Creativitate si evolutie antreprenoriala

Creativitate si evolutie antreprenoriala

Creativitatea

In zilele noastre ne confruntam permanent cu probleme pe care trebuie sa le rezolvam, situatii inedite in care vrem sa facem fata sau cu proiecte pe care vrem sa le realizam si care ne solicita intr-o masura mai mare sau mai mica ingeniozitatea noastra si spiritul inventiv. Dar in final, fiecare din noi reuseste sa gaseasca idei si trucuri originale, care nu odata ne uimesc si pe noi !

Aceste ocazii corespund unor momente de creativitate, cand, folosindu-ne de resursele si inspiratiile personale, organizam cunostintele si deprinderile intr-o maniera noua. Aceasta dispozitie se cultiva, fiind util sa-i cunoastem mecanismele fundamentale, sa facem un bilant al aspiratiilor si . sa exersam continuu.

Creativitatea reprezinta demersul pe care il abordam in vederea descoperii de noi raporturi intre evenimente, fenomene, generand astfel idei utile si originale in raport cu o situatie data. Creativitatea reliefeaza un mod de a fi, o modalitate de manifestare/gandire. Ea este in primul rand o aptitudine individuala obisnuita de care dispunem in general in egala masura fiecare din noi si este diferita de "inteligenta" evaluata prin coeficientul de inteligenta IQ. Este suficient sa o cultivam, la inceput cu ajutorul unor tehnici adecvate, si apoi sa o exersam pentru ca ea sa poata deveni o stare de spirit.

Cercetarile fundamentale si aplicative au demonstrat posibilitatea educarii si antrenarii potentialului creativ la toate varstele. Specialistii in prospectiva educatiei sustin ca se considera drept solutie buna inlocuirea tipului invatarii de mentinere cu invatarea inovativa si de progres. Aceasta inseamna pregatirea de-a lungul intregii vieti pentru a utiliza tehnici de prognoza, simulare, proiectare, evaluare, de a dezvolta judecati critice constructive, de a forma capacitatea de decizie responsabila constructiva, de a constientiza si folosi permanent informatia fiind creativ-inovativ. Realizarea acestor obiective la nivelul personalitatii presupun includerea acestora intr-un program de pregatire, instruire si educare continua, conceput in acest spirit atat sub raportul continutului cat si al metodelor.

Dezvoltarea si consolidarea deprinderilor de a fi creativi se aseamana cu dezvoltarea deprinderii de a conduce automobilul. Sa ne aducem aminte de prima data cand ne-am asezat la volanul unei masini si de sfaturile instructorului auto. Ni se cerea ca in acelasi timp sa fim atenti sa ne punem centura de siguranta, sa privim in  oglinda retrovizoare, sa apasam pedala de ambreiaj, sa schimbam vitezele, sa semnalizam, sa fim atenti la masinile din fata, la semnele de circulatie . Ar fi trebuit sa stim deja codul rutier. Dupa cateva ore de condus incepem sa ne simtim in largul nostru la volan. Incepem sa conducem in vreme ploioasa, pe timp de noapte, pe autostrada, chiar si singuri. Dupa cateva sute de kilometri parcursi totul este "floare la ureche". Cunoasterea regulilor, experienta si placerea de a conduce ne dau ocazia sa sofam cu mai multa siguranta, cu usurinta si cu reflexe imbunatatite. Asa se intampla si cu dezvoltarea creativitatii.

Dezvoltarea imaginatiei/creativitatii si comunicarea intrapersonala - limite si oportunitati

Omenirea a creat situatii locale si globale care impune gasirea de noi solutii.

Ceea ce s-a schimbat este coeficientul intre bine si rau (in dualitate). Poate ca  nu este mai mult rau. In schimb este mai mult bine si in acest context se vede mai bine ceea ce este rau.

Poate ca dincolo de aceste framantari la care asistam se petrece ceva complet diferit, care ne-ar putea conduce la situatii la care nici nu visam.

Ne putem detasa si putem sa intelegem imaginea de ansamblu. Este multa polarizare a ideilor si atatea idei contradictorii.

Exista intrebari care ne ajuta sa percepem mai bine lucrurile. Nu putem vedea alte dimensiuni, nu putem vedea dincolo de dimensiunea in care ne aflam? Creem un alt viitor? Ne aflam aici la locul potrivit, in momentul potrivit? Unii spunem: "Sunt atat de mic si insignifiant. Nu stie nimeni ca exist. Nu ma cunoaste nimeni". Sunt la fel de puternic ca orice persoana cunoscuta.

