Modele explicative ale atentiei

Atentia constituie unul dintre cele mai fascinante si mai fructificate arii ale psihologiei. Psihologi si fiziologi din intreaga lume au intreprins numeroase studii si experimente, urmarea acestora fiind elaborarea a trei modele explicative ale atentiei. Criteriile care au condus la aceasta categorizare au fost urmatoarele: principiile pe baza carora are loc procesarea selectiva a informatiei, maniera si partea arhitecturii sistemului cognitiv uman unde are loc segregarea informatiilor.

Cele patru modele explicative ale atentiei sunt urmatoarele:

a. Modelul neurofiziologic

b. Modelul psihofiziologic:

1.modelul filtrajului timpuriu

2.modelul filtrajului tarziu

3.modelul filtrelor atenuante

c. Modelul neurochimic (si unele trasaturi de personalitate)

d. Modelul psihologic

2.1.Modelul neurofiziologic

Pune accentul in explicarea atentiei pe mecanismele fiziologice si neurologice.

Cele mai stabile si caracteristice pentru atentie sunt componentele electroencefalografice. Daca frecventa undelor bioelectrice din starea de veghe si repaus senzorial este de 8-13 cicli pe secunda, starea de atentie se traduce printr-un ritm cu o frecventa crescuta, de 14-18 cicli pe secunda. In momentul aplicarii unui sunet monoton, care declanseaza atentia involuntara, apar si modificarile electroencefalografice corespunzatoare. Daca actiunea excitantului se prelungeste si persoana nu mai este atenta, atunci dispar si undele electrice specifice atentiei.

2.1.1. Mecanismul neurofiziologic al atentiei

Mecanismul neurofiziologic al atentiei este complex, interferandu-se cu majoritatea proceselor ce constituie activitatea nervoasa superioara:

a.  starea de veghe constituie conditia fundamentala necesara procesului atentiv si pe acest fond se impune un anumit nivel optim de activare corticala, alert, dar in acelasi timp capabil de a-si urmari performantele (la un nivel scazut de activitate corticala, individul este neatent sau distrat, iar la un nivel foarte crescut de activitate, este agitat sau/si anxios)

b.  procesul de orientare - preambulul atentiei, pune creierul in stare de disponibilitate activa, pregatindu-l pentru selectia ulterioara a informatiei.

c.           selectia informationala prin fenomenul de filtraj. Deosebim un filtraj periferic, la nivelul receptorilor, un filtraj subcortical, la nivelul formatiunii reticulate si un filtraj cortical. In filtraj un rol deosebit revine unitatilor neuronale ale atentiei - detectori ai noutatii, descrise in cortexul auditiv si vizual, in hipocamp, dar si in nucleul caudat si formatiunea reticulata.

Ca procese elementare in mecanismul atentiei se amintesc la nivelul neuronal inhibitia pre- si postsinaptica, iar pe plan cortical, inductie negativa, adica focarul de excitatie atentionala este circumscris de un halou inhibitor.

Referat: Forme de terorism totalitar sau regimuri dictatoriale Eseu: Manual de supravietuire - RAZBOIUL

2.1.2. Semiologia atentiei

"Motivul pentru care copiii nostri nu urmaresc sensul unei prezentari sau discutii, afirma profesorii americani, este acela ca ei isi schimba rapid centrul atentiei, aceasta fiindu-le furata foarte repede de alt stimul. Ei sunt atat de puternic stimulati prin vizionarea TV incat s-au obisnuit sa fie stimulati numai din afara."

Deficitul de atentie cu sau fara hiperactivitate (ADHD) este boala care, potrivit statisticilor recente, afecteaza mai mult de o treime dintre copiii americani. Dar situatia nu este proprie doar Americii. Pentru identificarea cauzelor aparitiei acestei boli s-au desfasurat numeroase experimente si s-a constat ca principalii factori de risc sunt alimentatia chimizata,modul de viata sedentar, dar mai ales vizionarea programelor TV, care ocupa in medie aproape o patrime din timpul pe care copiii il dedica activitatii zilnice.

Televizorul sau atentia orientata

In 1986,Byron Reews de la Universitatea din Standford au constatat experimental ca formal features( taieturi de plan, rotiri ale camerei de filmat etc) pot provoca telespectatorului o reactie orientata, cu efect hipnotic. Studiind variatia undelor cerebrale in timpul vizionarii, au ajuns la concluzia ca aceste trucuri provoaca reactii involuntare numeroase, sistemul nervos resimtind aceste schimbari drept agresiuni.

Prin urmare, vizionarea TV slabeste mult controlul intern al atentiei, cultivand o atitudine mentala pasiva. Psihic, ea determina disfunctii la nivelul proceselor psihice superioare sau atrofieri ale ariilor cortexului prefrontal.

2.2. Modelul psihofiziologic

Modelul filtrajului timpuriu

Acest model considera ca segregarea informatiei are loc la nivel senzorial, filtrandu-se informatii stocate in informatia senzoriala. Propus de Broadbendt, in 1958, contestat aprig si supus corectarilor, el continua sa suscite interesul contemporanilor.Dupa Broadbendt, inputurile senzoriale sunt inmagazinate de memoria de scurta durata (a carei capacitate era considerata nelimitata), moment in care intervin filtrele, mecanisme care blocheaza procesarea unor informatii, favorizand prelucrarea preferentiala a altora. Printr-un canal de transmisie cu capacitate limitata ajung in memoria de lunga durata informatiile finale.

