Psihologia in perioada romana si evul mediu

PSIHOLOGIA IN PERIOADA ROMANA SI EVUL MEDIU

Perioada romana ca trecere la cultura evului mediu

Evul mediu- epigon al traditiei clasice cultivate in antichitate

Intre biserica si stiinta. Aparitia psihologiei

Perioada  romana ca trecere la cultura evului mediu

Ceea ce istoricii numesc perioada romana se intinde de-a lungul a zece secole, de la inceputurile obscure din sec VII i.H. si pana in 476 d.H, cand ultimul imparat roman a fost inlaturat. Inceputurile unei republici Romane organizate se afla la inceputul sec V i.H., iar pana in anul 100 d.H., Roma a devenit un imperiu puternic ce parea invincibil. In momentul sau de apogeu,

Baile, inotul si exercitiile erau frecvente, iar sapunurile, cosmeticele, hainele exotice, bijuteriile si muzica fusesera imprumutate de la greci si devenisera parte din viata romanilor. Abundenta de sarbatori oferea oportunitatea de a lua parte la jocurile si spectacolele de circ care au degenerat in acele spectacole pentru care a ramas faimos atata timp Imperiul Roman.

Medicina timpurie romana era plina de superstitii, dar tratamentele psihologice si leacurile miraculoase abundau si ele. Un templu inchinat lui Asclepios, construit in sec III i.H. s-a dovedit a fi popular printre romani, care se relaxau in atmosfera de calm si liniste. Chirurgia era practicata la inceput de barbieri, de prizonierii din alte tari sau de doctori nu foarte buni.

Epicur si Lucretiu

Filozofia lui Epicur reprezinta empirismul antichitatii intrunind relativismul subiectiv al sofistilor cu ontologia materialista a lui Democrit si cu hedonismul lui Aristip din Cirena. Epicurienii considerau ca orice cunoastere deriva din simturi, ca lumea este de natura materiala fiind compusa din atomi si ca scopul vietii e placerea. Punctul de plecare in psihologie e cel biologic: omul ca si animalul cauta placerea si evita durerea. Placerea e de ordin fiziologic legata de viscere iar functia fundamentala a organismului e nutritia legata de stomac.

Analiza: Efectele consumului de alcool Analiza: Identitatea de secui

2 Evul mediu - epigon al traditiei clasice cultivate in antichitate

Cultura Antichitatii n-a fost uitata in tot cursul Evului Mediu, ea constituind un izvor bogat de cunostinte, un prilej de delectare a spiritului si un sprijin intelectual si moral. Antichitatea dadea omului si sentimentul unei continuitati a istoriei si a unei apartenente la o traditie, la o autoritate - la care simtea nevoia sa faca apel. Autorii timpului ii interpreteaza in sens crestin si pe alti scriitori si filozofi pagani cum ar fi: Cicero, Horatiu, Vergiliu etc.

Toma d'Aquino (FFFF important!!!)

Un alt exemplu mai concludent este faptul ca in secolul al XII-lea, Ovidiu era autorul antic cel mai citit, mai admirat si mai ales imitat de poeti incat nu arareori versurile imitatorilor se credeau ca sunt versuri luate din Metamorfoze.

Intre biserica si stiinta si aparitia psihologiei

Aurelius Augustin (340-430) (FFF IMPORTANT) a fost personalitate dominanta a bisericii occidentale, teologul ce a avut rolul decisiv in construirea dogmaticii catolice, si a carei doctrina a dominat filozofia medievala pana la Toma d' Aquino.

Scolastica in evul mediu

Filozofia medievala insumeaza o multime de alte sisteme divergente, astfel ca scolastica este o sinteza formata in perioada cuprinsa intre secolele IX si XV la constituirea carora au participat marea majoritate a filozofilor timpului, fara ca unitatea de sistem, scolastic, sa sterilizeze sau sa anuleze originalitatea diferitilor sai reprezentanti in parte. In Evul Mediu timpuriu, scholasticus, era magistratul ce conducea o scoala in care se predau cele sapte arte liberale. In epoca Renasterii, termenul va capata un sens peiorativ, devenind sinonim cu "sofist".

Intre temele favorite disputate de catre magistrii de logica si dialectica din sec. al XI a fost "problema universaliilor". Adevarata realitate era exprimata de "universalii", de genuri, de specii de concepte universale sau este constituita din fiinte, obiecte sau insusiri individuale?

Toma d'Aquino si aparitia psihologiei (AICI fff important)

Toma d'Aquino (1225-1274) a fost numit adesea "printul filozofiei scolastice" impunand doctrina cea mai complexa si coerenta cu o mare influenta in Evul Mediu (si in lumea catolica, pana azi) este creatorul primului sistem filozofic original de amploare aparut in lumea Occidentului crestin. Scrierile lui insumeaza peste 1000 de pagini.

Toma d'Aquinoera ferm convins ca aptitudinile intelectuale si sensibilitatea morala depind de sanatatea corpului si mai mult decat visele, pasiunile, maladiile mentale, temperamentul are o baza fiziologica. Totusi el considera ca sufletul rational era insuflat de Dumnezeu. Sufletul este acea energie spirituala care supravietuieste si dupa moartea fizica, dar fara a mai avea o personalitate proprie deoarece dupa moartea fizica a corpului sufletul nu mai poate nici simti si nici gandi.

Toma d'Aquino considera ca sufletul are cinci facultati: vegetativa (de alimentatie, crestere si reproducere), senzitiva, apetitiva (prin care se doreste sau se vrea ceva), locomotoare si intelectuala - facultatea de a cugeta. Orice cunoastere isi are sursa in simturi, perceptiile senzoriale, insa nu cad in gol, pe nimic, ca pe o "tabla stearsa" - tabula rasa, ele sunt primite de o structura complexa, de un centru senzorial comun ce coordoneaza senzatiile si perceptiile si le transforma in idei.