PRINCIPIUL DETERMINISMULUI EXTERN - importanta determinismului in stiinta, specificul determinismului in psihologie

PRINCIPIUL DETERMINISMULUI EXTERN

1. Importanta determinismului in stiinta
Orice cunoastere stiintifica presupune gasirea raspunsului la intrebarea "de ce?", adica dezvaluirea cauzelor care stau la originea fenomenelor de care se ocupa. A explica un lucru inseamna a-i stabili cauzele obiective, a-l raporta la ele. Determinismul se opune indeterminismului, care sustine existenta lucrurilor si fenomenelor in afara si dincolo de conditionari reale, cognoscibile si controlabile.
Potrivit principiului determinismului nimic nu exista si nu se produce fara o cauza reala care poate si trebuie cunoscuta. Pentru prima data, acest principiu a fost adoptat si aplicat in stiintele naturii, cu precadere in mecanica si fizica.

2. Formele pe care le-a luat principiul determinismului in istoria cunoasterii stiintifice
Pana la sfarsitul primei jumatati a secolului XX, determinismul era reprezentat in forma unei relatii de tip cauzal-univoc si deschis: fiind data conditia sau cauza C in mod necesar se produce efectul E:
C E, E = f (c) (exemplu "cand apa este incalzita de 100oC, ea incepe sa fiarba").
In psihologie, cu o asemenea schema de determinism a operat scoala behaviorista fondata de psihologul american John Watson (1913).
Aceasta, declarand comportamentul ca unic obiect de studiu al psihologiei, l-a subordonat determinismului cauzal-univoc, propunand schema S R (stimul-reactie). Potrivit acestei scheme, daca aplicam stimulul S1 unui subiect, acesta va da cu certitudine R1. S-a dovedit insa ca schema respectiva reflecta mai curand comportamentul unui robot decat al unui subiect uman.
De asemenea, s-a dovedit ca, in general, forma determinismului cauzal-liniar-deschis nu este aplicabila in studiul si explicarea fenomenelor complexe, cum sunt cele sociale si psihosociale.
Aceasta impunea revizuirea reprezentarii clasice despre determinism, lucru care s-a si intamplat incepand cu cea de-a II-a jumatate a secolului XX, sub impactul noii paradigme sistemico-cibernetice (N. Wiener, L. von. Bertalanffy).
Revizuirea s-a produs sub doua aspecte principale:
a) sub aspectul caracterului relatiei C-E
b) sub aspectul sferei notiunii de determinism.
Primul aspect s-a tradus prin inlocuirea relatiei liniare univoce cu relatia bidirectionala, circulara, potrivit careia, si efectul, la randul lui, actioneaza asupra cauzei care l-a produs:
C E C sau: C E

Cel de-al doilea aspect s-a concretizat in introducerea, alaturi de determinismul cauzal direct, bazat pe necesitate, si a determinismului mediat, mijlocit, bazat pe posibilitate sau probabilitate, in care este implicata interventia factorului "intamplare", ce nu poate fi prevazut si controlat in mod exact.
Schema acestui determinism este urmatoarea:
C A E, unde C = conditia, E = efectul, iar A = aleatorul sau intamplarea.


