Caracteristicile personalitatii la varstele adulte

Personalitatea sanatoasa la varsta maturitatii spune Allport (1991, pag 280) isi stapaneste in mod activ mediul, manifesta o anumita unitate a personalitatii si este capabila sa perceapa in mod corect lumea si pe ea insasi. Maturitatea personalitatii nu are o relatie necesara cu varsta cronologica (idem, pag. 280) dar expectanta sociala aliniaza varsta adulta cu maturitatea.

Dupa Allport criteriile de maturitate ale personalitatii sunt sase la numar si anume:

q          Extensiunea simtului eului

q          Raportarea calda a eului la ceilalti

q          Securitatea emotionala ( autoacceptarea )

q          Perceptie realista, abilitati si sarcini

q          Obiectivarea eului : intuitie si umor

q          Filosofia unificatoare a vietii

Extensiunea simtului eului presupune dezvoltarea intereselor puternice in afara eului. Aceste interese se refera la participarea autentica a persoanei in cateva sfere semnificative ale efortului uman. A participa nu este acelasi lucru cu a fi activ, spune Allport, iar domeniile sunt: economic, educational, recreational, politic, domestic si religios. " Daca nu s-au dezvoltat interese autonome in unele din aceste domenii - daca munca noastra, studiul nostru, familia noastra, ocupatia favorita din timpul liber, politica sau aspiratia religioasa, nu au devenit personale in mod semnificativ- nu putem fi calificati ca personalitati mature" (Gordon Allport, 1991 pag 287).

In virtutea extensiunii eului persoana matura este capabila de o mare intimitate in capacitatea sa de a iubi. Alaturi de intimitate se afla compasiunea respectiv intelegerea conditiei umane a tuturor oamenilor. Raportarea calda la ceilalti presupune deci din perspectiva lui intimitate, compasiune dar si toleranta si "structura de caracter democratica". In contrast exemplifica Allport persoana imatura doreste mai mult sa fie iubita decat sa daruiasca iubire.

Autoacceptarea, toleranta la frustratie, sentimentul securitatii, autocontrolul caracterizeaza achizitia securitatii emotionale.

Persoanele mature sunt centrate pe probleme. Ceea ce este obiectiv este demn de facut. Acest fapt insemna ca imboldurile egoiste ale satisfactiei impulsului, placerea, mandria, starea de defensiva pot fi toate uitate pentru lungi intervale de timp deoarece implicarea intr-o sarcina le preia. Acest criteriu special poate fi pus in legatura cu scopul "responsabilitatii" care este subliniat de ganditorii existentialisti. Sintetizand Allport arata ca o persoana matura va fi in contact strans cu ceea ce numim "lumea reala". Va vedea obiectele, oamenii si situatiile asa cum sunt si va fi implicat intr-o activitate (munca) relevanta pentru sine. Prezenta umorului ca si caracteristica a personalitatii mature face individul capabil sa perceapa dezacordurile si absurditatile prezente inlauntru, propriile calitati si valori. Allport mai adauga si faptul ca personalitatea matura reclama o intelegere clara a scopului vietii in termenii unei teorii inteligibile.

Pe toata perioada continua modelarea personalitatii si este legata de adaptarea profesionala si sociala. In a doua perioada a varstei adulte se constientizeaza simtul reusitei si al implinirii sau al nereusitei si al neimplinirii. Odata cu apropierea retragerii din viata activa adultul se pregateste pentru dezangajare profesionala cu tot ce implica aceasta. Problematica privind adaptarea profesionala si sociala pentru perioada adultului tanar este abordata dupa U. Schiopu, E.Verza (1997, pag 326) in consecinta a trei tipuri de situatii:

disconfortul "socului realitatii", inadaptarea profesionala, investitii mari de aspiratii si responsabilitati neadaptate profesiunii exercitate

adaptare restransa, fara investitii de aspiratii dar cu efort de realizare profesionala si a aptitudinilor

adaptare gradata, investitie de aspiratii crescatoare, flexibilitatea acestora, posibilitati multiple de dezvoltare

Perioada adulta de stabilizare 34-45 de ani este caracterizata de faptul ca pot interveni modificari ale proportiilor celor trei categorii de relatii.

