PERSOANA

1. Personalitatea umana din perspectiva psihosociala

PERSOANA , inteleasa ca subsistem relational bazal, avand o anumita identitate si pozitie sociala, cu drepturi, obligatii si functii specifice in cadrul sistemului social real.

In urma raporturilor dintre individula si social = rez. O serie de concepre adiacente : individ, individualitate, persoana, personaj, personalitate, statut, rol, joc de rol, personalitate de statut.

Individul reprezinta entitatea biologica a fiintei, in ceea ce are ea generic la nivelul speciei din punct de vedere strict material.

Individualitatea este expresia individului diferentiat in plan biologic si psihologic(caract.fizice si psihice)

Persoana desemneaza sistemul de insusiri, relatii si calitati psihosociale care dau identitate sociala individului.(nucleu relational in cadrul oricarui subsistem social)

Personajul este persoana aflata in imprejurari concrete, indeplinind anumite functii publice si fiind implicata activ intr-un contest relational determinat. Personajele se pot prezenta in mai multe ipostaze: a) personajul ca stereotip social, care joaca rolul aferent pozitiei pe care o ocupa in societate, fiind expresia rigida a imperativelor sociale ("ce am datoria sa fiu)"; b) personajul ca ideal personal, prin care persoanele 'volitive' se automodeleaza in raport cu propriile idealuri si aspiratii ("ce vreau sa fiu"); c) personajul ca "masca", prin care subiectul se prezinta deliberat intr-o anumita ipostaza pentru cei din jur, disimuland unele fatete ale propriei personalitati ("ce vreau sa para ca sunt"); d) personajul ca refugiu, conduita impusa de statut fiind un alibi moral pentru propriul comportament

Personalitatea, intr-o acceptie curenta, desemneaza persoana maximal valorizata social, recunoscuta ca atare prin performanta, tinuta morala sau profesionala exemplara, rolul deosebit jucat in anumite situatii importante pentru comunitate . Psihologic, prin personalitate se intelege modul specific de organizare a trasaturilor si insusirilor psihofizice si psihosociale ale persoanei; este o structura dinamica de natura bio-psiho-sociala care, la un anumit individ, asigura adaptarea originala la mediul natural si social.

Raporturile dintre persoana, personaj, personalitate

• d.p.d.v al psohologiei sociale : persoana are functia de concept central. Dinstinctia dintre notiunea de individ si individualitate = trecerea de la fiinta generica la fiinta unica, irepetabila.
• Elementul central al oricarei individualitati il reprezinta modul de organizare si ierarhizare functionala a acestor insusiri unice de natura bio-psiho­sociala, adica ceea ce - in termeni psihologici - se numeste personalitate.
• d.p.d.v. al psihologiei sociale, personalitatea = un operator central in cadrul tuturor ipostazelor subiectului uman aceea de individualitate, persoana, personaj sau personalitate publica. - Procesul formarii si structurarii personalitatii are caracter dinamic si progresiv = duce la conditionarea elaborarii reactiilor atitudinale si comportamentale ale persoaneiin funct.de informatia primita.
• -Individualitatea integrata si recunoscuta social capata atributul de persoana. (nu poate fi inteleasa decat in relatie)
• Aspectul dinamic al persoanei ii reprezinta personajul in diferitele sale ipostaze, in funct.de rolurile active in care se implica.
• Persoana este o suma de virtualitati = personajul este persoana in act
• Personalitatea parcurgand un proces continuu de dezv. capata anumite particularitati specifice formei de integrare psihosociala, iar influentele psihosociale nu raman fara efecte in planul structurilor personalitatii (structrile cognitive, afective, motivationale) vor suferi modificari de continut.
• Drumul in viata al unui ins este dat de interactiune dinamica dintre calitatile personale de ordin nativ sau dobandit, particularitatile mediului psihosocial si sociocultural in care evolueaza in ontogeneza, imprejurarile social-istorice care apar ca un dat obiectiv pentru istoria individuala . Intelegerea persoanei comporta dezv.mai multor aspecte teoretice: 1) analiza comparativa a principalelor modele privind structura persoanei si personalitatii, precum si a raporturilor dintre ele; 2) evidentierea structurii si dinamicii interne a persoanei, inteleasa ca sistem relational; 3) relevarea etapelor de formare si insertie sociala a personalitatii; 4) analiza raporturilor dintre structurile bio-psiho-sociale ale persoanei, imaginea de sine, comportamentele interpersonale si fenomenele psihosociale aferente; 5) influenta specifica pe care diferitele structuri psihosociale (familiale, scolare, profesionale, religioase s.a.) le au atat asupra dinamicii generale a personalitatii, cat si asupra diferitelor etape de formare si dezvoltare a acesteia (copilarie, adolescenta, tinerete, maturitate, senectute); 6) mecanismele psihosociale prin intermediul carora persoanele exercita la randul lor influente asupra structurilor sociale.

