Functiile psihosociale ale organizatiilor

Functiile psihosociale ale organizatiilor

Functionarea sistemului social global presupune interactiunea dinamica dintre componentele sale

(institutii, organizatii, grupuri si persoane), pe fondul unei diferentieri structurale si functionale a

acestora. Astfel, in timp ce la nivelul institutiilor se obiectiveaza experienta social-istorica a

comunitatii, sub forma de valori, principii, norme si modele generale de actiune, organizatiile

operationalizeaza aceste elemente cu caracter general, sub forma unor obiective particulare, strategii de

actiune concreta si modele de relationare interpersonala, intragrupala si intergrupala, astfel incat

problematica generala a unei comunitati, cu inevitabilul sau caracter abstract si impersonal, sa se

racordeze la problematica psihologica si psihosociala a grupurilor si persoanelor care evolueaza intr-un

spatiu natural si social concret.

Particularitatile si evolutiile unor situatii psihosociale concrete nu pot fi surprinse si

operationalizate la nivel institutional, aceasta functie revenind diferitelor tipuri de organizatii. Pe de

alta parte, imperativele vietii concrete, cele care rezulta din jocul circumstantelor si evolutiilor istorice,

nu pot fi translate si integrate direct in problematica generala a institutiilor sociale, fiind necesara

actiunea mediatoare a organizatiilor. Acestea, prin caracterul lor inertial, reglator si ponderator

selecteaza acele aspecte importante, stabile si semnificative pentru viata comunitara, pentru ca in final

sa le racordeze si integreze planului axiologic-normativ al institutiilor sociale aferente.

in calitatea lor de principala componenta a sistemului social global, dar si de veriga de legatura

dintre macrosocial si microsocial, organizatiile indeplinesc multiple functii sociale si psihosociale,

structurate pe mai multe niveluri.

(1) in plan macrosocial, organizatiile operationalizeaza, si asigura indeplinirea obiectivelor

generale ale unei societati care evolueaza in conditii naturale si istorice determinate; aceste obiective

tin de asigurarea conditiilor materiale si spirituale necesare supravietuirii si evolutiei societatii,

conservarea si promovarea valorilor socioculturale, impunerea normelor si modelelor prin care se

regleaza raporturile generale din cadrul comunitatii respective etc.

Analiza: Efectele consumului de alcool Analiza: Identitatea de secui

(2) in plan microsocial, organizatiile asigura conditiile formarii si integrarii sociale a membrilor

societatii, oferind atat un sistem coerent de valori, norme si modele si repere existentiale, cat si

conditiile necesare integrarii, participarii si afirmarii individuale la viata sociala, pe fondul satisfacerii

diferentiate a trebuintelor psihoindividuale (materiale si spirituale, de securitate si recunoastere sociala,

de manifestare creatoare a propriei personalitati s.a.). In acest plan, organizatiile joaca un rol

considerabil in formarea eului ideal si sistemului aspirational al membrilor societatii.

(3) in plan intern, organizatiile racordeaza bilateral si dinamic imperativele generale ale societatii,

particularizate si obiectivate in sarcini concrete de activitate, cu cerintele si trebuintele psihoindividuale

si de grup ale membrilor organizatiilor respective. insa, paralel cu indeplinirea acestor functii derivate

din imperativele sociale si trebuintele psihoindividuale si de grup, organizatiile dezvolta pe parcursul

functionarii lor si anumite functii specifice de autoconservare, mentinerea limitelor si dezvoltare.

Aceste functii pot avea un caracter explicit sau implicit, principal sau secundar, activ sau pasiv; se pot

realiza simultan sau succesiv, sau pot capata un caracter activ numai in anumite situatii sau faze din

evolutia organizatiilor respective.

intre planul institutional si cel organizational al sistemelor sociale exista interdependente si

intricari foarte profunde, ceea ce - deseori - face dificila identificarea si analiza separata a acestora.

Astfel, referindu-ne la institutiile de drept ale unei tari, aici vom gasi formulate la modul general acele

principii si norme de convietuire care au rezultat din experienta social istorica a comunitatii respective.

insa, aceste principii generale privind ceea ce este drept sau nedrept, permis sau interzis, corect sau

incorect intr-un anumit spatiu al vietii sociale concrete, devin operationale numai in urma aparitiei unor

organizatii specifice: sistemul judecatoresc, parchetele civile si militare, ministerul afacerilor interne,

ministerul public etc. Acestea isi au ratiunea de a fi in principiile si normele formulate la nivel

institutional, in cazul de fata, sistemul legislativ. insa organizarea si functionarea lor se face tinand cont

de doua categorii de exigente: a) posibilitatile reale de ordin material, profesional si administrativ de a

operationaliza formularile legislative cu caracter general in acte concrete de justitie, adaptate la o

varietate infinita de situatii sociale; b) particularitatile psihoindividuale, psihosociale si socioculturale

ale membrilor organizatiilor, particularitati care vor determina o anumita "fenomenologie

organizationala' de natura sa influenteze nemijlocit indeplinirea obiectivelor constitutive. Odata

constituite organizatiile amintite, ele vor functiona atat in sensul realizarii obiectivelor institutionale

specifice (aplicarea normelor de drept si sanctionarea incalcarii acestora), cat si intr-un sens

complementar (dar mai putin vizibil), de a influenta cadrul institutional in asa fel incat sa corespunda

intr-o mai mare masura realitatilor social-istorice concrete si actuale.

Principalele functii ale organizatiilor, intelese ca subsisteme sociale dinamice avand o structura

specifica, sunt urmatoarele:

. ordoneaza si structureaza viata sociala pe diferitele ei coordonate: civice, politice, juridice,

educationale, militare, sportive, culturale, religioase etc;

. asigura formularea si indeplinirea unor categorii de obiective sociale, in termeni de realism si

eficienta;

. racordeaza problematica macrosociala la cea microsociala, realizand puntea de legatura dintre

imperativele generale ale societatii si trebuintele, aspiratiile si particularitatile psihosociale ale

grupurilor si membrilor societatii;

. influenteaza sistemul institutional, in sensul optimizarii acestuia pe criteriile oferite de realitatea

vietii sociale si in functie de trebuintele psihosociale ale membrilor si grupurilor;

. asigura cadrul integrarii sociale si modelarii psihosociale a membrilor societatii, oferind si

impunand un ansamblu de valori, norme si modele comportamentale si actionale, paralel cu asigurarea

mecanismelor psihosociale prin intermediul carora aceste elemente sunt invatate, interiorizate si

exercitate, in plan individual si de grup;

. dezvolta mecanisme psihosociale specifice prin care se realizeaza autoconservarea, mentinerea

limitelor sistemului si dezvoltarea adaptativa a organizatiilor.

indeplinirea functiilor organizatiilor se face -pe de o parte- prin intermediul unor structuri interne

specifice, si -pe de alta parte- prin dezvoltarea unui ansamblu de procese si fenomene psihosociale care

, pe o anumita baza structurala, asigura indeplinirea obiectivelor explicite sau implicite.