3. Specificul determinismului in psihologie
In psihologia contemporana se adopta determinismul extern mediat. In lumina acestuia, atat diferitele functii si procese psihice particulare, cat si sistemul psihic in ansamblu trebuie interpretate ca efect al actiunii stimulilor si situatiilor obiective externe asupra organismului animal. Actiunea acestor factori externi nu are insa un caracter direct si neconditionat, ci unul mediat de multimea variabilelor interne ale organismului: S O R, unde: S = stimul extern, O = organism cu o organizare interna mai mult sau mai putin complexa, R = raspunsuri. (Cauzele externe interactioneaza, asadar, cu conditiile interne, ceea ce face ca legatura dintre stimul si raspuns sa fie de tip probabilist). Ca urmare, in diferite momente de timp, unul si acelasi stimul aplicat aceluiasi individ produce raspunsuri diferite, sau: unul si acelasi stimul aplicat mai multor indivizi produce raspunsuri diferite.
La om, determinismul vietii psihice atinge cel mai inalt grad de complexitate. Aceasta complexitate se datoreste atat mediului extern, cat si ansamblului conditiilor interne. In ceea ce priveste mediul extern, complexitatea a sporit prin adaugarea la factorii fizici naturali a factorilor socio-culturali, care s-au diversificat tot mai mult de-a lungul istoriei. Astfel, determinismul natural va fi dublat si subordonat de determinismul socio-cultural. Factorii socio-culturali devin esentiali in determinarea continuturilor informationale si structurilor psiho-aptitudinale interne ale fiecarui individ uman. Ei se concretizeaza in: sisteme de unelte, sisteme de cunostinte, limba, sisteme de valori, sistem de norme si etaloane morale, sisteme de educatie etc. Este de domeniul evidentei faptul ca o organizare psihocomportamentala specific umana se poate realiza numai in masura in care individul comunica si interactioneaza cu mediul socio-cultural si asimileaza treptat, in cadru organizat sau spontan, elemente ale tezaurului cultural-instrumental existent in societate.
Procesul prin care factorii socio-culturali modeleaza si structureaza omul din punct de vedere psihocomportamental a fost denumit socializare-inculturatie.
In ceea ce priveste ansamblul conditiilor interne, complexitatea lui este determinata de complexitatea creierului uman care permite o procesare calitativ superioara a fluxurilor informatiilor externe si asigura elaborarea unor structuri psihice de un inalt grad de diversitate si complexitate. Variabilele intermediare de natura psihica se constituie si se amplifica treptat in ontogeneza, astfel ca ponderea lor in determinismul actual este mai mare la un adult decat la un copil.

1. Intrebari de autoevaluare

1. Ce legatura este intre stiinta si principiul determinismului?

   Analiza: Efectele consumului de alcool Analiza: Identitatea de secui

   
   

   Ca exemplu mentionez visele de efractie. Foarte frecvent, analizandu-le, dar nu numai ele, ci si persoane care nu sunt in analiza, relateaza vise in care un raufacator incearca sa patrunda in locuinta lor, ceea ce si reusesc uneori, caz in care urmaresc victima cu un cutit sau cu un pistol. Astfel de vise sunt insotite de o puternica angoasa. Dorinta neacceptata si angoasanta este de obicei dorinta de a avea relatii sexuale, uneori violente (viol), dorinta neacceptata de cenzura. In ultima instanta, cenzura apeleaza la trezire pentru a impiedica dorinta inconstienta de a patrunde in constiinta. Cenzura, spune Freud, se comporta asemenea paznicilor din vechile orase, care aveau misiunea de a indeparta toate sursele de zgomot pentru a asigura somnul cetatenilor, dar nu ezita sa-i trezeasca daca pericolul este considerabil.

   Clasificarea viselor in functie de raportul dintre continutul manifest si continutul latent

   a. prima categorie a acestei clasificari o reprezinta visele la care continutul manifest si continutul latent coincid total sau in mare parte. Ceea ce inseamna ca intre cele doua continuturi nu se interpune travaliul visului. Astfel de vise sunt caracteristice pentru copiii de varste foarte mici, dar pot aparea si la adulti in anumite circumstante. Mai sunt cunoscute si sub denumirea de vise de tip infantil Pentru Freud, importanta lor consta, in primul rand, in faptul ca demonstreaza cu incontestabila claritate ca esenta visului consta in realizarea unei dorinte. Astfel de vise realizeaza dorinte constiente trezite in timpul zilei dar nesatisfacute, datorita unor piedici conjuncturale. In timpul noptii, visul transforma propozitiile optative in imagini de satisfacere: "daca plimbarea ar fi durat mai mult!', "daca as fi mancat toate ciresele', "daca as fi mare!', devin realitati.

