Activitatile perceptive

Activitatile  perceptive

S-a vazut ca, daca efectele de camp raman relativ constante cu varsta, activitatile perceptive, dimpotriva, se dezvolta progresiv. Este in primul rand cazul celei mai importante dintre ele: explorarea configuratiilor prin deplasari mai mult sau mai putin sistematice ale privirii si ale punctelor ei de fixare (centrari). De exemplu, unul dintre noi impreuna cu Vinh-Bang a studiat (prin inregistrare pe film) comparatia dintre doua orizontale, sau doua oblice, sau doua verticale care se prelungesc, sau compararea unei verticale si a unei orizontale care fac parte dintr-o figura in L (consemnul era de a se aprecia egalitatea sau inegalitatea lungimii acestor drepte). Or, se constata ca reactiile copilului de sase ani sunt net diferentiate de cele ale subiectilor mai varstnici. Pe de o parte, punctele de fixare sunt mult mai putin ajustate si se distribuie pe o arie mult mai larga (pana la cativa cantimetri de liniile oferite vederii) decat la adult. Pe de alta parte, miscarile de transportare si de comparatie de la un segment la altul sunt proportional mai putin frecvente la cei mici, decat simplele deplasari cu caracter aleatoriu. Cu alte cuvinte, copiii mici se comporta ca si cum s-ar astepta sa vada chiar in cazul unor centrari aberante, in timp ce copiii mari privesc mai atent, dirijand explorarea printr-o strategie sau printr-un joc de decizii in asa fel ca punctele de centrare sa prezinte maximum de informatie si minimum de pierderi .

Dar explorarea poate fi polarizata si astfel sa dea nastere unor erori secundare (este cazul verticalelor care sunt supraestimate in raport cu orizontale de aceeasi lungime, deoarece centrarile cele mai frecvente se fixeaza la mijlocul orizontalelor si la varful verticalelor fapt confirmat de inregistrarea miscarilor ochiului). Aceasta eroare a verticalei tinde sa creasca o data cu varta.

Pe de alta parte, explorarea se poate combina cu efectele exercitiului si, prin urmare cu transportarea temporala, atunci cand pe aceleasi figuri, se repeta aceleasi masuratori, de douazeci de ori la rand sau mai mult. Se observa in acest caz, diferente foarte semnificative in raport cu varsta, diferente care au fost stabilite sub indrumarea unuia dintre noi, de G. Moelting pentru iluzia lui Müller-Lyer (figuri penate) si pentru iluzia rombului (subestimarea diagonalei mari). La adult, repetarea masurarilor duce la o scadere progresiva a erorii sistematice, putand sa mearga pana la completa ei anulare. Acest efect al exercitiului sau al explorarii cumulative este cu atat mai interesant, cu cat subiectul ignora complet rezultatele lui, ceea ce exclude interventia unor intariri externe si conduce la interpretarea acestei forme de invatare ca fiind datorata unei echilibrari progresive ("cuplari" din ce in ce mai complete). La un copil de 7-12 ani regasim aceleasi efecte, dar cu atat mai slabe cu cat subiectii sunt mai mici, constatandu-se un progres destul de regulat o data cu varsta. Dimpotriva, la copiii de sub sapte ani nu s-a putut decala cu aceeasi tehnica nici o actiune a exercitiului sau a repetitiei, curba erorilor osciland in acest caz in jurul unei aeleeasi medii generale, chiar dupa 20 sau chiar 30 sau 40 de repetitii, (subiectul oboseste cu atat mai putin, cu cat nu da nici o dovada de explorare activa), fara sa aiba loc o invatare. Prezinta un anumit interes mentionarea faptului ca aceasta invatare apare abia in jurul varstei de sapte ani, cand sincretismul slabeste simtitor si miscarile oculare sunt mai bine dirijate: si mai ales la varsta cand se constituie primele operatii logico-matematice si cand deci activitatea perceptiva poate fi dirijata printr-o inteligenta care sesizeaza mai bine problemele; fiereste, inteligenta nu se substituie in acest caz perceptiei, ci structurand realul, ea contribuie la programarea inregistrarii informatiilor perceptive, adica la indicarea a ceea ce trebuie privit cu mai multa atentie. Or, chiar in domeniul lungimilor liniare simple, aceasta programare joaca un rol evident, substituind o metrica evaluarilor globale sau pur ordinale. (Vezi mai departe cap. IV § II-VI).

