Dupa cum praxeologia porneste de la
actiunea individului, tot astfel ea isi incepe investigatiile de
la actiuni individuale. Ea nu se ocupa in termeni vagi cu
actiunea umana in general, ci cu actiunea concreta, pe care
un anumit om o intreprinde la o anumita data si intr-un anumit
loc. Desigur insa, ea nu se preocupa de caracteristicile accidentale
si locale ale acestei actiuni si nici de ceea ce o distinge de
toate celelalte actini, ci numai de aspectele necesare si universale
implicate in executarea ei.
Filozofia universalista a blocat din
vremuri imemoriale [p.45] accesul la intelegerea satisfacatoare
a problemelor praxeologice, iar universalistii contemporani continua
sa fie total incapabili de a gasi o cale spre ele. Universalismul,
colectivismul si realismul conceptual nu vad decat intreguri si
universalii. Ei fac speculatii despre omenire, natiuni, state, clase,
viciu si virtute, bine si rau, despre clase intregi de
dorinte si de marfuri. Ei intreaba, de pilda: De ce
este valoarea "aurului" mai mare decat cea a "fierului". Ei nu gasesc
niciodata solutii, ci numai antinomii si paradoxuri. Cel mai
bine cunoscut este paradoxul valorii, care a subminat pana si opera
economistilor clasici.
Praxeologia pune intrebarea: Ce se
intampla cand omul actioneaza? Ce inseamna afirmatia
ca un individ actioneaza acum si aici, atunci si acolo,
la orice moment si in orice loc? Ce se intampla daca el alege un
lucru si lasa de o parte altul?
Actul de a alege reprezinta intotdeauna o
decizie, o optiune intre diversele posibilitati accesibile
individului care efectueaza alegerea. Omul nu alege niciodata intre
virtute si viciu, ci numai intre doua moduri de actiune, pe care
noi le numim, dintr-un punct de vedere pe care l-am adoptat, virtuoase sau
vicioase. Un om nu alege niciodata intre "aur" si "fier" in general ci,
intotdeauna, numai intre o anumita cantitate de aur si o anumita
cantitate de fier. Fiecare actiune specifica este strict
limitata in consecintele sale imediate. Daca dorim sa
ajungem la concluzii corecte, trebuie sa cercetam inainte de orice
aceste limitari.
Viata umana este o secventa
neintrerupta de actiuni individuale . Dar actiunea
individuala nu este nicidecum izolata. Ea reprezinta o
veriga intr-un lant de actiuni care, impreuna,
alcatuiesc o actiune pe un nivel superior, indreptata catre
un tel mai indepartat. Fiecare actiune are doua aspecte. Pe
de o parte, ea este o actiune partiala, incadrata de o
actiune care tinteste mai departe, executarea unei
fractiuni din telurile stabilite in perspectiva unei actiuni cu
bataie mai lunga. Pe de alta parte, in raport cu actiunile
urmarite prin executarea propriilor sale parti, ea
reprezinta in sine un intreg.
In functie de amploarea proiectului
caruia i se consacra omul care actioneaza in momentul
respectiv va fi pusa in relief actiunea cu bataie mai
lunga, sau doar o actiune partiala, indreptata spre un
scop mai imediat. Nu este necesar ca praxeologia sa puna
intrebari de tipul celor pe care le pune psihologia structurala (Gestaltpsychologie).
Calea catre realizarea unor lucruri mari trebuie sa treaca prin
realizarea unor obiective partiale. O catedrala este altceva decat o
gramada de pietre potrivite laolalta. Dar singurul procedeu
pentru construirea unei catedrale este de a aseza o piatra peste
alta. Pentru arhitect obiectivul principal este intregul proiect. Pentru
mesterul zidar, el este peretele luat separat, iar pentru ajutorul
acestuia, fiecare piatra luata in parte. Ceea ce conteaza pentru
praxeologie este faptul ca [p.46] singura metoda de a realiza
proiecte mai ambitioase este de a cladi pas cu pas, parte cu parte,
pornind de la fundamente.