2. Principalele teorii si modele privind personalitatea

• Teoriile (functii) = Evidentiaza elementele prin intermediul carora se individualizeaza membrii unei colectivitati Releva modalitatile de organizare a insusirilor si trasaturilor psiho­individuale si psihosociale in cadrul diferitelor tipuri de structuri ale personalitatii Expliciteaza mecanismele psihice si psihosociale care stau la baza elaborarii comportamentelor, Identifica etapele dinamicii generale a personalitatii Fac posibile predictii asupra comportamentelor persoanelor aflate in situatii determinate Faciliteaza cunoasterea si comunicarea interpersonala

Teoriile psihanalitice asupra personalitatii.

a) teoria clasica a lui S.Freud - conceptia freudiana personalitatea este vazuta ca un sistem dinamic animat de 2 vectori energetici fundamentali (erosul si tanatosul) . Procesualitatea psihica este polarizata intre constient si inconstient, niveluri functionale fundamentale ale aparatului psihic. Personalitatea cuprinde trei subsisteme, sinele, eul si supraeul (ale caror continuturi si particularitati det.atitudinea personalitatii)

• Supraeul: normele si imperativele morale, religioase, etnice si de relationare sociala, inte­rioriorizate in ontogeneza sub influenta parin­tilor si a mediului social imediat. Isi are origi­nea in autoritatea parentala,
• Eul: instanta care asigura adaptarea echilibrata a existentei indiv. la exigentele vietii sociale.  Fiind guvernat de principiul realitatii, controleaza relatia constienta cu lumea exteri­oara, in plan intern este guvernat de principiul placerii.
• Sinele: rezervorul energiilor si impulsurilor instinctuale primare.
• Modelul freudian scoate in evidenta mecan.psihogic prin care influentele si experientele sociale din copilarie sunt interiorizate, devenind structuri operatorii ale personalitatii. Supraeul constituie expresia directa a imperativelor sociale interiorizate in copilarie este cenzorul pulsiunilor instinctuale ale sinelui (care este guvernat de principiul placerii Eul, ca subsistem functional central, realizeaza concilierea si echilibrarea dinamica a fortelor si cerintelor divergente ale sinelui, supraeului si realitatii .
• Alaturi de eul real (omul asa cum este), Freud introduce notiunea de eu ideal, care desemneaza omul asa cum ar trebui sa fie. Modelul poseda remarcabile valente explicative atat asupra mecanismelor psihosociale care stau la baza elaborarii comportamentelor sociale, normale sau patologice, cat si asupra unei largi fenomenologii legate de structurarea raporturilor umane in cadrul grupurilor si multimilor sociale.

b ) C.G. Jung -aduce corectii psihanalizei lui Freud si largind continutul notiunii de libidou ca rezervor energetic al personalitatii, considera ca acesta nu se reduce numai la factorii pulsionati de natura sexuala, el considera ca realizarea de sine prin creatie devine principalul factor in explicarea comportamentului individual si de grup, precum si a modalitatilor prin care se realizeaza in plan psihologic acest fapt. Jung, considera ca alaturi de inconstientul individual exista o zona extinsa a inconstientului colectiv, aflat sub forma unor arhetipuri.

- structura gen.a personalitatii = rez.din modul cum se focalizeaza energiile pulsionale ale inconstientului pe doua directii fundam. : spre lumea exterioara si spre lumea interioara = rez. Tipul de personalitate extravertita sau introvertita.

c) A. Adler teza centrala = afirmarea inferioritatii naturale a omului, atat la nivelul speciei cat si la nivel individual, aparitia fenomenului de compensare ca fiind o modalitate fireasca si imperioasa de depasire a sentimentului de inferioritate sentimentul de comuniune apare spontan ca un factorul esential al coeziunii aparitia complexului de inferioritate det.sentimentul de inferioritate alaturi de alte privatiuni.