Trebuie/putem sa hotaram singuri. Trebuie s-o facem singuri. Putem crea intentia. In aceasta consta frumusetea. Fiecare om o face pe cont propriu. Vom porni in aceasta cautare interioara? Vom incerca sa vedem dincolo de perceptia quadridimensionala? Permitem lucrurilor sa se-ntample.

Clasic, pe baza analizei valorii produselor procesului creativ putem distinge cinci niveluri structurate ierarhic (R. Taylor):

• Creativitatea expresiva - identificabila in desenele copiilor. Caracteristicile acestor produse sunt spontaneitatea si libertatea de expresie.
• Creativitatea productiva - cand individul, pe baza anumitor informatii si tehnici insusite, a ajuns la un nivel nou de indemanare si de realizare a unui produs stiintific, tehnic sau artistic.
• Creativitatea inventiva - implica flexibilitatea in perceperea de relatii noi intre parti anterior separate. Acest nivel apare la toti cei care cauta cai noi de a vedea si de utiliza lucruri vechi.
• Creativitatea inovativa - este atinsa atunci cand principiile fundamentale sunt intelese la un nivel care sa permita o transformare fundamentala, o imbunatatire prin modificare, o inovatie.
• Creativitatea emergenta - este cea mai inalta forma de exprimare a capacitatii creative a individului.

Factorii care concura la realizarea creativitatii se incadreaza, dupa unii autori, in doua mari categorii - memoria si gandirea. Pentru realizarea potentialului creativ educatia este esentiala, concomitent cu aplecarea spre o implicare totala/profunda in activitate. Algoritmizand demersul creativ distingem trei compartimente care prin comunicare si completare reciproca conduc la realizarea personalitatilor creativ/inovatoare (Tereza Amabile):

Adecvarea capacitatii potrivite domeniului	Adecvarea capacitatii potrivite creativitatii Analiza: Master Prevenirea si Combaterea Consumului ilicit de Droguri Analiza: Teorii fundamentale pentru intelegerea comunicarii sociale	Motivatia la sarcina
	include
- cunostinte despre domeniu - abilitati tehnice necesare - talent special potrivit pentru domeniu	- stil cognitiv adecvat - cunoastere implicita sau explicita a euristicii pentru generarea noilor idei - stil de munca determinat	- atitudini fata de sarcina - perceptiile propriei motivatii de abordare a temei
	depinde de
- abilitati cognitive innascute - indemanari motorii si perceptuale innascute - educatia formala si informala	- antrenament - experienta in generarea de idei - caracteristici de personalitate	- nivelul initial al motivatiei intrinseci pentru sarcina - prezenta sau absenta constrangerilor izbitoare extrinseci din mediu - capacitatea individului de a reduce cognitiv contrangerile extrinseci

La baza dezvoltarii aptitudinilor creative se afla cinci principii:

• apelul la experienta personala, la cunostintele dobandite;
• alocarea timpului si depunerea efortului;
• adoptarea unei stari de spirit pozitive fata de sine si fata de ceilalti;
• increderea in devierile aparent irationale ale gandirii noastre;
• confruntarea solutiilor proprii cu cele ale altora.

Capacitatea de a concepe noul depinde de fondul nostru de experiente sensoriale si intelectuale. Atunci cand creativitatea corespunde unei transformari de elemente deja existente inventam plecand de la un fond personal de cunostinte, de experiente, de emotii sau de proiecte. Rezultatul poate fi nou, inedit, in comparatie cu situatia de la care am plecat.

Creativitatea este un demers voluntar care necesita timp si efort. Ea incepe printr-o "etapa de incalzire" care solicita un efort considerabil. Creativitatea nu este doar un dar de la natura, o sclipire de genialitate, ci poate fi si rezultatul unei evolutii indelungate. Momentul magic in care iese la iveala ideea poate apare si ca o consecinta ulterioara unui efort. Efortul necesar creativitatii poate fi apreciat atat din punct de vedere material (timp, fonduri, mijloace, stadiul cunostintelor), cat si psihologic (motivatii, perseverenta, implicare). Acest efort poate deveni uneori si o piedica: tensiune nervoasa, teama de ceea ce vor spune altii, frica de a nu gresi, de a nu pierde timpul etc.