   Exemple:

   O fetita de doi ani este pusa la dieta din cauza unui deranjament stomacal, pentru ca, in dimineata zilei respective, vomitase. Raul fiind provocat de capsuni, i se interzisese acest aliment. Noaptea viseaza ca mananca tarte cu capsuni, capsuni. (Freud)

   O fetita de trei ani si trei luni, care facuse o plimbare cu vaporul, care i s-a parut mult prea scurta, asa incat la coborarea din vapor a izbucnit in plans, a visat in noaptea urmatoare o interminabila plimbare cu vaporul.

   O fetita de patru ani, innopteaza la o matusa unde doarme intr-un pat disproportionat de mare. Viseaza in schimb ca doarme intr-un pat mult prea mic. Astfel realizeaza una din cele mai puternice dorinte ale copilariei, si anume dorinta de a fi mare. E posibil ca aceasta dorinta sa fi fost activata de patul imens in care a trebuit sa doarma.

   b. A doua categorie, care deriva din criteriul relatiei dintre continutul manifest si continutul latent, contine visele in care continutul manifest si continutul latent nu coincid, intre ele interpunandu-se travaliul visului.

   Din aceasta categorie fac parte majoritatea viselor de tip adult, care sunt, fie vise clare, coerente, dar care ne uimesc prin lipsa lor de legatura cu situatia reala (visele care figureaza moartea unei rude apropiate, fara ca in realitate sa existe temei pentru aceasta), fie vise in aparenta lipsite de sens, incoerente, absurde.

   
   

   Travaliul visului

   Pentru formarea visului decisive sunt constituirea gandurilor latente ale visului si transformarea lor in continut manifest. Acest ultim aspect da continut travaliului visului in sens strict. Principala caracteristica a travaliului visului este absenta caracterului creator: travaliul visului reprezinta doar o operatie de traducere in limbajul continutului manifest. Procesele care asigura aceasta traducere sunt: condensarea, deplasarea, figurabilitatea, elaborarea secundara.

   a. Condensarea

   Daca definim condensarea din punctul de vedere al rezultatului, atunci actiunea sa cea mai evidenta consta intr-o prescurtare a continutului manifest in raport cu continutul latent. in timp ce continutul manifest are doar cateva randuri, continutul latent dezvaluit de analiza se poate intinde pe pagini intregi. Prescurtarea nu se realizeaza prin rezumare, pentru ca una si aceeasi idee latenta poate fi reprezentata de mai multe elemente ale continutului manifest. O reprezentare grafica a relatiilor dintre elementele continutului latent si elementele continutului manifest ar putea arata in felul urmator:

   Continut manifest:                        E_l + E₂ E ₃

   
   

   Continut latent:                     e_l e₂ e₃ e₄ e₅ e₆ e₇

   
   

   Din punctul de vedere al modalitatii de realizare, condensarea consta in inlocuirea mai multor lanturi asociative printr-o singura reprezentare, aflata la intersectia lor. Energia psihica aferenta respectivelor lanturi asociative este preluata de reprezentarea care le inlocuieste.

   Desi actiunea condensarii este mai evidenta in vis, nu este vorba despre un proces specific visului. Am intalnit-o in cazul actului ratat si o vom regasi in cazul simptomului si al cuvantului de spirit. Mai mult decat atat, condensarea este o particularitate a functionarii proceselor psihice inconstiente fiind unul din mijloacele folosite datorita interventie cenzurii (Supraeu).

   In ceea ce priveste modalitatile de realizare ale condensarii, ele pot fi reduse la doua: utilizarea asemanarii si a contrarietatii intre elementele visului. Cel mai adesea, condensarea se realizeaza pe baza asemanarilor intre elementele continutului latent. Astfel, Irma, personajul principal din visul despre injectia facuta Irmei este reprezentanta mai multor persoane feminine din viata lui Freud, paciente, fiica si sotia sa, asa cum in viata politica un deputat sau un senator reprezinta multimea oamenilor care i-au dat votul. Nu numai o persoana, ci si o tema poate deveni "punct nodal' al unui vis, reprezentand alte teme conexe.