• la nivelul speciei , inferioritatea naturala sunt depasite prin costituirea societatii umane ca form asuprema de compensare bazata pe organizare si intrajutorare, aparand si sentimentul de comuniune
• unul din elementele centrale ale conceptiei adleriene este complexul de inferioritate (inferioritatea naturala si sociala a copilului)
• Sentim.de inferioritate + cel de comuniune = trasaturi generale de caracter si adoptarea unui stil de viata.

Personalitatea ca sistem energetic si pulsional -

A.H. Maslow considera personalitatea ca sistem de actualizare a individului (existenta unor stari tensionale orientate spre autoperfectiune).

Structura energetica a personalitatii implica existenta unei serii de factori motivationali structurati pe 8 niveluri dispuse piramidal. Teoria lui Maslow privind structurarea si functionarea factorilor motivationali ofera o perspectiva noua asupra mecanismelor psihosociale care asigura autorealizarea (actualizarea) in plan individual si social, relationarea interpersonala si integrarea eficienta in cadrul grupurilor .

L. Szondi fundament.teza existentei a trei sectoare ale vietii inconstiente (inconstientul individual, familial si colectiv),aici avandu-si sursa patru vectori pulsionali fundamentali (de unde rezulta comportamentele normale si patologice ) - acestia se impart la ransul lor in 2 factori pulsionali care exprima trebuinte umane specifice: avem : pulsiuni sexuale: pulsiuni paroxistice.: pulsiunile Eului: pulsiuni de contact

• profilul pulsional = o structura pulsionala care contine 4 vectori, 8 factori, 16 tendinte . Din combinatia cantitativa sau calitativa rezulta profilul pulsional al persoanei.

Personalitatea ca ansamblu de trasaturi

a )G.VO. Allport, - trasaturile sunt tendinte generale care duc la intelegereacomportamentului si pot fi  clasificate astfel 1) trasaturi individuale, specifice unei anumite persoane, 2) trasaturi comune, , apartinand mai multor oameni; 3) trasaturi cardinale, fundamentale pentru structurarea personalitati cuiva, 4) trasaturi centrale, definitorii pentru profilul psihologic al unei perso­ane si avand o pondere importanta in structurarea comportamentului si 5) trasaturi secundare

Allport= nici o teoriea trasaturilor nu poate fi intemeiata daca nu ia in considerare si nu explica variabilitatea conduitei unei persoane

Tipologia propusa E. Spranger -releva configuratii ideale de trasaturi care determina orientari valorice tipice ale persoanelor

- Tipul teoretic. Valoarea dominanta consta in descoperirea adevarului. Tipul economic. Este dominat de ideea utilitatii, satisfacerea trebuinetelor materiale fiind pe primul plan. Tipul estetic. Are ca valoare suprema forma si armonia. Tipul social. Valoarea suprema consta in dragostea de oameni Tipul politic. Este interesat in primul rand de putere Tipul religios. Valoarea suprema este data de raportarea mistica la tran­scendenta

b) R.B. Cattel a elaborat un model al personalitatii care cuprinde un set de 16 factori de baza, fiecare dintre acestia continand 2 trasaturi de personalitate cu dif.grade de intensitate dispuse in 2 registre valorice.

Personalitatea ca sistem psihosocial

-un model sintetic al personalitatii trebuie sa se ia in calcul urmat.aspecte : a) configuratia componentelor fiecarui subsistem psihoindividual si a ponderilor diferitelor insusiri psihice in cadrul structurii generale a personalitatii. B) modul de organizare a subsistemelor in cadrul personalitatii si tipologia care rezulta ca urmare a acestui fapt( tip cerebral, afectiv, voluntar, pulsional) c) caracteristicile generale ale eului ca nucleu general al personalitatii d) orientarea generala a activ.psihosociale (extraversiune si intraversiune), e) nivelul de socializare; f) Seturile de statute si roluri sociale, simultane sau succesive; g) sistemul de atitudini, comportamente si actiuni tipice prin care se obiectiveaza in plan social