Schema pe care acest model se fundamenteaza este tributara schemei cibernetice de intrari-iesiri, dar principalul deficit este acela ca memoria de scurta durata este comparata cu cea similara a sistemelor cibernetice, ea fiind in aceasta conceptie un loc, si nu o stare temporara de activare a unitatilor cognitive.

Un alt dezavantaj al acestui prim prototip il reprezinta  filtrele postulate, care actioneaza la nivel senzorial. Criteriile de selectie a informatiei reprezentative pentru subiectul uman vizeaza caracteristicile fizice ale stimulilor (de unde provenienta denumirii de "timpuriu"), continutul informational nefiind retinut.

In 1969, Norman demonstreaza experimental ca mesajele sunt prelucrate involuntar cel putin partial si sub aspect semantic. In 1973, Mc Kay si Wright, impreuna cu colaboratorii sai, in 1975, efectueaza experimente similare care conduc la aceleasi concluzii. Utilizand rezultatele obtinute, D. A. Norman, in 1968,  propune cel de-al doilea model teoretic.

2.2.2. Modelul filtrajului tarziu

Procesarea stimulilor la nivel senzorial are loc, conform acestui model, in mod automat. O parte a memoriei de lunga durata se activeaza, aceasta nefiind altceva decat memoria de scurta durata. Stimulii din mediu determina detectorii de caracteristici, dar recunoasterea obiectelor necesita analogii cu informatii stocate in memoria de lunga durata. Alocarea atentiei este datorata unor mecanisme de pertinenta care selecteaza permanent stimulii relevanti sub aspect motivational si necesari rezolvarii unor probleme. Prelucrarea are loc in masa, nediscriminativ, pana la nivelul semantic, cand mesajele relevante devin obiectul unor prelucrari laborioase. Se proceseaza partial semantic atat mesajele dublate de efort atentional, cat si cele receptate subliminal. Ulterior se retin doar informatiile relevante.

Neajunsul acestei abordari teoretice este acela ca nu poate sa explice cateva fenomene cunoscute. Desi superior din punct de vedere comprehensiv primului model, el nu poate demonstra de ce se intampina dificultati in dicriminarea a doua mesaje diferite, transmise cu aceeasi intensitate, locatie sau frecventa. In 1968 si 1988, cercetatoarea americana A. Treisman obtine in urma unor experimente rezultate referitoare la inflexibilitatea modelului filtrajului tarziu. Conform acestora, prelucrarea unei trasaturi a unui obiect este o operatie automata, in timp ce identificarea unei retele de caracteristici necesita resurse cognitive speciale, fiind asadar un proces atentional, neautomat. Incapacitatea celor doua teorii de a oferi o imagine completa a procesului atentional o determina pe cercetatoarea americana mai sus mentionata sa caute noi perspective si explicatii, luand astfel nastere cel de-al treilea model teoretic al atentiei.

2.2.3. Modelul filtrelor atenuante

Model hibrid, aceasta abordare are la baza ideea conform careia filtrul nu actioneza discontinuu, ci mai degraba atenueaza semnalele receptionate, selectia facandu-se succesiv, la diverse niveluri de procesare a informatiei. Daca prelucrarea stimulului la care subiectul este atent nu ridica probleme deosebite,celelalte mesaje din campul atentiei pot beneficia de procesari elaborate, pana la nivel semantic chiar. Altfel, prelucrarea mesajului recesiv este mult redusa.Pana in prezent, validitatea acestei abordari teoretice nu a putut fi contestata, dar notiunea de filtru s-a dezintegrat pana la aceea de a considera intreg sistemul cognitiv un mecanism de filtrare a informatiei.Multi cercetatori s-au distantat critic de ideea de filtru atenuant din aceasta cauza (spre exemplu, Allport-1990,Martindale-1991).

Modelul neurochimic (si unele trasaturi de personalitate)

Modelele neurochimice tind sa lege atentia de reactii si transformarii mai profunde, care au loc la nivelul creierului. Ele au fost propulsate de descoperirile privind rolul mediatorilor si neurotransmitatorilor in " modelarea"  functionarii SNC-ului. Fenomenul activarii selective si diferentiate de la un individ la altul, este considerat efectul raportului de concentratie dintre mediatorii inhibitori si cei stimulatori.  Astfel, dupa Zuckerman, "cautare de senzatie" sau "evitarea senzatiior" sunt conditionate de nivelul activarii cerebrale, care la randul lui este determinat de nivelul catecolaminelor din sistemul limbic (dopamina, serotonina, norepinefrina).

2.4. Modelul psihologic

Modelele psihologice pun accent pe latura psihica a atentiei, pe structurarea si functionarea ei in concordanta cu procesele reflectorii specifice, cu motivele si scopurile activitatii subiectului. Ele leaga atentia de schemele de organizare si functionare a constiintei.