   De acest tip este visul despre "monografia botanica' facut de Freud. Continutul manifest este urmatorul: "Am scris o monografie despre o specie de plante (nedeterminata). Cartea se afla in fata mea si tocmai o rasfoiesc, privind o plansa colorata. Exemplarul contine si un specimen uscat al plantei'. Elementul cel mai pregnant al visului, numit de Freud "monografie botanica', condenseaza o multime de elemente din continutul latent: o impresie diurna (in ziua respectiva vazuse in vitrina unei librarii o monografie despre specia ciclama'); referirea la lucrarea dedicata de Freud cocainei; de aici gandul la doctorul Konigstein, care a contribuit la aceasta lucrare etc. Iata trei din elementele reprezentate de monografia botanica.

   Figurile compozite din vise sau produsele mitologice (centaurul, cerberul) sunt realizate reunind trasaturile a doua sau mai multor persoane, pe baza uneia sau mai multor trasaturi comune. Doctor M. din acelasi vis despre injectia facuta Irmei, vorbeste si actioneaza ca J. Breuer, dar arata si schiopateaza asemenea fratelui mai mare al lui Freud. Paloarea si faptul ca amandoi nu au fost de acord cu Freud intr-o anumita privinta constituie trasaturile comune.

   Visul unei femei numita Maria ilustreaza condensarea pe baza de contrarii: purta o ramura cu flori, asemanatoare cu aceea a ingerului din anumite tablouri cu Buna Vestire, ceea ce simboliza Inocenta. Florile sunt insa albe asemanatoare cameliilor, ceea ce reprezinta o aluzie la doamna cu camelii, adica la contrariul inocentei.

   Exemplu sintetic:

   Continutul manifest al visului facut de o tanara analizanda intr-o analiza contemporana este extrem de con­centrat, ceea ce indica o masiva interventie a condensarii: "Bunica mea adormise in mijlocul unei gramezi de pastai de fasole'. Elementul din continutul manifest "bunica', punctul nodal al acestui vis, trimite mai intai la o amintire din copilarie, cand visatoarea, aflandu-se la casa de la mama acesteia, a vrut sa culeaga o pastaie de fasole de pe un arac din vie. Sub frunzele vitei de vie se afla incolacit un sarpe. In felul acesta, pastaia de fasole s-a asociat cu sarpele, care este un simbol falic universal. O alta amintire "condensata' in personajul "bunica' se refera la o fotografie (sau o scena?) in care aceasta statea intr-o gramada de pastai de fasole. Tot bunica o reprezinta pe visatoare nu numai datorita rudeniei de sange, dar si datorita relatiei cu boabele de fasole, respectiv pastailor de fasole. Boabele sunt continute de pastai. Elementul diurn, declansator al visului, este faptul ca dupa ce a facut dragoste cu prietenul ei, acesta adoarme pentru cateva secunde. Visatoarea comenta: "Era fie prea obosit, fie pe deplin satisfacut. Atunci am simtit din nou ca-1 domin'.

   Dorinta visului, legata de elementele de mai sus si realizata pe deplin, vizeaza sa compenseze o insatisfactie sexuala: mai intai insatisfactia superficiala ca asemenea scene de dragoste se produc foarte rar si, apoi, insatisfactia profunda care trimite la dorinta de penis. Si-ar putea domina mai bine partenerul si orice partener daca ar dispune de o gramada de penisuri, si nu de unul singur, ca acesta.

   b. Deplasarea

   In timp ce actiunea condensarii asupra continutului latent produce comprimarea acestuia, actiunea deplasarii consta in schimbarea intensitatii reprezentarilor: ceea ce in continutul latent era accentuat, important, devine in continutul manifest neinsemnat, lipsit de intensitate, sau lipseste, accentul fiind preluat de alte reprezentari legate de primul, si invers, ceea ce in continutul latent este lipsit de importanta, capata in continutul manifest un relief deosebit. Deplasarea este o rasturnare, o inversare a valorilor psihice, afirma Freud.