3. Formarea si evolutia personalitatii - prin socializare, invatare si integrare sociala.

J. Piaget - in evolutia diferitelor tipuri de structuri biopsihice nu exista inceputuri absolute, orice structura superioara avandu-si infrastructura organic integrata in structurile care o preced din punct de vedere istoric si calitativ

- Socializarea proces psihosocial presupune transmiterea, asimilarea, interiorizarea si exercitarea activa si independenta a unor continuturi socioculturale care reprezinta principiile structurante ale unei comunitati istoriceste constituita --- -

Invatarea sociala - totalitatea proceselor psihoindividuale si activitatilor psihosociale prin intermediul carora se asimileaza ansamblurile de cunostinte, norme si modele sociale specifice unei comunitati, generand pe aceasta cale moduri specifice de gandire, simtire si actiune

Integrarea sociala- preluarea, asumarea si exercitarea activa a unui sistem de statute sociale si activitatii corespondente

- Diferentiere si integrare Diferentierea presupune dezvoltarea si manifestarea diferita a unor insusiri ; Integrarea consta in organizarea elementelor si insusirilor in cadrul unor sisteme functionale complexe H. Spencer, L. Bertallanffy, J. Piaget

Etapele evolutive : copilaria (0-11 ani) ; pubertatea (11-15 ani) ; adolescenta (15-18 ani) ; tineretea(18-25 ani), maturitatea(25-65 ani) ; senectutea (peste 65 ani).

- Copilaria (0 - 11 ani): o etapa care fundamenteaza si conditioneaza in mod esential intreaga evolutie psihica si psihosociala a perso­anei :

Perioada prescolara (0 - 6 ani): a) in plan intelectual se formeaza structurile cognitive senzori-motorii, apoi cele preoperatorii (contactul se realizeaza prin simturi) ; b) in plan caracterial-relational - slaba capacitate de coordonare, autocontrol si disciplina ; c) in plan afectiv - aria campului emotional este restransa .; d) din al 2 lea an incepe organizarea si dezv.Eului si constiintei de sine.

- Perioada scolara (6 - 11 ani):a) in plan intelectual = configurare sist.de operatii concrete reversibile ; b) se extinde aria relatiilor efective; c) incep sa se4 contureze primele interese de natura cognitiva si sociala. ; d) Eul devine mai puternic si coerent.

- Pubertatea (11-15 ani) - se maturizeaza functiile sexuale a) in plan intelectuala - sist de operatii formale se dezv. ; conf Piaget se constituie sisteme de operatii asupra operatiilor, ce permite depasirea realului.; b) transf.fizico-somatice accentuate; c) relatiile sociale tind sa se restranga ; apare interesul pentru sexul opus catre sf.perioadei; d) Eul se circumscrie f.puternic

Proiect: Calificarea unor bunuri ca fiind proprii sau comune. Proiect: Teoria sistemului mondial

- Adolescenta 15 - 18 ani):- se maturizeaza caracteresele sexuale ; se dezv.gandirea abstracta, limbajul ; are loc o apropiere fata de parinti, stabilindu-se noi raporturi ; apar si noi conflicte afective, apar primele raporturi sexuale cu efecte imediate asupra dimensiunii personalitatii ; nevoia de apartenenta si recunoastere sociala ; se maturizeaza sist.motivational, interese profesionale. ; Eul si imaginea de sine sunt puternic configurate si stabilizate

Tineretea (18 - 25 ani)-per.finala a procesului de socializare, invatare si integrare sociala prin : alegerea profesiei ; a partenerului de viata ; integrare sociala ; nevoia de adecvare ; Eul atinge nivel ridicat de structurare.

- Maturitatea (25 - 65 ani) ceamai lunga perioada a vietii biologicesi sociale;  atinge nivelul maxim de specializare; identificarea cu valorile si normele socioculturale; consolidarea familiei;

- Senectutea ( 65-70ani) ultima perioada a vietii ; involutia naturala a functiilor intelectuale si capacitatilor la efort; restrangerea si alterarea progresiva a campului afectiv, relational, motivational..

Eul in structura personalitatii

- Eul reprezinta structura centrala a personalitatii si asigura integrarea dinamica si continua a informatiilor de sine si lume . U. Neisser = eul trebuie inteles ca o schema cognitiva prin intermediul careia se proceseaza informatiile despre sine, despre ceilalti si despre lume, printr-o raportare continua la conceptia despre sine

H. Ey = eul este forma suprema a fiintei noastre constiente, este constiinta reflexiva constituita intr-un sistem de valori proprii persoanei.

