for the Wisconsin Card Sorting Test. Odessa, Florida:

Psychological Assessment Resources.

Anexa

Lista cuvintelor folosite in cadrul probei de uitare intentionata:

1.       BALON

2.       LUNA

3.       FARFURIE

4.       BICICLETA

5.       APA

6.       DAFIN

7.       BANCA

8.       PAGINA

9.       MASCA

10.    CLASA

11.    APRILIE

12.    AUTOR

13.    OGLINDA

14.    SCRISOARE

15.    PISICA

16.    DULAP

17.    FRUNZA

18.    MEDIU

19.    CER

20.    PENSULA

21.    STOFA

22.    SEARA

23.    OBIECT

24.    PLOAIE

25.    NOAPTE

26.    CUI

27.    CLANTA

28.    PIATA

29.    CAMERA

30.    BAROMETRU

Nota:

Pentru alcatuirea listei utilizate in faza de recunoastere la cuvintele anterioare se adauga urmatoarele:

1.     CASA

2.     AUGUST

3.     CUTIT

4.     PENAR

5.     FOTOLIU

6.     ZAHAR

7.     LAMPA

8.     CAFENEA

9.     PAIANJEN

10.  SONERIE

11.  PRIETEN

12.  TABLA

13.  FURNAL

14.  PASTOR

15.  ZAPADA