Memoria - memoria imaginativa, verbal-logica si de scurta durata

Memoria este baza vietii psihice a personalitatii. Fara pastrarea urmelor excitantilor ce au actionat, fiecare senzatie si perceptie ar fi traita ca aparuta pentru prima data. Omul ar inceta sa se orienteze in mediul inconjurator. Pentru a opera cu reprezentarile si notiunile, e necesar a le pastra in memorie. Observarile clinice arata ca 'omul fara memorie' inceteaza a mai fi personalitate; el este un automat, ce actioneaza sub influenta trebuintelor primitive si a stimulilor exteriori imediati.

Memoria constituie un sir de procese complexe, pe care insusindu-le activ omul dirijeaza capatarea si pastrareain constiinta a informatiei utile, reproducerea ei in momentul necesar. Se poate da urmatoarea definitie a memoriei.

Memoria este procesul psihic cognitiv logic prin care se realizeaza memorarea, pastrarea si reproducerea imprejurarilor vietii (senzatiilor, sentimentelor, miscarilor, cunostintelor din trecut) si ale activitatii personalitatii.

Felurile memoriei. Dupa continutul, care se memoreaza, pastreaza si reproduce se evidentiaza memoria imaginativa (vizuala, auditiva, motorie), verbal-logica si emotionala (memoria sentimentelor).

Dupa timpul, ce decurge intre memorare si reproducere, se evidentiaza memoria de scurta durata si memoria de lunga durata.

Memoria imaginativa este memoria reprezentarilor. Nivelul dezvoltarii ei poate fi diferit pentru diferite modalitati. De aceea se evidentiaza memoria vizuala, auditiva si motorie. Prevalarea la om a unuia dintre felurile numite ale memoriei imaginative se observa usor in instruire. Daca elevul memoreaza mai bine citind in gand, la el e dezvoltata memoria imaginativa vizuala. Ea poate fi dezvoltata pana intr-atat, incat, amintindu-si, elevul 'vede' pagina, pe care e scris ceea ce el povesteste. Daca elevul memoreaza mai bine atunci cand aude cele citite la el e dezvoltata memoria auditiva. Memoria motorie e bine dezvoltata la elevul care scrie fara graseli, dar nu stie regulile gramaticii, in activitatea profesionala memoria vizuala e dezvoltata la pictori, cea auditiva - la compozitori si cea motorie - la sportivi.

Memoria verbal-logica este memoria cunostintelor in forma verbala, schemelor logice. Omul cu o dezvoltare buna a acestui fel de memorie memoreaza usor cuvintele, ideile. Felul verbal-logic al memorie e legat de mentalitatea omului, inclinat spre generalizari filosofice.

Memoria de scurta durata retine informatia numai un interval de timp intre 5 secunde si 8-10 minute. Dupa acest interval informatia ori este uitata, ori este trecuta in memoria de lunga durata.

Memoria de lunga durata este 'depozitul' evenimentelor cotidiene din viata individului. Memoria de lunga durata poate fi egala cu ore, zile, luni, ani sau durata vietii.

Procesele memoriei:

Memorarea este un proces al memoriei. Exista memorare mecanica si logica, precum si memorare involuntara si voluntara, intre aceste forme ale memorarii nu exista raporturi de opozitie, ci de completare reciproca.

Memorarea mecanica duce la o invatare formala, adica la o memorare a formelor verbale si nu a continutului logic. Astfel, ea este considerata ca ineficienta, deoarece impiedica procesul de dezvoltare intelectuala si nu asigura durabilitatea cunostintelor memorate. Memorarea mecanica e necesara in cazul cand memorizam numerele de telefon, numele de persoane, denumirile geografice.

Memorarea logica presupune intelegerea celor memorate, a sensului si semnificatiei lor. Ea este eficienta si asigura rezolvarea prompta si eficienta a sarcinilor intelectuale si practice. Memorarea logica comparativ cu cea mecanica se realizeaza cu efort de memorare mai redus bazat pe mai putine repetitii.

Memorarea involuntara se caracterizeaza prin faptul ca intiparirea informatiei se realizeaza neintentionat, fara stabilirea unui scop din timp.

Memorarea voluntara se caracterizeaza prin prezenta scopului de a memora, prin depunerea unui efort voluntar in vederea realizarii scopului. Memorarea voluntara este forma de baza a memorarii la om. Ea e legata de necesitatea de a pastra cunostintele, deprinderile necesare pentru activitatea de munca.

Pastrarea presupune retinerea pentru un timp mai scurt sau mai indelungat a celor memorate. Pastrarea nu trebuie inteleasa ca o simpla 'depozitare', ci ca un proces activ, care presupune organizarea celor memorate si stabilirea unor relatii intre informatiile vechi si cele noi acumulate.

Uitarea. Fenomenul uitarii se afla in relatie dinamica cu pastrarea: pastrarea ridica problema schimbarilor ce au loc dupa memorare in materialul insusit, in timp ce uitarea se refera la 'pierderile ce se inregistreaza in pastrare.

Uitarea asigura memoriei posibilitatea ca sa nu sa se pastreze absolut totul, ci doar ceea ce ne intereseaza. Uitarea este un fenomen natural si necesar numai in anumite conditii sau limite, iar dincolo de acestea ea devine o piedica in calea procesului de memorare si pastrare, in acest caz ar fi necesar a relua procesul de la inceput.

Uitarea poate fi totala, forma ce se bazeaza pe stergerea si disparitia integrala a celor memorate. Aceasta forma este mai rar intalnita in cazurile normale si mai mult in cele patologice (amnezii). O alta forma a uitarii este uitarea partiala care consta in reproduceri mai putin exacte si adecvate.

Exista si uitarea momentana, care dureaza o anumita perioada de timp, dupa care ne putem reaminti.

Recunoasterea este un proces mai simplu si mai usor de realizat, deoarece ea nu cere eforturi deosebite. Recunoasterea apare atunci cand contactam nemijlocit cu obiectul sau continutul pe care il recunoastem. Recunoasterea se poate realiza involuntar sau voluntar. Sunt situatii in care recunoasterea se realizeaza dintr-o data, fara efort si situatii cand trebuie sa depunem un efort pentru a ne reaminti despre ce este vorba, de unde ne este cunoscut.

Reproducerea consta in relatarea informatiei invatate anterior, in absenta obiectului de referinta. Ea constituie un proces complex, deoarece nu consta in simpla enumerare a cunostintelor pastrate in memorie, ci aceste cunostinte sunt prelucrate, sistematizate, clasificate si formulate in plan verbal.

In raport de prezenta sau absenta scopului de a reproduce, reproducerea poate fi voluntara sau involuntara.:

reproducerea voluntara se refera la reacrulizarea experientei anterioare in vederea realizarii unui scop bine precizat.

reproducerea involuntara are loc atunci cand experienta anterioara se realizeaza 'de la sine ', in mod neselectiv.