- Principalele forme subiective de manifestare ale eului sunt imaginea de sine si constiinta de sine.

-Eul indeplineste numeroase functii in cadrul personalitatii : sintetizeaza informatiile ; integreaza fluxul informational curent ; genereaza si focalizeaza constiinta de sine ; realizeaza distinctia esentiala eu-ceilaltieu-lume ; mijloceste perceptia si intelegerea altuia ; vectorizeaza campul existentei sociale ; indeplineste o complexa functie motivationala

- Structura si formele eului

eul indeplineste un rol structurant pentru campul existential si experential al persoanei,( fiind zone unde se elaboreaza, orienteaza si regleaza atitudinile)

- Trecerea de la lumea interioara la cea exterioara - presupune existenta unor niveluri ale Eului ce se prezinta in mai multe ipostaze : 1 : trebuie fc distinctia intre eul somatic si eul psihologic ; 2) dinstinctia poate fi fc in functie de continutul, formele de manifestare si rolurile eului in procesuld erelationare a persoanei cu sine insusi. Conf. K. Lewin cercetarile experimentale au evidentiat existenta a cel putin trei niveluri distincte de organizare a eului : Eul intim: reprezinta zona cea mai profunda si mai specifica a structurilor subiective ale persoanei, Eul social: cuprinde sistemul de valori, atitudini si idei pe care persoana le impartaseste cu cei din grupurile sociale Eul public: reprezinta zona deschisa a personalitatii, in care se angajeaza si se desfasoara relatiile oficiale ale persoanei. 3) a treia distinctie se face in functie de ob.de referinta al eului si instanta psihokgica care il genereaza. Avem : eul subiectiv ; eul reflectat ; eul autentic ; eul ideal.

- Mecanisme de aparare a Eului

Prin mecanisme de aparare a eului- se intelege un ansamblu de operatii si procese psihice si psihosociale care se opun ruperii echilibrului personalitatii, dezagregarii individualitatii biopsihice si dezorganizarii conduitei adaptative a individului. J.B. Coleman care propune urmatoarea clasificare : refularea; regresiunea; refuzul realitatii; rationalizarea; regresiunea; repararea raului; fantezia; formatia; identificarea; introiectia; izolarea; proiectia; deplasarea; compensatia.

Eul si imaginea de sine

- Imaginea de sine - reprezinta forma subiectiva prin care luam cunostinta si ne reprezentam propria persoana, cu ansamblul de trasaturi, insusiri si relatii cu mediul natural si social. Raportul dintre Eu si imaginea de sine este f.complex.

- Continutul imaginii de sineimplica urmat.aspecte : imaginea despre propriul corp si calitatile fizice ; identitatea sociala caracter. Prin nume, varsta, domiciliu ; modul de intelegere a ceea ce facem, ce simtim si gandim ; reprezentarile pe care le avem despre pozitia noastra in soc ; sentimentele fata de noi insine, fata de ceilalti ; istoria personala marcata de evenimete unice ; un proiect de viata ; sist.de relatii interpersonale.

-In procesul de relationare sociala a pers. Imaginea de sine indepl.urm functii principale: a) Mediaza perceptia si cunoasterea interpersonala b) Asigura autoreglarea atitudinala si comportamentala in raport cu valorile             c) Mediaza raporturile interpersonale d) Conditioneaza nemijlocit stabilirea nivelului de aspiratie e) Constituie elementul central in procesul de structurare a "prezentului psihologic

Formarea si evolutia imaginii de sine.

Eul reprez.forma de organizare dinamica a proceselor subiective prin care ne raportam constient la lume si la noi insine; imaginea de sine - reprez.reprezentarea noastra despre propria persoana.

- Chiar daca procesele de formare ale acestora nu coincid, ele se afla intr-o stransa inetrdependenta temporala si calitativa , ambele fiind conditionate de aparitia constiintei de sine.

- W. James,- evolutia eului presupune urmatoarele etape: eul corporal, care se refera la constientizarea propriului corp; eul material, care presupune sistemele de relationare cu aspectele materiale ale existentei; eul spiritual, care implica procesele rationale de luare in stapanire a realitatii .

