Psihofizica-noua psihologie experimentala

PSIHOFIZICA-NOUA PSIHOLOGIE EXPERIMENTALA

1.1.  Psihofizica

1.     Prezentarea momentului crucial al aparitiei psihofizicii

2.     Prezentarea contributiei intemeietorilor psihofizicii la aparitia noii psihologii experimentale

1. Psihofizica si relatia intre subiectiv si obiectiv

Termenul de psihofizica se refera la studiul relatiei care se stabileste intre proprietatile fizice ale stimulilor si efectul psihologic al acestora in plan subiectiv intern. Inceputurile psihologiei au fost caracterizate de speculatii si incertitudini in vederea naturii relatiei dintre obiectele din lume si perceptia umana a acestora. Psihofizica implica studiul proprietatilor fizice ale stimulilor si efectul acestora in plan subiectiv intern. De exemplu, o serie de unde sonore poate fi masurata prin vibratii si frecvente. Termenul de hertz este folosit ca si termen international ce este egal cu un ciclu pe secunda. Cu ajutorul unui echipament adecvat, se poate prezenta o serie cu caracteristicile sale fizice. Una dintre cele mai importante descoperiri este ca exista anumite valori la ambele extremitati care nu se pot inregistra in experienta subiectiva. In privinta undelor sonore, o persoana tanara poate recepta intre aproximativ 20 Hz si 20000 Hz. Cu alte cuvinte, exista praguri ale tonoalitatilor inalte si joase. Masurarea acestor praguri ne aduce o deschidere mica a lumii subiective interne. O parte a cercetatilor timpurii din domeniul psihofizicii se indreptau spre cercetarea pragurilor inalte si joase a tuturor modalitatilor senzoriale. Astfel de praguri au fost definite din punct de vedere operational ca intensitati minime sau maxime inregistrate de un stimul care este detectat in 50% din cazuri.

2. Reprezentanti  marcanti ai psihofizicii si studiile stiintifice ce au revolutionat psihologia

Ernst Heinrich Weber(1795-1878) si-a desfasurat cercetarile in domeniile anatomiei, psihologiei, fizicii si biologiei. Impreuna cu fratele sau a descoperit inhibarea inimii ca urmarea a stimularii zonei periferice a nervului. In 1826 Weber si-a concentrat eforturile in studiile asupra simturilor pielii si a muschilor. Lucrarea sa de pionierat in acest domeniu s-a finalizat cu o lucrare considerata clasica in psihologia experimentala, lucrare ce poarta titlul Simtul tactil .

Weber a utilizat tehnica celor doua praguri pentru a evidentia sensibilitatea cutanata. Sensibilitatea variaza in functie de partea corpului care este supusa stimularii. In cadrul experimentelor desfasurate, Weber a observat ca noi suntem mai putin sensibili daca cele doua puncte ale aparatului sunt aplicate longitudinal decat daca sunt puse perpendicular

Gustave Theodor Fechner (1801-1878) a fost interesat atat de domeniul filozofiei, cat si de cel stiintific. El a propus doua modalitati opuse de intelegere a universului. Pe de o parte a considerat fundamentele universului, incluzand fenomenele materiale, sub forma de materie inerta, viziune materialista pe care a numit-o perspectiva nocturna. Pe de alta parte, a observat ca se poate porni si de la premisa ca materia organica are o componenta psihica, viziune numita si perspectiva diurna. Fechner spera sa gaseasca dovezi ale perspectivei diurne in experimentele din domeniul psihofizicii.

Rudolph Hermann Lotze (1817-1873) a fost autorul "Medizinische Psychologie oder Physiologie der Seele" publicata in 1852, prima lucrare de psihologie fiziologica. Lotze a fost interesat de diverse domenii ale psihologiei, dar nu a avut o abordare sistematica.  Lucrarea "Schite de Psihologie" publicata in 1881,

Hermann Von Helmholtz(1821-1894) a fost unul dintre cei mai importanti oameni de stiinta si inventatori ai secolului al XIX-lea avand contributii importante in fizica, psihologie, si fiziologie.

Helmholtz a respins ideea ca fortele vitale ale energiei misterioase influenteaza procesele fizice sau psihice. El considera ca toate modificarile survenite in organism pot fi explicate prin intermediul legilor fizice.

Perceptia vizuala. Cea mai importanta lucrare a lui Helmholtz, Ghidul de optica fiziologica reuneste interesele sale pentru fizica, fiziologie si psihologie. Se foloseste de fizica si fiziologie pentru a descrie caracteristicile fizice ale luminii, lentilele cristaline, corneea, refractia ochiului, mecanismele de acomodare si retina. Din punct de vedere psihologic trateaza subiecte precum iluziile, perceptia adancimii si vederea colorata.

Lucrarea abordeaza si domeniul opticii, Helmholtz fiind inventatorul oftalmoscopului, instrument ce facea posibila examinarea retinei. In cadrul teoriei oftalmoscopului, Helmholtz descrie fenomenul prin care lumina care ajunge la retina este atat absorbita cat si reflectata. Cu ajutorul instrumentului inventat de el s-au vazut pentru prima data imagini si detalii anatomice ale retinei.

Vederea cromatica. Una dintre primele teorii naturaliste asupra culorilor a fost elaborata de Aristotel in opinia caruia toate culorile rezulta dintr-un amestec de lumina si intuneric. Teoriile moderne asupra culorilor au fost Raspunsul a venit din partea psihologului Thomas Young (1773/1829) care a spus ca toate culorile se produc prin variate combinatii de rosu, verde si albastru (violet). El demonstrat existenta a trei tipuri de structuri retiniene, fiecare dintre ele fiind sensibila la una dintre culorile primare. Culorile primare care intra in compozitia surselor de lumina sunt diferite de cele care intra in compozitia pigmentului. Pentru pigment se iau culorile rosu, galben si albastru. In prima jumatate a secolului al XIX - lea, Helmholtz  realizase deja experimente asupra combinarilor de culori. Acustica si auzul. In lucrarea sa "Asupra senzatiei undelor sonore" Helmholtz expune teoria sa asupra auzului in incercarea de a identifica structurile fiziologice specializate in perceperea inaltimii undelor sonore.

Wilhelm Maximilian Wundt (1832-1920) este considerat "parintele" psihologiei experimentale moderne

In 1881 Wundt a publicat primul numar al revistei Studii de psihologie. Imediat numele i-a fost schimbat in Studii de filozofie pentru a nu se crea confuzie intre aceasta si o alta revista de parapsihologie care de asemenea purta numele de la Studii de psihologie. Revista lui Wundt constituia suport pentru lucrarile de cercetare desfasurate in laboratorul de la Leipzig.