Putem sa transformam intr-o maniera diferita elementele din fondul nostru de reprezentari daca adoptam o stare de spirit pozitiva creativa.

Transformarea creativa poate fi activata prin trei procedee: valorizarea, amplificarea si stimularea. Valorizarea de la idea negativa la cea pozitiva permite studierea calitatii unei idei, chiar daca se exprima  intr-o forma negativa. Intrebarea "Si la ce-i buna asta?" ilustraza aceasta stare de spirit. Prin amplificarea de la o idee pozitiva la una creativa, se sporeste raspandirea unei idei noi cu scopul de a determina noi asocieri prolifice. In acest fel prima idee buna intalnita poate fi cercetata temeinic. Stimularea exprimarii ideilor duce la cresterea sanselor de a gasi o idee buna printre alte idei bune. Astfel cantitatea poate fi o conditie prealabila a calitatii. Stimularea are menirea de a face sa dispara fortele de auto-cenzura individuala sau de cenzura colectiva care risca sa limiteze producerea de idei sau cel putin exprimarea lor fluenta.

Putem sa avem incredere in devierile aparent irationale ale gandirii. Extinderea orizontului, constientizarea multidimensionala ajuta aducerea la suprafata a ideilor celor mai profunde. Prin centrare/autoreglare ideile converg rapid spre subiectul ales.

Exista mai multe mijloace de a gasi intrebarile cele mai importante si de a da raspunsuri la ele. Pentru a gasi mai multe solutii putem apela la mai multe persoane, formand astfel un grup. Grupul poate initia un proces creativ complet, plecand de la formularea problemei si ajungand pana la concretizarea solutiilor.

Creativitatea reprezinta cel mai inalt nivel comportamental uman capabil de a antrena si focaliza toate celelalte niveluri de conduita (instincte, deprinderi, inteligenta) si insusiri psihice (gandire, memorie, atentie, vointa, afectivitate etc) in directia dorita; este o resursa de cea mai mare valoare, capabila sa valorifice superior si sa potenteze celelalte resurse existente.

Perspectivele din care se poate aborda creativitatea sunt: subiectul creator (persoana sau/si grup), mediul creativ, activitatea creatoare si produsul creativ. ()

Persoanele creative si/sau grupurile creative, organizate si conduse/autoconduse corespunzator pot ajunge la randamente ridicate - trecand de la asociatii superficiale (pe orizontala) la asociatii de profunzime (pe verticala). Randamentul creativ este in genaral superior in cazul grupurilor eterogene care functioneaza ca un tot - si depinde de organizare, relatii etc.

Mediul activ (intern si/sau extern) pot influenta mult activitatea creatoare, generatoare de produse creative originale valoroase, care imbogatesc cultura - in functie de consonantele ce se realizeaza cu "spiritul timpului", cu problemele ce framanta colectivitatile si personalitatile care apreciaza.

Atata vreme cat exista "flacara interioara", oricine poate sa fie creativ. Creativitatea, desi plina de aparente controverse si incertitudini (deci fara retete sigure), poate sa fie o parte din viata noastra cotidiana, o sursa de bucurie si chiar mijlocul esential prin care invatam si ne dezvoltam ca fiinte umane. Ne putem aranja intreaga viata astfel incat ea sa fie o "colectie" de creatii, alimentate  de pasiune si conduse de o viziune. Ne putem descoperi atat pasiunea, cat si abilitatile de a fi cocreator in mod spontan sau privindu-i/urmarindu-i cu receptivitate pe altii - absorbind in mod constant, tacit, sugestii, notiuni, dexteritate si ritm, care ne imbunatatesc viata practica. Factorul crucial este motivatia de a realiza ceva creativ. Talentul, personalitatea si deprinderile ne arata ce putem sa facem, pe cand motivatia ne arata ce vom face sau am inceput sa facem deja. Concentrarea asupra motivatiei ar putea fi mult mai utila pentru dezvoltarea spiritului creativ decat concentrarea asupra talentului. Este mult mai usor sa amelioram mediul decat sa modificam personalitatea sau sa marim considerabil resursele de talent. Daca cineva face ceva dintr-un anumit motiv exterior, el va uita sa faca acelasi lucru pentru lucrul in sine (motivatie intrinseca) - si va fi mai putin creator; va avea mai putine idei, mai putin diverse si mai putin originale. Recompensele, intrecerile si amenintarile exterioare folosite abuziv pentru motivare au ca efect subminarea creativitatii, mai ales in timpul formarii initiale. Ucidem curiozitatea si sentimentul ca este normal sa fii curios; ajungem sa nu mai punem intrebari si ii dispretuim pe cei care intreaba. Unii ajung la un "sindrom al performantei" si se lasa "devorati" de dorinta de a-i impresiona pe altii. Obtinerea constanta de rezultate foarte bune ar putea fi tratata cu luciditate, ca fiind un joc, astfel incat sa avem convingerea ca recompensele conventionale inseamna foarte putin. Aceasta ne-ar permite sa disociem atitudinea fata de cerintele exterioare de cea fata de activitatile pentru care avem o motivatie intrinseca. Frecvent vorbim prea mult si nu ascultam suficient; uneori ar fi mai bine sa tacem, sa incurajam meditatia creativa.