- G. Allport identifica sase etape : simtul corporal, identitatea des ine ; respectul de sine ; imaginea de sine

- L 'Ecyuer identifica cinci zone : eul material ; personal ; adaptativ ; social ; non-eu

-trasaturi

Etapele de dezvoltare ale Eului sunt: a) aparitia (0-2 ani); confirmarea (2-5 ani); dezvoltarea (5-11 ani); diferentierea (11-18 ani); eul maturitatii adulte (18-60 ani); eul batran ( peste 60 ani).

Procese psihosociale implicate in formarea imaginii de sine

Factorii importanti care vor mijl.formarea imaginii de sine sunt : 1) reflectarea sociala : ptr.constientizarea trasaturilor specifice propriului eu sunt necesare 2 conditii : -mediul social caruia ii apartinem sa propuna o definitie si un etalon pentru caracteristicca respectiva si - grupul social sa proiecteze asupra noastra o imagine asupra a ceea ce suntem, imagine care devine un element component al imaginii de sine.

G.H.Mead = conceptia pe care ne-o formam despre noi insine este in cea mai mare parte reflectarea parerilor persoanelor importante din mediul social caruia ii aprtinem.

2) compararea sociala - ofera reperele obiective necesare consolidarii imaginii de sine. L.Festinger spune= procesul compararii sociale este esential atat ptr.formarea si modelarea personalitatii , imaginii de sine, cat si pentru a putea stabili ceea ce este bine, frumos, adevarat in viata sociala.

3) jocul de rol : - situatiile sociale in care ne implicam afectiv si motivational si care sunt de natura sa influenteze anumite zone ale eului si imaginea de sine. Prin acceptarea si interpretarea unui rol social, se produce un fenomen de identificare cu normele care regleaza din punct de vedere sociocultural comportamnentul specific respectivului rol. Oamenii ajung sa se identifice cu rolurile jucate, imaginea de sine modificandu-se sensibil in funct.de natura rolurilor.= rez. Personajul se insinueaza in structura persoanei, inducandu-i caracteristicile sale.

4) diferentierea sociala : organizarea personalitatii presupune realizarea unei distinctii clare intre eu-celalalt si eu-lume, incepe din primii ani de viata si se mentine de-a lungul intregii vieti.

5) Memoria si imaginea de sine : reactualizeaza selectiv informatii privind istoria individuala si poate influenta profilul si dinamica imaginii de sine.

Se impune necesitatea existentei unor mecanisme de autoreglare spontana (feed-back-uri) care sa asigure automentinerea imaginii de sine.Prin urmatoarele modalitati : a) autovalidarea ipotezelor despre sine ( in urma informatiilor primite din exterior, in urma proceselor de reflectare si comparatie sociala, ne formulam ipoteze despre noi insine, f.importante ptr.sist.nostru atitudinal si comportamental.(mentinerea acestei ipoteze de sine capa ta o functie motivationala determinand alegerea unui comportament social prin care aceasta sa fie validata.b) afilierea selectiva la mediul social - prin care se cauta acele medii sociale care sa corespunda aspiratiilor , motivatiilor esentiale ale eului. c)rationalizarea opiniilor contrare - in cazul in care primim din partea celor din jur informatii care nu concorda cu imaginea pe care ne-am format-o despre noi, intra in functiune o serie de mecanisme psihosociale prin care vom incerca sa modificam opiniile neconcordante sau ignorarea lor.

Eul si intelegerea emotiilor :

-Emotia: - una din principalele dimensiuni ale vietii sufletesti , racordarea acestora la celelalte dimensiuni ale vietii psihice trebuie sa tina seama de functia sintetic-integratoare a eului.

-Fenomenele legate de producerea si intelegerea emotiilor pot fi abordate din 3 perspective : biologica (emotiile sunt interpretate ca o consecinta a unor procese fiziologice - procese nervoase, respiratorii, circulatorii)cognitiva ( emotiile sunt identificate prin atribuire - teoria bifactoriala lui S.Schachter in care circumscrierea unei emotii presupune prezenta a 2 factori :unul biologic nespecific si altul cognitiv-dominativ care specifica natura emotiei), constructivista ( emotiile sunt rezultatul direct al actiunilor socioculturale avand caracterul unor constructe fara suport biologic esential.)

