Psihozele de involutie

PSIHOZELE DE INVOLUTIE

Psihozele de involutie cuprind psihozele presenile si senile. Involutia apare la om in jurul varstei de aproximativ 45 de ani, se instaleaza treptat si continua progresiv pana la sfarsitul vietii. intre 45 de ani si pana la jurul varstei de 60 de ani este cuprinsa perioada presenila, iar de la 60 de ani incepe perioada senilizarii.

Etiologia incriminata in aparitia psihozelor de involutie tine in mare masura de scaderea posibilitatilor de adaptare a indivizilor la situatii grele (menopauza, andropauza, singuratatea).

1. PSIHOZELE PRESENILE

Dupa simptomatologia clinica predominanta, acestea se manifesta sub doua aspecte: Melancolia de involutie. Tabloul clinic este caracterizat printr-o stare depresiva, anxietate cu idei delirante de tip 'sindrom Cotard': idei de imortalitate, enormitate si negatie, agitatie psihomotorie ocazionata de halucinatii auditive, iluzii verbale. Preocupati de sanatatea lor organica, bolnavii ajung la delirul ipohondrie. Boala evolueaza spre eroni-cizare si exitusul poate surveni prin sinucidere ori prin boli mteicuTetvte. Raieoii temv-smea apate dupa m taaXamemX vndeuTvgaX m spita, dar totdeauna este incompleta.

Trebuie sa se acorde o supraveghere si o atentie deosebite acestor bolnavi, atat din punctul de vedere al alimentatiei, cat si al tentativelor de sinucidere.

Psihozele paranoide presenile sunt mai frecvente la femei in perioada de menopauza. Treptat apar idei delirante, de prejudiciu moral sau material, care suvin pe un fond anxios, de neincredere, banuieli. Alteori apar idei delirante cu tema de persecutie sau de gelozie, delirul este alimentat uneori de iluzii sau halucinatii cu caracter negativ. Rareori, in cazurile de deficit intelectual mai avansat, apar si idei de marire, de supraestimare. Evolutia este indelungata, prognosticul rezervat, boala evoluind spre dementa - se cronici-zeaza sau rereori se amelioreaza sub tratament.

O forma mai rar intalnita la varsta presenila este catatonia tardiva, care se instaleaza rapid si evolueaza fatal spre exitus. Bolnavii devin autisti, anxiosi, cu mimica stereotipa, negativisti, au preocupari ipohondrice - uneori traverseaza stari confuzionale. Prin faptul ca nu se hranesc, prin tulburari de metabolism si cresterea produselor autotoxice, acesti bolnavi nu rezista mai mult de un an si mor. Asistenta bolnavilor cu psihoze presenile incepe din familie, care, in cele din urma trebuie sa ceara ajutorul medical de specialitate, pentru instituirea unui tratament curativ. Chimioterapia asociata cu terapia electrocon-vulsivanta in melancolia de involutie da cele mai bune rezultate. Se asigura paralel p buna functionalitate renala, cardiaca, hepatica, cu un regim alimentar bogat in vitamine, mai sarac in substante azotoase.

2. PSIHOZELE SENILE

Dupa 60 - 65 de ani, psihozele senile pot aparea sub forma unor psihoze degenerative. Cele mai cunoscute, cu care venim in contact, atat in spital, azile de batrani, cat si in familie, sunt:

Boala Alzheimer incepe dupa 60 de ani, debuteaza prin tulburari de memorie, de atentie, dezorientare. Mai frecventa la femei decat la barbati, cu scaderea functiilor intelectuale. Fenomenele de focar se asociaza totdeauna, manifestandu-se prin afazie, apra-xie, agnozie saii⁷ accese epileptice. Boala evolueaza cronic si bolnavii mor in 5 - 6 ani prin gatism, afazie^

Boala Pick debuteaza mai devreme decat boala Alzheimer. Simptomele se pot rezuma la: tulburari de memorie, pierderea initiativei, bolnavii nu mai recunosc denumirile obiectelor, repeta mereu aceleasi fraze, aceleasi cuvinte, uneori ininteligibile, nu mai sunt capabili sa se conduca in actiuni simple, nu pot aprinde, un chibrit, nu pot desface un stilou sa scrie etc., sunt perplecsi, reactioneaza egal la evenimente diferite.

Dementa senila, cea mai cunoscuta psihoza senila, se caracterizeaza prin scaderea progresiva si globala a functiilor psihice. Pe acest fond pot aparea halucinatii, delir, con-fabulatii.

Tratamentul profilactic consta intr-o viata ordonata, cu regim alimentar echilibrat, fara exces de condimente, alcool, cafea, viata cat mai mult in aer liber. Agitatia psiho-matorie, ideile delirante se combat in spitalele de psihiatrie prin neuroleptice in doze mici, avand in vedere fragilitatea vasculara Ia aceasta varsta. Pacientii vor fi hraniti, vita-minizati; li se va pastra o riguroasa igiena corporala si a patului; vor fi feriti de boli intercurente. Supravegherea indeaproape de catre familie si personalul medical auxiliar urmareste comportarea batranilor, care pot da foc din neatentie sau impinsi de halucinatii, idei delirante sau din cauza neintelegeri pericolului. Dementii in general si dementii senili in special pun probleme medico-legale si de responsabilitate redusa sau nula si de aceea trebuie tutelati.