   Asemenea condensarii, deplasarea poate fi mai usor identificata in vis, dar actioneaza in orice produs al inconstientului, inclusiv in cazul simptomelor nevrotice. Dupa Laplanche si Pontalis, teoria deplasarii presupune ipoteza unei energii libere, apte sa se detaseze de reprezentari si sa circule de-a lungul lanturilor asociative. In vis, deplasarea lucreaza in favoarea cenzurii. Deplasarea, care actioneaza impreuna cu condensarea si celelalte procedee ale travaliului visului, are un rol decisiv in crearea aspectului obscur al visului. Visele in care nu intervine deplasarea sunt clare si inteligibile.

   Exemple:

   In visul despre "monografia botanica', accentul continutului manifest cade asupra aspectului "botanic', in timp ce, in continutul latent importante sunt aspecte ale relatiilor dintre colegi. De asemenea, in visul despre bunica adormita in gramada de pastai de fasole, continutul manifest ascunde complet elementele esentiale ale continutului latent - sentimentul de frustrare sexuala si dorinta de penis - punand in prim-plan aspecte indiferente.

   c .Figurabilitatea

   In Interpretare viselor, Sigmund Freud considera luarea in considerare a figurabilitatii drept o varianta a deplasarii. In timp ce prima varianta, care poate fi considerata deplasarea in sens strict, consta in inlocuirea unei reprezentari prin alta, "figurabilitatea' se refera la inlocuirea expresiei abstracte a unui gand al visului printr-o imagine mai ales vizuala decat alte cuvinte, este vorba despre trecerea dintr-un limbaj in altul. Importanta pe care o are posibilitatea de a gasi un corespondent concret, imagistic, pentru formarea visului deriva din faptul ca visul este un fenomen regresiv. Este vorba dupa Freud, de o tripla regresie: topica (fenomenele se apropie de extremitatea perceptiei), temporala (se realizeaza intoarcerea la formatiunile psihice mai vechi, respectiv la scenele infantile inregistrate vizual), formala: modurile de expresie evoluata, verbale, sunt inlocuite cu cele primitive (imagini vizuale). Inlocuirea expresiilor abstracte prin expresii concrete contribuie substantial la aspectul absurd, incomprehensibil al continutului manifest. Si in felul acesta sunt servite interesele cenzurii. Concret, luarea in considerare a figurabilitatii opereaza in felul urmator: dintre diferitele ramificatii ale principalelor ganduri ale constientului latent, vor fi preferate cele apte de o prezentare vizuala.

   Exemple:

   Deoarece exemplele pe care le da Freud in Interpretarea viselor sunt extrase din vise relativ complicate si si-ar pierde relevanta in afara contextului oniric amplu, dificil de redat, vom alege pentru exemplificare experimentul lui Herbert Silberer, citat tot de Freud (in editia din 1914). Acesta a constatat ca in stare de oboseala, in faza premergatoare somnului, se intampla ca anumite ganduri sa fie inlocuite prin imagine. Fenomenul a fost numit de Silberer "autosimbolizare'. Procesul poate fi reprodus experimental:

   a) Gandul de a inlocui, intr-un  articol, un pasaj necizelat a produs imaginea autorului slefuind o bucata de lemn.

   b) Experimentatorul pierde firul intr-o inlantuire de ganduri. Incercarea de a-1 regasi este zadarnica. In plan vizual, situatia a aparut sub forma unei scrieri din care au disparut ultimele randuri.

   In experienta psihoterapiei psihanalitice este un fapt frecvent ca trasaturile psihice pe care analizandul le atribuie analistului sa fie reprezentate in visele sale prin trasaturi fizice: statura inalta, constitutie atletica, forta fizica.