Mediul social este cel care stabileste atat modul de a reactiona emotional intr-o anumita imprejurare, cat si forma convenabila pentru respectiva manifestare.

4. Nivelul de aspiratie in activitatea persoanei

Nivelul de aspiratie : constituie unul din cei mai relevanti indicatori privind structura motivationala , atitudinea proiectiva si capacitatea de autorealizare a persoanei.

Nivelul de aspiratie- delimitari conceptuale

- K.Lewin - nivelul de aspiratie = nivelul calitativ de realizare a scopului unei activitati la care subiectul se declara satisfacut.

- F.Hoppe = nivelul de aspiratie = scopurile, revendicarile unei persoane privind realizarile sale viitoare, etc.

Odata format , nivelul de aspiratie evine factor motivational esential care vectorizeaza eforturile persoanei in scopul atingerii unor scopuri.

- Conf. Lui K.Lewin raportul dintre scopul actiunii, nivelul de aspiratie si performanta reala il analizeaza prin intermediul unor notiuni conexe : scopul ideal; scopul actiunii, diferenta interna; nivelul de incredere; diferenta de reusita.

L.Festinger distinge inca 2 concepte : nivelul de expectatie si nevelul de aspiratie

Nivelul de aspiratie si reusita sociala

- mediul sociocultural poate avea o influenta esentiala in desfasurarea procesului de fixare a nivelului de aspiratie. Fixarea unui nivel de aspiratie realist reprezinta o problema importatnta legata de comportamentul performational. Se poate dezv.tendinta unei persoane de a se subaprecia sau supraaprecia, tendinta care poate deveni o caracteristica a personalitatii. Dar ambele pot duce la un esec existential, dat.dificultatilor de raportare realista a persoanei la exigentele mediului.

-supraaprecierea rezultatul unei gresite aprecieri a dificultatii sarcinilor si conditiilor in care se desfasoara activitatea si a unei eronate imagini de sine.(duce la esec dat.imposibilitatii de a rezolva sarcina)

- subaprecierea - rezultatul unei subevaluari a propriilor capacitai fizice si intelectuale

5. statutul si rolul social in dinamica persoanei

Delimitari conceptuale

Statutul defineste

caracteristicile unei pozitii ocupate in cadrul unei structuri sociale .

- J.Stoetzel = ansamblul de comportamente pe care o persoana le poate astepta sau pretinde din partea altora, in virtutea pozitiei pe care o ocupa in viata sociala.

- Functia unui statut = contributia fiecarei pozitii la realizarea scopurilor grupului sau institutiei sociale

- Clasificarea statutelor :

a ) dupa modul cum au fost obtinute de persoana, statutele pot fi prescrise sau dobandite; b) dupa natura instantei care le instituie pot fi formale sau informale ; c) dupa durata pot fi temporare sau permanente.

Rolul - modalitatea concreta prin care o persoana indeplineste prescriptiile statutare.

Caracteristicile comportamentale de rol depind de urmat.factori

: a) modul cum pers.percepe prescriptiile; b) aptitudinile si capacitatile reale de care dispune ptr. a obiectiva reprez.sale ref.la rolul pe care-l joaca; c) experienta personala acumulata in situatii similare; d) creativitatea sociala si profesionala, etc. Nota dominanta este data de personalitatea subiectului implicat in jocul social.

Rolurile indeplinesc 2 functii pr. : 1.regleaza raporturile sociale prin intermediul normelor si modelelor socioculturale si prin reteaua de relatii pe care le determina intre membrii gruparilor sociale; 2. asigura integrarea personalitatii in plan intern prin focalizarea insusirilor, capacitatilor si proceselor psihice in raport cu jocul de rol, iar extern prin racordarea la obiectivele activ.sociale de grup.

Caracteristicile rolurilor: criterii : 1. prin raportarea la statutele corespondente; 2) d.p.d.v. al libertatii pe care o presupune, 3) in functie de contributia persoanei; 4) dup atemporalitate ; 5) dupa manifestare ; 6) dupa nivelul la care se produc; 7) dupa raportul cu realitatea si atitudinea subiectiva pe care o presupun; 8) constanta

Niveluri de analiza a rolurilor

Analiza structurii si dinamicii rolurilor se face din 3 persp.: institutionala, interactionala, individuala.