Aceasta actiune de orientare a inteligentei, apare si mai clar in domeniul coordonatelor perceptive, adica al referirii la axe orizontale si verticale, pentru a aprecia directia figurilor sau a liniilor. H. Wursten a studiat, la cererea unuia dintre noi, comparatia dintre lungimea unei verticale de 5 cm si aceea a unei oblice variabile (inclusiv in pozitie orizontala), a carei origina este situata la 5 cm de linia verticala. Aceasta comparatie este mai dificila la adult, care prezinta erori destul de mari, dar cu mult mai usoara la 5-6 ani, deoarece copiii mici nu dau atentie orientarii liniilor (dovada este faptul ca atunci cand testam chiar aceasta orientare, comparand figurile intre ele, ei savarsesc maximum de greseli, in timp ce pentru un adult estimarea devine usoara). Intre 5-6 ani si 12 ani, eroarea de apreciere a lungimilor creste pana la 9-10 ani, cand trece printr-un maximum , pentru ca dupa aceea sa scada usor (datorita unor noi activitati perceptive de transportare a lungimilor, independent de directii). Or, varsta de 9-10 ani este tocmai aceea la care se organizeaza in domeniul inteligentei sistemul coordonatelor operatorii, deci cand subiectul incepe sa observe directiile, ceea ce il incomodeaza in evaluarea perceptiva a lungimilor .

Document online: Saracia in societatea romaneasca Referat: Sociologie economica rurala - intrebari

ascultarea activa si empatia a dolescentului

explicarea importantei adoptarii unor comportamente sanogenetice

flexibilitatea, simtul umorului, lipsa prejudecatilor favorizeaza comunicarea.

Particularitati psiho-endocrine si relationale la femei

Modificari psihoendocrine in sindromul premenstrual

Asociatia Americana de Psighiatrie a definit sindromul premenstrual ca un sindrom disforic premenstrual, prezent in faza luteala tardiva. Ovulatia survine prematur in sidromul premenstrual. Doua treimi din femeile fertile acuza incaapacitate recurenta, mintala sau fizica, in saptamana anterioara menstruatiei. Prevalenta si intensitatea simptomelro cresc odata cu varsta.starea civila si numraul de nasteri nu influenteaza severitatea simptomatologiei. Pacientele cu sindrom premenstrual, in special cele cu simptome psihice svere, mentioneaza un efect negativ recurent asupra activitatii profesionale.

Simptomatologia sindromului premenstrual

Balonare abdominala

- crestere in greutate

- mastodinii

Cefalee, vertij

Greturi

Edeme gambiene

Tulburari de tranzit intestinal

Modificari ale apetitului

Devieri comportamentale

Iritabilitate

Deprseie

Dificultati de concentrare

Senzatie de izolare sau claustrofobie

Agitatie

Ostilitate

Oboseala

Scaderea capacitatii de discriminare auditiva si vizuala

Modificarea perceptiei gustului si mirosului

Cresterea reactivitatii la stres

Idei suicidare.

Modificari psihosomatice si endocrine in perioada climacteriului

Menopauza reprezinta ultimul episod de sangerare menstruala indusa desecretia ciclica a hormonilor ovarieni. Menopauza spontana survine dupa cel putin 12 luni consecutive de amenoree. Menopauza se caracterizeaza printr-o carenta permanenta si definitiva a secretiei hormonilor estrogeni.

Factorii care influenteaza menopauza

Influenta factorilor psihosociali

Factori, precum statusul marital, nivelul de educatie, starea de sanatate, tipul de personalitate afecteaza starea de sanatate a femeii in cursul tranzitiei catre menopauza.alte simptome precum: dispozitia disforica, scaderea apetitului sexual, uscaciunea mucoasei vaginale, simptomeuro-genitale s-au corelat cu manifestarea unei atitudini negative fata de instalarea menopauzei, in prezenta unui stil de viata neadecvat ( de ex. fumat, lipsa exercitiilor fizice), a unei activitati cu un grad mare de stres si satisfactii profesionale scazute.

Declinul fizilogic psihosomatic al femeii la menopauza

A. Factorii personali

Tulburari somatice

bufeuri

transpiratii nocturne

obezitate

scadeea libidoului

atrofie genitala

osteoporoza

tulburari psihice

cognitive - modificari ale atentiei, memoriei, scaderea capacitatii de decizie si autocontrol, complexe de inferioritate

afective - anxietate, depresie, irascibilitate

insomnie

cefalee

trairi complexe cu caracter de pierdere, nesiguranta cauzata de disconfortul somatic, scaderea feminitatii si autoaprecierea negativa legata de perceperea imbatranirii.

B. Factorii externi

- relationali: sot, copii

- profesionali:pensionare

- socio-culturali:traditii, modele.

Alti factori care pot influenta varsta instalarii menopauzei:

factorii genetici

numarul de sarcini: femeile care nu au avut copiii intra la menopauza mult mai devreme

afectiunile cronice: bolle infectioase, endometrioza, bolile autoimune accelereaza instalarea menopauzei

fumatul: acelereaza cu 1-2 ani instalarea menopauzei.

Nivelul socio-economic: la cele cu status ridicat menopauza survine cu aprox. 11 luni mai tirziu decat la celelalte

Statusul marital: la pacientele casatorite menopuza survine mai tarziu

Stilul de viata: dieta adecvata, activitatea fizica regulata.

s-a constat ca varsta instalarii pubertatii, greutatea corporala sau inaltimea femeii nu influenteaza varsta la care survine menopauza.

Tulburari psihosomatice la menopauza

1. Simptome psihice

anxietate

depresie

insomnie

cefalee

iritabilitate

tulburari de identitate sexuala

tendinte ipohondre sau paranoide