Particularitatile psihologice ale infractorilor

Particularitatile psihologice ale infractorilor

Inadaptarea sociala

Dupa majoritatea cercetatorilor, putem afirma ca un infractor este defapt un inadaptat din punct de vedere social. Un inadaptat social reprezinta acel individ care prezinta imposibilitatea de a-si satisface propriile nevoi cat si cele ale anturajului (Mariana Nicoleta Turliuc, 2007).

Aceasta inadaptare sociala este generata de anumiti factori care au dus, asa cum afirma Petcu Marioara in lucrarea sa Delincventa. Repere psihosociale (1999), la o insuficienta maturizare sociala. Aceasta imaturizare sociala este pusa pe seama unor carente educative si social-afective din grupul din care face parte.

In urma a mai multor studii efectuate de cercetatori asupra deviantei, s-a stability ca inadaptatii sau greu educabilii (Butoi, T., 2006) provin din familii dezorganizate (cu parinti decedati divortati, infractori, alcoolici sau toxicomani, copii institutionalizati etc) de unde se recruteaza intotdeauna deviantii. Acesti indivizi au beneficiat de conditii neprielnice, si in mod nesatisfacator educatia, si totul se datoreaza nepriceperii, lipsa preocuparii si atentiei de care au nevoie copii.

Una din formele negative ale carentelor educative este reprezentata de vagabontaj in perioadele timpurii ale copilului,datorata de libertatea deplina ce li se acorda.

Astfel posibilitatea trecerii la infractionalitate, de la insignifiantele si micile hotii ce pot evolua la marile furturi si crime este foarte curanda, tocmai datorita incadrarii copilului in grupuri delincventiale, cu practici infractionale care pot ajuta la fixarea si adancirea unor deprinderi legate de inadaptare.

Vagabondajul dupa cum afirma Petcu Marioara (1999, p.46), "reprezinta sustragerea tanarului de la influientele educative familiale si posibila lui incadrare in bande de infractori". Dealtfel aceiasi autoare il aminteste pe V. Preda ce considera ca personalitatile dizarmonice la copii, in sensul delincvential apare in urma unor cazuri cum sunt: absenta unei invataturi necesare, conditiile unei insufiiente interiorizarii normelor de conduit, conditiile unei invatari inadecvate, invatari ineficiente in conditiile unei invatari inaccesibile.

Insuficienta maturitate psihica este generata de diferiti excitanti proveniti din mediul ambient care exercita asupra delincventilor o stimulare cu mult mai mare decat la ceilalti indivizi. Aceasta stimulare provine atat din sensibilitatea deosebita a infractorului cat si din forta specific a stimulului, in conditiile in care lipsesc inhibitiile pe linia sociala.

Sensibilitatea deosebita

Asa cum am aratat in randurile de mai sus, anumiti excitanti din mediul ambiant exercita asupra individului o stimulare spre o anumita actiune cu mult mai mare ca asupra pmului obisnuit. Infractorul este lipsit de inhibitii.

Duplicitatea comportamentului

Criminologul Butoi Tudorel, (2006), ofera o explicatie pertinenta acestei laturi a personalitatii infractorului, punand accent pe caracterul constient antisocial distructiv al individului care in pofida tensiunii genereaza obsesia de actiona fara sa fie descoperit. Incordarea in care se realizeaza planul actiunii lui, observatia si teama de controlul omului si mai ales a autoritatilor face sa se strecoare o eroare care il demascheaza. El joaca rolul omului corect cu preocupari aparent de alta natura

Analiza: Efectele consumului de alcool Analiza: Identitatea de secui

Herold Linder amintit de Petcu Marioara (in lucrarea sa Delincventa. Repere psihosociale,1999, p. 47) fiind interest de studiul motivatiei implicate in delincventa, acesta sustine ca "intelegerea si tradarea criminozei (crimei reale) consta intr-o apreciere corecta a motivelor predispozante care il dirijeaza (..) pe de o parte iar pe de alta parte, spre "factorii de precipitare (ambientala) ce intriga si declanseaza crimele, oferind mijloacele prin care ea se perpetueaza".

Imaturitate intelectuala

Multi autori (printre care Butoi,T, 2006 si Petcu Marioara, 1999) afirma ca imaturitatea intelectuala nu trebuie confundata cu coeficientul de inteligenta, deoarece un imatur intelectual, reprezinta acel infractor cu incapacitatea de a prevedea viitorul si consecintele actelor sale. Infractorul imatur intellectual nu poate pune in balanta reportul rational dintre pierderi si castiguri, realizarea unei infractiuni se realizeaza in conditiile unei minime prudente. Infractorul traind in prezent si nu poate face diferenta dintre bine si rau.

Frustrarea

Frustrarea reprezinta "constiinta unei stari de privatiune care va da nastere unei tensiuni emotionale, unei nevoi de descarcare stare explicata prin reaua intentie a altcuiva, alteori prin proprii incompetente [..] dand nastere la numeroase ocazii de conflicte reale cu cei din jur."(Rudica, Tiberiu, 2006, p.38). Reactia ,infractorului, de ostilitate, de nemultumire este indreptata spre interior, spre propriul eu si nu spre exterior.

Acelasi autor explica faptul ca uneori conflictul nu este rezolvat si persista o perioada mai lunga de timp, aceasta patrunde in comportamentul individului, generandu-i simptome de stres, existand posibilitatea aparitiei unor simptome nevrotice.

Astfel infractorul simte o stare emotionala puternica atunci cand este privat de drepturi, recompense sau satisfactii, considerand ca i se cuvin. Aceasta stare emotionala este resimtita in plan afectiv-cognitiv ca o stare de criza, care ii dezorganizeaza activitatea instantei corticale de comanda a actiunilor, generand surescitarea subcorticala. (Butoi, T, 2006).

