PERSOANA - personalitatea umana din perspectiva psihosociala

PERSOANA

Introducere

Aceasta a treia prelegere permite studentului ID sa isi explice conceptul de personalitate umana din perspectiva psihosociala, corelatiile si diferentele intre termenii individ, individualitate, persoana, personaj, personalitate, sa isi insuseasca principalele teorii asupra personalitatii, asupra etapelor de evolutie a acesteia, precum si a dinamicii personalitatii, problematica eu-lui.

Obiective

La sfarsitul acestei prelegeri, studentul va putea :

sa aiba o intelegere mai larga a diferitelor aspecte ale problematicii persoanei ;

sa identifice concepte si problematica aferenta lor ;  

sa coreleze dimensiunile teoretice cu cele practice ale analizei persoanei ca tematica esentiala in psihologia sociala;

Continut si tematizare

Personalitatea umana din perspectiva psihosociala

Principalul element constitutiv al oricarei structuri sociale il reprezinta persoana, inteleasa ca subsistem relational bazal, avand o anumita identitate si pozitie sociala, cu drepturi, obligatii si functii specifice in cadrul sistemului social real. La nivelul persoanei ca entitate psihosociala se realizeaza interactiunea dinamica dintre individual si social, dintre procesele sau fenomenele psihice care stau la baza elaborarii conduitelor si procesele psihosociale care conditioneaza forma si continutul acestora.

Distinctii conceptuale

Diversitatea raporturilor dintre individual si social, asa cum apar acestea la diferitele niveluri ale structurilor sociale, este relevata de o serie de concepte adiacente: individ, individualitate, persoana, personaj, personalitate, statut, rol, joc de rol, personalitate de statut (5; 6; 231 s.a.). Acestea sunt de fapt diferitele ipostaze psihosociale ale omului ca subiect si actor social.

Individul reprezinta entitatea biologica a fiintei, in ceea ce are ea generic la nivelul speciei din punct de vedere strict material. Fiind unitatea biologica primara si indisolubila a oricarei specii, in continutul notiunii de individ nu vom gasi referiri la notele de valoare sau de diferentiere calitativa , asa cum vor apare acestea la nivelul individualitatii, de exemplu.

Individualitatea este expresia individului diferentiat in plan biologic si psihologic. Calitatea de "individualitate' este data de acele caracteristici fizice, psihice si psihofiziologice unice, irepetabile, care particularizeaza individul concret, pe fondul unor mecanisme si forme proprii de adaptare si manifestare comportamentala. Daca individul nu reprezinta decat unitatea biologica a speciei, individualitatea se constituie deja ca subiect al actiunii sociale, diferentierea sa realizandu-se preponderent in plan psihosocial.

Persoana desemneaza sistemul de insusiri, relatii si calitati psihosociale care dau identitate sociala individului. Deci, se are in vedere fiinta concreta cu o identitate sociala determinata (nume, familie, loc si data de nastere, statut social s.a.), avand o anumita pozitie in cadrul sistemului social, cu anumite drepturi si obligatii de care este constienta. Persoana trebuie inteleasa atat ca nucleu relational in cadrul oricarui subsistem social (familie, grup, organizatie, institutie), avand anumite determinatii de ordin sociocultural (statut, etnie, religie s.a.),     cat si ca o individualitate constienta de sine si recunoscuta de ceilalti ca avand o identitate anume in cadrul relatiilor si structurilor sociale ale grupurilor si comunitatii.

Analiza: Efectele consumului de alcool Analiza: Identitatea de secui

Personajul este persoana aflata in imprejurari concrete, indeplinind anumite functii publice si fiind implicata activ intr-un contezt relational determinat. Personajul implica adoptarea unor atitudini si conduite specifice rolurilor sociale pe care le joaca, acestea capatand caracterul unor "masti" sociale prin care persoana se metamorfozeaza in personaj. La nivelul persoanei identificam potentialitatile psihosociale ale cuiva, iar la nivelul personajului se realizeaza obiectivarea acestor potentialitati, in functie de imprejurarile concrete specifice situatiilor sociale in care se gaseste plasata persoana. In consecinta, in timp ce persoana reprezinta elementele de identitate, continuitate si stabilitate psihosociala ale individului, personajul evidentiaza modalitatile de inserare sociala activa ale persoanei, precum si aspectele tranziente si conjuncturale ale conduitei participative la viata sociala a comunitatii.