   
   

   Utilizarea simbolurilor

   Si folosirea simbolurilor in vis constituie o varianta a deplasarii, in masura in care simbolizarea face parte dintre modalitatile de reprezentare indirecta. Specificitatea simbolizarii in raport cu alte forme de reprezentare indirecta consta in constanta legaturii dintre elementul simbolizat, care tine de continutul latent, si simbolul care face parte din continutul manifest. Simbolurile onirice pot fi individuale, generale sau universale. Psihanaliza freudiana acorda o deosebita importanta simbolurilor individuale, la a caror descifrare se ajunge pe baza asociatiilor analizandului, simboluri valabile doar pentru o singura persoana. Ca exemplu, fara indoiala socant, dar cu atat mai concludent, de simbol individual, poate functiona asocierea, caracteristica unui analizand, intre pescuit si masturbare, pe care va trebui s-o recunoasteti ca fiind intr-adevar singulara. Realizata cu ocazia unei partide de pescuit solitare, care 1-a inspirat la masturbare, respectiva asociere aparea frecvent in vise. Ori de cate ori visa ca pescuieste, pescuitul simboliza o dorinta sexuala interzisa. Nu numai dorintele autoerotice, dar si cele homosexuale, de exemplu.

   Freud a recunoscut si existenta simbolurilor universale, fara sa dezvolte o teorie ampla a lor. Carl Gustav Jung a fost psihanalistul care a acordat un rol central simbolurilor universale, pe care le-a numit simboluri arhetipale. Acestea fac parte din teoria despre inconstientul colectiv, despre care voi vorbi in ultima parte a anului. Pentru a reveni la Freud, convingerea despre existenta simbolurilor universale a dobandit-o tot pe baza experientei de psihoterapie psihanalitica. In analiza viselor din cadrul terapiei apar simboluri in marginea carora pacientul nu poate produce asociatii. Cauza nu este rezistenta pacientului, ci imposibilitatea efectiva de a furniza asociatii. Astfel de simboluri preexista experientei individuale. Freud a numit astfel de simboluri "mute', tocmai pentru ca nu produc asocieri. La sensul unor asemenea simboluri se poate totusi ajunge apeland la comparatia cu produse culturale inrudite cu visul, cum ar fi basmele, miturile, proverbele, cuvinte de spirit, limbajul poetic sau chiar limbajul comun. Prin aceasta idee, Freud prefigureaza "metoda amplificarii practicata de Jung, prin care acesta stabilea caracterul arhetipal al anumitor simboluri. Apelul la comparatia simbolurilor onirice cu simbolurile culturale deosebeste psihanaliza de cartile populare de simboluri, in care echivalentele sunt stabilite arbitrar.

   Din punctul de vedre al utilizarii viselor in terapia psihanalitica, Freud pledeaza pentru o imbinare a utilizarii simbolurilor individuale cu cele universale, prioritatea revenind primelor.

   Exemple de simboluri universale:

   Dintre exemplele numeroase din Interpretarea viselor le-am ales pe cele mai caracteristice psihanalizei freudiene:

   a) Imparat, imparateasa, rege, regina reprezinta parintii visatorului, in timp ce print, printesa, simbolizeaza visatorul sau visatoarea.

   b) Cutitul, pumnalul, umbrela, bastonul sau pestele, melcul, soarecele, pisica, dar in special sarpele constituie simboluri falice.

   c) Cutiile, casetele, dulapurile, sobele, pesterile, navele, precum si toate receptaculele simbolizeaza corpul femeii, caracterizat de functia receptiva si reproductiva.

   d) Potecile abrupte, scarile, faptul de a urca sau cobori scara simbolizeaza actul sexual.

   e) in vis, castrarea este reprezentata simbolic prin: calvitie, taierea parului, pierderea unui dinte, decapitarea. Apararea fata de castrare este simbolizata in vis prin aparitia obiectelor falice. Poate cel mai sugestiv simbol de acest tip este soparla, care este un animal capabil sa isi regenereze coada, dupa ce a pierdut-o.

