Psihologia cognitiva

PSIHOLOGIA COGNITIVA

1. Precursorii ai cognitivismului: W. Köhler, K. Duncker, E. Tolman; teoria informatiei: G. Miller, A. Newell, H. Simion; N. Chomsky si teoria gramaticilor generative, G. Kelly si teoria constructelor personale

2 Epistemologia genetica si dezvoltarea cognitiva: J. Piaget

3 Intemeierea psihologiei cognitive: U. Neisser; teme majore in psihologia cognitiva contemporana: modelele memoriei, rezolvarea de probleme si inteligenta artificiala, cognitia sociala, memorie si validitate ecologica

1. Precursorii ai cognitivismului

W. Köhler si cercetarile sale asupra inteligentei la animale au semnalat rolul intuitiei ca procesare spontana de informatie in urma careia, prin restructurari ale reprezentarilor interne asupra relatiei dintre obiectul scop si obiectul mijloc se produce un raspuns aparent spontan dar care rezulta dintr-o prelucrare informationala de tip procesual.

Cercetarile lui K. Duncker asupra fixitatii functionale si mai ales cele asupra analogiei au fost preluate in psihologia  cognitiva moderna demonstreaza felul in care reprezentarea mentala dintr-o anumita situatie este transferata intr-o noua situatie si poate sa produca o rezolvare a problemelor prin analogie.

Behavioristul E. Tolman a adus in prim plan cercetari cu un puternic suport cognitivist. El a introdus termenul de "harta mintala", sugerand existenta unei reprezentari mintale a structurilor spatiale care actioneaza intr-o maniera latenta in procesul rezolutiv. Conceptul de "harta mintala" este intens utilizat in psihologia cognitiva .

Teoria informatiei si cercetarile lui G. Miller, A. Newell si H. Simon au ajuns la rezultate remarcabile in ceea ce priveste logica computerelor.

Psiholingvistica dezvoltata de catre N. Chomsky a dezvoltat modelul gramaticilor generative. Dupa Chomsky nucleul limbii se defineste printr-o multime de propozitii (structura logica-propozitionala) obtinute in urma

Teoria constructelor personale elaborata de catre G. Kelly este o anticipare asupra abordarii cognitivite a personalitatii. Constructele constituie modalitati personale de a percepe si interpreta evenimentele; ele sunt reprezentari cognitive, modele cognitive ale unor realitati.

2 Epistemologia genetica si dezvoltarea cognitiva! !

Aportul si contributia remarcabila a cercetarilor lui J. Piaget si a scolii sale numita si structuralism genetic constituie o anticipare a modelarilor cognitive privitoare la asimilarea si dezvoltarea structurilor cognitive. Ideea organizarii activitatii mentale  in structuri operatorii si scheme mentale trimite la conceptele fundamentale ale gestaltismului.

3 Intemeierea psihologiei cognitive si temele ei majore

Momentul formal al intemeierii psihologia cognitive este publicarea lucrarii Psihologia cognitiva de catre U. Neisser ! ! ! in 1967. In aceasta lucrare autorul a sistematizat rezultatele cercetarilor realizate in anii '50 -'60 de catre precursorii mai sus amintiti. Noua orientare cognitivista a castigat teren intr-o maniera rapida fiind favorizata mai ales de progresele din domeniul ciberneticii si neurologiei.

Tema dominanta a psihologiei cognitive este metafora procesarii informatiei care porneste de la premisa ca procesele mintale opereaza intr-o maniera asemanatoare cu un calculator. Mai departe, organismul este vazut ca un sofisticat procesor de informatii.

Abordarea memoriei si modelele acesteia constituie una dintre temele predilecte ale psihologiei cognitive. Amintim aici modelul lui Atkinson si Shiffrin(1968) care trateaza memoria din perspectiva celor trei module: registrul senzorial, memoria de scurta durata si memoria de lunga durata. Apoi Craik si Lockhart (1972) au propus modelul nivelelor de procesare in memorie. Astfel encodarea superficiala a unui stimul va fi uitata mult mai repede decat encodarea informatiei semnificative care suporta un nivel de procesare profunda.

In abordarea rezolvarii problemelor se propune un nou mod de interpretare a strategiilor algoritmice si celor euristice, din perspectiva inteligentei artificiale. Sunt remarcabile cercetarile lui Newel, Shaw si Simon ca si cele ale lui Khaneman si Tversky. Asocierea dintre informatica si psihologie a condus la avansarea unor modele interesante cum ar fi cel al procesarii paralele. Creierul uman pare compatibil cu acest model intrucat informatia este procesata prin intermediul retelelor pe mai multe nivele simultane.