Atat infractorii cat si noninfractorii reactioneaza in mod diferit la situatiile frustrante in functie de importanta pe care ei le acorda, comportament manifestat prin oleranta la frustrare. Indivizii cu o slaba toleranta devin agresiv, isi pierd autocontrolul si actioneaza instinctive, prin comportamente agresive, violente, haotice, sau inconstant.

Imaturitatea afectiva

Imaturitatea afectiva reprezinta un dezechilibru intre procesele afective si cognitive, producand o rigiditate psihica, reactii disproportionate manifestata prin conduit infantile (cum ar fi plansul, crize, etc) fiind indreptate spre obtinerea imediata a unei placeri, uneori chiar minore (Butoi, T., 2006).

Instabilitatea emotiv-actionala

Infractorul dobandeste aceasta trasatura esentiala a personalitatii dizarmonice, in urma educatiei deficitare si experientei negative, deprinderilor si practicilor antisociale insusite.

Aceasta instabilitate face parte din starile de reglare a afectivitatii infractorilor care se caracterizeaza prin: lipsa unei autonomii afective, o insuficienta dezvoltata a autocontrolului afectiv, slaba dezvoltare a emotiilor si sentimentelor superioare; discontinuitatea afectiv-actionala este realizata prin treceri de la o stare la alta, prezentand o inconstanta a reactiilor fata de stimuli, inconstanta de origine endogena specifica.

In functie de sexul autorului, atitudinea afectiv emotionala este diferita, astfel unele cercetari dovedesc ca femeile sunt mai intens afectate ele simtind afectele negative mai puternic, precum frica, vinovatia, tristetea, decat barbatii a caror afect se manifesta in principal sub forma de mania.

Indiferenta afectiva

Infractorul prezinta o raceala afectiva, el fiind incapabil de a intelege durerile si nevoile celor din jurul lui, avand o satisfactie fata de durerile celorlalti. Indiferenta afectiva reda in fond starile de inhibare si dezorganizare emotionala.

Aceasta trasatura poate aparea de la varste timpurii fiind o urmare a carentelor procesului de socializare, un stil educational defectuos.

Infractorul este incapabil sa constientizeze starea de inhibare emotionala generata, astfel se poate explica calmul si sangele rece cu care sunt produse unele infractiuni.

Existenta unei legaturi stranse intre indiferenta afectiva si egocentrism indica faptul ca infractorii nu au sentimente de vinovatie si de culpabilitate.

Egocentrismul

Individual vede lumea dintr-un punct de vedere unic al sau propriu, chiar daca acesta nu are cunostinta de alte puncte de vedere (Dictionarul  de psihologie LaRousse, 2006, p.406-407), el fiind in centrul tuturor lucrurilor si situatiilor.

Egocentricul este incapabil sa recunoasca superioritatea celorlalti si nu doreste sa vada dincolo de propriile dorinte si nevoi, iar cand acesta nu isi atinge scopul devine susceptibil, dominator, invidios, se simte mereu persecutat si considera ca in toate imprejurarile el are dreptate.

Labilitatea

Labilitatea este descrisa in Dictionarul de psihologie LaRousse astfel: character cu o predispozitie instabila si schimbatoare" (2006, p.675). Labilitatea este intalnita mai ales in accesele isterice reactionale, cu o hiperreactivitate la frustrari. Aceasta se manifesta excesiv cum ar fi:crize de plans, urmata de veselie debordanta.

Butoi, T.(2006), o caracterizeaza asemenea unei fluctuatii ale emotivitatii, capriciozitatea, comportamentul individului fiind imprevizibil.

Infractorul labil da dovada de o insuficienta maturizare afectiva, el nu are capacitatea de a-si inhiba pornirile.

Agresivitatea

Tanasescu Iancu (2003, p. 56) da o definitie agresiuni definind-o ca reprezentand "un act voluntar prin care individual-agresor renunta la dezvoltarea rationala a "conflictului" la conceptele juridice, la influientele educative, reprezentand o abatere premeditata de laregula sociala si o "sinteza" a inzestrarii biologice proprii." Aceasta agresivitate este data de structura de personalitate, care poate fii un comportament invatat sau dobandit prin ereditate cu ajutorul tarelor genetice.

Individul apeleaza la comportament agresiv, cand in fata dorintelor sale ce se cer a fi satisfacute apar piedici, astfel infractorul manifestandu-se prin comportamente violente si agresive.

Agresivitatea este cunoscuta sub doua variante si anume: heteroagresivitatea si autoagresivitatea. Heteroagresivitatea reprezinta agresivitatea orientata spre ceilalti din jur, care se manifesta prin diferite forme cum ar fi : omuciderea, talharia, violul, tentativa de omor, vatamarea corporala. Autoagresivitatea reprezinta un comportament agresiv canalizat si orientat spre proprie persoana, aceasta manifestandu-se prin automutilari, tentative de sinucidere si chiar sinucidere.

Complexul de inferioritate

Complexul de inferioritate reprezinta un ansamblu de atitudini, reprezentari si comportamente care sunt expresii ale acestui complex, care este resimtita de infractor ca un sentiment de insuficienta, de incapacitate personal. De obicei acest complex adopta comportamente ompensatorii cum ar fi in cazul infractorilor, la comportamente de tip antisocial.

Complexul de inferioritate apare in urma unor  deficiente, infirmitati reale sau imaginare fiind potentate si de catre dispretul, dezaprobarea permanent a celor din jur.