Dorim si totodata nu dorim "creativitatea". O dorim pentru a ne simti fericiti si impliniti; in acest mod putem imbunatati eficienta la locul de munca, acasa si putem contribui la procesele democratice. Pe de alta parte nu ne dorim sa fim prea creativi daca timpul avut la dispozitie este limitat, iar sarcinile ne cer sa facem o treaba bine definita. In procesul de evolutie, pe multiple planuri, exista perioade de timp in care fundamentul ramane neschimbat; lucram pentru a completa detaliile pe fondul existentei unui consens larg, bine definit, in care chiar dezacordurile sunt bine precizate. Daca cineva gaseste o fisura in acest consens, singura solutie este o "revolutie". Baza se schimba, dupa care iar exista un consens in care fiecare se intoarce la detalii si devine traditionalist "normal" in noua "epoca".

Ne putem oferi un antrenament in inalta creativitate, la nivelul necesar pentru "fluxurile de revolutii". Avem nevoie atat de abordari convergente cat si divergente. In timp ce suntem inovatori, flexibili, apti sa recunoastem inadvertentele acolo unde exista, ca specialisti putem fi si traditionalisti (convergenti). Putem reconcilia aceste aceste doua moduri de rezolvare a problemelor, aparent superficial discordante, atat la nivelul individului cat si al grupului. In aspectele reale concrete de rutina putem pune accentul pe gandirea convergenta, cu exceptia unor situatii speciale. Cand suntem in situatia de a genera o diversitate de idei, ce pot fi folositoare si adecvate, folosim constientizarea/gandirea divergenta. Frecvent, in aplicatii, suntem undeva pe la mijloc, si abordam atat divergent cat si convergent. Toate sferele de activitate umana cer tot mai mult un grad ridicat de creativitate.

Cand constatam ca ducem lipsa de stiluri creatoare devenim tot mai adaptabili, mai creativi. Incepem sa ne manifestam ca si cocreatori, luand decizii pentru noi insine, exprimandu-ne propriile opinii cu responsabilitate, fiind creativi in contextul dezvoltarii globale a societatii. Suntem din ce in ce mai constienti de caile prin care devenim mai creativi si ii incurajam si pe altii sa se manifeste ca si catalizatori ai unei societati mai bune. Motivarea ne vine din sufletul individual. "Samanta faptelor sociale sta in sufletul fiecarui cetatean. Fara calitatea acestei seminte, nici un progres nu este cu putinta, orice legi s-ar face" (Radulescu-Motru).

Evaluarea creativitatii

Afirmam despre cineva ca este creativ, daca estimam rezultatul muncii sale ca fiind in acelasi timp original, elaborat, nou, indraznet, creativ.

Spre exemplu evaluarea nivelului de creativitate a unei lucrari se face plecand de la patru criterii de baza: fluiditatea, flexibilitatea, originalitatea si caracterul elaborat al propunerilor.

• Fluiditatea: reprezinta evaluarea cantitatii de idei emise pentru o categorie.
• Flexibilitatea: este capacitatea de a propune idei din categorii diferite.
• Originalitatea: reprezinta caracterul a ceea ce este mai putin frecvent sau deosebit.
• Elaborarea: trimite la nivelul de concretizare sau la bogatia detaliilor folosite in descrierea ideii.