Perioada adulta II - 45-55 de ani se petrece constientizarea reusitei/nereusitei; implinirii/ neimplinirii, simt al ratarii latente/ active

Perioada adulta III are loc dezangajarea profesionala si  un nou "soc al realitatii"

Activitatea profesionala constituie aspectul cel mai reprezentativ pentru persoana adulta. Persoanele de 35 - 40 de ani care ajung la functii medii in ierarhia profesionala sesizeaza diferenta fata de generatia mai tanara acest fapt se constientizeaza ca un plus de experienta practica si ca o cerinta de perfectionare teoretica. Viata profesionala si integrarea in comunitate devin mai intense si mai pline de responsabilitati.

Relatia intre modelarea personalitatii si profesiune este recunoscuta de majoritatea autorilor si contureaza numeroase teorii. Intre acestea teoriile dezvoltarii pun accent pe aparitia unor alegeri succesive si dispunerea lor in cursul vietii in contrast cu cele care se concentreaza asupra determinantilor unei alegeri in momentul inceperii specializarii sau intrarii in campul muncii sau la un anumit substadiu al varstei adulte. Aceste teorii pot fi clasificate ca: teorii asupra maturitatii vocationale sau teorii asupra conceptiei despre sine  (Super, in lucrarea Davidtz si Ball, 1978 pag 436). Teoriile maturitatii vocationale au conceput o serie de scale ale evolutiei carierei si au oferit cateva variabile semnificative: modificari de echitate, realismul motivelor pentru intreprinderea unei actiuni, perfectionarea folosirii aptitudinilor, perfectionarea orientarii intereselor, avansarea spre un tel, imbunatatirea statutului socio-economic, imbunatatirea nivelului de instruire, numarul de schimbari, de cate ori a ramas fara slujba, numarul de luni in care a fost fara slujba si numarul de luni in care s-a intretinut singur. Toate acestea compun un corolar important al dezvoltarii tanarului adult in relatie cu alegerea si exercitarea profesiunii. Studiul tipurilor de cariera (Super, 1957) a concluzionat ca variabila statutul socio-economic al parintilor joaca un rol important in evolutia carierei, pe de alta parte rolul variabilelor : inteligenta, rezultate scolare, participare activa la activitati organizatorice in scoala si comunitate sunt inalt predictive pentru o buna cariera. Multi psihologi accepta ca actiunile unei persoane sunt determinate de constiinta sa despre sine si despre situatia in care se afla ca si de modul in care isi reprezinta lumea din jur (Kelly, 1955). Teoriile care sustin rolul conceptiei despre sine in alegerea si exercitarea profesiunii nu sunt noi, incepand cu Tyler (1951) care s-a bazat pe teoria rolurilor pentru a explica diferentele dintre interesele fetelor si cele ale baietilor apoi (Super, 1953) care a sugerat faptul ca in exprimarea preferintei vocationale individul isi formuleaza opiniile despre propria persoana in terminologie profesionala. Prin abordarea unei profesiuni individul cauta sa-si puna in aplicare conceptia despre sine si ca stabilindu-se intr-o profesiune el incearca sa se implineasca pe sine (Davidtz si Ball, 1978 pag 446).

Atat sfera profesiunii cat si cea familiala sunt presionate de noi adaptari de rol iar pentru ca si in viata de familie apar noi probleme, de multe ori se ivesc conflicte de rol si se impun decizii privind prioritatile in viata individului. Cresterea copiilor si intrarea acestora in scoala implica aspecte noi mai complexe, legate de educatie si instruire. Aceasta este perioada in care pot aparea tensiuni mari in familie si cele mai multe divorturi. Intre 40 si 45 de ani experienta profesionala devine tot mai bogata iar pe prim plan se afla capacitatea de munca si randamentul. In familie se reinstaleaza echilibrul si un stil adecvat de interrelationare. Intre 45 si 55 de ani cresc responsabilitatile atat pe plan profesional cat si marital.