Necesitatile biologice - psihologia copilului

NECESITATILE BIOLOGICE - PSIHOLOGIA COPILULUI

Mai intai, are nevoie sa-si asigure completa dezvoltare musculara. Copilul are o tendinta naturala spre consumul de energie: alergand, sarind, catarandu-se, rostogolindu-se, intr-un cuvant, neoprindu-se niciodata. Deoarece parintii sunt pe plan biologic, fiinte mult mai independente, avem tendinta de a neglija sau subestima acest aspect dinamo-biologic.

Intr-o zi, am remarcat intr-un restaurant, un cuplu tanar, asezat in fata mea cu un copil de aproximativ patru ani. Acesta din urma se tot misca pe scaun, schimbandu-si mereu pozitia. Tatal sau ii spune: "Nu poti sa stai linistit deloc?" Eu aveam pofta sa-i raspund: "Nu, nu poate, nu mai mult ca dumneavoastra la varsta lui." Cu alte cuvinte acest tata astepta de la copilul sau o maturitate biologica pe care acesta nu o putea detine.

Considerati copilul de la trei la cinci ani ca pe o uzina biologica. Absoarbe materii prime sub forma de hrana si le foloseste pentru a fabrica enorme cantitati de energie.

Un psiholog a facut urmatoarea experienta: a filmat timp de 1 ora un prescolar in actiune intr-o gradina. Apoi acest film a fost aratat unui membru al unei echipe universitare de fotbal american, caruia i s-a cerut sa faca timp de 1 ora tot ceea ce a facut copilul. La sfarsitul acelei ore, jucatorul de fotbal era epuizat.

Am povestit acest lucru pentru a sublinia faptul ca trebuie sa oferim copilului mult spatiu si multe jocuri de interior si exterior care sa-i permita sa elibereze aceasta energie nelimitata si sa faca toate exercitiile fizice necesare pentru fortificarea controlului si eficacitatii tuturor muschilor. Copiii au nevoie sa alerge, sa sara si sa tipe. Aceasta venind in intampinarea gusturilor adultilor care au nevoie de pace, liniste si ordine, lucru care ne face mai dificila satisfacerea nevoilor biologice ale copilului. Oricum, daca nu ii vom permite sa elibereze toata aceasta energie in mod constructiv, cu siguranta ca o va face in mod destructiv. Muschii si coordonarea musculara nu se vor putea dezvolta decat daca va avea conditiile necesare sa se serveasca de ei in totalitate. Daca i-am impus unui copil sa fie prea linistit in anii prescolari, va fi dezavantajat mai tarziu vis-à-vis de prietenii sai. Ii vor lipsi bazele esentiale ale coordonarii musculare necesara pentru a manifesta o abilitate normala in cadrul jocurilor si sporturilor (si in consecinta in relatiile sociale) de la scoala.

In plus, abilitatea motrice reprezinta fundamentul aptitudinilor intelectuale, care se vor manifesta prin lectura, de exemplu, mai mult decat isi pot imagina parintii. Coordonarea musculara se compune din doi factori esentiali: coordonarea laterala si directionala. Prima se poate defini ca simtul profund al propriei simetrii - notiunea de dreapta si stanga. Aceasta este ca o harta a spatiului nostru interior care permite unui copil sa actioneze cu o mana sau cealalta, cu un picior sau celalalt, sau cu toate odata. A doua se poate defini ca proectie in spatiu a coordonarii laterale; adica constiinta pe care o avem despre stanga si dreapta, despre sus si jos, despre inainte si inapoi in lumea ce ne inconjoara. Este ceea ce s-ar putea numi o harta a mediului exterior. Senzatiile pe care le simtiti pe piele (in partea dreapta sau in partea stanga?), au contrapartida in directia data de lumea exterioara.

Aceste "harti" interne si externe depind de schemele musculare si miscarile motoare pe care copilul trebuie sa le invete inainte de a merge la scoala. Pot fi considerate ca fiind "stiinta muschilor".

Va puneti desigur intrebarea ce raport exista intre toate acestea si activitatile intelectuale cum ar fi lectura. Exista, mai mult decat credem. Daca un copil nu a deprins o buna lateralizare, va citi literele si cuvintele invers. Remarcati, de exemplu ca singura diferenta intre "b" si "d" este una de lateralitate. Daca la cinci sau sase ani copilul nu poseda o buna constiinta a lateralitatii, va avea dificultati in a distinge aceste doua litere.

Dati-i copilului toate ocaziile pentru a se catara, a construi, a alerga si a cadea. In acest fel nu va mai trebui sa va faceti probleme pentru dezvoltarea simtului lateralitatii si directiei.