   Observatie:

   Predominanta simbolurilor sexuale printre simbolurile universale este explicata de Freud ca reminiscenta a unei limbi originare, care, initial, s-ar fi dezvoltat in legatura cu necesitatea comunicarii in plan sexual, ulterior extinsa si asupra activitatii de munca a oamenilor

   e. Elaborarea secundara

   Asa cum sugereaza termenul folosit de Freud, este vorba de un timp secund al travaliului visului, care se aplica asupra rezultatelor condensarii, deplasarii, luarii in considerare a figurabilitatii. Efectele elaborarii secundare constau in adaugiri sau remanieri. Scopul urmarit este de a da visului un aspect mai coerent, asemanator cu cel al unei reverii. Rezultat al activitatii cenzurii, elaborarea secundara intervine in momentele premergatoare trezirii sau in timpul relatarii visului. Visele sau pasajele de vis clare indica interventia elaborarii secundare, in timp ce visele sau pasajele ininteligibile, obscure, tradeaza esecul elaborarii secundare. Acest procedeu, care este activ nu numai in vis, ci si in produse psihopatologice, cum ar fi fobiile, obsesiile, delirurile (in special paranoice), corespunde nevoii mintii omenesti de coerenta, inteligibilitate.

   
   

   Functia visului: dorinta si cenzura

   Dupa Freud, functia visului este de a fi gardianul somnului, in al carui spatiu se dezvolta tocmai in acest scop. Pentru a-si realiza functia, visul absoarbe si prelucreaza toate excitatiile interne si externe, capabile sa intrerupa somnul. Dintre excitantii externi cei mai frecventi se mentioneza zgomotele, lumina foarte puternica, mirosurile, iar dintre cei interni, durerea, nevoile fiziologice (setea, foamea, nevoia de a urina, nevoia sexuala), interese psihice persistente, dorinte actuale sau dorinte infantile refulate. Din toti acesti stimuli, visul produce o halucinatie, de obicei vizuala, apta sa satisfaca atat dorinta de a dormi proprie sistemului preconstient - constient (Eului din a doua teorie despre psihic), cat si dorinta inconstienta, de natura instinctuala. Visul permite manifestarea deghizata a dorintei inconstiente, asa inca somnul sa poata continua.

   Un exemplu extrem de sugestiv despre capacitatea visului de a prelucra excitantii externi il constituie ceea ce Rank a numit visul "bonei franceze'. Este vorba de opt imagini dintr-un ziar umoristic maghiar, care infatiseaza tot atatea secvente ale unui vis. Prima scena reprezinta prima reactie la stimulul care ar trebui sa produca trezirea; la solicitarea copilului care exprima nevoia de a urina; visul inlocuieste camera cu strada. A doua scena il prezinta pe copil urinand, ceea ce permite continuarea somnului. Cum stimulul nu se opreste, visul foloseste mijloace simbolice asiguratoare, care sa permita continuarea somnului: urina de copil se transforma intr-un curs de apa, din ce in ce mai amplu, pe care pot circula ambarcatiuni din ce in ce mai mari. Abia ultima secventa prezinta trezirea bonei care se arata in sfarsit dispusa sa-si faca datoria.

   Un rol decisiv in protejarea somnului il joaca prelucrarea dorintei inconstiente de catre travaliul visului, care actioneaza in folosul cenzurii si al dorintei de a dormi. Cand cenzura esueaza, protectia somnului se realizeaza prin modalitatile paradoxale ale angoasei si trezirii (cosmarul). In general, dorintele inconstiente sunt dorinte blamabile din punct de vedere social, etic si estetic. In aceste dorinte se exprima egoismul fara limite al visatorului. Mai concret, este vorb
   2. In ce consta determinismul de tip cauzal, liniar?
   3. De ce determinismul cauzal-univoc nu este aplicabil in psihologie?
   4. Ce inseamna determinismul mediat, de tip probabilist?
   5. In ce consta specificul determinismul psihicului uman?
   
   
   R a s p u n s u r i:
   
   1. Stiinta nu poate exista in afara aplicarii principiului determinismului.
   2. Intr-o legatura necesara intre cauza si efect.
   3. Pentru ca in domeniul fenomenelor psihice intervine influenta variabilelor interne.
   4. Actiunea factorilor externi se filtreaza prin organizarea interna a organismului.
   5. In prezenta factorilor socio-culturali.