Fiind un compromis intre spontaneitatea creatoare a subiectului, determinata de aspiratii, aptitudini, trasaturi de personalitate etc., pe de o parte, si normele sociale care regleaza conduitele in functie de pozitia sociala ocupata, pe de alta parte, personajele se pot prezenta in mai multe ipostaze: a) personajul ca stereotip social, care joaca rolul aferent pozitiei pe care o ocupa in societate, fiind expresia rigida a imperativelor sociale ("ce am datoria sa fiu)"; b) personajul ca ideal personal, prin care persoanele 'volitive' se automodeleaza in raport cu propriile idealuri si aspiratii ("ce vreau sa fiu"); c) personajul ca "masca", prin care subiectul se prezinta deliberat intr-o anumita ipostaza pentru cei din jur, disimuland unele fatete ale propriei personalitati ("ce vreau sa para ca sunt"); d) personajul ca refugiu, conduita impusa de statut fiind un alibi moral pentru propriul comportament ("ce mi se impune sa fiu") etc.

Personalitatea, intr-o acceptie curenta, desemneaza persoana maximal valorizata social, recunoscuta ca atare prin performanta, tinuta morala sau profesionala exemplara, rolul deosebit jucat in anumite situatii importante pentru comunitate etc. In acest sens, personalitatea este persoana, respectiv personajul devenit etalon valoric pentru anumite domenii de activitate sau pentru viata sociala in general. Astfel, vom deosebi personalitati ale vietii politice, economice, stiintifice, artistice, religioase, educationale , militare s.a.

In sens strict psihologic, prin personalitate se intelege modul specific de organizare a trasaturilor si insusirilor psihofizice si psihosociale ale persoanei; este o structura dinamica de natura bio-psiho-sociala care, la un anumit individ, asigura adaptarea originala la mediul natural si social. Personalitatea are caracterul unei structuri vectorizata axiologic si teleologic, trinomul valori­atitudini-idealuri fiind principalul nucleu functional care mediaza elaborarea conduitelor sociale.

Raporturile dintre persoana, personaj, personalitate. Din perspectiva psihologiei sociale, persoana indeplineste functia de concept central, in jurul sau polarizandu-se seria de notiuni conexe prezentate mai sus. Analiza relatiilor dintre acestea va evidentia implicit si mecanismele psihosociale care fundamenteaza interactiune dintre individual si social (v. fig.3.1). Distinctia dintre notiunea de individ (ins - intr-o alta terminologie) si cea de individualitate semnifica trecerea de la fiinta generica, inteleasa ca unitate indivizibila a speciei, la fiinta unica si irepetabila, perceputa constient ca atare, intr-un context sociocultural dat. Diferentierile specifice individualitatii tin atat de anumite caracteristici biofizice determinate de variatii genetice aleatorii, cat mai ales de acele particularitati psihosociale care rezulta in urma influentelor unice ale mediului natural si social asupra proceselor ontogenetice de formare a structurilor cognitive, afective, motivationale, relationale sau aptitudinale ale subiectului. Elementul central al oricarei individualitati il reprezinta modul de organizare si ierarhizare functionala a acestor insusiri unice de natura bio-psiho­sociala, adica ceea ce - in termeni psihologici - se numeste personalitate.

Din perspectiva psihosociala, personalitatea trebuie inteleasa ca un operator central in cadrul tuturor ipostazelor subiectului uman: aceea de individualitate, persoana, personaj sau personalitate publica. Calitatea de operator a personalitatii trebuie inteleasa in felul urmator. In ontogeneza, infinit de vari­atele influente ale mediului determina aparitia unor insusiri si particularitati psihice si psihosociale, structurale sau functionale, care, in virtutea legilor care guverneaza sistemele complexe cu autoreglare, incep sa se organizeze ierarhic. Procesul formarii si structurarii personalitatii are un caracter dinamic si progre­siv, sistemul astfel format mijlocind si conditionand pe mai departe toate re­latiile individ-mediu; relatii care, la randul lor, printr-o conexiune circulara con­tinua, determina un grad si mai inalt de organizare si functionare a personalita­tii. Astfel, in oricare moment al existentei, personalitatea ca structura operatorie conditioneaza elaborarea reactiilor atitudinale si comportamentale ale persoanei, in functie de informatia primita, particularitatile situatiei concrete in care se gaseste plasat subiectul, precum si in functie de vectorii motivationali si axiologici care ii sunt specifici.

Individualitatea integrata si recunoscuta social capata atributul de persoana. In timp ce la nivelul individualitatii avem in vedere caracteristicile care diferentiaza un individ de un altul, persoana nu mai poate fi inteleasa decat in relatie, atributele specifice acesteia fiind date de elementele de identificare so­ciala, pozitia in diferitele structuri sociale, indatoririle si drepturile specifice statutelor ocupate s.a.