Rolurile la nivel institutional : Se caracterizeazaprin: natura si caracteristicile sist.de norme si modele prin care este prescris rolul corespunzator unei anumite pozitii sociale, precum si raportul pe care il mentine cu alte pozitii sociale. Avem 2 roluri : institutionale si functionale

- Rolurile la nivel individual : rolul este analizat din perspectiva functiei sale de expresie si obiectivare sociala a persoanei

- dupa J.Maisonneuve- personajulindeplineste o functie de securizare sau de valorizare

- In structurarea unui rol normele si modelele sociale conforme rolului standard cu toate ca au o pondere apreciabila, factorii psihoindividuali implicati sunt deosebit de semnificativi in ceea ce priveste structura gen. a personalitatii subiectului; componente atitudinale implicate in elaborarea comportamentului social; gradul de adaptibilitate si nevelul integrarii sociale a subiectului, etc.

- Rolurile la nivel interactional - situatia interactionala = sit.in care ansamblul rolurilor din cadrul grupului sau organizatiei se complementarizeaza reciproc, atat la nivel diadic cat si poliadic.

- Jones si Thibaut considera ca exista 3 tipuri de interactiuni : necotingenta - in care conduitele partenerilor nu se influenteaza reciproc, fiecare fiind legat si conditionat de propriul rol; interactiunea cu contingenta asimetrica - in care conduita unui actor depinde in intregime de conduita altuia , dau nu si invers.; contingenta reciproca - conduitele partenerilor se influenteaza reciproc.

Conflictele de rol

v     sunt stari psihice tensionale, anxiogene si disfunctionale in plan comportamental, deter.de incompatibilitatea sau incongruenta a doua sau mai multe roluri ale aceleiasi persoane.

v     2 categorii : 1. intra-subiectiva, 2. inter-subiectiva

v     sursele conflictelor : - fie din alterarile care pot aparea la nivelul mecanismelor de expectatie, perceptie exercitare roluri; fie in perturbarile care se ivesc in raporturile interpersonalein legatura directa cu intelegereaunor roluri.

v     surse de conflict tinand de conditiile socio-culturale : - proliferarea rolurilor in societatea contemporana; inconsistenta sau ambiguitatea normelor si modelelor afereante unor roluri co evolutia rapida a rolurilor in raport cu statutele si modelele comune pe care se fundamenteaza;

v     surse de conflict la nivel interactional : - discordanta intre asteptari si conduitele de rol ale unor persoane aflate in rel.directa; competitii interpersonale ptr. acelasi rol

v     Situatii conflictuale traite la nivel individual : - subiectul este plasat intr-o pozitie de intersectie; subiectul nu adere afectiv, moral sau ideologic la rolul sau ; subiectul este contrariat de incompatibilitatile unor exigente apartinand unui rol mixt.(exigente contradictorii)

Rezolvarea conflictelor de rol

v     In cazul in care conflictele de rol genereaza stari psihice exista tendinta ca acestea ca fie diminuate sau inlaturate prin rezolvarea situatiei. Ajunse la o anumita intensitate, conflictele de rol pot deveni factori importanti ai schimbarilor sociale si individuale.

v     Se pot depasi - conflictele de rol inter-subiective prin cai care sa apropie modurile de perceptie , intelegere si interpretare a situatiei de catre persoanele aflate in relatie (tact interpersonal; actiuni persuasive, ruperea relatiilor generatoare de stari tensionale)

v     Se pot depasi - conflictele intra-subiective prin : stabilirea unei ierarhii intre prescriptiile normative ale rolurilor aflate in conflict; renuntarea la acel rol; recurgerea la o alternanta in exercitarea rolurilor; promovarea unui nou tip de rol, etc.

Psihoterapia prin jocul de rol

Pe langa functiile de expresie si modelare a personalitatii, jocurile de rol realizeaza si un puternic efect terapeutic in raport cu anumite tulburari psihice si comportamentale.

J.L.Moreno = psihodrama = metoda terapeutica bazata pe efectul de catharsis care se produce in cadrul jocului spontan al subiectilor care isi exteriorizeaza liber gandurile, sentimentele si dorintele in cadrul unui grup organiz.dupa anumite principii.