Aspectul dinamic al persoanei il reprezinta personajul, in diferitele sale ipostaze, in functie de rolurile active in care se implica, de spontaneitatea sa creatoare si de particularitatile situatiilor concrete in care se manifesta. Persoa­na este o suma de virtualitati, in timp ce personajul este persoana in act, ipostaza efectiva de manifestare a individualitatii. In procesul socializarii si invatarii sociale se transmite nu numai o parte a experientei acumulate de colectivitate, ci si acele norme si modele practice care vor permite persoanei sa intre intr-un "joc interactional" specific fiecarui rol pe care si-1 asuma. Inteligenta sociala, imaginatia si flexibilitatea relationala, precum si experienta dobandita sunt factorii care conditioneaza in cea mai mare masura eficienta si adecvarea psihosociala a comportamentelor de rol pe care le dezvolta conform pozitiilor ocupate in diferitele structuri sociale: politice, economice, culturale etc.

Obiectivarea persoanei la un inalt nivel de performanta si relevanta sociala echivaleaza cu transformarea personajului in personalitate publica, ipostaza in care devine model social si reper axiologic pentru ceilalti membri ai colectivitatii. Obtinerea calitatii de persoana publica tine atat de calitatile obiective ale persoanei, de puterea motivationala, nivelul de aspiratie si vointa de realizare a Eu-lui, cat si de imprejurarile psihosociale sau imperativele conjuncturilor istorice si socioculturale.

Nucleul structural si functional al tuturor acestor ipostaze (individualitate, persoana, personaj, personalitate publica) il constituie personalitatea, inteleasa ca mod de organizare a insusirilor bio-psiho-sociale ale individului. Acest nucleu asigura atat continuitatea si coerenta psihica in planul istoriei indi­vidului, cat si functionarea mecanismelor fundamentale ale adaptarii originale la mediul natural si social, cat si pe cele de reglare dinamica a comportamentelor si de conservare a propriilor structuri.

Parcurgand un proces continuu de dezvoltare, personalitatea capata anumite particularitati speciffc8' formei de integrare psihosociala in care se gaseste subiectul. Astfel, vom identifica o forma de structurare specifica personalitatii in formare, a personalitatii de rol sau aceea implinita prin creatie si o inalta valorizare sociala. Influentele psihosociale derivand din modul de participare la viata sociala, sau din particularitatile pozitiilor ocupate si rolurilor jucate nu vor ramane fara efecte in planul structurilor personalitatii: structurile cognitive, afective, conative, motivationale sau relationale pot suferi atat modificari de continut , cat mai ales de reorganizare si reponderare in cadrul sistemului central, pe fondul unei fenomenologii psihosociale care va fi studiata in capitolele urmatoare.

Drumul in viata al unui ins este dat de interactiune dinamica dintre calitatile personale de ordin nativ sau dobandit, particularitatile mediului psihosocial si sociocultural in care evolueaza in ontogeneza, imprejurarile social-istorice care apar ca un dat obiectiv pentru istoria individuala etc. Este istorie consumata!

Intelegerea persoanei ca element fundamental al oricarei structuri sociale comporta dezvoltarea mai multor aspecte teoretice: 1) analiza comparativa a principalelor modele privind structura persoanei si personalitatii, precum si a raporturilor dintre ele; 2) evidentierea structurii si dinamicii interne a persoanei, inteleasa ca sistem relational; 3) relevarea etapelor de formare si insertie sociala a personalitatii; 4) analiza raporturilor dintre structurile bio-psiho-sociale ale persoanei, imaginea de sine, comportamentele interpersonale si fenomenele psihosociale aferente; 5) influenta specifica pe care diferitele structuri psihosociale (familiale, scolare, profesionale, religioase s.a.) le au atat asupra dinamicii generale a personalitatii, cat si asupra diferitelor etape de formare si dezvoltare a acesteia (copilarie, adolescenta, tinerete, maturitate, senectute); 6) mecanismele psihosociale prin intermediul carora persoanele exercita la randul lor influente asupra structurilor sociale.

In schema de mai jos sunt redate sintetic raporturile dintre diferitele ipostaze ale actorului social (individ, persoana, personaj etc.), precum si relatiile care se stabilesc in plan filogenetic si ontogenetic intre procesele psihosociale si socioculturale care conditioneaza dinamica evolutiei individuale si sociale. Astfel, drumul in viata apare ca un proces psihosocial obiectiv, in care determinatiile biologice se impletesc cu cele istorice si cele culturale.